Memoria privirii

La Galeria Artelor de la Cercul Militar Naţional din București, va avea loc miercuri 1 februarie 2012, la ora 17.00 vernisajul expoziţiei de pictură Memoria privirii de Mircea Titus Romanescu. Tot cu această ocazie va fi lansat albumul artistului.

„Fie că era vorba de pictură sau de fluidităţile rafinate ale acuarelei, artistul se contura progresiv cu studiile sistematice asupra problemelor generale ale domeniului. Nu s-a aflat niciodată în situaţia celor care prin pictură rezolvau probleme, dar nici nu lăsa la mâna hazardului configurarea sensibilă a unei realităţi de dincolo de vizibil. Stagiile de studii libere în marile capitale ale picturii europene i-au permis, în Germania sau Olanda, în Franţa sau Italia să redecopere ideea de libertate, ivită din nevoia de a exprima tribulaţiile eului, dar şi aluviunile culturii contemporane. Între clasici şi moderni, Mircea Romanescu a optat să fie el însuşi, marile modele nefiind altceva decât reperele unui traseu care s-a dorit de la început a fi singular şi, pe cât se poate, original. L-au interesat maeştrii flamanzi, vedutiştii italieni, Cézanne. Acesta din urmă pare a fi influenţat decisiv spiritul pictorului prin geometrismul compoziţiei şi soliditatea formelor distribuite ritmic în cadru. Ideea geometrizării este proprie lui Cézanne, cel care privea Muntele Saint Victoire prin prisme şi cilindri. Astfel, Mircea Romanescu scapă de sub despotica povară a senzaţiei pure impresioniste şi conferă formelor distribuite în cadru un suport logic şi geometric. De aici şi până la soluţiile cubiştilor nu a fost decât un pas şi pictorul l-a făcut nonşalant şi personalizat. În expoziţie sunt juxtapuse toate aceste viziuni asupra lumii, identificate în peisaje româneşti şi europene, compozţii îndelung elaborate sau doar notaţii spontane. Verva imaginativă devine o calitate şi aparenta spontaneitate are în spate numeroase exerciţii şi studii de culoare. Vede simplu, identifică lejer structuri iar culoarea merge de la cea locală la amplificări corecte şi sugestive. Veneţia a devenit un brand universal. De la Cannaletto la Wateau, de la Guardi la Corneliu Baba s-a scris istoria Veneţiei în felurite chipuri deoarece fiecare are în proprietate exclusivă propria sa Veneţie. Cu cât se anunţă mai ritos inevitabila ei extincţie, cu atât ea reînvie mai strălucitoare cu fiecare privitor. În mod real, fiecare artist naşte o Veneţie personală, credibilă în măsura în care şi altul se identifică cu ea. Fantoma Veneţiei traversează istoria picturii cu paşi de dans pe o partitură de Vivaldi. Mircea Romanescu este pictor de peisaj în măsura în care locurile devin sensuri, elogii ale efemerul sortit să dureze. Buna manualitate, măsura şi echilibrul, privirea detaşat-reflexivă fac ca structura vizibilului să se emancipeze prin culoare şi inteligenta gestionare a armoniilor. În amplele naturi statice repune în discuţie problema cubismului, în cele câteva peisaje nemţene evocă un sentiment. Mircea Romanescu s-a aşezat competitiv lângă confraţii nemţeni şi, de aceea, şi-a configurat un perimetru de mişcare inconfundabil. Citatul cultural din aventura marilor creatori deschizători de drumuri noi în artă îi dovedeşte culturalitatea şi lasă astfel destul loc pentru propriile eresuri.” (Valentin Ciucă, Mircea Romanescu – Spiritul Veneţiei, „Ateneu”, martie 2007).