Radu Şerban, un prieten drag mai presus de uitare

radu-serban-slagare amintiri

amintiriO filă de calendar îmi aminteşte că azi, 6 februarie 2014, s-au împlinit 30 de ani de când Radu Şerban, compozitorul şi iubitorul de frumos, a trecut în lumea umbrelor. „A trecut” este doar un fel de a spune, pentru că un om de harul şi de frumuseţea sufletească a lui Radu Şerban nu poate să ne părăsească niciodată. Deloc întâmplător, Fănuş Neagu, alt om minunat, frumos bântuit de dorul de înălţimi, l-a caracterizat aşa: „Omul acesta nu a putut să aibă duşmani.”

Am avut privilegiul – fiindcă privilegiu se numeşte o asemenea întâlnire – să îl cunosc pe nenea Radu şi, dacă nu exagerez, să mă bucur de simpatia sa, încă de pe când, fiind un student proapăt venit în Bucureşti, i-am trecut pragul casei de lângă Ateneu. Eram doar concetăţeni – spre cinstea sa nenea Radu nu şi-a ascuns niciodată orbârşia caracaleană –, iar prietenia pe care o legasem cu fiul său, Răducu – George Vâlcu pre numele său de poet – el însuşi prea devreme plecat dintre noi, precum şi cu nepotul său, Mircea, fiul doamnei Nineta, sora compozitorului, atârnau greu în balanţă. Peste toate astea, la acea vreme, subscrisul se mai legăna, încă, în iluzia că va fi compozitor (de muzică uşoară, desigur), păşind, astfel, pe urmele magistrului. Asta de vreme ce avusesem aceeaşi profesoară de pian, pe doamna Sofia Dinu, o femeie absolut minunată şi, pe deasupra, soţia singurului general (în rezervă) din Caracal, domnul Grigore Dinu.

radu-serban-amintiri-muzica-usoara

Că, treptat-treptat, visele mele adolescentine de a face mare brânză întru ale compoziţiei s-au risipit, asta nu a fost câtuşi de puţin o pricină spre a mă îndepărta de nenea Radu. Aş spune, chiar că dimpotrivă! Şi, cu cât mă opinteam mai vârtos să scriu la gazetă, cu atât aveam mai multe motive să mă aflu, fie şi pentru scurt timp, în vecinătatea unui om de nobila alcătuire sufletească a lui nenea Radu Şerban.

Tolba cu amintiri păstrează într-un loc aparte numeroase întâmplări cu sau despre Radu Şerban şi, recunosc, îmi este foarte greu să aleg. Mă încumet, totuşi, să povestesc două dintre ele. Citește integral în Revista VIP, 6 februarie 2014 .

Șerban Cionoff

 Melodii de Radu Șerban

Un minut – Roxana Matei

Două rândunici – Margareta Pâslaru

Prieten drag – Pompilia Stoian

Iubire absurdă – Margareta Pâslaru

Uitarea – Margareta Pâslaru

Strada – Ion Dichiseanu

Strada – Margareta Pâslaru

Parfumul străzilor – Corina Chiriac

La un cuvânt al tău – Dorina Drăghici

La un cuvânt al tău – Ioana Negriloiu

La un pas de fericire – Margareta Pâslaru

Nu mai imita – Anda Călugăreanu

Baladă – Margareta Pâslaru şi Marina Voica

„O carte care nu ascunde adevărul”, cronică de Șerban Cionoff

timp ceas memorii

O idee solid înrădăcinată este aceea că evocările, scrierile memorialistice cu şi despre importante personaje ale regimului politic revolut au, fără excepţie!, o perversă intenţie manipulatorie. Urmărind să-i inocenteze pe evocatori sau, mai grav!, să retuşeze imaginea regimului din ale cărui eşaloane superioare au făcut parte.

Poate de aceea jurnalistul Dan Constantin avertizeză în prefaţa dialogului-fluviu cu general colonel Constantin Olteanu, O viaţă de om (București, Editura Niculescu, 2012) – că constantin olteanu o viata de om dan constantinaceste demers „nu conţine mesaje subliminale şi nu trebuie citit printre rânduri.” „Este – încheie Dan Constantin – o carte sinceră, care nu are pentru ce să ascundă adevărul.”

Iar interlocutorul are ce-i spune jurnalistului, scoţând la iveală multe lucruri desprinse din experienţa pe care a acumulat-o de-a lungul unei remarcabile cariere militare, politice şi ştiinţifice. Generalul Constantin Olteanu este, în felul său, un personaj cu o biografie socială bogată şi deosebit de interesantă: domnia sa a fost şef al secţiei pentru probleme militare şi juridice, şef al statului major al Gărzilor Patriotice, Ministru al Apărării Naţionale, deputat în Marea Adunare Naţională, membru al Consiliului de Stat, Primar General al Capitalei, membru al Comitetului Politic Executiv şi secretar al CC al PCR. Aşadar, nu doar un martor, ci un participant direct la multe evenimente politice interne şi externe care au marcat destinele României într-o perioadă densă şi dramatică.

Numai că interesul cărţii depăşeşte latura sa strict documentară fiindcă, de data aceasta, istoricul Constantin Olteanu este cel care împleteşte evocarea faptelor pe care le relatează omul politic Constantin Olteanu cu analiza semnificaţiilor lor. Un merit esenţial al cărţii de faţă constă în raportarea fiecărui fapt de viaţă, a fiecărui eveniment politic, a fiecărei decizii luate într-o împrejurare sau alta, la circumstanţele politice, economice sau de ordin militar, ale timpului istoric în care s-au petrecut. (Fac această precizare anume pentru a mă despărţi de unii analişti care sancţionează evenimente şi oameni din trecutul apropiat doar prin simpla raportare la circumstanţele şi exigenţele radical diferite ale prezentului.) Citește integral pe jurnalul.ro.

General de armata cu o stea, general in muzica…de 5 stele!

Acest an pentru mine si cativa colegi ne-am propus sa fie ocazia de a ridica standardele muncii si de a promova, cat putem, valorile acestei tari. Este o competitie extraordinara la noi pe post, in sensul in care fiecare se mandreste cu invitatii lui, dar e sprijinit si de colegi.
Imi face placere sa postez articolul colegei mele, Mada Ion, producator al emisiunilor „Intamplator”, „Amintiri in buzunarul inimii” si „Sala de repetitii”.

Isi merita cu prisosinta toate cele…6 stele! Maestrul Gheorghe Turda, nascut pe 6 martie 1948, in Sapanta, Maramures, canta “de cand se stie”(si chiar i se potriveste celebra expresie, dupa cum stelele i se asorteaza de minune cu talentul, patriotismul si virtutea) la vioara, pian si voce.
Absolvent de Conservator, ar fi putut tot atat de bine sa cante opera sau opereta, dar a ramas fidel muzicii populare romanesti cu cinste reprezentata in concerte si turnee de senzatie in peste 40 de tari. In Canada, de exemplu, s-a numarat printre primii romani prezenti -si laureati!- la marele Festival de folclor de la Drummondville, in 1985, deschizind drumul atitor si atitor ansambluri care au urmat.
Japonezii au fost foarte curiosi sa afle de ce a renuntat maestrul Turda la opera si opereta in favoarea muzicii populare. Vreti sa stiti ce raspuns au primit? ’’Mi-a placut mai mult palinca de Sapanta decat berea lui Mozart’’. Cum credeti ca ar fi putut raspunde altfel un morosan get-beget?
A fost prim solist al prestigiosului Ansamblu Rapsodia Romana si director artistic al Ansamblului Ciocarlia si, la un moment dat, director al Centrului Cultural Naţional din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Bravul general al muzicii populare romanesti a fost printre primii care a scos sabia impotriva curentului manelist si inca nu a bagat-o-n teaca!
Obisnuieste sa spuna, oriunde merge, ca sapantenii lui se lauda cu trei lucruri: “Cimitirul Vesel”(creatie a unchiului sau, Stan Ioan Patras), cergile de lana (de la mama sa a cumparat regizorul Sergiu Nicolaescu doua pentru filmul “Dacii”) si cantecele sapantene al carui mesager extraordinar este.
Ca dovada ca nimic nu este intamplator in viata, interpretul de muzica populara Gheorghe Turda vine marti, 18 ianuarie, de la ora 21.00, in studioul Radio3net “Florian Pittis” sa ne cante, sa ne incante, sa ne povesteasca despre cum este sa revii la prima iubire dupa aproape 40 de ani (“Cui nu-i place dragostea”) , cum trebuie sa primesti si sa privesti provocarile…(vezi proiectul “Gheorghe Turda si Holograf”) si cum sa iti respecti juramantul de credinta (“Nu uita ca esti roman!”). O editie moderata si realizata de actorul Adrian Paduraru.
Pe chat cu cei din emisie puteti adresa intrebari invitatului nostru, maestrul Gheorghe Turda.