Editura Casa Radio la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2014

Maria Banus - Sub camuflaj casa radio

Editura Casa Radio îşi aşteaptă cititorii şi ascultătorii la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2014 cu cele mai noi apariţii ale sale, în colecţiile deja cunoscute, care pun în valoare mari voci ale culturii române, aflate în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii. Vă invităm să fiţi martorii unui spectacol grandios al vocilor care dau cortina la o parte în piese de teatru de referinţă, al glasurilor poeţilor care îşi recită propriile versuri şi al tuşelor fine ale artiştilor contemporani care transformă în roman grafic poveştile audio spuse generaţiilor tinere.

fonoteca de aur marile voci editura casa radio

Unul dintre titlurile-cheie cu care vă aşteptăm la târgul Bookfest, este audiobook-ul Maria Banuş citeşte din Sub camuflaj. Însemnări 1943–1944, cea mai recentă apariţie din Colecţia „Lecturi pe întuneric”. Este vorba despre o înregistrare inedită Radio România datând din 4 martie 1999, realizată de Emil Buruiană pentru Noua Fonotecă de Aur şi prezentată de istoricul literar Geo Şerban. Dacă în 2009 Editura Casa Radio publica o selecţie cuprinzătoare din poezia Mariei Banuş, în lectura autoarei, sub numele de Zăbale rupte (carte+CD), audiobook-ul de faţă reproduce câteva secvenţe de jurnal, alese exclusiv de către autoare pentru a fi citite la radio. Sunt momente cuprinse în perioada 1943–1944, publicate în volumul Sub camuflaj (Cartea Românească, 1978). Acest audiobook, cu vocea gravă a scriitoarei, nu este doar o frântură din viaţa Mariei Banuş, ci, mai mult decât atât, este cronica unei societăţi aflate sub semnul tensiunilor istoriei. Documentul audio apare la doar două luni de la împlinirea a 100 de ani de la naşterea poetei Maria Banuş, pe 10 aprilie, moment celebrat prin publicarea, în integralitatea lor, a celor două volume ale Însemnărilor mele (1927–1999), ediţie îngrijită de Geo Şerban, la Editura Cartea Românească.

bacovia dinu pillat ion minulescu casa radio

Laureată pe 15 mai la Gala Industriei de Carte din România „Bun de Tipar”, ediţia a III-a, la categoria „Cea mai bună carte netipărită: Audiobook”, pentru titlul Aşteptând ceasul amintirilor de Dinu Pillat, apărut în colecţia „Vocile memoriei”, Editura Casa Radio vă aşteaptă la târg atât cu acest titlu, cât şi cu binecunoscutele apariţii din colecţiile „Fonoteca de Aur” (Seriile „Teatru” şi „Spectacolul poeziei”) şi colecţiile pentru copii „Radio-Prichindel” (BD+CD) şi „Noapte bună, copii!”, perfecte pentru vacanţa de vară. În Colecţia „Biblioteca de poezie românească”, Seria „Colecţionarul de voci”, Editura vă invită să-i (re)ascultaţi pe George Bacovia şi pe Ion Minulescu, în noi ediţii ale unor audiobook-uri de succes: Rar. Douăzeci şi opt de poeme rostite de Bacovia în singura sa înregistrare radiofonică (1954), ediţia a treia, cu un nou comentariu grafic de Aurelian Popovici şi Strofe pentru toată lumea de Ion Minulescu (ediţia a doua), în două înregistrări din Arhivele Radio România (1928, 1968).

Ne găsiţi în Pavilionul C2, standul B10!

Salonul Internaţional de Carte Bookfest, aflat la a IX-a ediție, va avea loc în perioada 28 mai–1 iunie 2014, în pavilioanele C1, C2, C4, C5 din Complexul Expoziţional Romexpo, Bucureşti.

Oana Anagnoste: „Secretul armoniei dintre părinții mei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor”

gina patrichi victor anagnoste annie musca

interviu liber sa spunOana Anagnoste, fiica actriței Gina Patrichi, ne va îngădui să aflăm câte ceva din stabilitatea și candoarea unei perechi, alături de secretele unui mariaj reușit, dar și mai multe despre tatăl ei, avocatul Victor Anagnoste, personalitate distinctă în peisajul juridic românesc.

1959 gina patrichi victor anagnoste

Gina Patrichi și Victor Anagnoste în 1959

Gina Patrichi l-a cunoscut pe Victor Anagnoste spre sfârșitul anilor ’50, când juca la Galați. Ea, o tânără actriță foarte specială la Teatrul de Stat de pe Strada Domnească, el, avocat cu perspectivă. Doi tineri extraordinar de fermecători dacă privim fotografia lor de nuntă din 1959. Când s-au căsătorit, ea avea 23 de ani, el cu 8 mai mult.

Annie MuscăAm aflat că s-au cunoscut într-un context cu iz de poveste… În primul interviu, publicat în Revista Teatrală Radio în 18 martie 2014, ne-ați povestit pe scurt despre împrejurările primei lor întâlniri…

Oana Anagnoste: Tatăl meu a găsit la bâlci la Galați un pantof – pantoful Cenușăresei, ca să spun așa. Căzuse din piciorul mamei pe când se dădea într-un carusel. După ce a făcut cunoștință cu „proprietara”, tata s-a dus să o vadă la teatru în spectacolul Titanic Vals. Așa a început povestea lor de iubire. Continuă lectura „Oana Anagnoste: „Secretul armoniei dintre părinții mei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor””

Evocare Gina Patrichi

evocare gina patrichi auditie majestic teatrul national radiofonic

eveniment liber sa spunÎntâlnirea de luni, 31 martie 2014, de la clubul Ramada-Majestic din București, începând cu ora 11.00, va avea un caracter special.  Teatrul Național Radiofonic vă propune one auzim la majestic Evocare Gina Patrichi. Invitate: Oana Anagnoste, fiica actriței, și scriitoarea Annie Muscă. Prezintă: Costin Tuchilă. Cu această ocazie va fi ascultat un spectacol din Fonoteca de Aur, Vocea umană de Jean Cocteau, în interpretarea Ginei Patrichi. Regia artistică: Titel Constantinescu. Înregistrare difuzată în premieră în 12 decembrie 1982.

evocare gina patrichi vocea umana annie musca tnr costin tuchilă

În 18 martie s-au împlinit 20 de ani de la dispariția prematură a actriței Gina Patrichi (n. 8 martie 1936, București). Dar oare un actor dispare odată cu retragerea din viața fizică? Am folosit verbul cu o strângere de inimă, dar și cu gândul că noi, cei care am avut privilegiul de a le fi contemporani, avem datoria nu doar de a ni-i reaminti fugar, ci de a reveni la marii artiști care au dăruit publicului momente de neuitat. De neuitat rămâne Gina Patrichi pe scenele teatrelor, în filme, la teatrul radiofonic, în roluri de compoziție interpretate într-o manieră unică. Personalitate artistică de mare frumusețe și complexitate, a creat un stil personal de interpretare, indiferent cu cât scepticism ar privi unii acest termen în cazul unui actor. Teatrul însemna pentru Gina Patrichi „omul regăsit în superioara lui umanitate”, o definiție cu valoare aforistică la care se cuvine să medităm.

gina-patrichi mari actori romani

Gina Patrichi

tnr-logoÎncepând din 1964 până la ultima sa înregistrare, din 1991 (Tango de Mrożek, în regia lui Dan Puican), Gina Patrichi a interpretat la teatrul radiofonic peste 150 de roluri. La o sumară enumerare aș aminti creațiile sale din piese de Cehov (Trei surori, Pescărușul, Livada de vișini), Sofocle (Electra), Racine (Britannicus), Shakespeare (Iuliu Cezar, Cymbeline), Molière (Doctor fără voie), Strindberg (Dansul morții), Ibsen (Brand), G. B. Shaw (Casa inimilor sfărâmate), Maxim Gorki (Vassa Jelznova), O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Război cu Troia nu se face), Lorca (Casa Bernardei Alba), Arbuzov (Serenadă târzie, Amintiri), Albee (Echilibru fragil), Camil Petrescu (Iată femeia pe care o iubesc), Bueoro Vallejo (Cu cărțile pe față, Somnul rațiunii) ș.a.

gina patrichi in vocea umana de jean cocteau costin tuchila

Scrisă în 1928 și jucată în premieră de Berthe Bovy (17 februarie 1930, Comedia Franceză), Vocea umană este un monolog dramatic în care Jean Cocteau răsfrânge un imperiu de nuanțe ale sufletului uman. „Ce a realizat Jean Cocteau, aşezând pe scenă o femeie şi un telefon? A reuşit să descifreze sufletul uman, să-l pună la încercare, să-l destrame şi să-l recompună, în egală măsură. O femeie singură, undeva, la capătul firului, un bărbat, poate o iluzie, sau poate chiar o minciună. Rolul acesta a fost interpretat la Radio de Gina Patrichi, o actriţă ca o metaforă, ca un fior, ca un strigăt, ca o iubire, o mare actriţă cu ştiinţă şi înţelegere a textului. Gina Patrichi a creat o lume, a dezvăluit ascultătorului toate secretele acestui text, creând în acelaşi timp o magie a cuvintelor. Am ascultat piesa – nu e prima dată – dar am fost surprinsă, iar şi iar, de felul unic de a interpreta acest rol. Personajul creat de Gina Patrichi are demnitate dar şi umilinţă, dă dovadă de înţelegere dar şi de disperare, trece prin toate registrele vocii, dar şi ale firii umane, și dragostea, şi teama, şi durerea, şi răbdarea, şi revolta care se împletesc continuu ca sunetele unei simfonii tragice. Pentru că vocea, vocile-trăiri sunt ca instrumentele dintr-o orchestră, dirijate magistral, creând acea magie care te reţine să ajungi la final. Femeia fără nume din piesa lui Cocteau a căpătat un nume prin interpretarea formidabilă a Ginei Patrichi.” (Pușa Roth, Sunetele unei simfonii tragice, Revista Teatrală Radio, 18 martie 2014).

logo rrcVocea umană se va difuza marți, 1 aprilie 2014, la ora 19.00, la  Radio România Cultural. Traducere și adaptare radiofonică de Manase Radnev. Regia artistică: Titel Constantinescu. Interpretează: Gina Patrichi. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1982.

logo revista teatrala radioReamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie a acestui an actriței GINA PATRICHI

La rubrica „Remember” de Annie Muscă, a apărut, în ziua de naștere agina patrichi in revista teatrala radio actriței, un substanțial portret monografic Gina Patrichi. A urmat un amplu interviu inedit cu Oana Anagnoste, realizat de Annie Muscă. Accesând paginile electronice ale revistei, veți mai întâlni opinii, caracterizări critice ale marii actrițe, amintiri, note de călătorie ale Ginei Patrichi, cronici de teatru radiofonic, fragmente din volume care i-au fost dedicate, fotografii inedite din arhiva familiei și, bineînțeles, fragmente în format multimedia din spectacole radiofonice cu Gina Patrichi, intrate de mult în Fonoteca de Aur a Radioului și în conștiința amatorilor acestui gen de teatru.

Costin Tuchilă

 Vezi în Revista Teatrală Radio: Gina Patrichi – 20

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

Gina Patrichi: Amintiri din turnee de Annie Muscă

In memoriam Gina Patrichi la TVR

Liftul societăţii sau liftingul sentimental, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Sunetele unei simfonii tragice de Pușa Roth

Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…”, interviu realizat de Annie Muscă

Gina Patrichi în „Livada de vișini” de Costin Tuchilă

Livada ca vis, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chrivasie

„Momente și schițe” și „Mofturi” în interpretări de referință

Vineri, 23 noiembrie 2012, ora 12.00, la Standul Radio România (nivel 4.50) din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, Editura Casa Radio va lansa cele mai recente apariții discografice din colecțiile „Fonoteca de Aur” și „Lecturi pe întuneric”. În Anul Caragiale, versiuni interpretative ale operei caragialiene din arhivele Radioului dobândesc o nouă viață prin noile apariţii din colecţiile de audiobook:

• „Fonoteca de Aur”:

Momente şi schiţe, vol. I, II (adaptări radiofonice, 1952–1970, semnate de marii regizori ai Teatrului Naţional Radiofonic: Sică Alexandrescu, Constantin Moruzan, Ion Vova; cu: Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Grigore Vasiliu-Birlic, Horia Căciulescu, Toma Caragiu, Coca Andronescu, Carmen Stănescu, Mariana Mihuţ, Ştefan Ciubotăraşu, Dumitru Furdui, Carmen Stănescu, Tudorel Popa, Draga Olteanu, Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Nicolae Dinică, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Rodica Tapalagă ș.a.).

• „Lecturi pe întuneric”:

Mofturi, pagini de proză jurnalistică (1877–1902) rostite de Ion Lucian, Radu Beligan, Mircea Albulescu, Mitică Popescu, Virgil Ogăşanu, Mircea Albulescu ș.a., într-un spectacol al Teatrului Național Radiofonic, realizat de Costin Tuchilă, Pușa Roth și Vasile Manta, 1998.

Invitaţi: Iulia Popovici, Cristina Modreanu, Mircea Albulescu, Virgil Ogășanu, Vasile Manta; Moderează: Costin Tuchilă și Pușa Roth.

Amănunte și fișiere audio pe Portalul „Centenar Caragiale”.

George Georgescu şi muzica românească

Concertul omagial George Georgescu 125, organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, vineri, 26 octombrie 2012, la Sala Radio (cu începere de la ora 19.00), va prilejui prezentarea, în pauză, a noului album produs de Editura Casa Radio: Arta lui George Georgescu – M. Jora, Th. Rogalski, P. Constantinescu, C. Silvestri, G. Enescu. Continuă lectura „George Georgescu şi muzica românească”

Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu: „O noapte furtunoasă”

A doua emisiune audio-video din seria celor dedicate montărilor regizorului la Teatrul Național Radiofonic și pe scena Teatrului Național din București.

Așa cum menționam în textul de prezentare al Portalului „Centenar Caragiale”, Cu emoțiune, în pagina Emisiuni, dar și în ferestrele din dreapta paginii Home a acestui portal vor fi postate 12 emisiuni de circa 30–40 minute, în format audio-video, realizate timp de un an. Din câte știm, acest format de emisiuni audio-video, practic filme cu caracter documentar, reprezintă o noutate la Radio România.

Primele patru emisiuni din această serie sunt dedicate montărilor regizorului Sică Alexandrescu, difuzate în premeră în perioada decembrie 1951–ianuarie 1952, cu prilejul aniversării centenarului nașterii lui Caragiale. Prima din seria celor patru comedii, care s-a difuzat la Radio, mai exact pe posturile București 1 și Craiova, a fost D’ale carnavalului, în seara zilei de 28 decembrie 1951, spectacol căruia i-am dedicat cea dintâi emisiune. A doua dintre acestea patru emisiuni dedicate regizorului Sică Alexandrescu reface contextul difuzării în premieră a comediei O noapte furtunoasă, în 20 ianuarie 1952.

Puteți viziona noua emisiune pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Costin Tuchilă, Pușa Roth

Eveniment: Portalul multimedia „Centenar Caragiale”

Începând de astăzi, 7 iunie 2012, puteți accesa portalul multimedia Centenar Caragiale, o nouă și, sperăm, atrăgătoare ofertă a Radio3Net „Florian Pittiș”.

Acest proiect se va desfăşura în cadrul Anului Caragiale, cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea scriitorului (9 iunie 1912), în spiritul misiunii radioului public de promovare a valorilor culturii naţionale.

Pornind de la îndemnul lui Caragiale de a se adresa generaţiilor viitoare, pentru a consolida lucrarea înaintaşilor, s-a hotărât că Proiectul „Centenar Caragiale” se va derula în cadrul postului Radio 3Net „Florian Pittiș”. Alegerea acestui post al Societății Române de Radiodifuziune drept gazdă a proiectului s-a făcut ţinând cont de faptul că publicul său este unul preponderent tânăr, putând beneficia astfel şi de informaţii care să completeze educaţia şcolară şi să contribuie la consolidarea culturii generale, la familiarizarea tinerilor ascultători cu opera caragialiană în toată complexitatea ei, de la teatru, proză literară, poezie la proza jurnalistică, cu genurile şi speciile literare şi jurnalistice abordate de Caragiale. Nu în ultimul rând, la cunoaşterea esteticii caragialiene, desprinsă din reflecţiile autorului despre teatru, literatură, muzică, artă în general.

Acest proiect constă în realizarea unui portal multimedia: biografie, activitate, opera literară (teatru, proză, publicistică, poezie), opinii critice, corespondență, iconografie, informaţii de actualitate despre evenimente din Anul Caragiale. Accesând aceste pagini, veți putea citi și reciti cele mai importante scrieri ale lui Caragiale și despre Caragiale, cu note și comentarii edificatoare.

Într-o pagină separată vor fi postate 12 emisiuni de circa 30 minute, în format audio-video, realizate timp de un an. Autorii acestui proiect au în vedere în primul rând valorificarea înregistrărilor Radio România, de la cele aflate în Fonoteca de Aur până în prezent, dar și realizarea unor înregistrări în premieră, cu fragmente din opera caragialiană care nu se regăsesc în Fonoteca Radioului.

Realizatori: Costin Tuchilă (responsabil de proiect) și Pușa Roth. Imagine și montaj video: Adrian Jumugă. Web designer: Adi Gheorghe. Regizor artistic: Vasile Manta. Redactor șef Radio 3Net „Florian Pittiș”: Florin Dumitru.

Portalul Centenar Caragiale poate fi accesat la adresa: http://centenarcaragiale.radio3net.ro/ 

Prima emisiune postată pe portalul Centenar Caragiale face parte dintr-o serie dedicată unuia dintre cele mai importante momente din istoria teatrului românesc: Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu. Prima dintre cele patru emisiuni evocă montările regizorului pe scena Teatrului Național din București, în perioada 1948–1952 și prima versiune a radiofonică a comediei D’ale carnavalului, difuzată în premieră în 28 decembrie 1951. Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth.

Pe site-ul Liber să spun veți găsi informații și, evident, linkuri, cu fiecare nouă postare de pe portalul Centenar Caragiale.

Imagini din emisiunea Comediile lui Caragiale în viziunea lui Sică Alexandrescu

Tezaurul arhivelor Radio România

Amfiteatrul muzelor – Ilinca Dumitrescu și invitații săi

Duminică 30 octombrie 2011, la ora 11.00, în Sala de concerte „Euterpe” a Universității „Spiru Haret” din București (intrarea prin str. Doamnei nr. 15), Ilinca Dumitrescu vă invită la o nouă manifestare din cadrul „Amfiteatrului muzelor”: Tezaurul arhivelor Radio România. Istorie, prezent, viitor.

Invitați speciali: Raphael Vieru, şef Serviciu Patrimoniu, Radio România; Tiberiu Comandașu, redactor muzical, Editura Casa Radio, Radio România; criticul și istoricul literar Valeriu Râpeanu, conf. univ. dr., Universitatea „Spiru Haret”; scriitorul Titus Vîjeu, prof. univ. dr., Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”.

Momentul muzical va fi interpretat de violonistul Ladislau Csendes, conf. univ. dr., Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti și pianista Dolores Chelariu-Csendes, conf. univ. dr., Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

Medalion Cristian Munteanu

În săptămâna 22–28 august 2011, seria de „Mari spectacole” ale Teatrului Național Radiofonic, difuzate la Radio România Cultural (ora 1.30), este dedicată regizorului Cristian Munteanu, care ar fi împlinit, în 25 august, 75 de ani.

Născut în 25 august 1936, la Bucureşti, Cristian Munteanu (m. 31 ianuarie 2008, Bucureşti) a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. Regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a Redacţiei Emisiunilor Culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi.

Cele patru decenii şi jumătate dedicate de regizorul Cristian Munteanu teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate.

Artist desăvârşit, unul dintre numele cele mai mari ale teatrului radiofonic, Cristian Munteanu avea darul de a inspira acea seninătate absolut necesară actului creator. Seninătate care înseamnă, în artă, echilibru, bun gust, adecvare a mijloacelor faţă de scopul propus, maturitate. Seninătate care se poate traduce, în cazul artei interpretative, şi printr-o detaşare de bun augur faţă de aspecte fără relevanţă în plan stilistic. Cele mai multe dintre spectacolele sale sunt astăzi înregistrări de referinţă, aflate în Fonoteca de Aur. Amintesc câteva: Broaştele de Aristofan, Orestia de Eschil, Odiseea de Homer, Electra de Sofocle, Cel ce se pedepseşte singur de Terenţiu, Henric al IV-lea, Othello, Troilus şi Cresida şi Cymbeline de Shakespeare, Tragica istorie a doctorului Faust şi Eduard al II-lea de Marlowe, Arden din Feversham, Viaţa e vis de Calderón de la Barca, Faust, Torquato Tasso, Iphigenia în Taurida şi Clavigo de Goethe, Maria Stuart şi Intrigă şi iubire de Schiller, Ruy Blas şi Marion Delorme de Victor Hugo, Roşu şi negru de Stendhal, Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, Brand şi Rosmersholm de Ibsen, Duhul pădurii de Cehov, Lungul drum al zilei către noapte, Anna Christie, Din jale se întrupează Electra, Dramele mării de Eugene O’Neill, Ciocârlia de Jean Anouilh, Cumpăna amiezii de Paul Claudel, Procesul şi Castelul de Kafka, Serenadă târzie de Alexei Arbuzov, Deşertul tătarilor de Dino Buzzati, Labirintul de Fernando Arrabal, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Răscoala de Liviu Rebreanu, Avram Iancu, Zamolxe şi Arca lui Noe de Lucian Blaga.

În toate, amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care, adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg. Există fără îndoială reguli nescrise ale acestei specii, teatrul radiofonic, pe care Cristian Munteanu îl considera forma cea mai rafinată de teatru. Dar nici una dintre ele nu poate suplini disciplina interioară a artistului, care presupune, pe lângă o cultură teatrală vastă, asimilată organic, fermitatea opţiunii stilistice şi, astfel, capacitatea de reinterpretare optimă a unui text. Regizorul, mărturisea Cristian Munteanu, trebuie să facă o orchestraţie. O orchestraţie, îmi permit să adaug în context, care începe chiar de la forma potenţial radiofonică a textului dramatic. Pe bună dreptate, Cristian Munteanu susţinea că oricâtă invenţie şi fantezie s-ar suprapune peste un text care nu a fost adaptat corespunzător tehnicii teatrului radiofonic, rezultatul va fi sortit eşecului. Că uneori trebuie, cu regret, să elimini fragmente sau să modifici chiar elemente structurale ale piesei, e de la sine înţeles. Fără această suferinţă, devine imposibil să faci pasul spre transformarea plauzibilă a unui text pentru radio. Este o lecţie pe care am detaliat-o adesea în compania lui Cristian Munteanu, ale cărei secrete le-am asimilat de la un artist puţin dispus, temperamental, să dea lecţii.

Luni 22 august veți asculta Orestia de Eschil, înregistrare de tinerețe a regizorului (1966), cu Olga Tudorache, Vasile Gheorghiu, Ileana Predescu, Gilda Marinescu, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuţă, Dan Nasta, George Oancea, Nicolae Luchian-Botez, Lucia Mureşan, Emil Liptac în distribuție.

Marţi 23 august, am programat Othello de William Shakespeare, cu Mircea Albulescu (Othello), Ştefan Iordache (Mefisto), Dana Dogaru (Desdemona), alături de George Constantin, Florian Pittiş, Dan Condurache, Dan Nasta, Monica Ghiuţă, Irina Mazanitis, Gheorghe Cozorici, Ion Pavlescu, Sorin Gheorghiu, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu (înregistrare din 1983). Vor urma, miercuri și joi, două dramatizări după Kafka, Procesul și Castelul. În prima, din 1992, în distribuție apar Adrian Pintea, George Constantin, Dana Dogaru, Gheorghe Cozorici, Diana Gheorghian, Ion Pavlescu, Florian Pittiş, Valentin Teodosiu, Petre Lupu, Constantin Dinulescu, Mitică Popescu, Dorina Lazăr, Mircea Constantinescu. În Castelul (1983), Virgil Ogăşanu, Gina Patrichi, Ion Marinescu, Marga Anghelescu, Mircea Albulescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Ion Caramitru, Florian Pittiş, Adrian Georgescu, Costel Constantin, Corado Negreanu, Jean Reder, Ileana Stana Ionescu, Sandu Sticlaru, Gheorghe Buznea, Gheorghe Cozorici.

Vineri 26 august, vă propunem un spectacol mai recent, Moartea lui Ivan Ilici, dramatizare de Puşa Roth dupa nuvela lui L. N. Tolstoi (2006). În distribuţie: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu, Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Claudiu Istodor, Valentin Uritescu, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gheorghe Pufulete. Cu participarea preotului Cristian Deheleanu de la Biserica Sf. Gheorghe cel Vechi din Bucureşti.

Pentru ziua de sâmbătă 27 august, am ales Comedia măgarilor de Plaut (2005), cu Alexandru Arşinel, Petre Lupu, George Ivaşcu, Dorina Lazăr, Delia Nartea, Mircea Constantinescu, Alexandru Bindea, Mihai Bisericanu, Coca Bloos, Claudiu Istodor, Bogdan Caragea, Marius Rizea.

Medalionul dedicat regizorului Cristian Munteanu se va încheia, duminică 28 august, cu Ciocârlia de Jean Anouilh. În distribuţie: Mirela Gorea, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Mircea Anghelescu, Mihai Dinvale, Florian Pittiş, Adina Popescu, Ileana Predescu, Valeria Ogăşanu, Corado Negreanu, Mihai Stan, Gelu Niţu, Valentin Uritescu, Tatiana Iekel, Ştefan Hagimă, Cicerone Ionescu, Boris Petrof (înregistrare din 1988).

Costin Tuchilă

Calendar: «Hagi-Tudose», cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

În 25 martie 1951 Teatrul radiofonic difuza comedia Hagi-Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular, în regia lui Ion Şahighian. Din fericire, această înregistrare pe bandă s-a păstrat, Hagi-Tudose fiind astăzi cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe bandă, care se păstrează în Fonoteca de Aur a Radioului.

Spun „din fericire”, pentru că, se ştie, începând din 1948 Radio România deţinea aparatura necesară şi începuse, sporadic, să facă înregistrări pe bandă de magnetofon. Evident, spectacolele de teatru, difuzate până atunci în direct, aveau prioritate, din august 1949 cele mai multe piese fiind înregistrate. Din păcate, aceste înregistrări nu ne-au parvenit. În deceniile al patrulea şi al cincilea, unele spectacole se înregistrau pe discuri, în acelaşi timp cu transmiterea lor în direct, fapt uzual şi pentru alte emisiuni, mai ales culturale (conferinţe, interviuri etc.), pe care şefii programelor le considerau importante.

Înregistrarea difuzată în 25 martie 1951, care este bine conservată, reprezintă varianta radiofonică a spectacolului de la Teatrul Naţional din Bucureşti, a cărui premieră avusese loc în 3 noiembrie 1950. Se contiuna astfel, în alt mod, practica mai veche de preluare în transmisie directă a unor spectacole de pe scenele teatrelor bucureştene. Înainte de a vorbi despre Hagi-Tudose, ar fi, cred, interesant să schiţez câteva dintre direcţiile repertoriale ale perioadei de după război, când Radioul transmitea de la Liceul Sf. Sava, perioadă încă destul de neclară.

În ultima parte a anului 1944, se organizează studiourile şi emisiunea de teatru radiofonic este amânată pentru primele luni ale lui 1945. După bombardarea clădirii din str. G-ral Berthelot, în 24 august 1944, practic totul trebuia luat de la capăt. Pe lângă faptul că studioul de la Sf. Sava era improvizat şi zgomotul din recreaţii era captat de microfoane, culisa sonoră, la îmbunătăţirea căreia se lucrase ani la rând, era acum precară. În 8 ianuarie 1945 se transmite Călătoria domnului Perrichon de Eugène Labiche, de ziua Unirii, Cuza Vodă de Mihail Davidoglu, câteva zile mai târziu, în 5 februarie, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, „dificilă montare pentru «culisa sonoră» încă nepusă la punct” (Victor Crăciun, Momente din evoluţia Teatrului radiofonic în Teatrul radiofonic, vol. I, Bucureşti, Oficiul de presă şi tipărituri al Radioteleviziunii Române, 1972). Notabile mai sunt, din acelaşi an 1945, o dramatizare după Baltagul de Mihail Sadoveanu şi Gringoire de Théodore de Banville.

Propaganda noului regim îşi pune amprenta asupra repertoriului din anii următori, când se difuzează scenarii care ilustrează „noua literatură”, multe de autori sovietici. Nu se cunosc însă suficiente amănunte referitoare la repertoriile anilor 1946, 1947, 1948. Se discută aprins despre „cultura destinată marii mase de auditori” ş.a.m.d.

În 1948 se transmit în direct spectacole ale Teatrului Naţional din Sala Sf. Sava iar scenariile montate în studio sunt semnate de Maria Banuş, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Grigore Băjenaru. Ştim că teatrul radiofonic era programat marţea la ora 21, dar nu au rămas decât informaţii parţiale referitoare la repertoriul acestui an. Mai multe date există despre programul din 1949, când „au fost difuzate 48 de spectacole teatrale şi câteva montaje radiofonice dedicate zilelor de 23 August şi 30 Decembrie” (Victor Crăciun, lucr. cit.). Teatrul era transmis săptămânal: spectacole în direct din sălile de teatru din Capitală şi chiar din provincie, alternativ cu montări în studio. Această practică avea să fie curentă şi în prima parte a anului următor, 1950.

Din 1949 reţin atenţia transmisiile unor spectacole ale Teatrului Naţional din Bucureşti, printre care Othello de Shakespeare şi Bălcescu de Camil Petrescu (9 mai), de la Teatrul Municipal din Bucureşti (Cumpăna de Lucia Demetrius în 11 aprilie şi Câinele grădinarului de Lope de Vega în 23 mai), de la Teatrul Comedia (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale în 26 septembrie). Dintre piesele montate în studio: Inspectorul de poliţie de J. Priestley (regia: Mony Ghelerter, 11 ianuarie), Momente din viaţa lui Beethoven de G. V. Dumitrescu (25 martie), Puşkin de Ben Corlaciu şi G. V. Dumitrescu (6 iunie), Livada cu vişini de A. P. Cehov (11 iulie), Egmont de Goethe (19 septembrie). Notabilă trebuie să fi fost montarea piesei Fântâna turmelor de Lope de Vega, transmisă din studio în 31 iulie 1950.

Toate transmisiile în direct din sălile teatrelor erau înregistrate pe bandă de magnetofon, dar nici aceste benzi nu s-au păstrat. În a doua parte a anului 1950, conducătorii programelor încep să renunţe la transmisiile din sălile teatrelor, principalul motiv fiind condiţiile tehnice deficitare. Microfoanele captau inegal vocile actorilor (pe vremea aceea nu existau lavaliere), evident se auzeau şi zgomotele din sală. Apoi, se realiza practic un hibrid: o voce intervenea pentru a explica ascultătorului ceea ce se petrecea pe scenă, traducând imaginea scenică într-un comentariu de multe ori banal.

Montarea lui Hagi-Tudose în studio, în adaptarea radiofonică a lui Traian Stoica, nu renunţă, desigur, la povestitor şi la crainic, care intervin pentru a da sumare detalii considerate necesare ascultătorului. (Procedeul va fi de altfel folosit multă vreme, marcând o „vârstă” stilistică a teatrului la microfon). Dar jocul actorilor nu e deloc învechit, tonul declamatoriu de altădată fusese de mult abandonat. Faţă de distribuţia de la Naţional intervin câteva schimbări: Ion Finteşteanu în Matache Profirel, în locul lui Ion Talianu, Mia Stănculescu în rolul Leanei, înlocuind-o pe Raluca Zamfirescu, Al. Alexandrescu-Vrancea (Jenică Păunescu, rol jucat la teatru de Şerban Holban), Nae Săvulescu şi Tedi Dimitriu (cei doi epitropi). În rest, aceeaşi distribuţie: Silvia Fulga (Gherghina Profirel), Eugenia Popovici (Fifica Profirel), Nicolae Pereanu (Culai), Victor Antonescu (Gusi), Nae Săvulescu (Popa Roşca). În rolul Povestitorului: Ion Gheorghiu, în cel al Crainicului: Constantin Guriţă. Regia tehnică aparţinea inginerului George Buican. Înregistrarea, care are o durată de 48 de minute, fusese desigur realizată în studioul de la Sf. Sava, unde funcţiona postul public. Este posibil ca această versiune radiofonică să fi fost mai lungă, mai ales că în banda care ne-a parvenit se simt câteva fonotecări. Posibil ca unele pasaje să fi fost tăiate în deceniul al şaselea sau mai târziu, din varii motive.

Hagi-Tudose era ultima premieră a lui Nicolae Bălţăţeanu (1893–1956), actor fabulos care readusese pe scenă cu mare succes personajul lui Delavrancea. Asupra piesei plana încă trista amintire a căderii de la premiera absolută din 1912, când rolul titular fusese interpretat de Constantin I. Nottara. Comedia lui Delavrancea era considerată greşit inferioară nuvelei sale cu acelaşi titlu. Nici montările ulterioare celei din 1912 nu o reabilitaseră, personajul părea să nu aibă un destin scenic spectaculos până la spectacolul lui Ion Şahighian. Actor ideal, exemplar în roluri de compoziţie, făcând roluri extraordinare în partituri dramatice diverse (Regele Filip în Don Carlos de Schiller, Astrov din Unchiul Vania, Verşinin din Trei surori de Cehov, Tartuffe al lui Molière, baronul din Azilul de noapte de Gorki), „Nicolae Bălţăţeanu ni l-a redat însă pe Hagi-Tudose cu o forţă colosală, împlinindu-l, conferindu-i acea complexitate care îl aşează în categoria marilor personaje ale dramaturgiei de pretutindeni, dificile de interpretat, dar purtătoare ale unor valenţe ieşite din comun.” (Virgil Brădăţeanu, Profiluri. Mari actori români, vol. I, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973).

Costin Tuchilă

„Hagi-Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular. Regia artistică: Ion Şahighian. Data difuzării în premieră: 25 martie 1951