Corul Academic Radio la aniversarea a 75 de ani

AFIS Cor Academic 75

eveniment liber sa spunMiercuri, 11 noiembrie 2015, la ora 19.00, în seria de concerte aniversare prezentate de Corul Academic Radio în anul 2015, când ansamblul împlineşte vârsta de 75 de ani, publicul bucureştean este invitat la Sala Radio la un frumos eveniment derulat sub titlul Corul Academic Radio şi invitaţii săi, sub bagheta dirijorului Dan Mihai Goia.

casa radio corul radio 75 cd

Cu această ocazie, Editura Casa Radio va lansa albumul Corul Academic Radio – 75, o sinteză muzicală a activităţii artistice a ansamblului. În foaierul central al Sălii Radio, la finalul concertului, lansarea va avea loc cu participarea muzicologului Grigore Constantinescu, iar dirijorul Dan Mihai Goia va oferi publicului o sesiune de autografe. Continuă lectura „Corul Academic Radio la aniversarea a 75 de ani”

Programul zilei de sâmbătă, 12 septembrie 2015

festivalul george enescu editia 2015

Sâmbătă, 12 și duminică 13 septembrie 2015, la ora 19.30, la Sala Palatului, în seria „Mari orchestre ale lumii”, vom asculta două concerte cu caracter diferit în interpretarea Orchestrei Bavareze de Stat din München, la pupitrul dirijoral: Constantinos Carydis. În primul program: Poemul simfonic „Isis” (1923) de George Enescu, orchestrat de Pascal Bentoiu după schițele compozitorului, cu participarea Corului Academic Radio, pregătit de Dan Mihai Goia; Concertul nr. 5 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră , „Imperialul”, op. 73 de Beethoven (solist: Pierre Laurent Aimard) și Simfonia nr. 5 în re minor op. 47 de Șostakovici. Continuă lectura „Programul zilei de sâmbătă, 12 septembrie 2015”

Festivalul Internațional „George Enescu”, vineri 6 septembrie

vineri 6 septembrie 2013 festival enescu stire

Compozitorul german Gabriel Iranyi susține o conferință de la ora 10.00, în Sala „Dinu Lipatti” a Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (seria Aspecte stilistice, estetice și tehnici de compoziție în creația proprie, sub genericul „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi”). După-amiază, de la ora 14.00, în aceeași serie este programată conferința compozitorului Adrian Pop, iar de la ora 15.00 un seminar de compoziție.

logo festivalLa ora 13.00, la Studioul de Operă şi Multimedia al UNMB va concerta „Arcadia” String Quartet. În program: Adrian Pop – Mătasea şi metalul (2011), Anatol Vieru – Cvartetul nr. 7, Martin Torp – Cantico delle creature, Dan Variu – „Transfigurare”, cvartet de coarde (primă audiţie), Sabin Păutza – Cvartetul de coarde nr. 4, „Ludus Modalis”. Intrarea liberă.

La Ateneul Român, la ora 17.00, este programat concertul Orchestrei Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, dirijată de Jörg Widmann. Programul cuprinde: „Lumina drumurilor” de Ulpiu Vlad, „Ad absurdum”, piesă de concert pentru trompetă şi orchestră mică (dedicată lui Serghei Nakariakov) – solist: Serghei Nakariakov și Missa pentru orchestră mare (soliști: Alfred Melichar, acordeon cu claviatură, Wilhelm Bruck – chitară), ambele lucrări de Jörg Widmann.

Primul spectacol de operă din cadrul actualei ediții, a XXI-a, a Festivalului este programat vineri, 6 septembrie, la ora 19.00, la Opera Națională București: Otello de Giuseppe Verdi. Dirijor: Keri-Lynn Wilson. Regia: Vera Nemirova. Scenografia: Viorica Petrovici. Maestru de cor: Stelian Olariu. Asistent regie: Irina Macovei. Distribuţia: Otello – Marius Vlad Budoiu, Desdemona – Iulia Isaev, Iago – Ştefan Ignat, Cassio – Cristian Mogoșan, Roderigo – Andrei Lazăr, Ludovico – Marius Boloș, Montano – Iustinian Zeta, Un herald – Ionuț Gavrilă, Emilia – Maria Jinga.

La Sala Mare a Palatului, de la ora 19.30 va avea loc al doilea concert al Orchestrei din Paris, dirijată de Paavo Järvi. Programul este alcătuit din Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu și Simfonia nr. 5 în Si bemol major, op. 100 de Seerghei Prokofiev.

paavo jarvi concert festival enescu andrei gandac

Paavo Järvi la pupitrul Orchestrei din Paris, joi, 5 septembrie 2013. Foto: Andrei Gîndac

În seria „Concertele de la miezul nopții” de la Ateneul Român, la ora 22.30, formația de muzică veche Europa Galante, dirijor și solist: Fabio Biondi, oferă un program integral Vivaldi: Simfonia pentru orchestră de coarde şi bas continuo, în Sol major, „Il Coro delle Muse”,” RV 149, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în la minor, RV 357, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în mi minor, RV 279, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Si bemol major, RV 383a, Uvertura la opera „Ercole su’l Termodonte”, RV 710, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Fa major, RV 284, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Re major, RV 204, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Fa major, RV 291.

Concertele de la orele 17.00, 19.30 și 22.30 vor fi transmise integral la Radio România Cultural și  Radio România Muzical.

La Craiova avea loc concertul Filarmonicii „Oltenia”, cu un program Rossini (Uvertura operei „La Cenerentola”, Mozart (Simfonia concertantă în Mi bemol major pentru vioară, violă şi orchestră, KV 364), Dvořák (Simfonia a VIII-a în Sol major, op. 88). Dirijor: Theo Wolters, solişti: Liviu Prunaru (vioară), Cecicliu Ovidiu Ișfan (violă).

evaristo baschenis natura moarta cu instrumente muzicale

Evaristo Baschenis (1617–1677), Natură moartă cu instrumente muzicale

Europa Galante a fost fondată în 1990 din dorința directorului muzical Fabio Biondi de a alcătui un ansamblu italian care să interpreteze la instrumente originale muzică barocă și repertoriu clasic. Ansamblul interpretează și muzică de cameră, de exemplu sonatele pentru coarde ale compozitorilor italieni din secolul al XVII-lea.

„Europa Galante” a cântat în multe dintre marile săli de concerte și teatre ale lumii, printre care: Scala din Milano, Academia Santa Cecilia din Roma, Suntory Hall din Tokyo, Concertgebouw din Amsterdam, Royal Albert Hall din Londra, Musikverein din Viena, Centrul Lincoln din New York și Opera din Sydney şi a făcut turnee în Australia, Japonia, Europa, Canada, Israel, Statele Unite ale Americii și America de Sud.

Repertoriul „Europa Galante” include Agripina și Imeneo de Händel, Bazajet, Ercole sul Termodonte, Oracolo in Messenia de Vivaldi și multe lucrări instrumentale de dinainteaeuropa galante secolului al XVIII-lea. Ansamblul e interesat și de oratoriile lui Alessandro Scarlatti (Clori, Dorino e Amore) sau de opere precum Massimo Puppieno, Il Trionfo dell’Onore, La Principessa Fedele și Carlo Re d’Allemagna.

Ansamblul s-a bucurat de recunoaștere și apreciere încă de la lansarea primului disc, dedicat concertelor lui Vivaldi, reușind să adune în palmares o listă impresionantă de premii: Choc din partea Le Monde de la Musique, 5 Diapazoane de Aur, Diapazonul de Aur al anului și nominalizări la categoria discul anului în Spania, Canada, Elveția sau Finlanda, cât și Marele Premiu al Academiei Charles Cros din Paris. În 1998, după o îndelungată colaborare cu casa de discuri franceză Opus 111, Europa Galante a semnat un contract cu Virgin Classics.

„Europa Galante” a fost nominalită de două ori la premiile Grammy: Concerti con molti strumenti de Vivaldi (2004), Bajazet de Vivaldi (2006). Cel mai recent disc, opera L’Oracolo in Messenia de Vivaldi a primit Diapazonul de Aur și s-a bucurat de aprecieri din partea criticii. Europa Galante are rezidență artistică la Fondazione Teatro Due din Parma.

Născut la Palermo, Fabio Biondi și-a început cariera internațională la vârsta de 12 ani, cu un concert împreună cu Orchestra Simfonică RAI. La 16 ani a fost invitat la Musikverein din Viena să dirijeze concertele sale pentru vioară. De atunci, a concertat alături de ansambluri specializate în concerte de muzică barocă, cu tehnici și instrumente originale: Cappella Real, Musica Antiqua din Viena, Seminario Musicale, La Chapelle Royale și „Muzicienii Luvrului”. În 1990, a fondat „Europa Galante”.

fabio biondi vioara

Fabio Biondi

Discografia lui Fabio Biondi acoperă trei secole de muzică: Anotimpurile lui Vivaldi, colecția Concerti grossi de Corelli, oratorii, serenade și opere de Alessandro Scarlatti (La Messa di Natale, Clori, Dorino e Amore, Massimo Puppieno și Triumful onoarei), operele lui Händel (Poro) și repertoriul italian pentru vioară din secolul al XVIII-lea (Veracini, Vivaldi, Locatelli, Tartini), cât și sonate de Bach, Schubert și Schumann.

A colaborat, în calitate de solist și dirijor, cu Santa Cecilia din Roma, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Orchestra barocă a Europei, Opera din Halle, Orchestra de cameră din Zurich, Orchestra de cameră a Norvegiei, Orchestra Naționlă din Montpellier sau Orchestra de cameră Mahler. A susținut și concerte de pian, clavecin sau piano-forte, în duet, inclusiv în Cité de la Musique din Paris, Hogi Hall în Tokyo, Auditoriul Național din Madrid și Wigmore Hall din Londra.

Din martie 2005, Fabio Biondi este directorul artistic pentru muzică barocă al Orchestrei Simfonice Stavanger, iar în 2011 a devenit academician al Academiei Naționale din Santa Cecilia (Roma).

Fabio Biondi cântă pe o vioară Andrea Guarneri (Cremona, 1686) și pe o alta, Carlo Ferdinando Gagliano din 1766, care i-a aparținut profesorului său, maestrul Salvatore Cicero, împrumutată acum de Fundația Salvatore Cicero din Palermo.

Costin Tuchilă

liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Nuanțe de primăvară: Recital Roxana Moișanu și Mladen Spasinovici

roxana moisanu mladen spasinovici harpa celtica violoncel recital

eveniment liber sa spunLuni, 25 februarie 2013, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (Sediul central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc recitalul Nuanțe de primăvară, susținut de Duo Cell’Arpa: Roxana Moișanu (harpă celtică) și Malden Spasinovici (violoncel). În program: lucrări de Alessandro Stradella (m. 25 februarie 1682), G. F. Händel, J. S. Bach, C. W. Gluck, Marin Marais, Maria-Theresia von Paradis, Daniel Steibelt, Moritz Moszkowski, Albert Hay Malotte, Fritz Kreisler, Marcel Tournier, S. Rahmaninov, Deborah Henson-Conant. Prezintă: Costin Tuchilă. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea este liberă.

afis duo cell arpa

Duo Cell’Arpa (harpă şi violoncel) s-a format în data de 27 aprilie 2011. Duo-ul are deja un repertoriu foarte bogat, incluzând atât lucrări compuse pentru cele două instrumente, cât şi transcripţii şi aranjamente pentru harpă de concert sau harpă celtică şi violoncel, realizate chiar de către cei doi muzicieni. Recitalul de debut al formaţiei a avut loc la Sala de Lectură – Ceainăria Teatrului Act din Bucureşti, cu programul intitulat Musica Mundi, ilustrat prin proiecţii video realizate de Radu Rădescu. În lunile următoare, Duo Cell’Arpa a fost invitat să cânte la trei ediţii ale emisiunii „Garantat 100%” (TVR 1). Au urmat recitalurile intitulate Sweeter Than Roses, alături de tenorul Dragoş Mihai Cohal, în cadrul primei ediţii a Festivalului „Sărbătoarea Rozelor” de la Râşnov (iunie 2011), Royal Harmonies – aranjamente camerale pentru tenor, harpă, cello & orgă, alături de tenorul Dragoş Mihai Cohal şi organistul Wilhelm Schmidts, precum şi Din Cetatea Filmului în Cetatea Râşnov – muzică de film cu proiecţii video, alături de Radu Rădescu (visuals), ambele în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului de Film Istoric Râşnov (august 2011).

claude monet copaci pe malul apei primavara la giverny

Claude Monet, Copaci pe malul apei. Primăvară la Giverny

Începutul anului 2012 a fost marcat de difuzări la TV Trinitas (emisiunea „Sunet şi lumină”), precum şi de noi invitaţii de a cânta în cadrul emisiunii „Garantat 100%” (TVR 1). În luna martie a anului 2012 Duo Cell’Arpa a deschis Stagiunea „Sunetul Muzicii”, aflată la ediţia a doua, desfăşurată la Sala de Concerte a Muzeului Naţional Peleş. Acest eveniment a fost organizat împreună cu Exces Music, prezentator fiind criticul muzical Sebastian Crăciun. Programul a cuprins opusuri de Händel, Bach, Gluck, Schubert, Rahmaninov ş.a. Acelaşi program muzical a putut fi audiat şi în luna aprilie la Biserica evanghelică Sf. Walpurga din Cisnădie – Transilvania, în cadrul recitalului Musica et Lux, pentru violoncel şi harpă celtică. Au urmat încă două recitaluri, Pasteluri muzicale de mai la Ceainăria „Serendipity Art, Coffee & Tea” şi Dialoguri camerale în luna iunie, la Sala Mică a Ateneului Român, ambele recitaluri având un program pentru violoncel şi harpă de concert. Ultimul recital din 2012 a fost în luna iulie, intitulat Cell’Arpa PLUGGED, cu un program variat pentru violoncel electric și harpă celtică electroacustică.

roxana moisanu

Roxana Moișanu

Din dorinţa de a descoperi noi sonorităţi, membrii Duo-ului Cell’Arpa sunt preocupați constant de interpretarea unor lucrări mai puţin cunoscute, de aranjamente sau de compoziţii proprii pentru violoncel și harpă de concert sau harpă celtică. Finalitatea acestui demers este de a îmbogăţi repertoriul literaturii muzicale pentru cele două instrumente din categoria corzilor grave.

Roxana Moişanu a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Ion Ivan Roncea. A fost invitată să cânte la două ediţii ale Congresului Mondial de Harpă, a fost distinsă cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali şi a participat la înregistrarea coloanei sonore a filmului Youth Without Youth, realizat de Francis Ford Coppola. Laureată a multor concursuri naţionale, Roxana Moișanu are o bogată activitate solistică şi camerală. În prezent este solistă instrumentistă şi şefă de partidă (harpă) în orchestra Operei Naţionale din Bucureşti, unde activează de peste 10 ani.

roxana moisanu harpa celtica

Cunoscută și ca harpă irlandeză sau harpă folk, rară la noi, harpa celtică este un instrument vechi, tradițional în spațiul anglo-saxon, asociat mitologiei nordice. Sunetul acestui instrument este ușor diferit de cel al harpei clasice, de concert, nefiind atât de amplu, dar cucerind mai ales prin delicatețea sa și prin fascinația poetică pe care o produce în imaginația ascultătorului. Spre deosebire de harpa de concert care are șapte pedale pentru schimbarea tonalității, harpa celtică, ușor diferită și ca formă, este dotată cu „levere” (clapete) fixate în partea de sus a instrumentului și acționate cu mâinile, cu același scop de a schimba tonalitățile. Dacă harpele de concert au 47 de corzi, harpele celtice, mai mici, ajung în general la 34 de corzi. Harpa celtică electroacustică pe care cântă Roxana Moișanu, model Egan, creată de Firma Salvi, este cea mai mare din câte au fost construite până acum, având 38 de corzi și tot atâtea clapete, așadar un registru mai amplu, de cinci octave și jumătate, oferind astfel posibilitatea de a aborda un repertoriu mai vast. Amplificarea electrică nu modifică în nici un fel calitatea sunetului și caracteristicile timbrale.

mladen spasinovici

Mladen Spasinovici

Mladen Spasinovici este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului Aurel Niculescu. Este laureat a numeroase concursuri naţionale, la secţiunea violoncel şi muzică de cameră, printre care Concursul Naţional „Mihail Jora” Bucureşti.

Compune şi orchestrează lucrări camerale sau orchestrale pentru diverse ansambluri de profil din ţară. A colaborat cu maestrul Johnny Răducanu, cu regizorii Radu Mihăileanu şi Dan Piţa. În prezent este solist instrumentist al Operei Naţionale din Bucureşti.

Nocturne baroce pe esplanada Bibliotecii Naționale a României

Gerard ter Borch, Duo: cântăreață acompaniată la teorbă, 1669

Între 3 si 8 septembrie 2012, pe esplanada Bibliotecii Naționale a României din vecinătatea bulevardului Unirii, vor răsuna, dupa lăsarea serii, acorduri de Bach, Vivaldi, Scarlatti sau Händel, în cadrul primei ediții a Festivalului „Nocturne Baroce” –, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Culturale Kitarodia.

Prima seară a Festivalului „Nocturne baroce” cu un recital de laută şi teorbă susţinut de Olivia Iancu şi Claudiu Lobonţ, luni 3 septembrie, ora 20.30. În a doua parte a serii, chitariștii Maxim Belciug şi Tiberiu Gogoanţă oferă un program cu lucrări de John Dowland, Antonio Vivaldi si Johann Sebastian Bach.

A doua zi a festivalului propune un recital de vioară și chitară, cu participarea violonistei Natalia Pancec, urmat de spectacolul medieval al trupei Nomen Est Omen.

Miercuri, soprana Rodica Vica și ansamblul său aduc pe malul Damboviței rezonanta serilor de gală, într-un concert cu lucrări de Händel și arii de operă.

Evaristo Baschenis, Instrumente muzicale cu statuetă, 1665–1670

Joi, 6 septembrie va fi o seară specială, cu două recitaluri solistice: chitaristul Maxim Belciug și violoncelistul Răzvan Suma vor prezenta un program cu lucrări de Gaspar Sanz, Ernst Gottlieb Baron, Robert de Visée, François Couperin, Jean Philippe Rameau și Johann Sebastian Bach.

Vineri, Olivia Iancu și Claudiu Lobonț vor renunța la instrumentele de epocă pentru a oferi publicului un recital de chitară în duo, cu compoziții semnate de Domenico Scarlatti sau Santiago de Murcia. Programul continuă cu acordurile nobile ale harpei mânuite de Ion Ivan-Roncea, maestrul desăvârșit al acestui instrument.

Seara de sâmbătă 8 septembrie programează în prima parte un recital de clavecin având-o ca protagonistă pe Irina Nastase. Festivalul se încheie cu recitalul cântăreței Pilar Diaz Romero, în sonoritatea pasională a muzicii napolitane din secolele XVI-XVIII.

Concertele încep la ora 20.30 și se desfășoară pe esplanada Bibliotecii Nationale a României (sediul nou, din Bd. Unirii nr. 22), situată pe latura din dreapta a clădirii, spre Dâmbovița. Accesul publicului la toate concertele este gratuit.

Festivalul este organizat de Asociația Culturală Kitarodia și Biblioteca Națională a României.

Primele concerte din Festivalul Internațional „George Enescu”

Joi 1 septembrie 2011 începe cea de-a XX-a ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”, care se va desfășura până în 25 septembrie în București și în alte orașe din țară (Cluj, Iaşi, Timișoara, Craiova, Sibiu, Târgu Mureş, Arad, Bușteni). Cu două ore înaintea concertului inaugural, la 17.30, la Centrul pentru Artele Spectacolului „Sala Palatului” din București (Sala A 1) va avea loc Conferința de presă referitoare la deschiderea celei de-a XX-a ediții a festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”.

Concertul inaugural al festivalului va fi susținut de Residentie Orkest / Filarmonica din Haga, avându-l la pupitrul dirijoral pe Christian Badea, joi 1 septembrie la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului din București. În program: Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu și Simfonia nr. 10 în mi minor, op. 93 de Șostakovici. Al doilea program al dirijorului Christian Badea și al ansamblului din Haga, vineri 2 septembrie (ora 19.30, Sala Mare a Palatului), va cuprinde în primă audiție absolută, piesa Atlantis de Dan Dediu (laureat al Concursului Internațional „George Enescu”, ediția 1991); Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, op. 16 de Grieg, solist: Dan Grigore; Simfonia fantastică, op. 14 de Berlioz.

Pianista japoneză Akiko Ebi va deschide seria recitalurilor din Festival vineri 2 septembrie, la ora 17.00 (Ateneul Român) cu un program Bach (Fantezia cromatică şi Fuga în re minor, BWV 903), Liszt (Fragmente din Harmonie poétique et religieuse, S173), Debussy (Suita „Pour le piano” L. 95, 1901), Kôji Toyoda (Pensée pentru pian), Enescu (Suita nr. 2 în Re major pentru pian, op. 10).

În aceeași zi, 2 septembrie, la ora 18.00, la Sala Radio este programat concertul Orchestrei de cameră „Philarmonia”, dirijată de Nicolae Iliescu. În program: Concert pentru orchestră de coarde de N. Rota, Concertul nr. 1 în Do major pentru violoncel şi orchestră, Hob. VIIb/1 de Haydn (solist: Colin Carr) și Simfonia de cameră pentru orchestră de coarde op. 110 a de Şostakovici. (concert în seria „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi”).

Tot vineri 2 septembrie, în cadrul seriei „Concertele de la miezul nopții” (ora 22.30, Ateneul Român), vom asculta Austrian Baroque Company, care o va avea ca solistă pe soprana Nuria Rial, cu un program de arii de Händel: Künft’ger Zeiten eitler Kummer, HWV 202, Die ihr aus dunklen Grüften, HWV 208, Süße Stille, sanfte Quelle, HWV 205, Süßer Blumen Ambraflocken, HWV 204, Flammende Rose, Zierde der Erden, HWV 210. Programul ansamblului austriac mai cuprinde Ciaccona de J.H. Schmelzer, Sonata nr. 1, „La Bernabea”, op. 4 de G. A. Pandolfi Mealli, Sonata nr. 4 în Sol major, op. 2 de Giuseppe Sammartini, Ciaccona de Benedetto Marcello și Ciaccona de Antonio Bertali.

Festivalul „George Enescu” are în program, spuneam, și concerte în alte orașe din țară. Chiar în a doua sa zi, la Bușteni (Zamora – Palatul Cantacuzino, ora 18.30), va putea fi ascultat Ansamblul „Musica Nova, care va interpreta Los suenos – septet pentru soprană, clarinet, pian şi cvartet de coarde (v. de Antonio Machado) de Félix Sierra, 10 cântece româneşti pentru violă, pian, cvartet de coarde şi contrabas – din colecţia de muzică folclorică a lui Béla Bartók (primă audiţie) de Ana-Maria Avram (cu participarea formației The London Schubert Players), Andante pentru clarinet şi cvartet de coarde de Tudor Dominik Maican, Cvintetul în Do major pentru clarinet şi cvartet de coarde, KV 581 de W.A. Mozart.

Născut la Bucureşti, unde a studiat vioara, Christian Badea a părăsit definitiv România în 1974, stabilindu-se la New York, pentru a urma cursuri de dirijat la Juillard School. În scurt timp a devenit unul dintre cei mai apreciaţi şefi de orchestră, palmaresul sau fiind impresionant: a dirijat cu mult succes atât în Europa, cât şi în America de Nord şi Asia, printre orchestrele care l-au avut ca invitat numărându-se Royal Philarmonic şi Orchestra Simfonică a BBC din Londra, Filarmonica din Amsterdam, Orchestra Filarmonică a Radio France şi Orchestre de l’Île de France din Paris, Orchestra Naţională din Lyon, Orchestra RAI din Torino, Maggio Musicale din Florenţa, Pittsburgh Symphony din Washington, Filarmonica din Tokio ş.a. Christian Badea are un repertoriu cuprinzător, de la clasicism şi romantism la lucrări foarte variate stilistic din secolul al XX-lea, de Şostakovici, Schönberg, Stravinski, Prokofiev, Janáček, Bartók, Vaughan Williams, Britten, Messiaen, Ligeti sau Henze. Repertoriul său liric cuprinde peste 80 de titluri. A dirijat peste 160 de spectacole la Opera Metropolitan din New York (unde debuta strălucit în urmă cu 25 de ani), dar şi în alte mari teatre lirice din lume, ca Opera de Stat din Viena, Covent Garden, Opera Bavareză de Stat din München, Opera de Stat din Hamburg etc.

Christian Badea a dirijat pentru prima dată în România în toamna anului 2006 (6 octombrie), cînd a deschis stagiunea Orchestrei Naţionale Radio, într-un concert memorabil cu Simfonia nr. 9 în Re major de Mahler.

Residentie Orkest din Haga a fost înființată în 1904. Orchestra a devenit una de reputație internațională începând de la mijlocul secolului trecut, când a realizat, sub conducerea dirijorului Willem van Otterloo, numeroase înregistrări pentru Casa Philips și turnee internaționale. Din 1987 cîntă în Sala Anton Philips din Haga, construită special perntru concertele sale. Dirijor permanent este, din 2005, estonianul Neeme Järvi.

Austrian Baroque Company (ABC) interpretează muzică europeană din secolele XVI – XVIII în toate formulele, de la trio la orchestră de cameră. Ascensiunea rapidă a Austrian Baroque Company, care a devenit unul dintre cele mai bune ansambluri baroce de muzică de cameră, a fost unanim recunoscută de critica muzicală. Ansamblul a obținut numeroase premii internaţionale. Patru proiecte de înregistrări au fost deja realizate în colaboarare cu Casa de discuri ORF Edition Alte Musik, printre ele numărându-se Greetings from London (2007). În ianuarie 2009 a început o colaborare cu Sony BMG (Deutsche Harmonia Mundi), formaţia mândrindu-se cu două CD-uri: Exit Baroque şi Nine German Arias de Händel, cu soprana Nuria Rial.

Nuria Rial a studiat canto şi pian în Catalonia natală. Din 1998 până în 2002 a fost membră a clasei Kurt Widmer la Academia de Muzică din Basel. În septembrie 2003, la încheierea studiilor, a obţinut premiul „Helvetia Patria Jeunesse” (Pro Europa) din Lucerna pentru excepţionalele realizări ca solistă.

A apărut în importante producţii de operă din Europa: rolul Eritea din opera Eliogabalo de Cavalli la Teatrul „La Monnaie” din Bruxelles; rolul Euridice din opera Orfeo de Monteverdi la Staatsoper Unter den Linden din Berlin şi la Grand Théâtre din Geneva; rolul Pamina din opera Die Zauberflöte de Mozart la Teatrul Carlo Felice din Genova ș.a.

Nuria Rial are o discografie de succes. A înregistrat pentru casele de discuri Harmonia Mundi din Franţa (fiind premiată pentru înregistrarea cu Nunta lui Figaro, dirijor: René Jacobs), Berlin Classics (albumul Ave Maria cu Bell’Arte Salzburg), Oehms, Alpha, Mirare, Glossa Music.

Costin Tuchilă

Calendar: Oratoriul „Messiah” de Händel

Händel, „maestrul nostru al tuturor”, cum l-a numit Haydn, „cel mai mare compozitor”, de la care „mai am încă multe de învăţat”, după Beethoven, a fost un risipitor, acumulând, scrie Gérard Pernon, „minuni, îndrăzneli, plagiate, convenţii şi repetiţii”, pasionat de teatru şi de grandios. Admirat mereu, Händel este unul dintre primii muzicieni care au scris pentru marele public, ducând la perfecţiune structuri larg răspândite în practica muzicală a vremii. Ideea, formulată în câteva rânduri în istoria muzicii, mai mult sau mai puţin explicit, e demnă de reţinut şi nu aduce vreun prejudiciu gloriei artistice a „omului-munte”, cum îi ziceau englezii. Händel a reuşit, ca nimeni altul, să se adapteze gustului contemporanilor, mai ales în muzica vocal-simfonică şi, parţial, în cea destinată teatrului liric, fără a face totuşi concesii. Aflat, ca şi Bach, la întretăierea unor estetici contradictorii, Händel a ştiut să împrumute creator, de la italieni arta scriiturii vocale, de la germani tehnica, familiară, a cantatei, de la francezi stilul clavecinistic şi formula operei lullyste, realizând o sinteză a tuturor acestor elemente diverse, o sinteză exprimată elocvent şi, mai ales, personal, o sinteză uşor recognoscibilă. „Făcând din acest artist german muzicianul lor naţional, scrie Émile Vuillermoz, englezii au consacrat gloria celui mai internaţional dintre compozitori.”

S-ar zice, citind cele de mai sus, că Händel a avut o existenţă lipsită de adversităţi, cu glorie constantă. Mărturiile documentare atestă însă că, la Londra, nu a fost ferit de intrigi, de piedici, de duşmani. Că desele succese alternau cu momente în care compozitorul se afla în dificultate, uneori în pragul depresiunii. Este eronat să vedem în existenţa sa londoneză o pajişte cu flori. Episodul petrecut în primăvara anului 1741 este destul de elocvent pentru seria de momente sumbre prin care Händel a trecut în patria adoptivă, care – se crede – i-ar fi oferit succesul pe tavă. La sfârşitul lui februarie, compozitorul fusese nevoit să-şi închidă teatrul (Lincoln’s Inn Fields Theatre). O mai făcuse cu un an înainte din cauza frigului care îi oprea pe statornicii spectatori să umple sala la vreo premieră au la reluare. Händel trecea prin serioase dificultăţi financiare. Opera Imeneo căzuse în 1740 după al doilea spectacol, autorul ei fiind complet dezorientat. Noua operă, a 46-a şi ultima, Deidamia, jucată în premieră pe 10 februarie 1741, a fost reprezentată de trei ori. Händel era aproape ruinat.

Se retrăsese din nou în casa de pe Book-Street, meditând probabil la soluţia componistică menită să-i readucă succesul. Era limpede că moda operei italiene trecuse, nu se putea şti dacă pentru totdeauna, pentru acest capricios public londonez. Intrase oare, brusc, muzicianul primit cu atâta interes într-un fel de anonimat destul de ciudat dacă e să ne gândim la strălucita carieră pe care o purta în spate? Greu de ştiut. Biografii sunt totuşi de acord că timp de zece luni, în cursul „misteriosului” an 1741, Händel a dispărut din viaţa publică a Londrei. Orgoliu rănit? Rănit şi de câte un apel precum cel din „Daily Post”, care cerea „domnilor de rang”, în 4 aprilie 1741, să aibă milă de muzicianul falit? Posibil… Cert este că în aceste luni de voluntară recluziune, Händel se întoarce la un gen abandonat prin 1738, oratoriul, şi o face exemplar. În 24 de zile, în perioada 22 august–14 septembrie 1741, compune Messiah, lucrare monumentală în trei părţi (38 de numere), cu o durată de peste două ore şi jumătate, în versiune integrală. Este, cronologic, al nouălea din cele 22 de oratorii ale compozitorului. Pentru prima lui audiţie alege Irlanda, pentru a schimba norocul dar şi pentru că tradiţia catolică, puternică aici, îi oferea garanţii de succes. Succes care, la Dublin, în ziua de 13 aprilie 1742, când s-a cântat în primă audiţie această partitură, a fost unul de proporţii.

Messiah este singura operă muzicală rămasă în conştiinţa ascultătorilor care evocă întreaga viaţă a lui Isus, folosind multe fragmente din Vechiul Testament (Isaia, Psalmi, Maleahi, Hagai, Zaharia), din Epistolele lui Pavel către Corinteni şi către Romani, şi mai puţine din Evangheliile după Luca, după Matei, după Ioan (unul singur), Apocalipsa lui Ioan, alese de libretistul Charles Jennens. Pare ciudat că, în ciuda subiectului, textul se opreşte mai puţin la Noul Testament, ceea ce de la bun început îi conferă originalitate în raport cu alte partituri inspirate din viaţa lui Isus. Care să fie motivul acestei preferinţe? Händel a fost atras de valorile poetice ale Psalmilor, de figura energică a lui Isaia, care îi oferă părăsirea canoanelor, în consecinţă, o mai mare libertate imaginară. Oratoriul acesta are o unitate arhitectonică deosebită şi, în plus, o calitate rară: nici unul dintre numerele sale nu lasă impresia de lungime, de frază muzicală în plus. Totul pare calculat şi gândit funcţional, încât, după asemenea întindere muzicală (ce ar putea fi acuzată de o sensibilitate modernă drept monotonă), ai paradoxalul sentiment al concentrării. Händel este un desăvârşit arhitect al spaţiilor monumentale, dar şi un organizator eficient al detaliilor, cărora nu pare să le dea foarte mare importanţa. Poate că exagerez, însă în faţa creaţiei sale vocal-simfonice, ai sentimentul unui confort provenit dintr-o concentrare, repet, ciudată. În Messiah subiectul contribuie la acest aspect, el fiind un rezumat poetic; fragmentele alese prezintă avantajul de a avea această particularitate specială concentrării, greu de presupus în epoca barocului.

Rezultă prin urmare o muzică al cărei dinamism trebuie reliefat cu atenţie şi exactitate. Erorile de percepţie din partea interpreţilor conduc la grave rătăciri stilistice. Pentru că această „antologie sinoptică” a vieţii Mântuitorului, cu strălucitorul ei Hallelujah, care încheie ca o explozie partea a doua, cu trompete care se avântă spre ceruri, are suficiente capcane atât la nivelul frazării, cât şi al dozajelor marilor ansambluri.

Într-un eseu din 1959, Sir Thomas Beecham a sintetizat experienţa sa de peste o jumătate de veac de analiză şi interpretare a partiturilor lui Händel. Merită cu prisosinţă să zăbovim asupra acestui text.

Citând o frază din propriile sale memorii, marele dirijor ţine să precizeze de la început: „Din epoca sa, omenirea nu a mai ascultat nici o muzică vocală care să poată rivaliza, fie şi de departe, cu măreţia construcţiei şi a tonului său, cu nobleţea şi tandreţea melodiilor sale, cu abilitatea scolastică, ingeniozitatea şi infinita varietate a efectelor sale.” Sir Thomas Beecham este convins că ideea poate fi uşor susţinută dacă se compară scriitura corală a lui Händel cu a oricărui compozitor de la Palestrina încoace, ajungând la concluzia că autorul lui Saul nu are rival în acest domeniu, în timp ce ilustrul său contemporan Bach excelează în muzica pur instrumentală, îndeosebi în formele restrânse, „mai accesibile executantului modern”. Fireşte, ideea e discutabilă, ca orice afirmaţie restrictivă, dacă ne gândim că oratoriile şi cantatele lui Bach au mulţi adepţi, că multe dintre ele sunt considerate pe bună dreptate capodopere. Dar, într-o perspectivă sintetică, de la înălţimea unei priviri care îşi îngăduie asemenea exigenţe, o putem accepta. Cert rămâne faptul, exprimat de muzicianul citat, că Bach „este înainte de toate un compozitor germanic şi că nu ne-am putea înşela în această privinţă”. În timp ce Händel „este cu certitudine un mare maestru internaţional al tuturor timpurilor. A compus muzică italiană mai bine decât orice italian; muzică franceză mai bine ca orice francez; muzică engleză mai bine ca orice englez; şi, exceptându-l pe Bach, i-a depăşit de departe pe toţi ceilalţi germani. Naţionalismul, produs al secolului al XIX-lea, nu l-a privit deloc.” Gloria lui Händel s-a dovedit constantă până la sfârşitul veacului romantic. După moartea compozitorului (14 aprilie 1759), renumele său a fost, timp de multe decenii, în creştere. Englezii au organizat festivităţi de o amploare nemaiîntâlnită când se împlinea un sfert de secol de la moartea lui Händel, reunind comemorarea cu aniversarea centenarului naşterii. Târziu, în prima parte a secolului XX, interesul pentru creaţia sa avea să cunoască un recul. Sir Thomas Beecham se vede nevoit să explice motivele şi trebuie să recunoaştem că are perfectă dreptate: „…superioritatea fără rival a lui Händel provine din cunoaşterea şi exploatarea vocii umane, mai ales în ansambluri. Dar noi, astăzi, nu ascultăm des acest gen de muzică, căci cântul coral a pierdut enorm din popularitatea sa de altădată. Chiar în Anglia, unde a fost mijlocul naţional de expresie muzicală timp de două secole, el nu mai prezintă deloc interes pentru publicul mediu al concertelor. Fără nici o îndoială, cauza este crearea orchestrei moderne.” Şi cum explicaţiile vin de la unul dintre cei mai mari dirijori ai veacului, nu avem nici un motiv să nu le dăm crezare. Nu putem blama publicul, scrie Thomas Beecham, pentru preferinţa manifestată faţă de varietatea şi culoarea ansamblului orchestral. „În aproape toate operele corale, nu avem decât patru diviziuni ale sunetului sau, s-ar putea zice, ale culorii: în orchestră, există mai mult de douăsprezece. Marea superioritate a varietăţii oferite de diferitele partide ale corzilor, combinate cu efectele constrastante ale instrumentelor de suflat – lemne şi alămuri – iată ce pretinde şi obţine publicul. Dacă pare gata să asculte cu plăcere şi bună dispoziţie o bucată simfonică mai mult de o oră, el refuză să accepte o reunire de voci care cântă pe aceeaşi durată, fără intermezzo orchestral.” Dirijorul englez spera atunci, în 1959, că farmecul acesta, de dată modernă, al orchestrei va sfârşi prin a obosi într-o bună zi. După aproape o jumătate de veac, este încă imposibil să ştim dacă a avut dreptate… Putem însă fi siguri că Händel place astăzi la fel de mult ca în veacul său, poate tocmai pentru faptul că el „a întrebuinţat masele vocale cu aceleaşi scopuri cu care compozitorii secolului al XIX-lea au folosit orchestra modernă.” Dar – iarăşi putem fi siguri – Händel reprezintă un miraj şi prin partiturile instrumentale, de la cele 12 concerti grossi la celebra Muzică a apelor.

Lumea muzicală dezbătea pe la mijlocul secolului trecut o problemă pe care nu cred că o vom putea evita nici în mileniul al treilea. Cum îl cântăm pe Händel şi, prin extindere, pe toţi contemporanii lui: folosind ansamblurile mici cu care această muzică era interpretată în epoca ei? Dar ce se întâmplă dacă aduci pe scena unei săli cu 2500–3500 de locuri un cor de 30 sau 40 de persoane şi un ansamblu instrumental minimal, „câteva corzi şi o duzină de suflători”? Ce efect poate face într-o sală mare, precum cele moderne, asemenea formaţie vocal-simfonică? Secolul al XIX-lea dăduse un răspuns prin moda de a convoca uriaşe coruri, rareori susţinute de un număr suficient de instrumente. Sir Thomas Beecham aminteşte că înaintea primului război mondial, la marile festivaluri Händel de la Crystal Palace, corurile de 4000 sau 5000 de voci deveniseră obişnuinţă. Veacul romantic se revărsa în toată splendoarea lui… Soluţia contemporană, oferită de şeful de orchestră, este una de compromis „între efectele opulente şi cele sărăcăcioase”. Adică exact ceea ce Sir Thomas Beecham a întreprins la înregistrarea din 1959 a oratoriului Messiah, cu orchestra şi corul de la Royal Philarmonic, aflată pe un disc al Casei RCA din New York, versiune legendară, în care reapar pentru prima dată după 150 de ani, secţiunile eliminate din interpretările devenite tradiţionale ale partiturii – un apendice care însumează 17 de minute de muzică.

Costin Tuchilă

Oratoriul „Messiah”, Uvertura (Sinfonia) – London Philharmonic Orchestra

„Hallelujah” din „Messiah” – London Symphony Orchestra, Tenebrae Choir, dirijor: Sir Colin Davis, decembrie 2006

„For unto us a child is born” din „Messiah” – London Symphony Orchestra, Tenebrae Choir, dirijor: Sir Colin Davis, decembrie 2006

„Behold a virgin / O thou that tellest” –Ian Howell (contratenor)

„And He Shall Purify the Sons of Levi” – London Philarmonic Orchestra and Chorus

Partitura „Hallelujah”