Chipuri de îndrăgostiți

sf valentin primind un rozariu david teniers III

David Teniers III, Sf. Valentin primind un rozariu

Dând la o parte, pe cât posibil, temele mitologice, care au alte și multe alte semnificații, tema cuplului de îndrăgostiți, circumscrisă într-un fel sărbătorii occidentale a Sf. Valentin, nu este des freventată în istoria picturii universale. Aceasta în ciuda celebrării într-o formă sau alta a sărbătorii din 14 februarie, ale cărei rădăcini trebuie căutate în Lupercalia, festival păgân care avea loc inițial în 15 februarie. Asimilarea lui cu data calendaristică a martirului din timpul lui Claudius, Valentin, se datorează papei Gelasius, care, în anul 496, a schimbat data Lupercaliilor din 15 în 14 februarie, cu intenția, probabil, de a o asimila zilei Sf. Valentin și astfel de a slăbi presiunea sărbătorii păgâne. În acest fel semnificația și chiar obiceiurile specifice sărbătorii romane a dragostei (bilețele cu numele fetelor nemăritate extrase de bărbați pentru a-și găsi partenerele timp de un an) s-au contopit în timp cu legenda Sf. Valentin. Propovăduitor în temniță, dând mesaje prietenilor, în care scria simplu „vă iubesc”, este posibil ca Valentin să fi fost de fapt un tânăr preot creștin, care oficia slujbe de căsătorie în taină, încălcând astfel interdicția dată de împăratul Claudius. Data de 14 februarie este cea a execuției condamnatului, care s-ar fi îndrăgostit de fiica temnicerului, convertind-o la creștinism. În ziua execuției i-ar fi scris fetei o scrisoare de dragoste, nesemnată.

În privința selecției de tablouri de mai jos, aparținând unor pictori din epoci diferite, cu stiluri diferite, am încercat să mă limitez la câteva dintre cele care pot ilustra tema cuplului de îndrăgosțiți, cu puține excepții desprinsă de figurile tradiționale ale cuplurilor din mitologie, acestea din urmă, după cum se știe, foarte bogat ilustrate în istoria picturii.

Costin Tuchilă

 guillaume deschamps tineri indragostiti citind o scrisoare in fata neapolelui

Guillaume Deschamps, Tineri îndrăgostiți citind o scrisoare în fața orașului Napoli

paris-bordone-amantii-din-venetia

Paris Bordone, Amanții din Veneția

adele romany indragostiti cantand la lira

Adèle Romany, Îndrăgostiți cântând la liră

lovers-william-powell-frith

William Powell Frith, Îndrăgostiți

emile friant indragostitii

Émile Friant, Îndrăgostiții

gainsborough domnul si doamna andrews

Thomas Gainsborough, Domnul și doamna Andrews

Henry Peters Gray The-Greek-Lovers-1846

Henry Peters Gray, Îndrăgostiții greci

in-love-marcus-stone

Marcus C. Stone, Dragoste

-Lovers_in_a_Garden-Marcus_C_Stone

Marcus C. Stone, Îndrăgostiți în grădină

alexandre charles guiilemot dragostea dintre acis si galateea 1827

Alexandre Charles Guillemot, Dragostea dintre Acis și Galateea

Louis Hersent  Daphnis si Chloe 1817

Louis Hersent, Daphnis și Chloe

klimt sarutul

Gustav Klimt, Sărutul

Fiziologia gustului: Dovlecelul

Treceam zilele astea prin parcul Drumul Taberei şi m-am aşezat pe o bancă pentru câteva minute să mă odihnesc. Pe lângă mine treceau, grăbite sau nu, gospodinele care veneau de la piaţa aflată lângă parc. Mi-a atras atenţia faptul că aproape în fiecare plasă se zărea cel puţin un dovlecel. Mi-am prelungit un pic şederea, era umbră şi relativă linişte, şi am continuat cercetarea. Lumea foloseşte dovlecelul mai mult decât mi-am imaginat eu! Sigur, e o legumă uşor de preparat, gustoasă şi de ce nu, aspectuoasă. Poate de aceea mulţi îndrăgostiţi îşi alintă perechea spunându-i „dovlecelul meu”. Dar unde a crescut dovlecelul prima dată şi cine l-a folosit sunt întrebări la care am căutat răspuns. Am găsit mai multe informaţii, pe care vi le prezint şi dvs.

În revista „Lumea satului” (revistă pentru agricultură, dezvoltare rurală şi de informaţie social-culturală) aflăm că dovlecelul vine din America.

Curcubita pepo face parte din familia Curcubitaceae şi se crede că provine din Africa, de unde, ulterior, s-a răspândit în ţările din sudul Europei. Părerile despre locul de provenienţă al dovlecelului sunt împărţite şi asta pentru că, în urma unor cercetări arheologice, s-a descoperit că dovlecelul era o sursă de hrană pentru triburile din America de Nord şi America de Sud încă dinainte de a ajunge aici Cristofor Columb. Utilizarea dovlecelului nu se rezumă doar la domeniul gastronomic, fiind folosit şi în industria farmaceutică. În urma studiilor s-a descoperit că preparatele culinare pe bază de dovlecel au efecte benefice asupra afecţiunilor tubului digestiv.”

Din Wikipedia aflăm că „este originar din America de Sud, unde crește în formă sălbatică în Conul Sud. A fost introdus într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul secolului al XVI-lea), ușurința hibridizării sale l-a făcut să fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în regiuni temperate din toată lumea. Pe pagina „Medicul tău.com, Ghid medical complet”, am găsit următoarele informaţii despre miraculosul dovlecel:

„Descriere: plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale. Dovleac turcesc (sau alb), varietate de dovleac originară din India, cu fructul mare, turtit, comestibil (Curcubita melopepo). Dovlecel – varietate de dovleac cu fructe comestibile, lunguieţe, aproape cilindrice (Curcubita pepo).

Compoziţie: bogat în vitamine; seminţele conţin lucină, tirozină, vitamina B etc.

Proprietăţi: laxativ, emolient, diuretic.

Indicaţii terapeutice: insomnii, astenie, diabet, verminoze, constipaţie, hemoroizi.

Mod de folosire: se poate folosi crud, fiert sau copt, pentru insomnie, constipatie, astenie, diabet și hemoroizi. Seminţele se pot folosi cu succes în verminoze intestinale, tenie şi ascarizi. Se curăţă de coajă 30-50 g seminţe şi se amestecă cu miere de albine. Pasta obţinută se va consuma dimineaţa, în 3 doze, la interval de o oră una dupa alta. După ultima doză se ia un purgativ. La copii se reduce doza la jumătate, administrându-se pe parcursul mai multor zile.

Dovlecelul, bogat în minerale, vitamine şi săruri minerale, se foloseşte din ce în ce mai mult în bucătăria multor ţări. Curăţat de coajă şi fără seminţe, este bine tolerat de bolnavii cu colită şi se recomandă în hipertensiunea arterială, în special seara. Cel mai gustos este dovlecelul de culoare verde deschis, neted, strălucitor, mic, de formă cilindrică, fără seminţe, cu peduncul proaspăt, mic, să nu depăşească 150 g. Dovleceii moi, pătaţi şi nu prea proaspeţi, pot fi curăţaţi.”

Iată, doamnelor şi domnilor, cât de important este dovlecelul în alimentaţia noastră! Recunosc, am şase cuiburi de dovlecei în gradină, o frumuseţe, fiindcă frunzele sunt mari, de un verde închis şi, în afară de faptul că am dovlecei proaspeţi, mă bucur de frumuseţea lor. Ca mărturisirea să fie completă, înainte de a mă aşeza la calculator, am pus dovlecei la acrit (aceeaşi compoziţie ca şi la castraveţii de vară), pentru că zeama lor este un îngredient cu un gust aparte la ciorbele de zarzavat. Poate aşa, au numai aşa se îmbină plăcutul cu utilul. Cu bine şi cu bucurie!

Pușa Roth

Poeme de John Mole, în ediție online

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român, anunță publicarea volumului The Memory of Gardens (Amintirea grădinilor). Texte paralele, poeme de John Mole.

Cartea poetului John Mole, Amintirea grădinilor, este o culegere de poeme scrise între 1975 și 2011. O publicăm sub formă de Texte paralele. Contemporary Literature Press își continuă astfel seria de volume din poezia engleză recentă.

Poemele au fost traduse în limba română de anglista Daniela Călinescu. Tot ea este și autoarea unui lung interviu cu poetul, precum și a unui eseu despre întreaga lui operă – ambele publicate în partea a doua a acestui volum.

John Mole s-a născut în 1941. El este în același timp poet, clarinetist de jazz, critic literar și critic muzical. De-a lungul vremii, a dat spectacole de jazz și poezie cu propriul său cvartet, sau cu muzicieni cunoscuți. Magdalene College, Cambridge și Universitatea din Hertfordshire cu sediul la Hatfield l-au găzduit ca Poet in Residence. Universitatea din Hertfordshire i-a decernat și titlul de Doctor honoris causa.

Pe lângă faptul că scrie în mod curent recenzii despre cărți de poezie și de jazz, John Mole a făcut emisiuni de poezie pentru Radio BBC Three și BBC Four, cum ar fi Poetry Now, Poetry Please și Time for Verse. Scriitorul Robert Graves a fost mentorul mărturisit al lui John Mole; el l-a influențat profund la începutul carierei lui poetice. La rândul lui, John Mole l-a prezentat în repetate rânduri ascultătorilor de radio din Anglia. Poetul a condus și o casă de editură numită Mandville Press, împreună cu Peter Scupham. Această editură a publicat poeți contemporani în ediții de lux. Interesul pentru literatura timpului lui l-a apropiat de British Council, unde a fost o vreme consilier pentru seria „Writers and Their Work”.

Volumul The Memory of Gardens – Amintirea grădinilor, poeme de John Mole, Texte paralele, s-a lansat oficial la data de 18 februarie 2012 și poate fi consultat și descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/mole-memory-gardens.html.

Lidia Vianu