Încearcă și mă uită, Cristian Vasile!

Cristian Vasile in anul 1932

proza scurta rubrica liber sa spunRestaurantul „La Răcaru” își înghițea clienții încet, discret, ca pe homari. Fumul de țigară sufoca ochii, lumea bună a Bucureștiului anilor ’30 râdea, povestea, mesteca și bea. Orchestra cânta în surdină o romanță gălbuie, fără cuvinte.

La o masă, lângă fereastră, doi bărbați tineri și frumoși sorbeau cafele turcești și discutau aprins. Unul dintre ei, era brun și înalt, îmbrăcat în uniformă. Colonel, comandant de regiment de cavalerie. Adesea compunea tangouri, romanțe și melodii de inimă albastră, de plângeau și mesele din crâșme, când erau cântate de cine trebuie.

tudor serbanescu

Col. Teodor (Tudorel) Şerbănescu

Se numea Tudorel Șerbănescu și iubea femeia cu patimă. I se dusese buhul că după ce se despărțea de câte o amantă îi lăsa și pianul ca amintire. După care cumpăra altul, și altul… Așa a umplut multe case din București cu piane ori pianine. I se mai zicea „omul cu pianul”. Continuă lectura „Încearcă și mă uită, Cristian Vasile!”