„Maica-mare, poveste din Bucureștiul de altădată” de Dana Fodor Mateescu

dana fodor mateescu proza scurta bucuresti de altadata

proza scurta rubrica liber sa spunFerestrele erau larg deschise. De afară venea, ca un hoț, aerul curat, care trăgea după el un miros de iasomie și de brad ars. Cineva dăduse foc unor crengi. Era pe la sfârșitul lui mai, când Bucureștiul înnebunea de dor, s-ar fi smuls cu totul din rădăcini, ar fi fugit și s-ar fi iubit pe câmp cu te miri ce localitate proaspătă din apropiere. Dar Bucureștiul rămânea pe loc și doar zbuciumul lui se transmitea oamenilor care trăiau și visau în el.  Continuă lectura „„Maica-mare, poveste din Bucureștiul de altădată” de Dana Fodor Mateescu”

Din Bucureştiul de altădată: Moda băuturilor spirtoase

Astăzi a ajuns, din păcate, aproape o obişnuinţă să aflăm că una sau alta dintre prevederile legale au fost încălcate, dând astfel serios de lucru instituţiilor abilitate, mai ales acelora din domeniul financiar. Dar nimic nu-i nou sub soare, istoria se repetă şi în această privinţă.

Cercetând vechi documente bucureştene, constatăm că asemenea exemple erau frecvente şi în urmă cu o sută şi mai bine de ani, când se înregistrau destule cazuri de încălcare a hotărârilor Primăriei Capitalei. Trebuie să precizăm de la bun început că în acea vreme, oraşul fiind înconjurat de vii şi de grădini întinse – nostalgice aduceri-aminte – numeroasele puncte de intrare în Bucureşti erau destul de greu de supravegheat de cei care controlau accesul persoanelor şi produselor în capitala ţării.

Se cuvine să menţionăm faptul că erau renumite în epocă zonele Vitan, Văcăreşti şi Bellu, pe unde se strecurau în oraş tot felul de produse fără a se plăti taxele aferente fixate de Primăria Bucureştilor. Unul dintre produsele foarte căutate de „contrabandiştii” de atunci era spirtul, care era taxat în Bucureşti cu 7 lei decalitrul şi în afara oraşului cu 50 de bani decalitrul. Dacă ţinem cont de preţurile vremii, strecurarea lui în oraş fără a se plăti taxele de rigoare constituia o sursă foarte serioasă de venituri. În unele izvoare documentare se afirmă că erau cartiere întregi care trăiau de pe urma acestei contrabande cu spirt.

Să amintim, pentru delectarea cititorului, nu pentru aceia care vor să se sustragă legii, câteva dintre mijloacele pe care le foloseau contrabandiştii, aşa cum le-a menţionat cunoscutul scriitor Constantin Bacalbaşa în lucrarea Bucureştii de altădată (1871–1884):

„Găzarii: aceştia aveau garniţe cu două funduri, deasupra era petrolul iar dedesubt spirtul, romul sau coniacul.

Geamgiii: aceştia aveau cutii măsluite, în peretele de jos exista o deschizătură în care era introdus un tub de tinichea ce conţinea spirt.

Lemnarii: căruţele treceau bariera încărcate cu lemne. Printre acestea erau câteva trunchiuri mai groase, scobite pe tot lungul lor, iar înăuntru tuburi de tinichea conţinând spirt.

Înmormântările: un convoi mortuar trecea bariera către un cimitir din oraş. În frunte era popa care citea, în urma cosciugului femei care jeleau, mă rog, tot alaiul cuvenit unui asemenea ceremonial. Dar, în realitate era vorba de o bandă de contrabandişti. Popa era contrabandist, femeile la fel, iar dacă ridicai capacul cosciugului găseai înăuntru cutii de tinichea pline cu spirt.

Femeile însărcinate: zilnic treceau prin barieră câteva femei cu pântecele la gură. Într-o bună zi un controlor mai curios a pus mâna pe pântecele unei femei, dar nu era altceva decât o cutie de tinichea plină cu spirt şi fasonată astfel ca să se adapteze corpului şi să simuleze sarcina.

Trăsurile de Hereasca, acele trăsuri mari, acoperite cu coviltir, renumite în Bucureştii de atunci. Acest coviltir, bine acoperit şi bine căptuşit, cuprindea în toată întinderea sa o mare cutie de tinichea plină cu spirt.

Căruţaşii foloseau căruţe cu fundul dublu în interiorul căruia se aflau cutii cu spirt. A fost găsit unul care avea o osie găurită şi în interior un tub plin cu spirt.

Butoaiele cu fund dublu: la control se declara vin, care era taxat la un preţ foarte mic. În realitate, butoiul avea două funduri şi în compartimentul interior se afla spirt, rom sau coniac. Dacă cel care îndeplinea serviciul de cotar al comunei era de rea-credinţă, fiind cumpărat de contrabandişti, afacerea mergea strună şi butoiul trecea. Dar dacă respectivul cotar era cinstit, prindea imediat frauda.

Căruţele cu fân: butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului; aceste căruţe erau sondate cu nişte ţepe lungi şi ascuţite. Dacă cel care făcea controlul era mituit declara că totul este în regulă.

Femeile cu copii: foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de ţâţă în braţe treceau de la ţară la oraş. În pachetul din braţe care nu era altceva decât un butoiaş special cu spirt se afla un instrument ingenios. Când mama bătea cu palma peste spatele butoiaşului, acesta scotea un ţipăt de copil.”

Să rămânem tot în nota amintirilor lui Bacalbaşa menţionând un caz care a făcut mare vâlvă la acea vreme. Este vorba despre o întâmplare petrecută în zona unde Colentina se întâlneşte cu strada Doamna Ghica. Între Bucureşti şi comunele dimprejur era o porţiune de pământ numită „raion”. În comuna Colentina, la marginea „raionului”, se afla o cârciumă unde se făceau depozite mari de spirt, deoarece acolo se plătea o taxă de numai 50 de bani decalitrul. Iar la limita cealaltă a „raionului”, pe teritoriul oraşului Bucureşti se afla o altă cârciumă. De la cârciuma din Colentina până la cârciuma din Bucureşti era săpat, pe sub şosea, un tunel prin care butoaiele cu alcool erau trecute de la o cârciumă la alta fără a se plăti nici o taxă. Şi exemplele ar putea continua.

Puşa Roth

„Lasă, Gheorghe, băutura” – Liviu Vasilică