George Vraca la rubrica „Remember” de Annie Muscă

george vraca la 50 de ani

eterne reveniri in luna lui april annie musca portrete actori romani remember rtrAstăzi, 17 aprilie 2014 ne amintim de actorul George Vraca (26 noiembrie 1896–17 aprilie 1964).

Nume de rezonanță al scenei românești, George Vraca se distingea prin eleganța împrumutată personajului pe care îl interpreta cu o dicție rar întâlnită, chiar în lumea actorilor. A strălucit pe scena Teatrului Național, dar și a altor teatre bucureștene pe care le-a slujit cu pasiune. A fost și conducător de colective artistice, și director de teatru, și profesor de dicție la Institutul de Cinematografie, iar în adolescență, un îndrăgostit de flori și de rugby. A străbătut marile capitale europene, avid de a-și perfecționa arta teatrală, cunoscând staruri și regizori celebri de la care nu a contenit să-și însușească tainele profesiei de actor.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Acest bărbat seducător, cu privirea tăioasă dată de arcuirea sprâncenelor de sub care se înfățișau ochii parcă de un albastru nedefinit sticlos, aparent rece, trăise războiul și visase în patul rănitului, poate fără să știe, la Arta Thaliei.

Acest „boier al teatrului românesc” – cum îl numea regizorul Dan Puican, care îl văzuse în timpul studenției la Ateneu recitând din Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu, cu gestul său inimitabil de a-și scoate batista din buzunarul de la piept, a trăit intens pe scenă, rămânând în memoria afectivă a spectatorului.

semicentenar george vraca

26 noiembrie 1896

Actorul s-a născut într-o familie de aromâni admiratori și cunoscători ai teatrului, în noaptea dinspre 26 noiembrie 1896, când iarna se instalase deja cu zăpadă și viscol pe strada Sf. Ștefan din București. Mama, Maria, se afla în chinurile facerii, iar tata, Ion, funcționar, se întorcea cu emoție de la spectacolul de operă Faust de Gounod, reprezentat atunci pe scena Teatrului Național. Fiul își va ferici cei doi părinți cu un Faust, la fel de zbuciumat, pe 18 decembrie 1925 pe aceeași vestită scenă. Despre Faust și alte creații spectaculoase interpretate de George Vraca, despre frământările și visele de tinerețe, despre anii războiului și întâlnirile providențiale va scrie Valeria Vraca alături de Dinu Bondi, prozator și traducător, în singura biografie autorizată a actorului apărută la Editura Meridiane în 1967.

Studii

Școala primară a urmat-o undeva pe strada Lucaci, iar figura învățătorului cu nuiaua nelipsită din trusa materialelor didactice nu a uitat-o. Aspecte din prima copilărie a împărtășit cititorilor într-un interviu acordat în 23 septembrie 1929 lui Tudor Mușatescu, în revista „Rampa”, sub titlul: George Vraca despre el și despre alții, lucru marcat și în biografia sa apărută în 1967 la Editura Meridiane.

George era un copil căruia îi plăcea să exploreze împrejurimile, bătând străzile în lung și-n lat chiar dacă părinților nu le era ușor să accepte acest lucru. Peste ani, tânărul care-și dorise cândva să urmeze agronomia, se trezește în Linia Întâi a Frontului și asistă cum războiul îi schimbă pe nebănuite destinul. Sublocotenentul Vraca trăia ororile Primul Război Mondial pe frontul de la Oituz și Mărășești, unde în clipele tulburi își amintea de străbunicul său, Petre Vraca, cel care la doar 37 de ani devenise maria venturaeroul familiei. Întâlnirea la cei 20 de ani ai săi, într-o baracă-spital din Iași, cu actrița Maria Ventura, înscrisă în „Crucea Roșie”, compozitorul George Enescu și Constantin Nottara, sosiți să aline prin arta lor durerile răniților, l-a dirijat pe Vraca dintr-o dată spre actorie. Nici prin gând nu i-ar fi trecut că actorul C. I. Nottara îi va deveni profesor și diriginte la Conservator și nici că în perioada dintre cele două războaie va juca alături de celebra Maria Ventura în mai multe piese, prima apariție împreună fiind în 1926 în Ioana d’Arc (Sfânta Ioana).

Serile de la Naționalul ieșean unde urmărea jocul actriței îi estompaseră amintirile triste trăite în tranșee și pe patul de spital. Revine la București cu gândul să își adune cele necesare și să plece la Grignon, în Franța, să-și continue studiile la școala națională de agronomie de acolo. Întâlnirile din București cu unii prieteni, printre care și actori, îl vor determina pe Vraca să se gândească în mod serios la o carieră actoricească. Pătrunderea în sala de spectacol, luminile rampei, decorul, trăirile celor de pe scenă, toate acestea l-au determinat să rămână acasă și să se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, ale cărui cursuri le finalizează în vara anului 1921, cu media 9,67, obținând Premiul I din întreaga promoție, la clasa profesorului Nicolae Soreanu, în timp ce „omologul” său de la clasa profesoarei Lucia Sturdza Bulandra era Ion Finteșteanu. Dintre colegii de Conservator îi amintim pe Al. Finți, I. Niculescu-Brună, I. Focșeneanu.

george vraca la început de cariera portret monografie annie musca revista teatrala radio

Primele roluri la Compania Bulandra

Stagiunea 1920–1921

Pentru a se întreține, în perioada conservatorului ocupă un post de institutor suplinitor la Școala Primară Tabacu, unde se pare că era foarte iubit de elevi, apoi se angajează la Compania Bulandra, unde își face și debutul în stagiunea 1920–1921 în rolul Paznicului bătrân din piesa Cocoșul negru de Victor Eftimiu, ca după două săptămâni să treacă în rolul Voievodului Nenoroc din aceeași piesă, în care Diavolul era jucat de Tony Bulandra.

Victor Eftimiu va fi un autor jucat de multe ori de Vraca. Anul 1923 i-l aduce pe Crainicul din Înșir-te, mărgărite, iar doi ani mai târziu, pe Polinikes din Thebaida, continuând cu Întâiul cavaler din Meșterul Manole și culminând cu Prometeu din piesa omonimă, care îi amintea de ultimul an de Conservator când îl interpretase alături de colega lui, Valentina Spirescu.

La Compania Bulandra a primit și alte roluri, printre care Andrei Streja din Păianjenul de A. D. Hertz sau Roller din Hoții de Schiller. Dacă în 1921, Vraca era studentul Roller, iar Karl Moore era jucat de Tony Bulandra, peste cinci ani, apărea el însuși în rolul principal într-o montare a regizorului Soare Z. Soare. Citeșe integral în Revista Teatrală Radio. Cu Fragmente de piese din Fonoteca de Aur, mărturii despre rolul Hamlet și monologul din actul al III-lea, Liviu Rebreanu despre „bătălia celor trei Hamleți”, filme cu George Vraca, poeme eminesciene recitate de George Vraca.

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio: George Vraca, Ion Lucian, George Constantin la rubrica „Remember”

remember aprilie 2014 annie musca

remember portrete actori romani rtrremember portrete actori romani rtrSub semnul Eternelor reveniri în luna lui April…, la rubrica Remember v-am oferit la începutul aceste luni un portret dedicat lui Ștefan Tapalagă, actorul cu zîmbet cald și discret, născut în 4 aprilie 1933.

În a doua jumătate a acestei luni și la începutul lui mai vă veți reîntâlni cu trei nume de marcă ale teatrului românesc, din perioade diferite ale veacului trecut, începând din deceniile interbelice și până în anii din urmă, figuri emblematice de care se leagă momente de referință ale mișcării teatrele românești.

george vraca ion lucian george constantin

Joi, 17 aprilie 2014: George Vraca (26 noiembrie 1896–17 aprilie 1964)

Marți, 22 aprilie 2014: Ion Lucian (22 aprilie 1924–31 martie 2012)

Sâmbătă, 3 mai 2014: George Constantin (3 mai 1933–26 aprilie 1994)

Detalii în Revista Teatrală Radio.

Annie Muscă

Editura Casa Radio la Târgul de Carte Gaudeamus 2012: autori-cult, înregistrări unice

Şi în acest an, la Editura Casa Radio „marile voci dau cortina la o parte” cu prilejul marelui spectacol al cărţii, organizat de Societatea Română de Radiodifuziune. Noile noastre apariţii editoriale – menite să restituie cele mai inspirate momente din creaţia radiofonică românească de ieri şi de azi – vă aşteaptă la standul Radio România, unde vor avea loc lansările celor mai recente titluri de carte sonoră, pe care avem privilegiul de a le oferi tuturor categoriilor de public. Vă invităm să descoperim împreună comorile mereu surprinzătoare ale arhivelor noastre unice!

Joi, 22 noiembrie 2012, ora 12.00:

Prezentarea celor mai noi titluri din colecţiile de audiobook dedicate celor mici „RADIO-PRICHINDEL”, în formula noastră inovativă de roman grafic&audio – dramatizările radiofonice ale unor cărţi de neuitat, ce au sedus generaţii la rând de auditori, sunt acum accesibile – în variante de benzi desenate datorate unor artişti din generaţii diferite:

• Charles Dickens, David Copperfield (în adaptarea dramaturgului Horia Lovinescu, înregistrare din 1954, cu: Silvia Chicoș, Costache Antoniu, Dinu Ianculescu…; BD: Puiu Manu). Ediţie jubiliară dedicată „Bicentenarului Dickens”;

• Homer, Peripeţiile lui Ulise (în adaptarea scriitorului Felix Aderca, înregistrare din 1954, cu: George Vraca, Dina și Tanți Cocea, Gh.Ciprian…; BD: Puiu Manu &Alexandru Ciubotariu);

• Alphonse Daudet, Tartarin din Tarascon (primul serial radiofonic românesc realizat de Octavian Sava şi Alexandru Otti în 1951, cu: N.Gărdescu, Ion Lucian, Radu Beligan, N. Stroe, Gr.Vasiliu-Birlic…; BD: Lavinia Trifan Pop)

și

• „NOAPTE BUNĂ, COPII”, vol. 11-12, seria „Mari scriitori povestind celor mici” într-o versiune-surpriză: CD+poster de colorat, semnat de Ciubi!

Cuceritoare adaptări radiofonice, semnate de Mihai Jemăneanu, regizorul artistic al emisiunii „Noapte bună, copii” (el însuşi scriitor pentru cei mici) ale unor minunate poveşti şi povestiri din literatura universală (de la Perrault, Andersen, Fraţii Grimm, la Tolstoi, Kipling, Čapek, Gianni Rodari, Villafañe ş.a.. ). Înregistrări 1959-1965, cu: Mircea Albulescu, Fory Etterle, Silvia Chicoş, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila…

La întâlnirea cu jocuri şi desene vor participa: Alexandrina Halic, Puiu Manu, Lavinia Trifan Pop şi Alexandru Ciubotariu – „Ciubi“(coordonatorul noii serii „Radio-Prichindel şi ilustratorul colecţiei „Noapte bună, copii), un grup de copii de la Colegiul Mihai Eminescu îndrumaţi de învăţătoarea Florentina Chifu.

Moderator: Ligia Necula (Radio România Cultural).

Mai multe informaţii: www.edituracasaradio.ro