Toamna satului românesc

O reușită, în ansamblu, este Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, expoziție de pictură deschisă în Pavilionul B din Parcul Herăstrău (21 septembrie–4 octombrie 2012). Urmând consecvent ideea organizării de expoziții trimestriale, în fiecare anotimp, membrii Asociației au propus de data aceasta un Salon tematic, intitulând expoziția Toamna satului românesc. Tema, generoasă, s-a dovedit a capta interesul celor 55 de artiști care expun: Elena Alecse, Vasilica Adăniloaie, Cristiana Anton, Suzana Bantaș, Aurelia Bălăiei, Mihai Boroiu, Claudia Bucur, Maria Burcă, Amalia Cătescu, Cristian Chifu, Petre Chirea, Corina Chirilă, Paul Ciuciumis, Severina Cojocaru, Elena Constantinescu, Atena Corlățeanu, Ioana Dascălu, Irina Deac, Radu Dumitrescu, Cristian Duțulescu, Maria Gardan, Andreea Gheorghiu, Ioan Gorun, Ion Hultoană, Mircea Ionel, Doina Ionescu, Gelu Istrate, Cristina Liu, Petru Mălin, Mihai Mafteuță, Ecaterina Meteescu, Ecaterina Mihai, Steluța Năstase, Traian Nica, Dumitru Nicolae-Chilia, Nicolae Papadopol, Adriana Pălăceanu, Georgiana Pârlogea, Nina Poșan, Titu Proca, Mihaela Radian, Anita Rădulescu, Lia Sturzoiu, Jana Svedcenco, Valeria Ștefan, Constantin Tanislav, Carolina Tănase, Viorica Teodorescu, Marinella Tucaliuc, Georgeta Tudoran, Petru Udrea, Felicia Urziceanu, Alexandru Vărășteanu, Georgeta Vizuroiu.

Diversitatea de stiluri, de modalități de abordare plastică, de mentalități artistice, de la tradiționalism la viziunea modernă, de la tratarea realistă la metafora vizuală și la simbol, s-a dovedit fructuoasă pentru reliefarea intențiilor tematice ale expoziției: peisaje care surprind imagini rustice în culorile toamnei, naturi statice, compoziții în care se întrevede preocuparea pentru valorificarea unor elemente tradiționale românești, un fond arhaic care răzbate în forme moderne, ca sugestie de perenitate. Așa cum spunea la vernisaj pictorul Mihai Boroiu, președintele Asociației Artiștilor Plastici București, dorința organizatorilor a fost, ca prin tema propusă, să stimuleze imaginația participanților la expoziție, membri ai Asociației, în sensul reinterpretării particularităților spațiului autohton, cu tot ce înseamnă trăsătură distinctivă, fără a aluneca însă în conformism sau tradiționalism desuet.

Toamna, anotimpul exploziei de culori, poate fi imaginea declinului lent al naturii, dar, deopotrivă, anotimpul maturității și împlinirii. Privind în general, aș spune că vizitatorul expoziției din Herăstrău se desparte cu un sentiment tonic după parcurgerea lucrărilor de pe simeze.

Constantin Tanislav, Cândva

O casă țărănească cu pridvor, pictată în tușe largi, pete de culoare care creează o dinamică specială, devine pentru Constantin Tanislav o întoarcere în timp, cu o nostalgie solară (Cândva). Față de alte lucrări ale artistului, aici forma este tratată mai sumar, mai mult sugerată din alăturarea petelor de culoare.

Petre Chirea, Casa bunicilor

Tonuri de auriu, portocaliu într-un acord parcă muzical cu griuri colorate, albastrul cerului în lumina blândă a toamnei se desprind din Casa bunicilor de Petre Chirea, excelent peisagist, creând o atmosferă distinctă, recognoscibilă în fiecare dintre tablourile sale. În Casă la Bordeni, impresia de întoarcere la o arhaitate generică este susținută, poate contrar așteptărilor, într-o coloristică vie, cu remarcabilă unitate a tonului.

Petru Udrea, Toamnă târzie

Nori uriași, încremeniți pe cer, copaci pictați în tonuri de roșu și portocaliu, o casă pe o colină, căpițe de fân și personaje abia schițate compun o atmosferă stranie, de timp încremenit, de sorginte suprarealistă, în Toamnă târzie de Petru Udrea.

Mihai Boroiu, La marginea satului

Mihai Boroiu expune lucrări de pictură, grafică și sculptură, dovedind deplină stăpânire a unor tehnici diverse, reflecție și tratare sintetică. La marginea satului pare să sugereze, prin tratarea formelor peisajului și culoare, liniștea enigmatică a unui spațiu de care ne-am îndepărtat și pe care cu greu încercăm să ni-l facem din nou familiar. O natură statică cu ștergar și porumb, o alta cu ghebe și usturoi se evidențiază prin armonie compozițională.

Andreea Gheorghiu, Moața

În Moața de Andreea Gheorghiu, portret tematic, o temă tradițională devine motiv de reflecție și invită ochiul grăbit de astăzi să regândească rosturile străvechi, să-și însușească sensurile simplității, ale statorniciei și ale acelui gen de familiaritate naturală cu universul, așa cum simbolurile de pe poarta maramureșeană (soarele, funia răsucită, arborele vieții), pictată în spatele unui chip de copil aflat în prag de lume, sugerau că legătura dintre cer și pământ, dintre om și univers era nu numai posibilă, ci fapt viu, certificare a echilibrului și, astfel, formă de veșnicie.

Construit pe verticală, Toamna satului românesc de Carolina Tănase se reține prin liniile perspectivei tratate neconvențional și armonie cromatică. Jocul rafinat de umbră și lumină într-un registru crepuscular atrage în Uliță de sat de Cristiana Anton. La antipodul acestor modalități de abordare plastică, Titu Proca rămâne fidel temelor și tratării clasice, cvasi-realiste (Natură statică, Pe Argeș în sus). Nina Poșan expune lucrări realizate în coji de ouă colorate. Fântâna Valeriei Ștefan aduce, în culori pastelate, liniștea formelor patriarhale, contemplate cu un ușor regret.

Costin Tuchilă

Constantin Tanislav, La Bordeni

 

Petre Chirea, Casă la Bordeni

Mihai Boroiu, Natură statică cu porumb

Andreea Gheorghiu, Apus de floare

Carolina Tănase, Toamna satului românesc

Cristiana Anton, Uliță de sat

Titu Proca, Natură statică

Nina Poșan, Casă țărănească

Valeria Ștefan, Fântâna

„Toamna satului românesc”, expoziție de pictură a Asociației Artiștilor Plastici București

În perioada 21 septembrie–4 octombrie 2012, Asociația Artiștilor Plastici București organizează Salonul de toamnă, expoziție de pictură deschisă în Pavilionul B din Parcul Herăstrău din București. Tema expoziției este Toamna satului românesc.

Vernisajul va avea loc sâmbătă, 22 septembrie 2012, la ora 12.00.

La această expoziție tematică expun membrii Asociației Artiștilor Plastici București. Evenimentul se înscrie în cadrul seriei de expoziții dedicate fiecărui anotimp, organizate trimestrial de Asociație, cu teme generoase care permit o abordare stilistică variată.

Parteneri: Primăria Municipiului București, Direcția Lacuri Parcuri Agrement.

Accesul este mai ușor de făcut prin Bd. Aviatorilor, intrarea de la Restaurantul Pescăruș, Pavilionul B fiind situat vizavi de Cinematograf.

Tragedie in Ungaria – 14 romani au murit intr-un accident de circulatie – Revista presei

1. ACCIDENT GRAV in Ungaria! 14 romani care veneau din Spania au murit – Romania libera

 

14 romani care veneau de la munca din Spania au murit intr-un accident grav in Ungaria. Un tir a lovit in plin microbuzul cu care circulau acestia. Soferul tirului a adormit la volan. Accidentul a avut loc pe autostrada M43 in apropiere de granita. Printre victime se aflau si 3 copii cu varste intre 7- si 14 ani. Doi dintre pasageri au scăpat, dar sunt grav răniţi. Microbuzul era inmatriculat in Valencia, iar tirul la Arad. Accidentul a avut loc duminica noaptea spre luni in jurul orei 23.30. Potrivit purtătorului de cuvânt al MAE, Doris Mircea, printre victime se află şi trei copii, cu vârste între 7 şi 14 ani. (articol complet: http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/accident-grav-in-ungaria-14-romani-care-veneau-din-spania-au-murit-242915.html)

 

2. Violente la Ploiesti – Un spectator intră pe teren și-l lovește pe Galamaz! Steliștii reacționează. Meciul a fost suspendat. – Adevarul

 

Evenimente incredibile la Ploiești, pe finalul primei reprize a meciului Petrolul – Steaua. La scorul 1-0 pentru bucureșteni, Mihai Costea se pregătea să execute un penalty, când un spectator localnic a pătruns pe teren și l-a lovit cu pumnul în figură pe Galamaz. Înainte de a fi evacuat de forțele de ordine, intrusul a fost lovit de steliștii Martinovici și Stanca, ambii fiind mai apoi eliminați. Galamaz a fost schimbat cu Tătărușanu. Costea a transformat penalty-ul, însă meciul s-a întrerupt pentru că fanii au aruncat petarde pe teren. Tătărușanu a acuzat o lovitură, iar apoi jucătorii și arbitrii au plecat la cabine. (articol complet: http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_intern/fotbal-Liga_I-Petrolul-Steaua_0_581942176.html)

 

3. Recensământul, la final. Este ultima zi în care puteţi da CNP-ul – Evenimentul zilei

Astăzi este ultima zi în care recenzorii mai merg pe teren, unii pentru completarea restului de chestionare, alţii doar pentru a solicita din nou CNP-ul. Cine nu îl dă nici de data aceasta, riscă amendă, după cum spune şeful Institutului Naţional de Statistică Vergil Voineagu.

De aceeaşi pedeapsă ar putea avea parte şi cei care nu şi-au dat CNP-ul prima dată, dar nu mai sunt găsiţi acasă când revine recenzorul.

INS nu a transmis încă, oficial, nicio informaţie care să lămurească dacă şi în ce mod vor fi amendaţi aceştia.

Citiţi mai mult: Recensământul, la final. Este ultima zi în care puteţi da CNP-ul – Recensământ 2011 > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/recensamantul-la-final-este-ultima-zi-in-care-puteti-da-cnp-ul-951894.html#ixzz1cL7mTLvp

 

4. Herăstrău-i frate cu chinezul. Nu-i mai băgaţi în seamă, că vine aici toată China şi ne ia tot peştele! – Jurnalul National

Prin 2009, aproximativ 300 de muncitori chinezi au fost lăsaţi cu ochii în soare de firma de construcţii la care lucrau şi îşi făcuseră un soi de culcuşuri prin zona podului din He­răstrău aflat în proximitatea Am­basadei Chinei. Săracii, rămaşi fără sursă de venit, nu făceau altceva decât să pescuiască, toată ziua, ca să aibă ce să mănânce. Au stat în parc apro­ximativ două luni, după care au fost repatriaţi, timp în care cazul a fost mediatizat destul de intens. Nu ştiu dacă de atunci au tras concluzia şi alţi chinezi că se pot hrăni gratis din lac, dar după plecarea ţepuiţilor, co­mu­nitatea a început să se strângă pe malul lacului din parc. Majoritatea pes­carilor sunt muncitori în construc­ţii, care lucrează la ridicarea vilelor din Băneasa şi Pipera, dar şi vânzători la angrourile din Bucureşti. Cum câştigă puţin, până în 200 de dolari pe lună, iar mâncarea oferită, pe lângă cazare în condiţii dubioase, de către patroni, este neîndes­tu­lă­toare, făcută în general din orez şi car­tofi, se bucură la fiecare oblete prins.

Cititi mai mult la – http://www.jurnalul.ro/special/reportaje/herastrau-i-frate-cu-chinezul-nu-i-mai-bagati-in-seama-ca-vine-aici-toata-china-si-ne-ia-tot-pestele-595184.html

5. Trecerea la ora de iarnă, un coşmar o femeie.  Cât i-a luat să-şi potrivească cele 4.000 de ceasuri din apartament – Gandul

Britanica Paulina West nu a simţit deloc cele 60 de minute pe care le-a câştigat duminică, odată cu schimbarea orei.

Asta pentru că femeia are peste 4.000 de ceasuri înghesuite în apartament, iar faptul că a trebuit să le dea pe toate înapoi cu o oră i-a ocupat trei zile, scrie Daily Mail.

Colecţia Paulinei West, considerată cea mai mare de acest tip din lume, a fost începută cu 24 de ani în urmă şi valorează acum peste 17.000 de euro.

Cea mai valoroasă piesă este un ceas vechi de 150 de ani, pe care Pauline l-a cumpărat de la un târg, cu doar 23 de euro, dar care acum e cotat la 1.138 de euro.

Cele 4.000 de ceasuri acoperă integral pereţii din două camere, iar alte 60 au fost amplasate în baie.

Articol complet: http://www.gandul.info/magazin/trecerea-la-ora-de-iarna-un-cosmar-pentru-aceasta-femeie-cat-i-a-luat-sa-si-potriveasca-cele-4-000-de-ceasuri-din-apartament-8918085

6. De astăzi, suntem şapte miliarde de oameni pe Terra – Cotidianul

Începând de astăzi, suntem 7 miliarde de oameni pe Pământ iar pragul a fost atins în Filipine. Este vorba despre o fetiţă de 2,5 kilograme, ai cărei părinţi au fost felicitaţi deja de către reprezentanţii Naţiunilor Unite. Pe de altă parte, cercetătorii au reuşit să afle cum arată chipul cel mai comun de pe Pământ.

Cercetătorii spun că, pe întreaga planetă, 9 milioane de oameni au trăsături comune şi au comparat chipurile a 120.000 dintre ei pentru a găsi omul reprezentativ pentru cele 7 miliarde.

Potrivit cercetărilor realizate, omul cu cele mai comune trăsături din lume este chinez din etnia Han, are 28 de ani, este creştin, vorbeşte mandarina, n-are maşină, nu are cont în bancă.

Articol complet: http://www.cotidianul.ro/de-astazi-suntem-sapte-miliarde-de-oameni-pe-terra-162359/

 

 

Concert-lecție susținut de soprana Mirela Zafiri

Duminică 18 septembrie 2011, la ora 18.00, în Parcul Herăstrău din București, pe pajiștea „Pescăruș”, soprana Mirela Zafiri va prezenta un Concert-lecție. Evenimentul va avea loc în cadrul proiectului „Roaba de cultură”, desfășurat de Asociația Green Revolution în parteneriat cu Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), care oferă gratuit alternative active pentru petrecerea timpului liber, prin întoarcerea la valori, cultură și dialog.

Absolventă a Universității de Muzică din București, doctor în muzică, Mirela Zafiri este prim-solistă a Operei din Brașov. Cu un repertoriu amplu, divers, excelând în anii din urmă în roluri din operele lui Donizetti (Lucia din Lucia di Lammermoor, Norina din Don Pasquale, Maria din Fiica regimentului), Bellini (Amina din La sonnambula, Giulietta din I Capuleti ed i Montecchi), Rossini (Rosina din Bărbierul din Sevilla), Puccini (Musetta din Boema), Mozart (Susanna, Nunta lui Figaro), Verdi (Gilda din Rigoletto), Gounod (Juliette din Roméo et Juliette) dar şi în operetă (Adele din Liliacul de Johann Strauss sau Christel din Vânzătorul de păsări de Zeller), Mirela Zafiri este totodată şi o excelentă cântăreaţă de lied, una dintre cele mai bune pe care le avem astăzi, abordând cu succes atât repertoriul clasic, cât şi cel contemporan. În plus, beneficiind de un registru amplu, de aproape patru octave, foarte rar pentru o soprană lirică, şi de o disponibilitate deosebită, care provine într-o măsură din maniera naturală de abordare a sunetului, în alta din tipul de educaţie muzicală pe care îl face vizibil, a abordat cu succes şi genuri complet diferite, ca jazzul sau cântecul tradiţional, ori formule moderne de cânt care împletesc stilul pop cu cel clasic.

Pe lângă rolurile din teatrele lirice românești, Mirela Zafiri a susținut peste 120 de concerte de arii cu orchestră în Italia, România și Spania, a înregistrat 8 CD-uri, a fost invitată la numeroase festivaluri naționale si internationale. Mirela Zafiri a câştigat peste 20 de premii și distincții, atât în România, cât şi în străinătate.

Costin Tuchilă

Din Bucureștiul de altădată: Satele din București (3)

Vlad Voievod cel Tânăr (Vlad al V-lea sau Vlăduț), care a domnit între 1510–1512, emite câteva documente din satul Măgurele, unde se pare că a poposit mai multă vreme. În prima sa domnie (ianuarie 1545–16 noiembrie 1552), Mircea Ciobanul întărește la 2 aprilie 1548 lui „Stroe din Giulești” moșia pe care a cumpărat-o: „toată partea lui Giulea, de la rovina lui Micul până la Colintina.” Este posibil ca toponimul Giulești să provină de la acest Giulea, după cum menționează Constantin Giurescu în Istoria Bucureștilor. Pe harta Principatelor, realizată între 1828–1832 de topografi ruși, sunt menționate trei localități cu acest nume, situate una lîngă alta: „Giuleștii din Deal, cu 52 de case, Giuleștii din Vale, cu 24 de case și Giuleștii Domnești, numiți și udeni, cu 71 de case.”

În aceeași perioadă cu Giulești este menționat satul Fundenii într-un document provenit tot de la Mircea Ciobanul, datat 23 august 1559, prin care voievodul întărește lui Bladovin, „ocină în Fundeni, partea tatălui său Sin, toată”. În acest sat, la 1669 s-a ridicat cunoscuta ctitorie a lui Mihail Cantacuzino, Biserica Fundenii Doamnei.

În apropiere de Fundeni se afla satul Măicănești, menționat într-un document din 12 august 1582, prin care Mihnea Voievod întărește o ocină având următoarele hotare: „de la drumul Măicăneștilor până la drumul Racului și până la apa Colentinei”. Ulterior satul și-a schimbat numele în Turloaia și a fost încorporat în comuna Băneasa. Amintirea sa s-a păstrat în denumirea Pădurii Măicănești de pe teritoriul moșiei Băneasa, consemnată în Marele Dicționar Geografic apărut în 1893, şi în Câmpia Măicăneasca, situată la nord de Bucureștii Noi și la vest de Pădurea Băneasa. Într-un plan topografic din anul 1854, moșia Măicănești este situată la nord de moșia Giuleşti, proprietate a Mănăstirii Sărindar, şi la vest de satul Herăstrău.

A existat şi un al doilea sat Măicănești, pomenit într-un document din 18 septembrie 1560, referitor la o ocină a diaconului Tatomir și a fiilor săi. Acest sat era situat „din jos de București”, după cum se precizează și într-un zapis din 14 decembrie 1662, care face referire la numeroasele vii existente „în dealul Măicăneştilor”. Satul se afla în apropierea Broștenilor și a Cărămidarilor de Jos, după cum rezultă dintr-un zapis întocmit la 12 aprilie 1744.

Pe malul drept al râului Dâmbovița, mai jos de Mănăstirea Radu Vodă se afla satul Grecii sau Grecenii, sat pe care la 30 ianuarie 1577 Alexandru Voievod i-l întăreşte vel-vornicului Ivaşcu Golescul, după cum se precizează în document: „Grecenii de lângă Bucureşti, cu tot hotarul”.

Lângă apa Colentinei, în partea de nord a orașului, existau două sate: Clanța şi Racul, menţionate într-un document de Mihnea Voievod, la 12 august 1582. Satul Clanța se pare că era pe teritoriul Herăstrăului de astăzi și avea şi un alt nume, după cum o atestă un document din 29 aprilie 1626: Pădureții de la Iutele. Lângă el se afla satul Racul, a cărui denumire venea probabil de la numeroșii raci care erau pescuiți în bălțile Colentinei. Undeva, între Herăstrău și Băneasa se afla satul Cârstienești, în care era și o moară renumită.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Chioșcuri și cișmele în secolul al XVIII-lea

Alexandru Moruzi (1793–1796; 1799–1801) înlocuieşte chioşcul de lemn de la Herăstrău, construit de Alexandru Ipsilanti, cu unul din zidărie.

Într-un act din 1805 sunt amintite grădina şi cişmeaua chioşcului „cu îndestulă apă pentru norodul care pururea mergea acolo”. La 1 septembrie 1800, Alexandru Moruzi a acordat scutire de dări la 4 „liude” (contribuabili), la „oameni beccii” (paznici) şi la grădinari care să aibă, în schimb, grijă de întreţinerea chioşcului, a grădinii şi a gardului împrejmuitor.

Cam prin zona unde este astăzi Piaţa Victoriei, prin anul 1786 se afla chioşcul lui Mavrogheni, o construcţie de zid şi lemn, cu parter şi etaj, cu cişmea şi havuz, cu apă bună de izvor, adusă de departe prin tuburi de ceramică. La sud de acest chioşc se afla o grădină de circa două hectare şi jumătate, de formă pătrată, desenată de însuşi Nicolae Mavrogheni şi plantată cu lalele, garoafe şi trandafiri. Grădina era străbătură de alei cu pomi, împărţind simetric întreaga suprafaţă în 16 triunghiuri egale. În centrul grădinii exista un spaţiu în formă de cerc. Zece oameni, scutiţi de dări, aveau grijă de întreţinerea acestei grădini.

La 30 aprilie 1792, Mihai Suţu, confirmând scutirea dată de Mavrogheni, scria că ea s-a acordat pentru „lucru grădinei de la cişmeaua apelor et zoodopighi (Izvorul tămăduirii) şi pentru paza şi curăţenia de sus şi de jos… spre podoaba şi mângâierea privelei de obşte”. Alexandru Moruzi întăreşte şi el această scutire la 7 iunie 1793, precizând ca pe cei 10 oameni să-i „metahirisească [folosească] epistatul la lucrul grădinei, silindu-se a o drege şi a o aduce la stare nouă şi la paza şi curăţenia toată”.

În anul 1793, un anume Keimers, unul dintre însoţitorii lui Kutuzov, ambasador rus care s-a oprit la Bucureşti în drum spre Constantinopol, spunea că „grădina era luminată cu lampioane şi că la sfârşit s-a dat foc de artificii, rachetele explodând cu mult zgomot”.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Grădina Bordeiului

De o parte şi de alta a actualului Bulevard al Aviatorilor, numit în perioada interbelică Şoseaua Jianu, Grădina Bordeiului se întindea de la piaţa în care se află monumentul Aviatorilor şi până la lacul Herăstrău, cam pe unde este construit stăvilarul dintre lacurile Herăstrău şi Floreasca.

Grădina avea o suprafaţă de peste 40 de mii de hectare şi era proprietatea familiei Hrisoscoleu până în anul 1846, când a întrat în proprietatea lui Petrache Poenaru, prin căsătoria acestuia cu Caliopi, una dintre fiicele paharnicului Constantin Hrisoscoleu. Petrache Poenaru (10 ianuarie 1799, Beneşti, judeţul Vâlcea–2 octombrie 1875, Bucureşti), pandur şi om de taină al lui Tudor Vladimirescu, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, este considerat organizatorul învăţământului naţional românesc. Petrache Poenaru este şi inventatorul tocului rezervor, numit „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi brevetat de Guvernul francez în mai 1827, sub titlul „plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”.

Petrache Poenaru este primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830, se deschidea în Anglia prima cale ferată din lume, între Liverpool şi Manchester. La 27 octombrie 1831, tânărul Petrache Poenaru spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”

Dar să revenim la Grădina Bordeiului care, în anul 1875, a fost vândută fiului pictorului Constantin Lecca. Conform descrierilor făcute pe la 1880, existau pe acest teritoriu arbori bătrâni şi pajişti minunate. Aflându-se în apropierea unui lac natural format din apele râului Colentina, grădina era foarte căutată, mai ales vara, de către populaţia oraşului. Aici era locul petrecerilor tradiţionale de Paşti, Sfântul Gheorghe, Armindeni, Sfinţii Petru şi Pavel, unde venea să se distreze lumea mahalalelor bucureştene.

După primul război mondial, porţiunea cuprinsă între monumentul Aviatorilor şi Piaţa Aviatorilor a fost parcelată şi vândută pentru construirea ansamblului Jianu, loc în care au apărut vile cochete, fiecare având câte o grădină.

Cam pe unde se termina Calea Herăstrăului, actuala Cale Dorobanţi, în zona Televiziunii Române, au apărut la acea vreme mai multe cârciumi, punct de atracţie pentru petrecăreţii oraşului. Ce a mai rămas din fosta grădină a fost cuprins, în anul 1937, în Parcul Herăstrău, numit la început Parcul Naţional.

Pușa Roth