Marinică, șapca și nostalgia comunismului…

sapca nostalgia comunismului amintiri hazlii serban cionoff

amintiriAvea şi prietenul meu, Marinică (Dumnezeu să îl odihnească!) un ambâţ: să meargă, dimineaţa, la serviciu, cu taxiul. Şi, fiind noi, deopotrivă, olteni şi vecini de palier, de bună seamă că, în fiecare dimineaţă, la 7.30 fix trecute, îmi bătea la uşă şi mă lua pe sus. Ba chiar, filotim din fire fiind el, mă lăsa „la scară”, adică pe strada Eforie, unde se afla instituţia bugetară la care, cu onoare, lucram la acea vreme.

Şi nu vă spun că, într-o dimineaţă cam ploioasă, ne urcăm noi în taxi, dar numai ce îi spune Marinică şoferului unde anume să facem prima escală, că acesta se uită luuuung la noi şi întreabă cu glas şovăielnic:

– Chiar acolo?

Pentru a nu isca cine ştie ce bănuieli, precizez că, la acel timp, lucram într-o direcţie (civilă) a proaspăt înfiinţatului Minister al Administraţiei şi Internelor, rezultat în urma unificării Ministerului de Interne cu cel al Administraţiei Publice.

– Chiar acolo! confirmă ţanţoş Marinică.

Şi, arătând spre mine, întăreşte:

– Nu îl vezi ce şapcă are?

Drept este că aveam o şapcă „super” luată, ţin minte ca acum, din piaţa mare din Vatra Dornei, în nişte împrejurări despre care voi povesti, cu siguranţă, cu alt prilej.

taxi bucuresti

Atâta mi-a trebuit!

– Măi băieţi, nu mai râdeţi, că şapca asta o am de pe vremea „tovarăşului Chivu”.

Şoferul, om destul de în vârstă şi care, cu siguranţă, a prins şi vremea „dictaturii proletariatului”, s-a întors spre mine cu o privire în care se citea şi curiozitate dar şi o anume neîncredere:

– L-aţi cunoscut pe Chivu Stoica?

Aveam, de-acum, vântul în pânze:

– Ehei, tovarăşul Chivu, tovarăşul Apostol, tovarăşul Dej… Ce oameni, ce conducători… chivu stoicaApropiaţi de popor, nu ca ăştia de-acum…

După care, văzând că bietul om nu mai ştie ce să mai creadă, am marşat în forţă:

– Cum ne spunea el, tovarăşu’ Chivu: „Luaţi, mă, şapcă, să vă simtă oamenii muncii de la oraşe şi sate de-ai lor, de-ai noştri, din popor!”

Nu apucase bine bietul om să mai întrebe ce şi cum, fiindcă şi ajunsesem la „locaţia” (brrrr!!!) unde trebuia să mă scobor. La intrare, subofiţerul, care ştia regula, îi spune soldatului:

– Dă-i domnului consilier (adică mie!) ziarele de azi.

Mi-am luat ziarele şi am urcat la mine în birou.

Seara, acasă, cine vine peste mine furios Dunăre? Marinică!!!

– Mă, să fii tu al dracului cu miştoul tău cu tot!

– Păi de ce?, răspund eu senin.

– Cum de ce? De-aia… Păi tu ştii ce mi-a făcut şoferul după ce ai coborât? Mi-a zis verde-n faţă: „Coboară imediat din maşina mea, că eu n-am chef să intru în belele cu ăştia de la Interne.” Ba, fiindcă după ce m-am dat jos din maşină, alt taxi n-am mai găsit, m-am dus cu troleibuzul până la dracu’ cu cărţi, tocmai până pe Calea Moşilor de pe urma poantelor tale.

Şi uite aşa a fost minunatul meu prieten Marinică o victimă a mea, pârdalnicul de nostalgic al vremilor apuse…

Şerban Cionoff

Lexicon Volume Nine. UnEnglish English in „Finnegans Wake”

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului Lexicon Volume Nine. UnEnglish English in Finnegans Wake: Part Two of the Book. From FWpage 219 to FWpage 399 de C. George Sandulescu.

Publicăm acum volumul al nouălea din Seria de dicționare Finnegans Wake, prin care încercăm, pentru prima oară, să organizăm în mod sistematic rezultatele privind cercetarea limbilor străine în textul lui Joyce. Includem între limbile „străine” în viziunea prozatorului și limba engleză.

Limbajul este pentru Joyce magie — lucru care se vede limpede în felul cum se descrie pe sine în copilărie. Personajul Joyce-copil are priceperea rar întâlnită de a se mira de puterea Cuvântului. Mai târziu, adolescentul Joyce citea dicționare pe nerăsuflate. Scriitorul Joyce a ajuns astfel la credința că nimic nu e mai presus de limbaj — prin acesta înțelegând toate limbile pământului.

Dintre limbile lumii, singura deschisă către toate este engleza. Emil Cioran adaugă la această afirmație că și româna este aproape la fel de deschisă. Volumul al nouălea al seriei de Lexicoane, la fel ca și volumul anterior, al optulea, se ocupă de marea flexibilitate ortografică a limbii engleze, care a dus la statutul ei actual de limbă a lumii întregi. O limbă deschisă și tolerantă.

Suntem de părere că Finnegans Wake este o carte intraductibilă tocmai din cauză că cele 40 de limbi sunt adevărații ei eroi. Cuvintele au putere magică, la fel ca povestirile Vrăjitorul din Oz, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, Scufița Roșie. Acest fenomen este numit de Joyce „epifanie”. Scriitorul este astfel Vrăjitorul Limbajului pentru toată Europa: nu doar Dublin, Trieste, Zürich ori Paris. Ori, mai de actualitate în ultima vreme, Copenhaga.

De fapt, ceea ce încercăm să facem este să vă călăuzim pașii către un univers al copilăriei, care, însă, trebuie tratat cu seriozitate.

Să nu uităm că Finnegans Wake este o carte plină de haz. Dacă citiți atent, veți cădea pradă râsului… mai ales atunci când descoperiți cum se îmbină limbile străine între ele!

Volumul Lexicon Volume Nine. UnEnglish English in Finnegans Wake: Part Two of the Book de C. George Sandulescu, este continuarea Volumului Opt. El acoperă Partea a doua a cărții lui Joyce, de la pagina 219 la pagina 399. Cartea se lansează oficial la data de 7 iunie 2012, dar ea poate fi consultată și descărcată din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-unenglish-fw-volume-three.html .

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro.

Lidia Vianu