Pictură de Bogdan Mihai Radu

Bogdan Mihai Radu, Flăcări de pădure

Deschisă la mijlocul lunii septembrie, expoziţia de pictură semnată de Bogdan Mihai Radu la Galeriile de Artă Hanul cu Tei, nr. 19, Bucureşti va putea fi vizitată până pe data de 8 noiembrie 2012.

Pentru a putea pătrunde mai uşor în universul culorilor lui Bogdan Mihai Radu, vă prezentăm câteva opinii ale specialiştilor prezenţi la unele expoziţii ale artistului.

Bogdan Mihai Radu

„Bogdan Mihai Radu este artistul, care, cred eu, duce o luptă tacită cu forma, culoarea, tuşa şi textura. Stilul care, după o formulare celebră, este omul însuşi – înseamnă întruchiparea într-un singur cadru a universului creatorului care l-a plăsmuit. Oraşul, cerul, dar şi câmpul cu flori i-au inspirat lui Bogdan, ca şi nouă tuturor, starea de miracol care converteste banalul, anodinul şi terestrul în forme celeste. Este beneficiul său de a şti să facă artă din acest miracol într-un fel pe care, vă rog să mă iertaţi, nu mi-l pot explica – pictura lui Bogdan Mihai Radu mă trimite cu gândul şi cu simţirea la pânzele clasicului Corneliu Baba, dar şi la acelea semnate de Mircea Ciobanu ori de Margareta Sterian. Artistul a pornit iniţial pe calea aspră a autodidactului, dar, spunea un muzician celebru, poţi fi autodidact din întâmplare sau, dimpotrivă, din voinţă organizată. Sunt convinsă că artistul nostru aparţine acestei din urmă privilegiate caste. Bogdan Mihai Radu a pornit singur pe asprul drum al cunoaşterii de sine, al cunoaşterii tuturor celor care-l înconjoară. Îi doresc din toată inima să aibă putere pentru a persevera, să aibă şansa, care ar fi şi a noastră, de a-şi duce Opera la sfârşitul care l-ar putea onora plenar.” – Irina Cajal, doctor în istoria artei şi critic de artă.

„Pictura lui Bogdan Mihai Radu este facută bine şi deja matură, dar e făcută mai ales cu dragoste, cu o mistuitoare dragoste. Acestei afectivităţi a duhului şi a hărnicirii artistului, pictura îi răspunde cu un impulsiv parteneriat elegant, precum o excelentă şi dorită parteneră de dans. Ea, pictura, se lasă condusă cât şi cum se cuvine, ca să-şi poată dărui în sărbătoare culorile fascinant şi voluptuos de strălucitoare, de directe şi de prietene pentru privirea şi sufletul artistului şi al invitaţilor ce îşi îngăduie sau sunt îngăduiţi să se afle în faţa lucrărilor.” – Conf. univ. dr. Dorel Gaină, Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca.

Bogdan Mihai Radu, Maci

„Pentru Bogdan Mihai Radu oraşul, cerul şi câmpul cu flori sunt lucruri importante. Oraşul, cerul şi câmpul cu flori i-au livrat mereu substanţa emoţională, intimitate cu exteriorul, poveşti reale şi ireale. Atunci când este interesat de subiect, Bogdan Mihai Radu lucrează în serii. Atingerea personală produce o lucrare tactilă. Informaţia despre un desen, o fotografie ori un câmp cu flori devine informaţie despre situarea culorii şi luminii. Culoarea şi lumina se schimbă mereu în funcţie de starea artistului. Cu tenacitate, artistul foloseşte subiecte foarte obişnuite, însă predispoziţia lui spre oraş, cer şi un câmp cu flori aduc o imaterialitate boemă în pictura lui. Bogdan Mihai Radu face parte dintre artiştii care au pictat la Barbizon sau Balcic şi şi-au redimensionat impactul vizual după starea acestor locuri. Starea artistului şi starea locurilor de tip Barbizon sau Balcic ne îndreptăţesc să credem că fiecare are nevoie de cel puţin un câmp cu flori.” – Liviana Dan, critic de artă, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu.

Pușa Roth

 Tablouri de Bogdan Mihai Radu

Flori de toamnă

Veneția

Scara infinitului

Viaţa la ţară

Privind în zare

La repetiţie

Florenţa

Bujor alb

Vas cu albăstrele

Lipscani

Iarnă la Strasbourg

Toamnă

Vezi site-ul artistului Bogdan Mihai Radu

Din Bucureștiul de altădată: Hanul cu Tei (3)

Doamnelor şi domnilor, aşa cum am mai scris în episoadele anterioare, facem astăzi un ultim popas – din punctul nostru de vedere – la Hanul cu Tei, amintindu-vă că în prima jumătate a secolului al XIX-lea o parte din marii negustori ai Capitalei îşi aveau sediul în Hanul cu Tei. Unul dintre ei este Niculae Kirilof, mare negustor care, îndemnat de ginerele său, un foarte priceput negustor, pune bazele unui magazin de manufactură (lipscănie) cu toptanul, în Hanul cu Tei. Alexandru Kirilof, fiul lui Niculae Kirilof, revine în Bucureşti după ce își termină studiile în străinătate şi se asociază cu tatăl său, iar firma devine „Kirilof tatăl şi fiul”. Alexandru Kirilof era prea rafinat pentru ca lipscănia să îi convină şi găseşte o soluţie ca afacerea să rămână în familie. Astfel, Alexandru dă toată marfa, dar şi afacerea sorei sale Iulia care, împreună cu soţul său, Luca Lucasievici, deschid un mare magazin de manufactură pe Podul Mogoşoiei (Calea Victoriei). Distinsul Alexandru Kirilof rămâne în Hanul cu Tei, dar se ocupă cu afaceri bancare. Această îndeletnicire a fost determinată de împrejurări de ordin economic care i-au dat certitudinea că un astfel de comerţ avea sorţi de izbandă. De altfel, tânărul Kirilof era în pas cu epoca sa, era la curent cu ceea ce se întâmpla în lume în domeniul economic şi bancar. Cum era şi firesc, noţiunea de credit comercial începe să capete teren, iar relaţiile comerciale pe care negustorii le aveau cu cei din străinătate, aprovizionările cu marfă en gros necesitau organizarea unor serioase instituţii de credit capabile să finanţeze asemenea inițiative. În ordinea firească a lucrurilor, apar casele bancare, iar printre bancherii Bucureştilor îl regăsim şi pe Alexandru Kirilof.

Este momentul să amintim şi alţi mari negustori care au avut sediul la Hanul cu Tei. Printre aceştia se numără: Constantin Panaiot, întemeietorul marelui magazin bucureştean „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare” (emblema se păstrează şi azi); George San Marin, care avea mai multe prăvălii; Gheorghe Cuiumgiu, argintar şi fiul său Gheorghe Coemgiopol (tânărul şi-a schimbat numele de familie), cel care a adus pentru prima oară „meşteri croitori străini pentru croitul hainelor nemţeşti”; fraţii Popp cu firma „Popp frères”. Aceştia publicau zilnic cota bursei în ziarul „Românul”. Trebuie să-i mai amintim pe Mihalache Hagi Pandele, mare negustor de manufactură en gros dar şi pe Ilie Lipatti, mare negustor de manufactură şi bancher. Istoria acestui lăcaş, Hanul cu Tei, continuă şi astăzi, dar noi ne vom opri deocamdată aici.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Hanul cu Tei (1)

Doamnelor şi domnilor, vom continua şi astăzi periplul nostru prin istoria Bucureştilor şi ne vom opri la un han celebru, ieşit victorios din lupta cu timpul şi contemporan cu noi, oamenii mileniului trei. Hanurile Bucureştilor, alte poveşti, alţi oameni, altă pagină de istorie.

De prin secolul al XVII-lea, domnitorii au început să construiască hanuri în Bucureşti, iar exemplul lor a fost imitat de boieri, iar după aceştia au continuat negustorii bogaţi şi călugării. Ne vom aminti azi de Hanul cu Tei care se afla între străzile Blănari şi Lipscani. Se învecina în partea de răsărit cu Hotelul Kiriazi. Numele acestui han se datorează probabil celor câţiva tei care se aflau în curtea lui. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Hanul cu Tei (1)”