Orașul din Oraș

orasul din oras cezar petre buiumaci

Ghidul sectorului 3, sau mai mult decât o simplă monografie!

eveniment liber sa spunCe știm și ce nu știm despre străzile care ne înconjoară? Despre casele și monumentele care au devenit nelipsite din peisajul pe care îl întâlnim zi de zi în drumurile noastre prin bătrânul București? Volumul Orașul din Oraș ne va răspunde prin imagini și ne va îndruma pașii într-o călătorie pe care nu ne gândeam să o realizăm… răsfoind o carte!

Lansarea volumului Orașul din Oraș de Cezar Petre Buiumaci, apărut la Editura Muzeului Municipiului București va avea loc la Grand Hotel Continental, joi, 29 ianuarie 2015, la ora 19.00. Prezintă istoricii Adrian Majuru și Emanuel Bădescu.

Hanul lui Manuc

Orașul din oraș este o carte despre sectorul 3 al Bucureștiului. Este o carte care nu are capitole pentru că reprezintă de fapt un traseu! Fiecare vede ceva când merge pe stradă. Eu asta văd când merg pe stradă și asta văzut în sectorul 3. Am ales sectorul 3 pentru că aici se găsesc cele mai multe monumente atât de arhitectură cât și de for public, și pentru că este vorba pe de o parte despre inima, despre centrul de formare al orașului în care astăzi avem atât Curtea Veche sau Hanul lui Manuc, dar și instituțiile României moderne, așa cum este Banca Națională, Bursa, Palatul Poștelor și toate celelalte bănci, Centrul istoric fiind totodată și Centrul financiar al orașului; pe de altă parte cartiere noi construite pe lângă un mare centru industrial, așa cum este platforma Malaxa – Policolor. Sectorul 3 a fost parțial demolat ca urmare a încercării de punere în practică a proiectului marelui centru civic, care avea ca punct de plecare Casa Poporului. Dar veți vedea cum s-a început în anii ’50 schimbarea la față a Bucureștilor și ce spunea hotărârea Partidului Comunist Român despre cum urma să arate orașul. Este vorba despre o carte care se bazează foarte mult pe imagine, care are o copertă excepțională, pentru care trebuie să-i mulțumesc domnului Andrei Popescu, pe care sunt sigur că-l cunoașteți de pe site-ul Idei urbane, dar și de la conferințele pe care a acceptat să le susțină la Palatul Suțu. 99% din imaginile care sunt între coperțile acestei cărți sunt imagini din colecția personală, dar și imagini actuale pe are le-am făcut în traseul meu pe stradă. Nu este prima monografie, au mai existat monografii. De fapt este mai mult un ghid. Regăsim și în sectorul 1 și în sectorul 6 monografii tematice pe zonele respective, pentru că fiecare dintre sectoarele Bucureștilor are o populație mai mare decât orice oraș din România. Se poate compara un sector cu 300–500 mii de locuitori cu un oraș mare precum Constanța, Timişoara sau Iași. Am ales elementele reprezentative așa cum am amintit: din centru de la Banca Națională sau actualul sediu al Muzeului Național de Istorie a României, fosta Bibliotecă Națională, actuala Bibliotecă Națională, cam tot ce s-a modificat, cam tot ce găsim astăzi referindu-ne la monumente de arhitectură, sau la biserici, sau la monumente de for public.” – Cezar Petre Buiumaci.

Muzica Rădăcinilor

playthoven

Muzica Rădăcinilor – un concert de muzică clasică va fi prezentat de către Comunitatea Meşteşugari Români, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti prin ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 21 septembrie 2013, ora 19.00, în Piaţa Sfântul Anton din București (lângă Hanul lui Manuc). Muzica Rădăcinilor îi are ca invitaţi pe membrii grupului Playthoven (Anca Sinaci – vioară, Radu Sinaci – violoncel) şi se desfăşoară cu sprijinul partenerilor principali: Administraţia Fondului Cultural Naţional, ArCuB (Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti), Asociaţia Tradiţia Românească şi Senia Music.

În paralel, se va deschide expoziţia de fotografie în aer liber: Muzica rădăcinilor – Arhetipuri din arta tradiţională românească şi influeţe în arta contemporană. Evenimentul face parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat Muzica Rădăcinilor, cu desfăşurare la Berlin (2 august) şi Bucureşti ( 21 septembrie) şi este o iniţiativă a Comunităţii Meşteşugari Români, ce beneficiază şi de sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Scopul proiectului Muzica Rădăcinilor este descoperirea şi popularizarea patrimoniului imaterial aşa cum e reflectat în muzică şi artele vizuale (Ziarul Metropolis.ro, cotidian cultural).

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (10)

bucuresti vechi primarii capitalei

N. C. Brăiloiu a stat la Primărie în perioada iunie 1873–septembrie 1873. A avut patru mandate de deputat și senator, a fost Ministru al Justiției și al Educației, dar pentru Capitală nu a realizat nimic notabil.

O perioadă mai lungă a fost primar generalul George Manu, din luna octombrie 1873 şi până în aprilie 1877. Generalul George Manu a condus artileria Armatei pe fronturile Războiului de Independenţă și a ocupat funcția de prim-ministru al României. A demisionat din funcția de primar pentru a merge în război.

Din aprile 1877 şi până în august 1877 revine la Primăria Capitalei C. A. Rosetti. Cel de-al 15 mandat la conducerea Capitalei îi revine lui Dimitrie Cariagdi (decembrie 1878–noiembrie 1883). El este primul edil care conduce Bucureştiul, capitală a unui stat independent.

primaria capitaleiÎn timpul primariatului lui Dimitrie Cariagdi s-a cumpărat una dintre cele mai mari clădiri ale oraşului, o veche casă boierească ridicată după 1810 de vistiernicul Ion Hagi Moscu. Marea sa realizare a constat în obținerea unui credit de 15 milioane lei pentru canalizarea Dâmboviţei. Liberalul Cariagdi a realizat rectificarea şi canalizarea Dâmboviţei, care provocase în fiecare primăvară distrugeri serioase. Primăria a realizat şi reconstrucţia pavajelor cu piatră cubică. Toate aceste operaţiuni au fost posibile cu împrumuturi de la Casa de Depuneri, costul total al sistematizării Dâmboviţei fiind de 15.150.000 de lei. În 1880 au fost finalizate planurile de rectificare şi de canalizare a Dâmboviţei. Construcţia canalelor, din beton, a început pe 16 septembrie 1881 şi i-a fost alocat un buget de 5 milioane de lei.

Urmează M. Torok, în perioada noiembrie 1883–ianuarie 1884, apoi Nicolae Fleva, din ianuarie 1884 până în aprilie 1886, care şi-a axat aproape toate eforturile pe continuarea lucrărilor de canalizare şi de regularizare a albiei Dâmboviţei. În plus, a amenajat piața Sf. Anton din fața Hanului Manuc. Tot în timpul lui, în februarie 1886, au fost inaugurate localul Băilor Eforiei de pe Bulevardul Elisabeta şi sala pentru serbări, în prima dintre aceste clădiri aflându-se astăzi sediul Primăriei Sectorului 5. A demisionat în aprilie 1886, pe motiv că nu are majoritate în consiliu.

Din iunie şi până în semptembrie 1886 a fost primar N. Manolescu, urmat de Ion Câmpineanu (noiembrie 1886–aprilie 1888). Câmpineanu a ocupat numeroase funcții publice: ministru de externe, ministrul finanțelor şi al domeniilor. Liberalul nu s-a făcut însă remarcat prin proiecte inedite ca primar.

Pușa Roth

Două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus

Joi 17 mai 2012, ora 13.00, la Muzeul Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei 12, București) a avut loc vernisajul expoziţiei Basarabia 1812–1947. Oameni, locuri, frontiere. Expoziţia, ce comemorează două sute de ani de la anexarea jumătăţii estice a vechiului Principat al Moldovei de către Imperiul Rus, este realizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii iunie 2012. O versiune a acestei expoziţii va fi vernisată şi la Chişinău şi în mai multe centre din Republica Moldova.

Pe 16/28 mai 1812 s-a semnat la Bucureşti, la Hanul lui Manuc, tratatul care încheia războiul ruso-turc din anii 1806–1812, prin care Basarabia a fost anexată de Imperiul Ţarist. La 200 de ani de la acel moment, expoziţia aduce în prim-plan, prin intermediul hărţilor, documentelor, imaginilor, publicaţiilor şi obiectelor, principalele trasee diplomatice, evoluţia frontierelor şi societăţii acestei provincii. Principalele subiecte abordate sunt: cartografia istorică a Basarabiei înainte şi după 1812; anexarea Basarabiei prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, realipirea sudului Basarabiei în urma Războiului Crimeei prin Congresul de la Paris (1856); pierderea sudului Basarabiei prin deciziile Congresului de la Berlin (1878), ce a urmat războiului ruso-româno-turc; unirea Basarabiei cu România (1918), tratatul de recunoaştere de către principalele Puteri Aliate a unirii Basarabiei cu Regatul României (1920), Basarabia în perioada interbelică; ocupaţia sovietică din 1940, în urma Pactului Molotov – Ribbentrop şi campania de eliberare a Basarabiei (1940–1941); Conferinţa de pace de la Paris 1946–1947 şi Tratatul de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate.

La realizarea acestei expoziţii au colaborat: Ministerul Afacerilor Externe, Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Naţională a României precum şi colecţionarii particulari Valentin Mandache, Mădălin Ghigeanu, Diana Mandache, Lucreţiu Tudoroiu, Cristian Scăiceanu.

Expoziţia este însoţită de un catalog care, în cele 156 de pagini ale sale reuneşte, pentru prima dată, documente şi imagini privitoare la Basarabia în contextul evoluţiei frontierelor sale, prezentarea concentrându-se pe textele tratatelor şi protocoalelor încheiate în urma congreselor şi conferinţelor de pace, a oamenilor şi locurilor din acest important spaţiu geopolitic. Sursele documentare care au fost utilizate provin din fondurile Muzeului Naţional de Istorie a României, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Arhivelor Naţionale ale României, Arhivelor de Stat ale Turciei din Istanbul, Bibliotecii Naţionale a României şi colecţiilor private amintite.

Toate sursele istorice folosite în realizarea expoziţiei Basarabia 1812–1947. Oameni, locuri, frontiere au avut ca scop readucerea în contemporaneitate, cât mai viu şi veridic cu putinţă, a portretului românului din Basarabia, a universului său cotidian, de-a lungul ultimelor două secole. Cunoaşterea vieţii românilor basarabeni, precum şi a peisajului natural şi uman al ţinutului estic al Moldovei sunt azi mai necesare decât oricând, deoarece una dintre consecinţele cele mai dramatice ale stăpânirii străine, impuse prin tratatul din 1812, a fost aceea a unui început de înstrăinare artificială a acelora care trăiesc pe cele două maluri ale Prutului, de ignorare a rădăcinilor comune de limbă, civilizaţie şi destin.

Din Bucureştiul de altădată: Hanul lui Manuc (II)

hanul-lui-manuc1

La sfârşitul lunii decembrie 1806, trupele ţariste intrate pe teritoriul Ţării Româneşti au ocupat Bucureştii, iar în aceste împrejurări grele pentru ţară Manuc a dat dovadă de spirit diplomatic şi de puternica influenţă pe care o avea asupra autorităţilor otomane.

Întrucât Mustafa-paşa dăduse ordin ca Luca Kirko, consulul rus la Bucureşti, să fie arestat şi întemniţat la Rusciuc, Manuc l-a convins că acest fapt va înrăutăţi şi mai mult relaţiile ruso-turce şi a obţinut aprobarea ca el să fie eliberat şi să poată părăsi în linişte ţara împreună cu familia sa. Continuă lectura „Din Bucureştiul de altădată: Hanul lui Manuc (II)”

Din Bucureştiul de altădată: Hanul lui Manuc (I)

hanul-lui-manuc

Situat în centrul vechi al Bucureştilor, Hanul lui Manuc constituie şi astăzi un punct de atracţie atât pentru cetăţenii oraşului, cât şi pentru turiştii şi oamenii de afaceri străini care trec prin urbea noastră.

Continuă lectura „Din Bucureştiul de altădată: Hanul lui Manuc (I)”