Constraints on Discourse

Cover Sandulescu Discourse

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Constraints on Discourse de C. George Sandulescu, editat de Lidia Vianu. Continuă lectura „Constraints on Discourse”

Vise sculptate în sticlă

Din revista Art-Emis Academy, magazin literar-artistic şi de opinie, din luna noiembrie 2012, am reţinut articolul: Nicu Dumitrescu– un artist pe ductul măiestriei, articol semnat de Maria Diana Popescu din care cităm un fragment:

„Cînd tot mai mulţi creatori contemporani, în încercarea de a concura «cultura» occidentală, îşi îndreaptă atenţia spre efecte şi mesaje şocante, Nicu Dumitrescu, un artist plastic ivit din nu ştiu ce buclă de Univers, fascinează lumea prin caligrafia şi forţa de impact a obiectelor-subiect. Compoziţiile domniei sale de mare virtuozitate sunt metafore nemişcate, sunt «vise sculptate în sticlă», după cum spunea Baudelaire. Pentru că artistul gândeşte sticla poetic, esenţa emoţiei pe care o simţim în faţa lucrărilor de mare fineţe, este dată de saltul estetico-cognitiv în schimbare de perspectivă pe fluxul percepţiei noastre. Mai mult, cred că unicitatea artei pe care o străluminează este însăşi fulguranţa şi fugacitate prin marile teme, care empatizează cu sufletul privitorului.

Fructe ale imaginaţiei şi măiestriei, rarităţi şi unicate, dialog în limbaj universal, rezistenţă şi fragilitate, în mrejele focului înalt, sticla nu se mistuie, se creează pe sine şi eliberează din magma ei cristalină obiecte, cărţi, portrete, ca reflex al cunoaşterii şi cercetării culturale, cu deschidere specială spre zona literaturii sau Istoriei. Amintesc în context: Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, inclusiv cărţi ale sale, „Istoria României pe sticlă”, I. L. Caragiale, trofee, ceasuri de birou, ceasuri de perete, pietre de suflet, caricaturi, portrete etc. Din dragoste pentru cartea lui Eminescu şi-a construit propriile cărţi din sticlă. Acest artist fără pereche, având pentru fiecare piesă o poveste, a atribuit, ca nimeni altul, fiecăreia trăsăturile esenţei şi armoniei universale. Gramatica fascinantă a bulgărilor de materie incandescentă, temele abordate şi creionarea nobilă a obiectelor intrate în rol, se supun legii cadrului. Artistul face dovada alchimistului care îmbogăţeşte registrul artei de gen. Superbele creaţii, fiecare prin complexitate şi valoare, dau viaţă sticlei într-un mod unic. Obiectele din sticlă sunt ele însele şi, în acelaşi timp, altceva; sunt ce ni se arată la prima privire, dar şi ceea ce au devenit prin măiestria prelucrării: ARTĂ.”