Prima ediţie a Festivalului de literatură, teatru, film şi fotografie „Ioan Slavici”

ioan-slavici-festival-literatura-teatru-film-fotografie

eveniment liber sa spunPrimele două zile ale lunii august 2015 an sunt dedicate uneia dintre cele mai marcante personalităţi din istoria literaturii române, scriitorul, jurnalistul şi pedagogul arădean Ioan Slavici. Comuna Şiria din judeţul Arad devine în această perioadă scena de desfăşurare a primei ediţii a Festivalului de literatură, teatru, film şi fotografie „Ioan Slavici”, organizat de Centrul Cultural Judeţean Arad în colaborare cu Consiliul Judeţean Arad şi Primăria Comunei Şiria. Continuă lectura „Prima ediţie a Festivalului de literatură, teatru, film şi fotografie „Ioan Slavici””

Spaima zmeilor

spaima zmeilor pusa roth ioan slavici

Duminică, 24 februarie 2013, ora 9.05, Teatrul Național Radiofonic pentru Copii vă invită să ascultați Spaima zmeilor, scenariu radiofonic de Puşa Roth după basmul lui Ioan Slavici. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mihai Constantin, Constantin Codrescu, Virginia Mirea, Ion Siminie, Jeanine Stavarache, Eugen Cristea, Gelu Niţu, Mircea Constantinescu, Mugur Arvunescu, Titi Dumitrescu, Adrian Ungureanu, Violeta Berbiuc, Virginia Rogin şi copiii: Vladimir Preda, George Leaua, Alexandra Rinu, Maria Bobeico, Robert Ilie. Redator: Costin Tuchilă. Producător: Irina Soare. Regia de montaj: Marilena Barabaş. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Mihnea Chelaru. Înregistrare din anul 2004.

„Textul este o interpretare dramatică foarte convingătoare a poveştii fantastice publicate de Slavici în Calendarul Minervei pe anul 1909, o piesă de teatru construită ireproşabil, modern, egală în expresivitate cu modelul sau. Puşa Roth este autoarea unor piese care au reprezentat succese deosebite ale teatrului radiofonic în ultimii ani: Şambelan la viezuri după Pagini bizare de Urmuz, jucată şi pe scenă, la Teatrul „Bacovia” din Bacău, Roman de Bucureşti, Ringhişpilul (în colaborare cu Leonard Popovici), Mantaua, dramatizare a nuvelei lui Gogol ş.a.

silvia onisa satul pe deal

Silvia Onișa, Satul pe deal

Urmând cu fidelitate amestecul ingenios dintre planul real şi cel fantastic dar şi particularităţile de viziune şi stil ale scriitorului, Puşa Roth a construit această piesă de teatru individualizând pregnant personajele unui basm neconvenţional şi transformându-le în caractere. Fantasticul, elementele supranaturale nu sunt în această poveste clasică din literatura română decât un alt mod de a percepe realitatea, o proiecţie a dorinţei şi, într-un fel, o alegorie socială.

Doi ţărani săraci, Ion şi Maria, se roagă sa aibă un copil. Domnul le dăruieşte câte unul pentru fiecare rugăminte. Convenţia basmului este umanizată, socializată. Între planul sacru şi cel profan diferenţa nu e semnificativă, la fel cum personajele fantastice, zmeii şi «tărâmul celălalt» repetă psihologia ţărănească, semănând până la amănunt cu civilizaţia rurală arhaică. Zmeii par, în viziunea dramaturgului, un fel de «prostul satului». Ţăranul isteţ îi ridiculizează echilibrând ordinea morală şi socială. Dumnezeu este un bătrân sfătos, care vorbeşte rar, cu ton bonom. Mama zmeilor nu e decât o zgripţuroaică hoaţă, căreia trucurile îi sunt repede dezvăluite.

florentin max sat romanesc

Florentin Max, Sat românesc

Identitatea acestei lumi, trecerea subtilă de la planul real la cel fantastic, atmosfera specifică a satului şi «copia» lui, tărâmul de dincolo, au fost conturate foarte expresiv, cu relief stilistic de regizorul artistic Vasile Manta şi regizorul muzical Mihnea Chelaru.

A rezultat un spectacol plin de nerv şi culoare, de nuanţe fixate cu îndemânare, condus cu o logică teatrală impecabilă şi beneficiind de un joc actoricesc excelent. În rolul lui Ion, Mihai Constantin a creat un personaj veridic, bine individualizat, trecând cu uşurinţă de la o situaţie la alta.

Fără nici o exagerare în ton, Constantin Codrescu s-a impus prin ritmul şi timbrul vorbirii, atât de potrivite rolului lui Dumnezeu, aşa cum este el conceput în versiunea dramatică a prozei lui Slavici. Deşi tipologia lor este comună, în rolurile lor trei zmei Gelu Niţu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu au nuanţat subtil, cu diferenţe de efect, acelea care fac ca personajele să se reţină. Virginia Mirea (Maria) şi Jeanine Stavarache (Mama zmeilor) au subliniat plastic caracterul personajelor, la reuşita spectacolului contribuind şi vocile de copii folosite eficient de regizor.” (Eugen Comarnescu, „Cronica Română”, miercuri, 24 noiembrie 2004).