„Nu am timp de răspunsuri, abia dacă am timp să pun întrebări”

grafica moderna irina popescu artisti contemporani

Să tot fi fost prin anul 2000… La agapa ce a urmat premierei, la Naţionalul bucureştean, a piesei Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!, scrisă de tatăl său, Cristian Tiberiu Popescu, Irina, pe atunci o adolescentă iute ca o zvârlugă, se amesteca printre mesenii pe care îi cerceta cu ochii vioi, iscoditori. Nu-i vorbă, avea şi pe cine! Erau acolo: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Eusebiu Ştefănescu, Dan Puric, Eugen Cristea, Eugenia Maci, Monica Davidescu. Deodată, Gheorghe Dinică i-a spus de la obraz tatălui fetii: „Pe asta mică o facem artistă!” Ce-i drept, vorba asta i-o mai spusese o dată şi bunica ei, dar, parcă, venită acum din partea unui monstru sacru al scenei româneşti, parcă suna mai apăsat, mai hotărât.

Şi aşa a fost! Zgâtia de fată a crescut, a absolvit Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza”, s-a pregătit serios şi, în anul 2007, a intrat la UNATC, pe care a absolvit-o în 2012. Paralel cu travaliul întru ale Thalei, Irina Popescu a dat ascultare chemărilor unei alte pasiuni statornice, artele grafice. A participat la câteva expoziţii colective în Capitală şi în Macedonia şi se pregăteşte intens pentru prima expoziţie personală, care, îmi spune Irina, „vreau să fie cu adevărat o surpriză”. De ce „surpriză”? – veţi afla numaidecât…

irina popescu grafica

Discut cu Irina şi, treptat, descopăr că, în pofida vârstei sale – sau poate tocmai de aceea! – ea este un om cu o gândire riguroasă, aplicată. „Încerc să merg dincolo de aparenţe şi, prin asta, de judecăţile definitive asupra persoanelor sau, după caz, a personajelor. Mă preocupă, mai ales, să le găsesc, iar apoi să le exprim mişcările sufleteşti, trăirile interioare, căutarile, într-un cuvânt acel «ceva» care dă consonanţă şi echilibru acestor căutări.” „Nu cred că, în teatru, există numai personaje negative şi personaje pozitive, mai exact spus personaje care sunt NUMAI negative sau NUMAI pozitive”. Şi completează: „Aşa după cum nu cred că există chipuri sau locuri care sunt NUMAI foarte urâte sau, din contră, NUMAI foarte frumoase.”

Această căutare în care pune, deopotrivă, pasiune şi luciditate, şi-a avut pentru Irina câteva repere statornice. Unul ar fi poezia lui Marin Sorescu Am văzut lumină, pe care a recitat-o la examenul de admitere în facultate şi pe care o socoteşte profesiunea sa de credinţă. „Mă atrage, la această poezie, ideea că rostul poetului, al artistului în general, nu este doar acela de a primi şi a da mai departe răspunsuri definitive. Dimpotrivă, eu cred că artistul, oricare ar fi limbajul prin care el se exprimă, trebuie să pună întrebări. Cât mai multe întrebări. Iar, prin asta, să-i îndemne şi pe ceilalţi să îşi pună întrebări.”

Un al doilea reper pentru Irina, oricât de paradoxal ar părea acest lucru, l-a aflat în picturile cu cai ale lui Théodore Géricault: „Am privit cu admiraţie aceste picturi şi, apoi, studiind exegeze asupra lor am înţeles că artistul vede în cal nu doar un animal frumos şi greu de strunit, cât, în primul rând, un simbol al unor puteri magice. Aşa încât, pentru partenerul său, omul, calul poate fi un mijlocitor nepreţuit al trecerii dinspre lumea reală către lumea subtilă a simbolurilor esenţiale.”

După care, presimţindu-mi nedumerirea, Irina adaugă: „Nu confund planurile, încerc doar să găsesc un numitor comun al unor experienţe spirituale atât de diverse, adică, iarăşi, acel punct de convergenţă al energiilor universului. Ceea ce, fireşte, nu pot face decât dacă nu mă mulţumesc doar cu ceea ce văd şi ceea ce mi se spune şi, atunci, pun întrebări.”

Spuneam, mai devreme, că Irina Popescu vrea ca prima sa expoziţie personală de grafică să fie «o surpriză». Surpriză care va veni din însăşi tematica expoziţiei: portretele unor fete care cântă la diverse instrumente muzicale, de pildă la chitară sau la pian. „Eu cred – îmi spune Irina – că în funcţie de instrumentul muzical căruia i s-au dedicat, eroinele mele îşi exprimă o anumită atitudine sau, dacă nu spun prea mult, o anumtă viziune asupra lumii şi a vieţii.”

fluture arta contemporana

Iar, ca o posibilă încheiere a discuţiei noastre sau (de ce nu?) ca o invitaţie la o viitoare întâlnire cu universul de căutări şi simboluri care transpar din grafica ei, Irina Popescu îmi mai spune: „Ceea ce nu pot să înţeleg la unii oameni şi, mai ales, la unii dintre cei de vârsta mea, este această accepţie aşa-zis «pozitivă» asupra lucrurilor, exprimată prin câte un «las’ că mai vedem noi», prin «merge şi aşa» sau prin «asta e situaţia!». Dimpotrivă, eu cred că rostul unui artist, în sensul cel mai cuprinzător al termenului, mai ales dacă este un om tânăr, este acela de a forţa ordinea înţepenită a lucrurilor definitive şi irevocabile, de a şoca acel formal şi obedient «bun-simţ» care nu are nimic comun cu ideea de ordine, de cosmos.”

Iată un crez ambiţios căruia îi rămâne numai Irinei greaua misiune de a-i oferi contururile faptului împlinit. Mult succes, Irina Popescu!

Şerban Cionoff

Foto: Lucrări de Irina Popescu

„Omul de zăpadă”, expoziție Florian Doru Crihană

Florian Doru Crihană, Iarna la Paris – Made in China, din seria Omul de zăpadă

În perioada 3 decembrie 2012–15 ianuarie 2013, Biblioteca Franceză „Eugène Ionescu” din Galați (str. Basarabiei nr. 14) va găzdui expoziția artistului Florian Doru Crihană, Omul de zăpadă. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 15 decembrie 2012, la ora 18.00.

Caricaturist și pictor apreciat în România, dar și peste hotare, Florian Doru Crihană s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1958. A absolvit Facultatea de Mecanică – Nave Galaţi, promoţia 1984. După stagiul ca inginer la Şantierul Naval Galaţi, a activat la ICEPRONAV Galaţi, unde a studiat design-ul în colectivul de arhitecţi şi graficieni condus de arhitectul Dan Ujeucă.

Din 1990 s-a dedicat caricaturii şi picturii. În acel an, l-a cunoscut pe Dieter Burkamp, ziarist, colecţionar de caricatură şi organizator de expoziţii. Acesta îi organizează expoziţii şi îi plasează lucrările în evenimente expoziţionale. Astfel, expune în Germania pictură suprarealistă cu teme satirice şi umoristice, alături de lucrări celebre ale artei universale, aparținând lui Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Doré, William Hogarth, Wilhelm Martin Busch, Charles Antoine Coypel, A. Paul Weber, Walter Hanel, în cadrul expoziţiei Paşii lui Don Quijote la Muzeul de Artă Modernă din Goslar, în 2003 şi la Muzeul Castel din Bad Pyrmont, în 2005.

În 1991 a făcut parte din marea expoziţie Karikatur – Europäische Kunstler der Gegenwart, unde a expus alături de André François, Loriot, Ronald Searle, Ralf Steadman, A. Paul Weber, Sempe, Roland Topor, Adolf Born şi alţii, la Wilhelm-Busch-Museum Hannover.

French Cancan, din seria La Tour Eiffel

Florian Doru Crihană a câştigat peste 80 de premii internaţionale, printre care Premiile I la Praga, Hannover, Zagreb, Santa Cruz de Tenerife, Novi Sad, Legnica de trei ori, Gabrovo, Boechout, Praga, Belgrad.

Lapte

A susţinut expoziţii personale la Muzeul Caricaturii din Varşovia şi la Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo în 2004. În 2006 a avut lucrări expuse la Muzeul Societăţii Ilustratorilor din New York, iar în 2008 în expoziţia anului la Muzeul Caricaturii din Basel, Elveţia.

Nuduri, din seria Satiră dezbrăcată

În 2011, în pregătirea unei perioade mai lungi, cu numeroase evenimente expoziţionale în Polonia, Germania, Serbia, Italia, Florian Doru Crihană a făcut o escală în centrul istoric al Bucureştiului. Timp de cîteva luni pe parcursul anului 2011, lucrări din seriile tematice Portretul, Musca, Satiră dezbrăcată, Curtea veche au fost expuse în Buen Humor Café din București. (str. Smârdan nr. 30).

Pălărie, din seria Veneția

„Primele lucrări având ca temă omul de zăpadă le-am realizat în anul 2008 pentru o expoziție de grup. Seria scurtă de 10 lucrări a fost remarcată imediat în străinătate. Am acordat un lung interviu revistei «Epsilon» de la Atena, care a reprodus câteva lucrări la începutul anului 2009. Apoi seria s-a îmbogățit cu prilejul altor evenimente de iarnă și a culminat cu expoziția Snowman de la Centrul European al Caricaturii din Kruishoutem, Belgia. Expoziția de la Biblioteca Franceză cuprinde 30 de lucrări, dintre care două sunt în premieră: Iarna la Paris – Made in China și Omul de zăpadă pe Titanic”, spune Florian Doru Crihană.

 Lucrări de Florian Doru Crihană din seria Omul de zăpadă

Aerobic

Bursa

Mătura

Familia

 

Cafeaua de dimineaţă

Vezi și: https://www.facebook.com/CrihanaFlorianDoru