Un demers inițiatic

Plongeon intime dana sismanian cronica literara de christian tamas

cronica literara liber sa spunRecentul volum de poezie al Danei Șișmanian, Plongeon intime, apărut la editura pariziană Éditions du Cygne, constituie o confesiune plină de naturalețe, un parcurs existențial-simbolic dat la iveală prin tensiunea imaginii, o radiografie a propriei condiții umane și poetice exprimate cu o luciditate amară: „Chamans nous sommes/ prêtres sacrés/ prophètes rois mages sauveurs/ et quoi après/ non ma voix n’est rien/ de tout cela/ je vis nulle part/ n’habite pas mes poèmes/ ai marre du mythe de la Femme/ fais fi des bons sentiments/ l’amour surtout m’insupporte/ trop de regorgements/ cherche la nue vérité/ fatigue manger/ colère tous les matins/ au journal télévisé/ boulot/ cuisiner en week-end/ s’endormir devant la télé allumée/ insomnie/ heures de petit-matin devant l’ordi/ poèmes furtifs/ dé-coutures/ s’agit pas de dire quoi que ce soit/ s’agit pas de dire/ sauf si tu es investi/ de parler pour quelqu’un/ sinon/ mieux vaut juste laisser/ tes paroles choir/ telles des pierres sans forme/ dans une eau noire/ et pour le reste de ma nuit blanche/ efforce-toi de rester/ immobile” (Prière de nuit blanche).

paul-gauguin-peisaj-de-iarna-efect-de-zapada

Paul Gauguin, Peisaj de iarnă, efect de zăpadă

De o sinceritate aparte, poemele Danei Șișmanian surprind prin profunzimea introspecției dezvăluită treptat de cadența versului, pe măsura înaintării în labirintul interior prin meandrele căruia sufletul alunecă în hăul trupului înaintînd spre moarte: „mon corps est un puits/ j’y glisse/ y puisant ma mort/ inépuisable/ surtout le cerveau/ est riche de cette eau vide/ dont on peut/ à l’ifini/ remplir son seau” (Pensées collatérales).

Într-o realitate apăsătoare și goală, unde rațiunile ultime nu-și mai găsesc locul, rămâne, ca unică eliberare, poemul, încă ascuns, nucleul transcendental din care se revarsă spontan, parafrazându-l pe Wordsworth, un torent de trăiri, ale căror latențe însă reușesc cu greu să spargă barierele apăsătoare și sufocante ale cotidianului: „Un poème manque/ il est là quelque part sous la main/ mais tu ne le sens pas/ tu le devines seulement/ en fait tu devines son absence/ maternelle/ tous les espoirs s’y fourrent/ tous les désespoirs/ toutes les colères toutes les joies/ il reçoit tout supporte tout/ ne te rend rien/ jaloux de ses trésors virtuels/ te laisse toujours au seuil/ affamé/ l’esprit hagard/ l’œil vagabond/ l’ouïe endormie/ mendiant ta pitance// parfois il te jette/ quelques miettes” (Manquant).

piet mondrian copac gri

Piet Mondrian, Copac gri

Discursul poetic complet, de idei și de atmosferă, cu imagini frapante, antinomice, natural-ostentative, dublat de o scriitură aproape alchimică, dar totuși clară, marcată de pregnanța sensurilor și de precizia metaforei, transformă „plonjonul intim” al Danei Șișmanian într-un demers inițiatic, într-o traversare vertiginoasă a Maelström-ului de senzații și de culori primare, în scopul atingerii străfundurilor sinelui ca punct de echilibru, plasat în timp și spațiu, între cer și pămînt, în căutarea libertății care înalță.

Christian Tămaș