„O noapte furtunoasă”, teatru tv din Arhiva de Aur a Televiziunii Române

o noapte furtunoasa de i l caragiale 1984 sorana coroama stanca

eveniment liber sa spunSâmbătă, 18 ianuarie 2014 s-au împlinit 135 de ani de la premiera absolută la Teatrul Național din Bucureşti a piesei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. TVR 2 marchează acest eveniment istoric prin difuzarea unui spectacol realizat în 1984 după textul celebrei piese a marelui dramaturg.

i l caragiale

I. L. Caragiale

Astfel, TVR 2 şi TVRplus.ro difuzează luni, 20 ianuarie, piesa O noapte furtunoasă, de la ora 20.40 (partea I) şi de la ora 23.10 (partea a II-a). Scenariul şi regia artistică sunt semnate de Sorana Coroamă Stanca.

Onoarea şi trădarea, familia şi politica, raţiunea şi amorul nebun… aceleaşi situaţii şi personaje caragialeşti care au atras atenţia publicului la prima reprezentaţie a piesei în anul 1879 sunt readuse la TVR 2, în faţa publicului telespectator, prin intermediul unui spectacol din Arhiva de Aur a Televiziunii Române. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Festivalul Naţional de Teatru: „Cine râde la urmă râde mai bine”

comedie in festivalul national de teatru 2013

eveniment liber sa spunNuma’ mâine nu-i poimâine, spune-o vorbă românească… La Bucureşti se anunţă vreme frumoasă în week-end, numai bună de sărbătoare. De vineri, 25 octombrie 2013, Festivalul Naţional de Teatru ocupă Capitala timp de zece zile. Cu spectacole, concerte, expoziţii, ateliere, lansări de cărţi şi reviste. Cu marile mici bucurii ale unei vieţi normale. Şi, mai ales, cu pofta de a râde.

fnt 2013 afis oficial

Viaţa e o comedie şi teatrul ne-o arată. Râsul e sănătos şi medicii îl recomandă. Să râdem, aşadar, la comediile din FNT – texte clasice, în interpretări moderne. Caragiale, inevitabilul nu avea cum să lipsească nici anul acesta din festival, mai contemporan ca oricând. A sa Scrisoare pierdută este regăsită de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, într-un spectacol al cotidianului politic şi amoros, regizat de Mircea Cornişteanu. Triunghiul conjugal al piesei, Zoe – Trahanache – Tipătescu, este redat comic de Cerasela Iosifescu, Ilie Gheorghe şi Claudiu Bleonţ, în reprezentaţiile ce vor avea loc miercuri, 30 octombrie 2013, orele 17.30 şi 21.00, la Sala Majestic a Teatrului Odeon.

o_scrisoare_pierduta_craiova mircea cornisteanu foto_florin_chirea

O scrisoare pierdută, regia: Mircea Cornișteanu. Foto: Florin Chirea

Vrem, nu vrem, „pupăm toţi piaţa endependenţi” de mai bine de-un secol, visând ipohondru la republici utopice, precum Conul Leonida faţă în faţă cu reacţiunea. Leonida Gem Session este o adaptare după Caragiale în cădere liberă, regizată de Gábor Tompa la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. András Hatházi şi, în travesti, Zsolt Bogdán dau viaţă unui cuplu la fel de comic şi acum, ca în urmă cu o sută de ani, căci războiul sexelor e nemuritor. Spectacolele sunt programate marţi, 29 octombrie, la orele 17.00 şi 21.00, la Sala „Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra.

Mai bine bate-mă, dar lasă-mă să râd este filosofia clasicului Molière, dar cât de adevărată în istoria poporului român… Se râde în cascade la Şcoala nevestelor, un spectacol în ritm alert, regizat de Cristi Juncu la Compania „Liviu Rebreanu” a Teatrului Naţional Târgu-Mureş. Protagonist: Nicu Mihoc, în două reprezentaţii ce vor avea loc joi, 31 octombrie 2013, ora 20.30, şi vineri, 1 noiembrie, ora 18.00, la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului Bulandra.

avarul_foto_barabas_zsolt

Avarul, regia: László Bocsárdi. Foto: Barabás Zsolt

Bunăstare sau fericire? Bani sau iubire? Par întrebări de zi cu zi, dar şi ele vin de demult, din frământările altor personaje moliereşti aduse în contemporaneitate de regizorul László Bocsárdi la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe. În rolul Avarului: Tibor Pálffy. Spectacolele sunt programate duminică, 27, şi luni, 28 octombrie 2013, ora 18.00, la Sala Studio a Teatrului Naţional Bucureşti.

Festivalul Naţional de Teatru vă invită – cu mic, cu mare – la reprezentaţiile sale şi vă reaminteşte că o zi în care n-am râs este una irosită. Biletele la spectacole se găsesc la casele teatrelor-gazdă, precum şi on-line pe site-urile acestora.

I. L. Caragiale și Dumitru Solomon încheie vara la Teatrul Mignon

spectacol dupa cronica fantastica de caragiale teatrul mignon

eveniment liber sa spunÎncep prin a vă oferi un cadou din partea interpretei de muzică tradiţională Doina Fodor Lavric, care va fi prezentă pe scena Teatrului Mignon vineri, 26 iulie 2013, ora 20.30, alături de actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru pentru a ne istorisi o Poveste din Bucovina.

Ascultaţi cântecul şi veniţi să descoperiţi această mare artistă, dacă nu aţi făcut-o încă!

Foaie verde trei smicele – Doina Fodor Lavric: trilulilu.ro/muzica-podcast/doina-fodor-lavric-foaie-verde-trei-smicele

doina fodor lavric cantece vechi bucovina

Doina Fodor Lavric

*

Luni, 29 iulie 2013, la ora 20.30 vă invităm din nou în lumea lui I. L. Caragiale, la spectacolul A. D. 3874. Cronică fantastică!

În distribuţie: Eduard Cârlan, Bogdan Costea, Eduard Haris. Regia: Marius Costache.

Eduard Cârlan, Bogdan Costea şi Eduard Haris dau viaţă personajelor dintr-un text scris de Caragiale la numai 22 de ani, în care acţiunea se petrece în anul 3874, în China… dar câte lucruri nu sunt asemănătoare cu realitatea vremurilor sale… şi ale noastre…

Cronica fantastica dramatizare teatrul mignon

Eduard Cârlan, Bogdan Costea, Eduard Haris în spectacolul A. D. 3874. Cronică fantastică

La noi, în București cel puțin, vara e cald și lene. Și multe covrigării și, pe măsură, braserii. „Și oameni fel de fel, și mai așa și mai așa”. Noaptea e mai răcoare, „tot poți pentru ca să zici că respiri”. Și la vreme de seară limba omului se dezleagă și dă-i fălci la vorbă.

Dincolo de „marea trăncăneală”, simțim în opera lui Caragiale o adiere a suprafirescului care dă târcoale. Spectacolul nostru studiază permanențele umane, bazate pe imortalitatea spiritului lui Mitică, și, mergând mai departe, identificând chiar imixtiunea unei lumi supranaturale într-a noastră. Pentru noi, cotidianul este o taină. Iar în acest spectacol ne-am făcut o profesiune de credință în a potența taina prin taină, nevrând să denumim – nici nu credem că se poate – CINE, CE și CUM ne bântuie.

ghimpele revista satirice caragiale cronica fantastica

„Ghimpele”, revistă satirică săptămânală, anul XV, nr. 23, 9 iunie 1874, p. 1, cu Cronică fantastică de I. L. Caragiale, semnată Car… Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

*

Vorbe, vorbe, vorbe…, în regia Deliei Nartea

După marele succes de public din 12 şi 15 iulie, a treia reprezentaţie a acestui spectacol va avea loc marţi, 30 iulie 2013, ora 20.30.

Textele alese sunt 5 piese scurte de Dumitru Solomon: Vorbe, vorbe, vorbe…, Orient-Expres, Superba, nevăzuta cămilă…, Joc şi Coşmar.

Distribuţia: Luminiţa Bucur, Oleg Apostol, Alexandru Sinca. Regia: Delia Nartea. Scenografia: Mirela Trăistaru. Asistent scenografie: Ema Litiu.

vorbe vorbe vorbe dumitru solomon regia delia nartea

Alexandru Sinca, Luminiţa Bucur, Oleg Apostol

În 1997, cu prilejul apariției unui volum de teatru – Antologii (Editura Untext) –, în cuvântul înainte Un sfat către mine, Dumitru Solomon scria: „Sunt convins că astăzi, cînd scriu eu teatru, alţii, mai tineri şi mai adecvaţi decît mine, hotărăsc şi ei că trebuie scris un «altfel» de teatru. Pe aceşti tineri dramaturgi aflaţi în răspăr cu scrisul meu şi al generaţiei mele, deşi îi simt iconoclaşti şi poate, dispreţuitori, raţiunea mă obligă să-i consider îndreptăţiţi, iar sufletul mă îndeamnă să-i iubesc, fiindcă, în pornirea lor de revoltă, mă descopăr pe mine, cel de-acum treizeci de ani, iar imaginea propriei tinereţi şi a propriului început nu poate să nu mă înduioşeze […]”.

„Proiectul Vorbe, vorbe, vorbe… s-a născut din dorinţa de a oferi unor tineri actori talentaţi – Luminiţa Bucur, Oleg Apostol şi Alexandru Sinca – posibilitatea de «a juca» şi de «a se juca» pe texte româneşti contemporane, într-un spaţiu creat special pentru spectacole de teatru cu distribuţie mică, de calitate: un spaţiu cu adevărat Mignon.” – Delia Nartea

Te aşteptăm la Mignon, locul unde teatrul se întâlneşte cu tine, spectatorul în aşteptarea regăsirii.

Daniela Plopeanu

teatrul mignon bucuresti

Adresa Teatrului Mignon: Hristo Botev nr.1
Contact: Daniela Plopeanu, PR Manager Teatrul Mignon, tel. 0728291966
E-mail: daniela.plopeanu@teatrulmignon.ro
contact@teatrulmignon.ro
www.facebook.com/TeatrulMignon 

Vezi și: Poveste din Bucovina la Teatrul Mignon

Debut regizoral: Delia Nartea

Detalii despre Cronică fantastică de I. L. Caragiale, pe Portalul „Centenar Caragiale”, Radio 3Net „Florian Pittiș

„Năpasta” de Ion Luca Caragiale

După patru ani de la difuzarea primei serii a comediilor lui Caragiale în regia lui Sică Alexandrescu, cărora le-am dedicat patru emisiuni postate pe Portal „Centenar Caragiale”, Constantin Moruzan monta la Teatrul radiofonic drama Năpasta, distribuindu-i pe Nicolae Sireteanu (Dragomir), Constantin Codrescu (Gheorghe), George Calboreanu (Ion), Aura Buzescu (Anca), Tiberiu Simionescu (Crainicul). Această primă înregistrare cu Năpasta s-a difuzat în premieră în 22 ianuarie 1956, la ora 18.00, la Radio România I. În 1964, același regizor avea să realizeze o a doua versiune, cu o altă distribuție și substanțial diferită stilistic față de prima, renunțând la formula tradițională cu comentator, ceea ce conferă spectacolului mai multă teatralitate, apropiindu-se astfel de stilul montărilor moderne, inclusiv prin jocul actorilor: Boris Ciornei (Dragomir), Alexandru Azoiței (Gheorghe), Emil Botta (Ion), Olga Tudorache (Anca), Gheorghe Soare (Un țăran), Traian Moraru (Alt țăran). Premiera s-a difuzat în 14 octombrie 1964. […]

Celor patru versiuni radiofonice ale dramei Năpasta, existente în Fonoteca SRR, le este dedicată a cincea emisiune audio-video pe care o puteți viziona pe Portalul „Centenar Caragiale”. Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth. Fotografii: Valentina Vărzaru. Grafică de Costin Tuchilă. Imaginea și montajul video: Adrian Jumugă.

Costin Tuchilă, Pușa Roth

Vezi emisiunea pe Portalul „Centenar Caragiale”

 

Aristizza Romanescu

Constantin Moruzan

Aura Buzescu

George Calboreanu

Emil Botta

Olga Tudorache

Fotografii de Valentina Vărzaru pentru emisiunea „Năpasta” de I. L. Caragiale

„Teatrul la țară” de I. L. Caragiale

Pentru a înțelege micul articol semnat I. L. C. (I. L. Caragiale) și apărut în „Moftul român”, seria a doua, nr. 6, 6 mai 1901, e necesar să reamintim împrejurările în care l-a scris autorul. În primăvara anului 1901, administratorul Domeniilor Coroanei, I. Kalinderu, lansa inițiativa înființării unor teatre la sate, inițiativă cu larg ecou în presa vremii. Circulara emisă de Kalinderu conținea instrucțiuni destinate agenților săi. Inițiativa fusese comentată favorabil, dar și ironizată. Procedeul ales de Caragiale pentru a stârni râsul este cel consacrat: comicul numelor proprii, folosit cu virtuozitate și în comediile O scrisoare pierdută și D’ale carnavalului. Pe Portalul „Centenar Caragiale”: comentariul integral, „Teatrul la țară” de I. L. Caragiale, textul în format pdf și fișier audio cu interpretarea actorului Dan Condurache.

Costin Tuchilă

„Cronica” de I. L. Caragiale

Dumneavoastră ce credeţi, doamnelor şi domnilor, iubiţi cititori, că domnul Caragiale critica societatea din vremea lui pentru că o considera nevrednică, hoaţă, coruptă, leneşă etc.? După umila mea părere, domnul Caragiale observa, nota şi comenta realitatea vremurilor sale. O minte strălucită precum cea a scriitorului reţinea esenţa situaţiunii căreia îi adăuga ingredientele necesare pentru a da impresia că el critică.

Conu Gugumano, primar al Bucharei, este „nobilul erou”, cel căruia Caragiale i-a dedicat Cronica publicată în „Ghimpele” în 27 iunie 1876. Citește integral pe portalul „Centenar Caragiale”.

Pușa Roth

Tabla de materii şi alte enumerări

Am urmărit zilele acestea toate sau aproape toate programele de televiziune şi nu am observat vreo schimbare majoră, cu două-trei mici excepţii, în oferta artistică, jurnalistică, muzicală pentru marele public. Pe liniile de socializare în masă, oameni nemulţumiţi de programe, de conduceri, de produse artistice propun privatizări, schimbări, aşteaptă amenzi de la instituţia ce măsoară calitatea etc. Am rememorat ce s-a întâmplat, mai ales în ultimii ani, anii noştri de democraţie bălţată şi am ajuns la următoarea concluzie pe care, cu voia dvs, am să o expun acum şi aici.

„Pâine şi circ”, aceasta era deviza în Roma antică! S-a schimbat, oare, optica şi noi nu am remarcat? Acum totul se petrece la televizor: politică, economie, buget, bătăi, scandaluri parlamentare, acuzaţii, înjurături, legi, moţiuni de cenzură, acuzaţii de fraudă, arestări, falsuri, flagrant, nunţi, botezuri, cumetrii, divorţuri, tribunale, fiţe, fiţoşi, femei goale, vedete de doi bani, mitici, coane miţe, peşti, perverşi, alienaţi, mamiţe, mame mari, pămpălăi, clanuri, mafioţi, drogaţi, bolnavi, naşteri, accidente de tot felul, cutremure, tsunami, canicule, ploi, lapoviţe, vijelii, zăpezi, petreceri, bogaţi şi săraci, invidii şi invidioşi, linguşitori, hoţomani, grandomani, lipsiţi de scrupule, ce mai, totul, recunoaşteţi, totul se petrece la televizor! Fiindcă anul 2012 este Anul Caragiale (centenar), vă reamintesc un text genial semnat I. L. Caragiale, intitulat: Moşii (Tablă de materii). Pentru societate în general, iar pentru cea românească în special, tabla de materii a rămas neschimbată. Poate cu excepţia bătăturilor!

Pușa Roth

Moşii

(Tablă de materii)

Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hărdaie – bone – doici – trăsuri -muzici – artifiţii – fotografii la minut – comédii – tombole – Moftul român nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrânciob: cele din urmă invenţie care era şi la expoziţia americană – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – „Moartea vânătorului” – icoane – bricege – săpun – lumânări – panglici – prescuri – măcelari – grâu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hârâitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – Stella – sticle – fân – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci – lighene – doftorii de bătături – săpun de pete – madipolon – ace englezeşti – mere – portocale – năut – floricele – şerbet – răcoreală – Marsilieza – lulele – luleaua neamţului – Deşteaptă-te, române! – sacâz – sifoane – ciucalată – acadele – plesnitori – tunuri – căluşari – smochine – păpuşi – poame – capul vorbitor – Leul de mare – „Vasilache” – copilul cu trei picioare – încercarea puterii – distracţia americană – belciuge – fonografe – războiul român pentru ţesut – mingi – urcioare – bere – cruci – Dumnezei – fluiere – alune prăjite – Bragadir – fisticuri – Luther – beigălă – Opler – călăreţi – orbeţi – birji – schilozi – automobile – zamparagii – guvernamentali – opozanţi – Visul Maichii Precistii – Minunile Sf. Sisoe – Alexe, omul lui Dumnezeu – borangic – ţâri – sardele – lămâi – brânză – urdă – caşcaval – slănină – roabe – velinţe – altiţe – bibiluri – fote – perdele – ştergare – marame – furci – căldări – pirostrii – lopeţi – ălbii – copăi -fedeleşuri – porci – mătănii – paiaţe – rogojini – parfumuri – ciorapi – iminei – ghete – cizme – papuci – mătăsării – piepteni – drâmburi – darace – cobze – pomadă – clarinete – maimuţe – orice obiect 30 de bani – certuri – chefuri – aldămaşuri – tămbălăuri – „Numai 40 de bani ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!” – „5 bani cafea gingirlie!” – nuci – sare – salam de Sibiu – „Hop şi eu cu Ţaţa Lina! adevărata plăcintă română şi cozonaci moldovineşti!” – prafuri de pureci – covrigi – roşcove – frânghii – stafide – curele – şei – hamuri – clopote – căruţe – coşuri – bomboane – rahat – muzici – gogoşi – pălării – testemele – muşte – popi – cocoane – mateloţi – impiegaţi – pensionari – suprimaţi – popor – seniori – dame – M.M. L.L. – A.A. L.L.*) – târgoveţi – târgoveţe – ţărani – ţărance – intelectuali – artişti – poeţi – prozatori – critici – burgheji – tramcare – tramvaiuri – capele pârlite – jupe călcate – bătături strivite – copii pierduţi – părinţi beţi – mame prăpădite – guri căscate – praf – noroi – murdărie – infecţie – lume, lume, lume – vreme frumoasă – dever slab… – Criză teribilă, monşer!

„Moșii (Tablă de materii)”. Interpretează: Virgil Ogășanu

 *) Maiestățile Lor – Altețele Lor.

Premieră la Teatrul Național Radiofonic: „Năpasta” de I. L. Caragiale

Luni, 12 decembrie 2011, la ora 11.00, la barul Hotelului Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la audiţia premierei Năpasta de Ion Luca Caragiale, adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican, spectacol realizat cu sprijinul Loteriei Naţionale Române şi al Fundaţiei Radio România. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Horaţiu Mălăele, Mihai Constantin, András Demeter, Ştefan Huluba şi Gheorghe Pufulete.

În viziunea lui Dan Puican, Năpasta este un spectacol de mare autenticitate, ce conţine profunde semnificaţii etern umane, stări, emoţii, încrâncenări, tensiuni şi, în acelaşi timp, se dovedeşte a fi de o monumentală claritate, dezvoltând, în ambianţa rustică, o adevărată tragedie a destinului, asemeni fatum-ului antic.

Lectura contemporană a piesei, realizată de Dan Puican, ne relevă o lume a universalităţilor, căci, deşi acţiunea se petrece în mediu sătesc (fapt rar întâlnit la „artistul îndeosebi observator al lumii urbane”, cum îl caracteriza Tudor Vianu pe Caragiale), totuşi ne aflăm într-un spaţiu afectiv şi spiritual peren prin sensurile sale general-valabile, copleşitor prin interiorizare, densitate şi naturaleţe.

Aşadar, avem de a face, în această nouă viziune, cu un Caragiale universal, cultivat nu pe dimensiuni şi detalii nesemnificative, ci pe esenţă, substanţă, expresivitate, introspecţie, stil şi reală originalitate. Originalitate care provine şi din simbioza extraordinară a echipei de actori, fiindcă este evident că textul a născut o echipă, un nucleu artistic de mare talent, capabil să exploreze profund, în dimensiuni noi, acest material de viaţă şi literar caragialian – mereu uluitor, mereu neliniştitor şi ambiguu prin pasiunile, prin incertitudinile, prin dezechilibrele interioare pe care le aduce şi le conţine.

Dorinţa răzbunării, spiritul justiţiar, dominante la Anca (Mariana Mihuţ), vinovăţia, brutalitatea, dar şi sentimentul remuşcării care-l încearcă pe Dragomir (Mihai Constantin), onestitatea şi integritatea lui Gheorghe (András Demeter) şi, în fine, delirul mistic şi tot chinul lui Ion (Horaţiu Mălăele) au fost impecabil redate de aceşti mari actori, rezultatul fiind un spectacol viu, percutant, încărcat de pasiuni puternice, de procese psihologice profunde, de patosul lucidităţii, de adevăr artistic şi de stări ce se transmit, fără îndoială, şi ascultătorului.

Coloana sonoră se dovedeşte atent gândită în planul compoziţiei radiofonice, iar muzica inspirată intervine acolo unde e nevoie şi atât cât e nevoie, ca un acompaniament afectiv menit să potenţeze stările, ideile, relaţiile dintre personaje, crescendo-ul piesei.

Spectacolul Năpasta de I. L. Caragiale va fi difuzat în premieră sâmbătă, 17 decembrie 2011, la ora 23.00, la Radio România Actualităţi.

Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producţia şi regia tehnică: Vasile Manta. Redactor: Domnica Ţundrea.

 

Teatrul radiofonic în primăvara anului 1929

La două săptămâni după primul spectacol de teatru radiofonic (Ce ştia satul de V. Al. Jean, 18 februarie 1929), în 3 martie 1929 se transmitea în direct din studio piesa într-un act Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, care fusese difuzată în traducere germană, cu mare succes, şi la Radio Viena. Textul se preta de minune montării radiofonice, fapt remarcat în revista „Radio” (nr. din 3 martie 1929), unde se menţiona că Săptămâna luminată „are toate caracteristicile unei piese parcă dinadins scrise pentru radio”. Dar principala dificultate semnalată ţinea de regia artistică şi de „conducerea tehnică” (regia tehnică, în termenii de azi), aceeaşi revistă menţionând în numărul următor, din 10 martie, că artiştii nu au fost îndrumaţi, „tocmai din lipsa regizorului”. Jucaseră în această piesă Ion Sârbul, Romald Bulfinski şi Sorana Ţopa de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Se critica şi modul de rostire la microfon, care dovedea lipsă de experienţă, actorii vorbind ca pe scenă, mult prea tare, ceea ce transformase „o parte din dialogurile lor şi îndeosebi răcnetul muribundului într-un muget asurzitor, disonant, de credeai că se sparg membranele căştilor.” „Radiodifuziunea dă oarecum înapoi după asemenea critici” (Victor Crăciun, Momente din evoluţia Teatrului radiofonic, în Teatrul radiofonic, vol. I, Bucureşti, Oficiul de presă şi tipărituri al Radioteleviziunii Române, 1972), programând în martie 1929 mai mult monoloage, fragmente, piese scurte (Ariciul şi sobolul de Victor Eftimiu, 19 martie; Barbu Lăutarul de V. Alecsandri în interpretarea lui N. Soreanu, 22 martie), care să nu creeze probleme legate de relaţia de joc, de raportul dintre voci, hotărâte de regizor. La 1 aprilie se difuzează un fragment din Noaptea regilor de Shakespeare, dar la puţin timp – scrie Victor Crăciun – sunt anunţate două spectacole mari: Gringoire, comedie istorică de Théodore de Bainville (5 aprilie) şi O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (19 aprilie). Această primă difuzare a comediei caragialiene îl avea ca regizor pe Soare Z. Soare, care distribuise actori ai Naţionalului bucureştean: Ion Sârbul (Jupân Dumitrache), Ion Morţun (Nae Ipingescu), Aurel Athanasescu (Chiriac), probabil cele două surori Ciucurescu, Maria şi Eugenia, în Veta şi Ziţa, George Baldovin (Rică Venturiano), Toto Ionescu (Spiridon). Nu se cunosc multe amănunte asupra acestei prime transmisii cu Noaptea furtunoasă. Soare Z. Soare avea să reia în mai multe rânduri spectacolul, păstrând în parte distribuţia. În 1932, de exemplu, în rolul lui Rică Venturiano apărea tânărul Paul Stratilat, în Spiridon – Victoria Mierlescu, în Chiriac – Ion Manu, restul distribuţiei rămânând neschimbată. Paul Stratilat, care avea să devină unul dintre regizorii de marcă ai teatrului radiofonic din anii ’50–’70, povesteşte astfel întâmplarea:

„Nu terminasem Conservatorul încă şi fusesem angajat «probist» la Teatrul Naţional din Bucureşti. Aici aveam fericitul prilej de a fi în permanenţă alături de cei mai valoroşi actori ai primei noastre scene şi de a primi îndrumările marelui regizor al timpului, Paul Gusty. Pe atunci, a-ţi începe cariera artistică într-un teatru era lucru extrem de anevoios. Trebuia mai întâi să faci ani de figuraţie şi «să duci tava», până să ţi se dea un rolişor de câteva cuvinte, ca: «masa e servită», «a sosit domnul conte» sau «sunteţi aşteptat».

De rol cu replici mai multe nici nu putea fi vorba, fără stagiul respectiv. De aceea am fost surprins când regizoratul teatrului m-a anunţat, într-o bună şi fericită zi, că sunt chemat după amiază la o repetiţie cu comedia  O noapte furtunoasă de către directorul de scenă Soare Z. Soare.

Până la ora patru, când urma să înceapă repetiţia, bucuria ce-mi inundase sufletul se contopea cu o imensă emoţie.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât nu-mi explicam cum de căzuse alegerea pe mine. Mă văzuse şi mă apreciase cumva Soare Z. Soare în rolul lui Rică Venturiano pe care-l făcusem la clasă?! Şi dacă era aşa, cum de mi-l încredinţase mie, înaintea altor actori vârstnici, care îl jucaseră până atunci de zeci de ori şi se ambiţionau să-l mai joace încă, în ciuda anilor şi cu ajutorul salvator al machiajului, care, cu magia sa, ne transforma pe noi cei tineri, în bătrâni, iar pe aceştia în juni primi?!

Bineînţeles că am sosit cel dintâi la repetiţie. Îndată după mine au început să apară câţiva dintre protagoniştii de seamă ai Naţionalului: Ion Morţun, Ion Sârbul, Ion Manu şi o doamnă asupra căreia amprenta anilor era destul de pronunţată, înso¬ţită de o alta ceva mai tânără: erau «Ciucureştile»: Maria şi Eugenia, celebre în rolurile Veta şi Ziţa din Noaptea furtunoasă.

Venind şi regizorul, aflarăm că piesa nu se va juca pe scenă, ci la Radio, având distribuţia următoare: Jupân Dumitrache – Ion Sârbul; Ipingescu – Ion Morţun; Chiriac — Ion Manu; Veta şi Ziţa – surorile Ciucurescu iar Rică Venturiano – subsemnatul. După două zile de repetiţii asidue la masa din foaierul Naţionalului, ne-am prezentat la Radio în vechea clădire pe locul căreia s-a înălţat măreţul edificiu de astăzi.

Acum mă încerca o dublă şi justificată emoţie: aceea a repetiţiei în studio şi că pentru prima dată pătrundeam în acest loc la care mă gândisem cu adâncă evlavie şi naturală curiozitate: oare cum or fi arătând încăperile şi mai cu seamă aparatele care transmit nevăzut, fără fire, prin undele eterului, sunetele, la sute şi mii de kilometri distanţă?!

Şi curiozitatea mi-a fost satisfăcută: studioul era o cameră mare, având pereţii capitonaţi cu catifea; în mijloc se afla un microfon; la una din extremităţi era instalat un ecran, în spatele căruia se agitau regizorul tehnic, regretatul inginer Al. Lohan şi regizorul nostru artistic Soare Z. Soare. Ei ne dădeau indicaţiile respective printr-un difuzor instalat în studio. Sub ecranul de sticlă, era montat un tablou pe care se aflau scrise diferite recomandaţii pentru interpreţi: «linişte», «începe», «mai tare», «mai încet» şi altele care se luminau după cum era necesar.

La microfon am repetat încă două zile, după care a avut loc transmisia pe viu, aşa cum se făceau toate transmisiile pe atunci, întrucât nu existau magnetofoane. De astă dată, emoţia a fost copleşitoare şi pe bună dreptate: jucam pentru prima oară în această nouă şi deosebit de interesantă formă de teatru şi tot pentru prima oară, aveam ca parteneri pe unii din cei mai străluciţi actori ai scenei româneşti.

Dar totul a ieşit neaşteptat de bine, date fiind emoţiile tuturor, precum şi primul contact cu microfonul.” (Cum am făcut cunoştinţă cu microfonul, în Teatrul radiofonic, vol. cit.).

Nopţii furtunoase din aprilie 1929 i-au urmat un fragment din Chiriţa în Iaşi, cu Nataşa Alexandra, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, tot în regia lui Soare Z. Soare (jucau N. Săvulescu şi Sonia Cluceru), piesa într-un act Concert simfonic de Paul Prodan, în care erau distribuiţi Vladimir Maximilian, Marieta Rareş şi Ion Finteşteanu, pentru ca în 9 iunie 1929 să fie difuzată Patima roşie de Mihail Sorbul, spectacol considerat ca „încheind epoca dibuirilor” (Victor Crăciun) prin realizarea sa radiofonică. În revista „Radio şi Radiofonia” (nr. din 16 iunie 1929) se putea citi: „regizorul anonim al piesei […] a găsit de data asta nota justă, căci întreaga acţiune dramatică s-a desfăşurat într-un cadru unitar, fără să jeneze auditorii.” Distribuţia fusese: A. Athanasescu (Castriş), Nicolae Bălţăţeanu (Rudi), Sorana Ţopa (Tofana), Ion Sârbul (Sbiltz), Puia Ionescu (Crina).

Se punea aşadar, încă de la început, după cum se observă din presa vremii, problema specificului teatrului cu unică dimensiune: repertoriu, adaptare radiofonică a pieselor scrise pentru „teatrul de scândură”, apariţia autorilor care să scrie special pentru teatrul radiofonic, regizori specializaţi, actori cu voci radiogenice, dinamica şi culoarea vocilor, posibilitatea de a realiza, cu mijloacele vremii, decorul sonor, nu în ultimul rând lipsa unui studio cu dotări speciale pentru teatrul radiofonic.

Costin Tuchilă

„O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Niky Atanasiu, Ion Ciprian, Silvia Dumitrescu-Timică, Victoria Mierlescu. Regia artistică: Sică Alexandrescu. Data difuzării în premieră: 20 ianuarie 1952

„Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I. L. Caragiale, cu G. Timică şi Sonia Cluceru, regia: Sică Alexandrescu. Data difuzării în premieră: 25 ianuarie 1952

„Barbu Lăutarul” de Vasile Alecsandri – Constantin Sava (Teatrul Naţional din Iaşi) în rolul titular. Data difuzării în premieră: 5 ianuarie 1969