„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste”

Coperta magda marin paraseste_ma

cronica literara liber sa spunÎntâiul gând care mi-a venit imediat ce am isprăvit de cetit cartea Magdei Marin, Părăsește-mă!*), a fost că avem în față un solilocviu care amintește surprinzător de mult cu La voix humaine a lui Jean Cocteau. În fiecare dintre cele două  scrieri este vorba de o femeie singură care, într-o încăpere, așteaptă un simplu telefon care să îi dea răspunsul îndelung așteptat la întrebările ce o răvășesc. Continuă lectura „„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste””

Un spectacol inedit cum nu aţi mai văzut: „Clipe de viaţă 2015”!

clipe de viata 2015 spectacol artistii pentru artisti

eveniment liber sa spunÎn 1996, Mircea Patrichi a publicat la Editura Unitext volumul Gina Patrichi. Clipe de viaţă. Un volum de o uriaşă valoare biografică despre un artist unic al scenei.

Pe pagina 3 a acestei cărţi se află o mărturie a Ginei Patrichi pe care v-o împărtăşim şi care credem că este revelatoare pentru sensul pe care publicul îl poate da teatrului.  Campania „Artiştii pentru Artişti” pe care de ani buni o organizăm pentru sensibilizarea noastră a tuturor în faţa artei şi a artistului ar putea sta sub semnul acestei mărturisiri:  „Cred în capacitatea marelui public de a înţelege sensul artei şi de a aprecia pe artistul care convinge cu sufletul”.

În 1964, în Clipe de viaţă de William Saroyan, în regia lui Liviu Ciulei, Gina Patrichi interpreta o Kitty Duval  cum poate nu a mai existat. Şi a convins cu sufletul.

Clipe de viata 2015. Afis. grafica Cosmin Ardeleanu

În aceeaşi notă sensibilă, în 2015 este programat un alt spectacol Clipe de viaţă. Un spectacol-eveniment al destăinuirilor, ce reuneşte renumiţi artişti ai scenei, artişti care conving cu sufletul că teatrul înseamnă mai mult decât metodă, muncă şi talent. Înseamnă un imens cadou făcut publicului. 

Unică reprezentaţie: Luni, 23 martie 2015, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, Sala Studio, ora 19.30.

În spectacol: Victor Bucur, Corina Chiriac, Felicia Filip, Mirela Jienescu, Rodica Mandache, Teatrul Masca, Maia Morgenstern, Adrian Naidin, Ovidiu Niculescu, Ioan Gyuri Pascu, Margareta Pâslaru şi corul „Divina Armonie”, Oana Pellea, Emilia Popescu, Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu. Amfitrioni: Maria Dinulescu şi Ion Caramitru.

Spectacolul Clipe de viaţă 2015 este dedicat mai vârstnicilor noştri artişti. Un semn de reverenţă şi neuitare al artiştilor care parcă acţionează în sensul cuvintelor Ginei Patrichi: „….Am fost atât de pasionată de teatru, încât tot ce am primit ca iubire [ …] a fost un cadou imens pe care l-am luat şi l-am îndreptat tot spre teatru, tot spre oamenii cărora le dădeam seară de seară, sentimente, pasiuni, iubire, ură, până la apogeu…”

Din culisele pregătirii marelui eveniment – Clipe de viaţă 2015 – nu vă descoperim decât că vor fi multe surprize, va fi teatru, muzică, dans şi poezie. Adică o seară specială plină de momente unice, vibrantă, dăruită cu aleasă recunoştinţă de artişti pentru cei care le-au inspirat dragostea faţă de artă. Pentru că aşa cum afirmă şi Oana Pellea, „Orice clipă de viaţă este o minune.”

sustine Campania Artistii pentru Artisti

Alătură-te Campaniei, cumpără bilete, bucură-te de teatru şi fă o faptă bună! Fiecare bilet cumpărat înseamnă nu doar un semn de reverenţă pentru munca actorilor, ci şi un imens ajutor. Biletele se vor pune în vânzare la casa de bilete a Teatrului Naţional Bucureşti, precum şi online pe site-urile www.bilet.ro, www.bilete.ro, www.eventim.ro

Sumele strânse din vânzarea de bilete se pot dona în Fondul de Solidaritate Teatrală (Cont: RO40RZBR0000060007801286 deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei).

Ulterior, sprijinul financiar oferit artiştilor vârstnici cu probleme de sănătate va fi dovada că acest simbolic contract de solidaritate teatrală a fost asumat şi însuşit.

Organizatori: UNITER – Uniunea Teatrală din România, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti.

Parteneri: Societatea Română de Televiziune, Casa de Producție TVR, Centrul Roman ITI. 

Cu sprijinul: PROFemeia.

Cu privire la regulile agreate pentru filmarea spectacolului, precizăm ca pot fi făcute înregistrări pentru difuzarea celor trei minute legale.
Așteptăm confirmarea prezenței ziariștilor la eveniment până cel târziu sâmbătă, 21 martie 2015, ora 18.00: Pamela Bojog-Pricopie, Departament PR, UNITER, Tel.   021/ 315 36 36, 021/ 313 42 78, fax:  021/ 315 00 48; mobil: 0735 156 983. Mail: pamela@uniter.ro

Comunicat al UNITER

Videoclip

Sunetele unei simfonii tragice

gina patrichi 20 de ani de la moarte

calendarAstăzi s-au împlinit 20 de ani de la despărțirea de Gina Patrichi. Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 marii actrițe, publicând începând din 8 martie, ziua sa de naștere, articole cu caracter monografic, amintiri, interviuri. În această zi, revista s-a deschis cititorilor, încă de la primele ore ale dimineții, cu un articol de Pușa Roth despre un spectacol unicat din Fonoteca de Aur, Vocea umană de Jean Cocteau, în interpetarea Ginei Patrichi. (C.T.)

gina patrichi comemorare 20 ani revista teatrala radio

Gina Patrichi în Vocea umană de Jean Cocteau

Poet, prozator, dramaturg, artist plastic (desen, ceramică, litografie, tapiserie, sculptură etc.), Jean Cocteau este considerat un artist complet.

jean cocteau

Jean Cocteau

Vocea umană, piesă într-un act, s-a jucat pentru prima dată la Théâtre-Français, în  17 februarie 1930, în interpretarea actriţei Berthe Bovy. Vocea umană este un text invadat de tăceri. Femeia care vorbeşte nu are nume, ea nu este decât o voce. Dacă pe scena de scândură te poţi „sprijini” pe un decor, chiar dacă este minimal, pe jocul de lumini sau chiar pe mişcarea scenică, la radio, toate acestea trebuie suplinite prin nuanţe, prin inflexiunile vocii, ca să poţi da credibilitate textului.

Acest text este scris pentru un tip deosebit de actriţă, de aceea nu multe s-au încumetat să joace acest rol, infernal prin tăcerile care „vorbesc”, prin schimbările de comportament ce generează un fel de mişcare asemănătoare fluxului şi refluxului mării, prin stări la vedere ce ascund, temperează, acutizează dialogul femeii cu ea însăşi, sau cu El, presupus, real sau imaginar. El, iubitul, a părăsit-o în favoarea alteia. Ea, femeia, are doar telefonul la îndemână pentru a-l întreba, pentru a-l convinge sau, de ce nu, pentru a-i spune adio.

gina patrichi in vocea umana de jean cocteau pusa roth

Ce a realizat Jean Cocteau, aşezând pe scenă o femeie şi un telefon? A reuşit să descifreze sufletul uman, să-l pună la încercare, să-l destrame şi să-l recompună, în egală măsură. O femeie singură, undeva, la capătul firului, un bărbat, poate o iluzie, sau poate chiar o minciună. Rolul acesta a fost interpretat la Radio de Gina Patrichi, o actriţă ca o metaforă, ca un fior, ca un strigăt, ca o iubire, o mare actriţă cu ştiinţă şi înţelegere a textului. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol. 

Pușa Roth

Gina Patrichi: Amintiri din turnee

gina patrichi amintiri din turnee annie musca revista teatrala radio

Între anii 1963–1972, sub directoratul regizorului Liviu Ciulei, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” a cunoscut o evoluție copleșitoare și o faimă în lumea teatrală europeană, iar actrița Gina Patrichi, pe scena care îi va deveni în scurt timp atât de familiară, trăiește bucuria debutului în Jocul de-a vacanța (1964) de Mihail Sebastian, în regia lui Valeriu Moisescu.

Socotit, pe bună dreptate, un teatru de elită al anilor ’70–’80, aici juca seară de seară Gina Patrichi, alături de actori extraordinari – Clody Bertola, Irina Petrescu, Octavian Cotescu și Rodica Tapalagă, Toma Caragiu și Florian Pittiș, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, Virgil Ogășanu, Ion Caramitru – și sub îndrumarea unor regizori de excepție: Liviu Ciulei – alături de care ajungea la Festivalul de Film de la Cannes în 1965 – Valeriu Moisescu, Cătălina Buzoianu sau Lucian Pintilie.

În acest deceniu, Gina Patrichi și-a purtat personajele prin Europa și Statele Unite, chiar și în Brazilia, turneele fiind pentru ea și pentru fiecare dintre colegi o oază de libertate, în care pasiunea lor pentru teatru era manifestată cu dăruire.

În 1990, Gina Patrichi trăia alături de colegii de scenă entuziasmul succesului obținut pe scena National Theatre London, cu piesa Hamlet, în regia lui Alexandru Tocilescu, în care actrița o întruchipa pe Gertruda, Regina Danemarcei, iar Ion Caramitru pe fiul ei, Hamlet.

gina patrichi ion caramitru turneu hamlet sua

Gina Patrichi și Ion Caramitru în Hamlet, regia: Alexandru Tocilescu, National Theatre din Londra, 1990

Iată încă un motiv pentru care în anul următor Teatrul Bulandra devine membru cu drepturi depline al Uniunii Teatrelor din Europa, fondat de Giorgio Strehler, în martie 1990, alături de renumite companii teatrale europene: Odéon Théatre de l’Europe, Piccolo Teatro di Milano sau Teatre Lliure de Barcelona, dar și Düsseldorfer Schauspielhaus. Ca urmare, din 1991, Bulandra a participat în fiecare an la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa.

Mircea Patrichi a adunat în cartea sa dedicată Ginei impresii și emoții ale actriței din călătoriile prilejuite de turnee. Unele dintre aceste însemnări erau redactate pe cărțile poștale pe care le trimitea fratelui ei, însuși autorul…

gina patrichi cannes 1965 liviu ciulei victor rebengiuc ana szeles padurea spanzuratilor

Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Ana Szeles, Liviu Ciulei, Mihnea Gheorghiu, Petre Sălcudeanu, la Cannes, în 1965. Fotografii din arhiva familiei

Despre New York…

„Cei ce trăiesc acolo spun că orașul acesta este o nouă Americă. Și într-adevăr, așa este. Publicul este teribil de copilăros, de entuziast și de… sincer. Niciodată n-am văzut oameni cu reacții atât de directe și de diferite: unii spectatori se prăpădesc de râs, alții se ridică pur și simplu și pleacă din sală, dacă nu le place ceva. Ai putea crede că pentru un actor o asemenea reacție este penibilă. Poate este adevărat, dar mie-mi convine, pentru că ea reprezintă barometrul exact al muncii mele. […] Nimănui nu-i pasă de nimeni. Ziua, noaptea, la orice oră, fiecare face ce-i trece prin minte. Poți, de pildă, în plină noapte să vezi un tip cu un magnetofon în brațe urmat de doi prieteni care-i țin boxele și, după ei, o droaie de dansatori…” (p. 122). Citește integral în Revista Teatrală Radio Fragment audio-video din „Cameristele” de Jean Genet (1992).

Annie Muscă

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 actriței GINA PATRICHI

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

gina patrichi

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna martisor annie musca portrete mari actoriAstăzi, 8 martie 2014, ne amintim de actrița Gina Patrichi (8 martie 1936–18 martie 1994).

Forță de seducție, magnetism, privire de un verde pătrunzător în superbul melanj de gheață și căldură, dar și de tăcere grăitoare.

Fascinată de teatru încă din copilărie, Gina Patrichi punea în fiecare femeie pe care o întruchipa, ceva din ființa ei, astfel încât, oricât de negativ ar fi fost personajul, actrița avea forța de a aduce în fața spectatorului picul acela de „ceva bun” ce răzbătea din el.

Cine mai știe că Gina își studia îndelung personajele și trudea aproape singură larubrica remember annie musca revista teatrala radio costumele sale?! Sau cui îi mai răsună dincolo de cuvinte vocea aceea timbrată împrumutată eroinelor sale ale căror vieți le trăia până la paroxism ?!

Să ne amintim de minunata actriță în Luna lui Mărțișor, iar pe 18 martie, să nu pierdeți întâlnirea cu fiica sa, Oana Anagnoste, într-un interviu inedit despre mama și soția Gina Patrichi, despre minunata femeie și pasiunile ei…

gina patrichi anii 50 galati fotografie inedita

Gina Patrichi la sfârşitul anilor ’50, la Galaţi. Fotografie inedită din arhiva familiei

Gina

1936. Martie. 8.

În casa din Strada Cazărmii, la nr. 56, a familiei lui Grigore Patrichi, Conu Guță, cum i se spunea, un bărbat bine care de-abia trecuse de 36 de ani, venea pe lume către zorii unei zile capricioase de martie cel de-al doilea copil, o fetiță. Nu prea își imagina el, Grigore, șef de laborator la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, cum ar fi să gina patrichi rev teatrala radio rubrica rememberfie și tată de fată, că de băiat era. Îl avea deja pe Mircea, un băiețel adorabil, care, în noaptea de 7 spre 8 martie a anului 1936, percepuse din camera alăturată tot chinul mamei Elena, Puica, cum era alintată. O auzise și pe moașa Vetuța, vrednică și curajoasă, dar îi simțise și frământările viitorului tată…

Părinții au botezat-o Eugenia-Margareta-Elena, dar i-au spus Gina, după dorința lui Mircea, în ființa căruia sălășluise fata morarului (Gina) din povestea spusă de tata cu o zi înainte.

Gina era o fire băiețoasă și tonică, deși firavă, după cum o descrie fratele ei, Mircea, în cartea pe care i-a dedicat-o în 1996. Din copilărie a dat semne că ar fi fascinată de ce se petrece la teatru. Împreună cu fratele ei și cu alți colegi își crea scene de joc, își confecționa costume și cortine, făcea distribuții… Citește integral în Revista Teatrală Radio.  Portret monografic, fotografii inedite, fragmente din filme („Liniștea din adâncuri” de Malvina Urșianu, 1982), piese de teatru TV („Cadavrul viu” de Tolstoi, 1975), piese de teatru radiofonic („Vocea umană” de Jean Cocteau, 1982; „Britannicus” de Jean Racine, 1987; „Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, 1985; „Lotte la Weimar” după Thomas Mann, 1988).

Annie Muscă

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 actriței GINA PATRICHI

Revista Teatrală Radio dedică luna martie 2014 actriței GINA PATRICHI

gina patrichi foto din arhiva familiei

Gina Patrichi. Fotografie din arhiva familiei

În 18 martie 2014 se vor împlini 20 de ani de la dispariția prematură a actriței Gina Patrichi. Dar oare un actor dispare odată cu retragerea din viața fizică? Am folosit verbul cu o strângere de inimă, dar și cu gândul că noi, cei care am avut privilegiul de a le fi contemporani, avem datoria nu doar de a ni-i reaminti fugar, ci de a reveni la marii artiști care au dăruit publicului momente de neuitat. De neuitat rămâne Gina Patrichi pe scenele teatrelor, în filme, la teatrul radiofonic, în roluri de compoziție interpretate într-o manieră unică. Personalitate artistică de mare frumusețe și complexitate, a creat, poate, un stil personal de interpretare, indiferent cu cât scepticism ar privi unii acest termen în cazul unui actor.

De aceea, luna martie a acestui an este dedicată de Revista Teatrală Radio actriței pentru care teatrul nu era considerat nici meserie, nici divertisment. Teatrul însemna pentru Gina Patrichi „omul regăsit în superioara lui umanitate”, o definiție cu valoare aforistică la care se cuvine să medităm.

gina patrichi

Gina Patrichi (8 martie 1936–18 martie 1996)

În această lună, în Revista Teatrală Radio, la rubrica pe care o așteptați mereu cu bucurie, Remember de Annie Muscă, veți citi mâine, sâmbătă 8 martie, un portret monografic Gina Patrichi. Începând din 18 martie vom publica un interviu inedit cu Oana Anagnoste, fiica actriței, realizat de Annie Muscă. Accesând paginile electronice ale revistei noastre veți mai întâlni opinii, caracterizări critice ale marii actrițe, amintiri, note de călătorie ale Ginei Patrichi, fragmente din volume care i-au fost dedicate, fotografii inedite din arhiva familiei și, bineînțeles, fragmente în format multimedia din spectacole radiofonice cu Gina Patrichi, intrate de mult în Fonoteca de Aur a Radioului și în conștiința amatorilor acestui gen de teatru. Alte detalii, fotografii și fragment audio-video din „Vocea umană” de Jean Cocteau, în interpretarea actriței Gina Patrichi (1982) în Revista Teatrală Radio.