Elogiu frumuseții

dedicatie 8 martie

emile vernon portret de femeie

Émile Vernon, Portret de femeie

g boldini Portrait of a Lady with Lilacs, ca 1885

Giovanni Boldini, Portret de doamnă cu liliac

Landon_Charles_Paul-Tete_de_femme_couronnee_de_laurier

Charles Paul Landon, Cap de femeie cu lauri

Simonetta vespucci piero de cosimo

Piero di Cosimo, Portretul Simonettei Vespucci

albert lynch femeie cu turban negru

Albert Lynch, Femeie cu turban negru

Davide_Ghirlandaio_Retrato_de_dama_de_perfil_Gemäldegalerie,_Berlín

Davide Ghirlandaio, Profil de femeie

Portrait_of_a_woman-Palma_Vecchio

Palma Vecchio, Portret de femeie

Marthe_Bibesco_Giovanni Boldini

Giovanni Boldini, Martha Bibescu

jan vermeer

Jan Vermeer, Fata cu cercel de perlă

antoinejeangros_madamepasteur 1795 96

Antoine-Jean Gros, Doamna Pasteur

femme au miroir titian

Tițian, Femeie la oglindă

Ary Scheffer portretul probabil al mariei d orleans 1830

Ary Scheffer, Portretul probabil al Mariei d’Orléans

francesco hayez meditazione 1851

Francesco Hayez, Meditaţie

Frederick_Leighton_A_girl

Frederick Leighton, Portret de fată

Woman in Blue Thomas Gainsborough

Thomas Gainsborough, Doamna în albastru

henri_gervex__portrait_de_femme_au_chapeau-51-1

Henri Gervex, Portret de femeie cu pălărie

theodore chasseriau Aline_Chasseriau_portrait 1835

Théodore Chassériau, Aline Chassériau

sophie Rude_-_Jeune_femme

Sophie Rude, Tânără femeie

boldini mrs hary lehr 1916

Giovanni Boldini, Domnişoara Hary Lehr

Jean Marc Nattier, portrait de jeune femme

Jean-Marc Nattier, Portret de tânără femeie

Grupaj realizat de Costin Tuchilă

Poezia doamnelor

Jean-Dudicourt.-Portrait-de-femme-belle-epoque

Jean Dudicourt, Portret de doamnă La Belle Époque

Atunci când rosteşti înfiorat „primăvară”, rosteşti cu glasul interior al poeziei. Sigur, fiecare anotimp are poezia lui, dar timpul poeziei nu este determinat de cel al anotimpului. Poate că acesta este punctul de plecare spre universul poetic, poate altul, însă important este să acceptăm ideea de poezie.

alfred-sisley-spring-at-veneux

Alfred Sisley, Primăvară la Veneux

Poeta pe care am ales-o acum, la început de primăvară, să ne fie muză, se numeşte Cornelia Costin, iar volumul din care cităm, inspirat intitulat Roua dimineţilor uitate, a apărut la Editura Ars Longa din Iaşi. Titlul creează din prima clipă o dimensiune emoţională deosebită, fiindcă dimineţile uitate pot fi în egală măsură dimineţi pierdute, un paradis pierdut, aşa cum poate şi autoarea sugerează chiar în poezia intitulată Prefaţă:

„Părea real, dar poate-a fost… coşmar:

Desferecam dureri întemniţate

în neglijatul ancestral hambar

şi spaimele-ntrupate-n nestemate

mă-mpresurau… grădină neplivită

de ani de căutări şi de angoase…

Într-un ungher, speranţa otrăvită

se izmenea, veşminte noi să coase,

dar, înlăuntrul visului, deschis

spre ochii mei – ferestre înstelate –

mai intuiam străvechiul paradis

zăcând… în… Roua dimineţilor uitate… ”

domenico ghirlandaio portretul giovannei tornabuoni 1489 sau 1490

Domenico Ghirlandaio, Portretul Giovannei Tornabuoni, 1489 sau 1490

„Cornelia Costin, spune Liviu Antonesei în prefaţa acestui volum, este o poetă adevărată, posesoarea unui flux liric vulcanic, exploziv, aluvionar. Recursul la perfecţiunea formală este doar mijlocul prin care autoarea reuşeşte să-şi impună controlul asupra acestei «materii lirice» uneori torenţiale, alteori de-a dreptul incandescente. […]

Mihai potcoava melancolie

Mihai Potcoavă, Melancolie

Temele poeziei Corneliei Costin sînt marile teme ale poeziei dintotdeauna, dragostea, destinul, exilul în lume, comuniunea cu divinitatea, frumuseţea şi răutatea lumii, trădarea etc., iar ele sunt «salvate» nu doar prin fireasca retrăire şi prin forţa eruptivă a lirismului autoarei, ci şi prin bine-venitele note ironice, autoironice, câteodată chiar sarcastice, sosite la momentul cel mai potrivit, ca un fel de lovituri finale de dalta unui sculptor excedat de perfecţiunea statuilor sale de marmură. Acesta mi se pare, iarăşi, un semn al calităţilor care-i permit autoarei să facă pasul decisiv de la versificaţie – oricît de impecabilă ar fi aceasta – la poezie, la poezia care şi «doare», nu doar farmecă prin rigoarea formei.

În ce mă priveşte, cred că autoarea şi-a găsit formula lirică cea mai adecvată şi că aceasta îi va aduce noi şi plăcute surprize. Cititorilor săi, de asemenea! ”

Pușa Roth

Cornelia Costin

Noroc

E validată masca pe pămînt

Cînd Doamne!-atîtea lucruri frumoase încă sînt!

Şi masca pîn-la urmă nu e rea

De poţi s-ascunzi durerile cu ea…

Dar dacă profitorii năvălesc

Şi măşti perfide zilnic iscodesc

Ce mai rămîne din credinţa noastră?…

…Noroc cu zarea pururea albastră!

vasili surikov femeie tanara rugandu se

Vasili Surikov, Tânără femeie rugându-se

Rugăciune

Să-mi laşi şi mie, Doamne, o marjă de iubire,

Să pot s-aleg seninul şi să mi-l însuşesc,

Iar eu promit că îţi voi da de ştire

De cîte ori destinul mă face să roşesc.

Să-mi laşi, Mărite, calea deschisă către Tine,

Chiar dacă plecăciunea-mi îţi pare nesmerită…

Mi-ai revelat prin dor şi răzvrătiri sublime

Că sufletul e-o mare de tine ţărmurită.

Cum mă cutremur, Doamne, chemîndu-Te să vii

Cînd văd cum marginile se destramă…

şi cînd nădejdile de tine-s pustii

Mă-înăbuş de atîta zbatere şi teamă.

Cînd simt cum mă învăluie dorinţa

Care-mi dă ghes să mă măsor cu Tine

Oare mă-nveţi ce-nseamnă suferinţa

Sau cotropită-s de izbînzi haine?

Atîtea întrebări nedezlegate

Se-mbogăţesc mereu nesocotindu-ţi vrerea,

Dar toate sînt, Preasfinte, de Tine luminate,

Chiar dacă vor să-nvingă zăgazul şi tăcerea!

Mă las recucerită de trista biruinţă

A ne-ntinării şi-nţeleg, Preabune,

Că nu sîntem făcuţi doar pentru suferinţă…

Sîntem fărîme sfinte împrăştiate-n lume.

Îngăduie, Părinte, atunci, să-mi pot permite

Să mă înalţ prin visul pe care mi l-ai dat

De a-mi urma iubirea ce creşte-n gînd cuminte

şi-a-mi preţui seninul de rouă măsurat.

Ascultă

Christian Sinding, „Murmurul primăverii” (1896), orchestrație de Hans Sitt. Interpretează: Orchestra Filarmonicii din Helsinki, dirijor: Leif Segerstam

Voilà pourquoi j’aimais Rosine

ion minulescu strofe pentru toata lumea casa radio

Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea, la Editura Casa Radio

Cea mai veche înregistrare de poezie din România

eveniment liber sa spun„Guerlain a botezat parfumul Voilà pourquoi j’aimais Rosine”…se aude glasul lui Ion Minulescu rostindu-şi Romanţa Rozinei într-o uimitoare înregistrare din 1928, redată acum – pentru prima oară pe CD! – în albumul Strofe pentru toată lumea, apărut la Editura Casa Radio, în „Biblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”.

De Ziua Îndrăgostiţilor, un dar pe care numai Editura Casa Radio vi-l poate face: 33 de poezii sub semnul „jocului iubirii”, marca inconfundabilă Ion Minulescu ce a asigurat fenomenala popularitate a poetului, într-o CD-carte ilustrată de Tudor Jebeleanu şi îngrijită de Florin Iaru, care în spectaculosul eseu introductiv intitulat Mitică şi amorul cavaleresc ne desluşeşte secretele mecanismului poetic minulescian.

afis lansare minulescu casa radio

Poeziile antologate provin din două înregistrări istorice: cea realizată la 3 octombrie 1928 (a cărei poveste o veţi afla în volum!), cu Ion Minulescu rostindu-şi versurile (cel mai vechi document sonor de poezie imprimat în ţara noastră), completată de selecţiuni dintr-un recital de poezie (istoric şi acesta!), ce a avut loc la 26 februarie 1968, când regizorul Mihai Zirra a reunit într-un spectacol al Studioului de Poezie al Radiodifuziunii actori pe care azi îi numim „monştri sacri” ai scenei româneşti, precum: Florian Pittiş, Dumitru Furdui, Constantin Codrescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ludovic Antal, Dinu Ianculescu…

ion minulescu

Ion Minulescu

„Poate veţi zâmbi, dar tocmai sub cuvintele mari, sub simbolistica grea de semnificaţii stă caracterul formal al sentimentului jucat de actorul-poet. Nimic nu e ascuns, nimic nu e profund, nimic nu e ireparabil. Cheia poeziei minulesciene e superficialitatea, caracterul solar, spiritul ludic. […] Numai aşa înţelegem, fără echivoc, de ce a fost şi este atât de prizat Minulescu. El compune romanţe moderne, orăşeneşti, care satisfac pe loc pofta de poeticitate a oricui. […] Poate că aici e secretul mecanismului poetic minulescian. Avem de a face cu sentimentul adânc al superficialităţii asumate” spune Florin Iaru în deschiderea culegerii, invitând la o nouă lectură „cu încântare detaşată” şi cu „amuzament liric” a acestor Strofe pentru toată lumea.

albert lynch frumusete

Albert Lynch, Frumusețe

Lansarea audiobookului Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea. Două înregistrări istorice din Arhivele Radio România va avea loc joi 14 februarie 2013, ora 18.00, la Cărtureşti Café Verona din București (str. Arthur Verona nr.13-15), în ambientul expoziţiei de ilustraţii din volum, vernisate cu acelaşi prilej.

Pentru că, aşa cum afirmă prefaţatorul, „publicul e vrăjit de numerele rotunde şi de simbologia culorilor: numerele, culorile transcend realitatea; dacă poetul rosteşte 3 romanţe, dacă deschide 3 sicriuri de aramă şi dacă în port ancorează 3 yachturi, atunci sigur că în spatele realităţii se ascunde ceva tainic, misterios”, prezentarea celor… 33 de poeme va fi făcută de… 3 poeţi: Florin Iaru (îngrijitorul ediţiei), Mircea Cărtărescu şi Bogdan Ghiu; invitat special: tânărul artist Luca Jebeleanu (autorul copertei volumului).

alfred stevens portret de femeie

Alfred Stevens, Portret de femeie

Expoziţia (cu vânzare): Strofe pentru toată lumea: 16 desene în tuş de Tudor Jebeleanu este deschisă la Café Verona până în 20 februarie 2013, între orele 10.00–22.00.

Detalii pe http://www.edituracasaradio.ro/

Ion Minulescu, Strofe pentru toată lumea. Două înregistrări din Arhivele Radio România (1928, 1968)

Prezentare şi note de Florin Iaru

Ilustraţii de Tudor Jebeleanu

Coperta: Luca Jebeleanu

Colecţia „Biblioteca de poezie românească”/ Seria „Colecţionarul de voci”

Format: 17 x 17 / Nr. pagini: 100 / Durată CD: 60’54”

Preţ de vânzare directă (Librăria Casa Radio, comenzi on-line la http://www.edituracasaradio.ro): 17.00 lei.

Vezi și: http://www.edituracasaradio.ro/prod.shtml?grp=2&cat=13&prod=835

Concert aniversar al Corului „Preludiu”

Sâmbătă, 3 noiembrie 2012, ora 19.00, în Sala mare a Ateneului Român va avea loc concertul aniversar susţinut de Corul de Cameră „Preludiu”, la 40 de ani de la infiinţare. Dirijor: Voicu Enăchescu.

În program: Toinot Arbeaux – Pavana; Luca Marenzio – Sotto l’ombra; Antonio Scandelli – Bonzorno Madona; Pierre Passereau – Il est bel et bon; Luca Marenzio – Scherzando con diletto; Heinrich Schutz – Lobe den Herren meine Seele; Francis Poulenc – Prière; *** Doamne, pe noi miluieşte-ne; Romuald Tvardovsky – Vospoite gospodevi; Paul Constantinescu – Rugăciunea inimii; Nicolae Lungu – Iubi-Te-voi Doamne, solist: Ciprian Mardare; Dmitri Vasiliev – Aliluia, solişti: Gabriela Mădincă, Siluan Eloi; Iuri Falik – Necunoscuta; *** – Shenandoah (arr. James Erb); Bob Chilcott (arr.) – Ev’ry Time I Feel the Spirit; Constantin Arvinte – Trecui dealul la băiuţ; Richard Oschanitzky – Două colinde laice; Vasile Spătărelu – Floare albastră, solist: Marius Nine; Alexandru Paşcanu – Noaptea de mai; Gheorghe Cucu – Haz de necaz.

Cu ocazia aniversării a 40 de ani de activitate artistică, nume de prestigiu din lumea muzicală românească şi internaţională, dar şi oameni care iubesc muzica corală au semnat în Cartea de onoare a Corului „Preludiu”.

Claude Monet, Buchet de floarea-soarelui

„Gândindu-ne la Corul «Preludiu» şi la dirijorul fondator al său, Voicu Enăchescu, ne vine în minte această adâncă cugetare mioritică materializată atât de frumos într-un basm. Traseul de patru decenii al acestui frumos cor românesc şi al Maestrului său de fapt se aseamănă unui frumos basm: un cor care nu îmbătrâneşte, este mereu tânăr, aparţinător acestei vechi societăţi întemeiată de elevi şi profesori ai Liceului «Matei Basarab», cu o contribuţie semnificativă a unui nume nemuritor al neamului, Nicolae Iorga. Membrii lui, concordant cu numele aşezământului de cultură (Centrul Naţional de Artă «Tinerimea Română») stau în cor numai la vârsta indicată de făuritorii acestui locaş în care artele îşi dau mâna întru slujirea spiritualităţii româneşti. […]” – Prof. univ. dr. Dan Buciu.

„Repertoriul autohton, pornit de la clasicii noştri de temelie şi adus până la contemporanii valoroşi ai zilelor noastre, a fost abordat cu o grijă aparte. «Preludiu» a cântat foarte multă muzică corală românească şi a ştiut să sorteze pentru a fi audiate public lucrări efectiv valoroase, scrise de compozitorii noştri. Această alegere se datorează mai ales priceputului şi pretenţiosului conducător al formaţiei, exigentul dirijor Voicu Enăchescu, cel ce trudeşte de ani buni de zile şi pentru menţinerea mişcării corale româneşti sub aspect organizatoric şi de îndrumare, la nivel corespunzător pentru a fi cât mai competitivă în relaţiile noastre cu formaţii corale din străinătate.” – Stelian Olariu, dirijorul Corului Operei Naţionale Române.

„Despre «Preludiu» şi al său Maestru Voicu Enăchescu nu pot să vorbesc şi să scriu decât cu un mare respect. De ce acest respect? Pentru că e normal să fii recunoscător cuiva care ţi-a schimbat viaţa în bine într-o perioadă a existenţei în care era nevoie de aşa ceva. Am realizat atunci (în 1975) că pășeam într-o altă lume decât cea pe care o cunoşteam eu, o lume care m-a educat şi m-a făcut să înţeleg mai bine relaţiile interumane, o lume în care am învăţat să cânt, să râd şi să iubesc. […]” – Ştefan Năftănăilă, realizator Radio România.

„Primul concert al formaţiei a avut loc la 1 noiembrie 1972 pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Membrii fondatori fuseseră selecţionaţi din Corul Universităţii, dirijat în acea perioadă tot de Voicu Enăchescu. Acestora li s-au mai alăturat un grup de studenţi de la Conservator, constituind astfel nucleul de început al «Preludiului». […]

Repertoriul formaţiei este vast, cuprinzând peste 300 de lucrări de muzică preclasică, clasică şi romantică, colinde de Crăciun şi cântece religioase, muzică românească şi cântece din muzica popoarelor, lucrări din literatura contemporană, lucrări vocal-simfonice. Trebuie menţionat că toate piesele sunt interpretate în limba lor de origine.

Abordarea unui asemenea repertoriu impune din partea dirijorului şi a coriştilor o bună cunoaştere a stilurilor, o perfectă omogenizare a vocilor, o nuanţare fină şi calităţi tehnice remarcabile. Astfel, formaţia a parcurs, de la înfiinţare, nu doar un repertoriu de mare întindere, dar a abordat stiluri diferite, impunând o manieră proprie de interpretare unor lucrări din diverse epoci de creaţie şi demonstrând o indiscutabilă maleabilitate în execuţie. Această extremă mobilitate şi adaptabilitate la lucrări din epoci diferite şi de compozitori diferiţi sunt impresionante. […]” – Prof. Alina Pârvulescu, Secretar general ANCR.

Voicu Enăchescu

„Înregistrări de radio, televiziune şi disc (majoritatea la pupitrul «Preludiului»), participări în jurii de specialitate la festivaluri şi concursuri muzicale completează imaginea unei activităţi complexe, menite a impune un nume de referinţă în viaţa muzicală, la nivelul maeştrilor. Marcel Corneloup, preşedintele mişcării corale «A Cœur Joie International», a afirmat, în 1996, după audierea unui concert al Corului «Preludiu»: «De câte ori vă ascult, cred că perfecţiunea există. Ce frumuseţe!» Voicu Enăchescu este cel care a realizat-o, prin stăruire, voinţă şi muncă, în slujba talentului şi a muzicii.” – Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu.

Frumuseţea timpului care trece

Joi, 5 aprilie 2012, ora 18.30, Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, București) găzduiește evenimentul Despre frumuseţea timpului care trece, organizat de Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN, în parteneriat cu ICR. Proiectul face parte din programul de serate culturale şi conferinţe „Ceai, biscuiți, Cultură și Normalitate”, derulat de ARCEN.

Invitatul special al acestui eveniment este academicianul Solomon Marcus. Profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității din București, este autorul a numeroase studii interdisciplinare ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale, dar și a numeroase articole despre timp.

În deschiderea serii va fi proiectat un reportaj care tratează teme precum „timpul care trece” şi „frumuseţea vieţii”, aspecte prezentate din perspectiva oamenilor mai mult sau mai puţin grăbiţi de pe străzile Bucureştiului, intervievaţi de voluntarii ARCEN.

Programul ARCEN de serate-culturale şi conferinţe își propune să-i aducă pe tineri în dialog cu personalități românești contemporane, într-un cadru relaxat, non-formal, pe teme care să invite la reflecție. Evenimentul „Despre Frumusețea timpului care trece” este cel de al șaselea din această serie. Ca de fiecare dată, participanţii vor fi întâmpinaţi de voluntarii Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate cu ceai și biscuiți.

Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.