„Muzica în arta lui Alexandru Țipoia” – expoziție și lansare de album la Institutul Cultural Român

album muzica tipoia

eveniment liber sa spunAlbumul de artă „Muzica în arta lui Alexandru Țipoia – Simfonia fantastică a operei” va fi lansat joi, 7 mai 2015, ora 18.00, la Institutul Cultural Român din București (Aleea Alexandru nr. 38), în prezența artistului plastic George Tzipoia, fiul lui Alexandru Țipoia și coordonator al albumului. Alături de acesta vor lua cuvântul istoricul de artă Doina Mândru, artistul plastic Marin Gherasim, muzicologul Despina Petecel-Theodoru și fostul director al Institutului Cultural Român, Lilian Zamfiroiu. Tot atunci va fi vernisată expoziția „Alexandru Țipoia”, care cuprinde atât lucrări circumscrise temei muzicale, cât și lucrări în care pictorul a abordat alte teme, fiind astfel punctată evoluția interioară extrem de bogată, desfășurată pe parcursul a 60 de ani de creație, a unuia dintre cei mai mari artiști plastici ai României.

Expoziția va putea fi vizitată la Institutul Cultural Român până pe 17 mai 2015.

al tipoia cvartet in verde

Nouă apariție a Editurii Institutului Cultural Român, albumul de artă „Muzica în arta lui Alexandru Țipoia” relevă o temă definitorie pentru opera unuia dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX. Creator de anvergură, „verigă importantă în lanțul Maeștrilor picturii românești“ (Florin Niculiu), Alexandru Țipoia (1914–1993) și-a păstrat, în vremuri de restriște, o exemplară integritate estetică și etică. Coleg de generație cu Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu și Ion Țuculescu, în perioada de după instaurarea regimului comunist în România artistul a rămas, deliberat, într-un con de umbră. Lucrarea publicată de Institutul Cultural Român contribuie la recuperarea și recunoașterea cuvenită unei opere plastice remarcabile.

tipoia elegie

„Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină toată creaţia lui Alexandru Ţipoia. Numai că, în timp ce mai marii sau mai modeştii săi colegi de generaţie participau cu penelul şi cu şpiţul la muncile câmpului sau la treburile oţelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii şi pictau în transă voioşiile colectivizării, Alexandru Ţipoia se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă şi eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale universului însuşi. Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, el le-a preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă până la marginea anonimatului.” – Pavel Șușară.

„Aș vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia esența. Imaginea să devină ea însăși muzică pură.” –  Alexandru Țipoia.

tipoia frumoasa blonda

Albumul bilingv (română-engleză) este coordonat de George Tzipoia și arh. Victoria Tzipoia. Concepția grafică îi aparține Claudiei Tache, iar textele introductive sunt semnate de George Tzipoia și Pavel Șușară. Fotografiile au fost realizate de Claudia Tache, Ernani Orcorte și George Tzipoia. Luiza Gervescu și Claudia Tache sunt traducătoarele textelor în limba engleză. Detalii: www.icr.ro.

Cu prilejul centenarului nașterii artistului Alexandru Țipoia, în septembrie 2014, Academia Română a organizat și găzduit o expoziţie și un simpozion de comunicări științifice, fiind prezentat și filmul documentar „Țipoia și Tzipoia”, realizat de TVR în cadrul emisiunii „Rezistența prin Cultură”.

Accesul publicului este liber.

Partener: www.observatorcultural.ro

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Pictură

EUROPAfest, ediție aniversară

europafest

eveniment liber sa spunÎn perioada 9–25 mai 2013 EUROPAfest reuneşte la Bucureşti şi Sibiu un număr impresionant de peste 300 artişti din toate colţurile lumii, o desfăşurare de forţe care cuprinde 52 de ţări de pe 4 continente: Africa de Sud, Albania, Argentina, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belarus, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Canada, China, Columbia, Coreea de Sud, Costa Rica, Croaţia, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Hong Kong-China, India, Indonezia, Iran, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Malaezia, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Rusia, Scoţia, Serbia, Singapore, Slovenia, Spania, SUA, Suedia, Taiwan-China, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Vietnam.

jazzEdiţia aniversară a festivalului internaţional de muzică vine anul acesta ca o confirmare a reputaţiei pe care evenimentul şi-a clădit-o în cei douăzeci de ani de activitate. În contextul economic dificil atât la nivel naţional, cât şi global, EUROPAfest rămâne un nume solid care atrage în România un număr surprinzător de artişti internaţionali, similar cu cel al marilor festivaluri europene.

Motivaţia acestora are la bază atât nivelul înalt de profesionalism al celor două competiţii din cadrul festivalului – Bucharest International Jazz Competition şi Jeunesses International Music Competition – cât şi încrederea într-un brand de nivel mondial. Diversitatea acestora este una dintre trăsăturile care definesc brandul EUROPAfest. Conceput ca un eveniment care să aducă la Bucureşti, o data pe an, eleganţa şi excelenţa scenelor cosmopolite ale Europei, festivalul şi-a depăşit demult propriile standarde, incluzând astăzi participanţi de pe toate continentele lumii.

muzician jazzÎn timp ce concertele speciale de jazz, blues şi pop au ca invitaţi artişti europeni, cele două concursuri internaţionale desfăşurate în cadrul festivalului cuprind concurenţi de pe tot globul. Numărul de participanţi în festival rămâne mare în pofida criteriilor de selecţie riguroase impuse de prezenţa unor jurii de prestigiu internaţional, anual alcătuite în proporţie de 80% din personalităţi ale scenei muzicale occidentale. Jeunesses International Piano Competition „Dinu Lipatti” a înregistrat un număr record de participanţi – 144 muzicieni din 41 de ţări. Recordul este valabil nu doar pentru istoria de douăzeci de ani a concursului, dar şi pentru celelalte competiţii internaţionale similare din România. La Bucharest International Jazz Competition au intrat în semifinala 27 de trupe din 21 de ţări. La acestea se adaugă Concertul de Ziua Europei, Caffé festival, Jam sessions, Workshop-uri de jazz, Master-classes de pian, Gala EUROPAfest.

Celebrarea Zilei Europei cu muzică jazz, blues, pop şi clasică marchează debutul ediţiei cu nr. 20 a Festivalului Internaţional EUROPAfest.

ion-tuculescu-compozitie

Ion Țuculescu, Compoziție

Joi, 9 mai, la Teatrul Odeon, de la ora 19.00, jmEvents în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România invită publicul la un eveniment special, care dă startul unui maraton de 16 zile de concerte. Prin tradiţie, Opening Concert subliniază diversitatea culturală a Europei, prezentând în cadrul unui singur concert un melanj de genuri muzicale şi artişti din mai multe ţări. Anul acesta atmosfera specială va fi susţinută de numele de afiş ale evenimentului – muzicieni din Suedia, Marea Britanie, România şi Germania.

Biletele se pot achiziţiona de la Teatrul Odeon sau de pe www.teatrul-odeon.ro.

Sub sloganul „It’s all about live quality music!”, EUROPAfest oferă o agendă bogată, în care muzica bună devine principalul mod de comunicare între artişti şi public. Registrele vor oscila între senzualitatea bluesului, dinamismul pop-ului, neconvenţionalul jazzului şi virtuozitatea clasicului.

Program: Agenda EUROPAfest.

Informaţii suplimentare şi fotografii: jmEvents : 0720.31.61.62 / 0740.759.566 | office@jmEvents.ro |

www.jmEvents.ro

Facebook:  www.facebook.com/EUROPAfest.Bucharest

 

 

 

 

Inaugurarea filialelor Institutului Cultural Român în teritoriu

romania icr filiale teritoriu

sigla icrPrin hotărârea nr. 15.449 din 8 octombrie s-a decis organizarea filialelor Institutului Cultural Român în provinciile istorice ale ţării. Fiecărei filiale i se alocă posturi (două posturi) în structura de posturi deja aprobată a Institutului Cultural Român.

Fiecare filială poate să-şi angajeze personal pe baza resurselor extrabugetare pe care le obţine. Resursele extrabugetare obţinute de o filială rămân la dispoziţia acesteia.

Înfiinţarea altor filiale este posibilă sub condiţia aprobării de către Comitetul Director al Institutului Cultural Român şi sub condiţia asigurării resurselor de finanţare necesare în 2013.

Fiecare filială îşi elaborează un Program de acţiune în baza Programelor Institutului Cultural Român (documentul nr. 1545 din 12 octombrie 2012), deja aprobate de Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român, şi în baza scopului filialelor prevăzut în hotărârile Institutului Cultural Român.

Scopul filialelor este:

a) Să asigure cunoaşterea în centrele culturale respective a programelor şi oportunităţilor asigurate de Institutului Cultural Român;

b) Să elaboreze propuneri de programe care servesc misiunea stabilită de lege pentru Institutului Cultural Român;

c) Să preia răspunderea implementării unor programe ale Institutului Cultural Român, conform deciziilor pe care le iau împreună cu Comitetul Director;

d) Să sprijine, cu mijloacele specifice ale Institutului Cultural Român, cultura ce se dezvoltă în provinciile istorice ale ţării;

e) Să coopereze cu institutele culturale române amplasate în străinătate în vederea promovării de valori competitive;

f) Să coopereze cu teatre, opere, edituri, universităţi, institute de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, companii în vederea sprijinirii afirmării lor internaţionale;

g) Să asigure obţinerea de resurse financiare în vederea susţinerii programelor culturale de la diferite niveluri ale Institutului Cultural Român;

h) Să dezvolte cooperări internaționale în beneficiul mutual.

pod maria timisoara

Fiecare Filială dispune de un sediu şi are acces, pentru activităţile proprii, la săli de conferinţe, concerte, expoziţii, spectacole în localitatea respectivă. Sediul se obţine prin acorduri încheiate de Institutul Cultural Român cu reprezentanții locali din domeniul cultural-administrativ.

Fiecare filială este condusă de un Directorat, compus din Director şi Director Adjunct, precum şi din referenţi, care propun un Consiliu al filialelor Institutelor Culturale Române, din care fac parte personalităţi ale lumii culturale, economice, financiare de la faţa locului.

În ianuarie–februarie 2013 vor fi inaugurate filialele ale Institutului Cultural Român, după cum urmează:

• Filiala Moldova, cu sediul la Iași, va fi inaugurată în ziua de 14 ianuarie 2013 (director: Cassian Maria Spiridon; director adjunct: Marius Chelaru)

• Filiala Dobrogea, cu sediul la Tulcea, va fi inaugurată în ziua de 17 ianuarie 2013

Ion Tuculescu La malul marii Mangalia Veche

Ion Țuculescu, La malul mării (Mangalia Veche)

• Filiala Banat-Crișana, cu sediul la Arad, va fi inaugurată în ziua de 24 ianuarie 2013 (director: Gheorghe Schwartz; director adjunct: Lucian Alexiu)

• Filiala Oltenia – Gorj, cu sediul la Târgu-Jiu, va fi inaugurată în ziua de 25 ianuarie 2013 (director: Ion Deaconescu; director adjunct: Marilena Pârvulescu)

• Filiala Maramureș, cu sediul la Baia Mare, va fi inaugurată în ziua de 14 februarie 2013 (director: Florica Bud)

• Filiala Transilvania, cu sediul la Cluj-Napoca, va fi inaugurată în ziua de 15 februarie 2013 (director: Irina Petraș, director adjunct: Pompei Cocean)

• Filiala Oltenia – Dolj, cu sediul la Craiova, va fi inaugurată în ziua de 22 februarie 2013 (director: Gabriel Coșoveanu; director adjunct: Marcel Voinea)

Institutul Cultural Român mulțumește autorităților locale – Primării și Consilii Județene – pentru sprijinul acordat și cooperarea realizată.

La Marea Neagră

Peisajul marin nu este o temă predilectă în pictura românească. În istoria picturii românești putem găsi, ici-colo, marine, dar nu putem afla un pictor care să se fi dedicat acestui gen și să-l fi dus la desăvârșire ca, de exemplu, în pictura rusă, armeanul Aivazovski, născut în Crimeea. Pare oarecum ciudat, odată ce Marea Neagră și în general peisajul dobrogean sunt ofertante, au pitoresc, culoare locală, suficiente motive care să trezească interesul pictorilor. Excepția o constituie tema devenită tradițională a Balcicului, apărută la începutul secolului al XX-lea. Dar de o preocupare statornică pentru peisajul marin cu date de identificare locale, românești, care să se extindă pe un interval de timp larg, nu putem vorbi. În secolul al XIX-lea, marina este cu totul accidentală. O explicație ar putea consta în faptul că pictorii peisagiști români s-au format în descendența Școlii de la Barbizon, preferința lor îndreptându-se spre peisajul de câmpie și spre tema romantică a pădurii. Nici mai târziu, dacă exceptăm Balcicul, marina nu este în ansamblu foarte bine reprezentată. E adevărat, câteva lucrări inspirate de litoralul românesc și spațiul dobrogean merită atenția.

Carol Popp de Szathmary pictează o Marină în tonuri întunecate. O corabie se află, poate eșuată, poate încă nelansată la apă, pe marginea plajei, altele se văd în larg, pe țărm, în depărtare, se observă o moară de vânt. Așezată pe scaun, în rochie lungă, cu pălărie și șal alb, imens, în jurul gâtului, cu o umbrelă răsturnată alături, o femeie pare a privi în gol, în altă direcție decât marea (Nicolae Grigorescu, Femeie pe malul mării). E limpede că nu marea, ci personajul este centrul atenției în acest tablou pictat în nuanțe de ocru-brun, cu un cer nu foarte prietenos, în care albastrul abia răzbate. Marinele românești vor fi dominate de altfel de imaginea țărmului, a porturilor, a plajei, de prezența personajelor, imaginea propriu-zisă a mării, a mișcării valurilor, a reflexelor apei sau a furtunii fiind rareori în centrul atenției. Același motiv al femeii pe malul mării îl regăsim la Mihail Simonidi (1870–1933): aici verdele este dominanta cromatică, într-o tratare impresionistă, evident nostalgică.

Arthur Verona pictează în gust romantic un Violonist în barcă, suficient de bizar, în tonuri stinse, privit ca prin ceață. Dimpotrivă, Nicolae Vermont surprinde, în culori puternice, o imagine din Portul Constanța și una pe Plajă, cu tonuri violente de portocaliu în contrast cu nuanțele delicate ale peisajului, tratat aproape pointilist. Relativ mai frecvente sunt marinele la Jean  Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Gh. Petrașcu, dominantă fiind în general impresia de meditație sau relaxare – Gheorghe Petraşcu, Femeie la mare și Privind marea la Mangalia. Un tablou de mare rafinament, un poem liric dedicat țărmului mării este Peisaj din Constanța de Theodor Pallady, în care imaginea reflectată în apă devine un studiu cromatic aparte, cu impresia suverană de transparență. La antipodul lui este pictura lui Țuculescu, Marină la Mangalia, cu nelipsiții „ochi” care privesc de pretutindeni, în culori aprinse și tușe largi, cu acorduri cromatice care sugerează mai degrabă starea de angoasă. Subtil din punct de vedere cromatic, acordând tonuri de bleu, mov și verde, aproape surprinzător, este tabloul lui Ștefan Popescu, Diguri la Marea Neagră.

Istoria plastică a Balcicului, făcând epocă în perioada interbelică, începe înaintea primului război mondial. Din câte se pare, primul pictor român care a descoperit Balcicul a fost Iosif Iser în 1913, când participa ca soldat la războiul balcanic. Locul a devenit repede tărâm fabulos pentru pictorii români, atrași de revărsarea de lumină și culoare, de pitorescul așezării, cu golful privit de pe țărmul înalt, de orașul vechi cu străduțe înguste, de vegetația luxuriantă și de multiplele teme care pot fi speculate plastic: culoarea orientală, interferența de civilizații, parfumul exotic, culoarea mării, mai albastră decât pe țărmul dobrogean. Așa încât Balcicul a devenit rapid un adevărat fenomen în pictura românească, o țintă și un examen pentru pictori. Deși exagera, Camil Petrescu avea totuși dreptate să spună că „între 1919–1940 pictura românească avea un singur subiect: Balcicul – care proba şi evidenţia personalitatea şi stilul celui din faţa şevaletului.”

Așa cum sugeram mai sus, Balcicul înseamnă de fapt un complex de teme și motive plastice, depășind cu mult genul marinei, ceea ce îi conferă individualitate distinctă în pictura europeană. Dominantele cromatice sunt și ele diferite, interpretarea plastică dovedind de altfel o bogăție și o varietate deosebite. Vedem un Balcic albastru și cubist, altul în nuanțe fine, străveziu și îndepărtat, în fine, încă unul văzut dinspre mare, cu o explozie de lumină, la același pictor (Nicolae Dărăscu). Foarte precis în desen, Nicolae Tonitza pictează o Stradă la Balcic dar și o poartă în spatele căreia se profilează peisajul golfului. Primul pare să evoce „calmul etern” al locului de care vorbea artistul. Detaliul arhitectural este notat cu fidelitate într-o acuarelă a lui Ștefan Dimitrescu, diferită stilistic de tabloul Pe plaja din Balcic, cu ecouri expresioniste. Lumina caldă dar și ușor visătoare inundă Peisajul din Balcic al lui Francisc Șirato. Marea este inexistentă într-un tablou al lui Lucian Grigorescu, concentrat pe culorile pe care i le inspiră contemplarea orașului și a vegetației. În altul, e abia sugerată. Și „aventura” continuă cu o infinitate de sugestii.

Costin Tuchilă

Arthur Verona, „Violonist în barcă”

Nicolae Vermont, „Peisaj marin cu portul Constanța”

Nicolae Vermont, „Plajă”

Alexandru Ciucurencu, „Portul Constanța”

Marius Bunescu, „Înainte de furtună”

Jean Al. Steriadi, „Corăbii în port”

Jean Al. Steriadi, „Mahoanele părăsite”

Gheorghe Petrașcu, „Femeie la mare”

Gheorghe Petrașcu, „Privind marea la Mangalia”

Theodor Pallady, „Peisaj din Constanța”

Ion Țuculescu, „Marină la Mangalia”

Ștefan Popescu, „Diguri la Marea Neagră”

Nicolae Dărăscu, „Balcic”

Nicolae Dărăscu, „Vedere panoramică a Balcicului”

Nicolae Dărăscu, „Vederea Balcicului dinspre mare”

Nicolae Tonitza, „Stradă la Balcic”

Nicolae Tonitza, „Balcic”

Ștefan Dimitrescu, „Balcic”

Ștefan Dimitrescu, „Pe plaja din Balcic”

Francisc Șirato, „Peisaj din Balcic”

Lucian Grigorescu, „Peisaj din Balcic”

Lucian Grigorescu, „Balcic”

Mihai Potcoavă, „Balcic”

Marilena Murariu, „Coasta de Argint”

Mihai Sârbulescu, „Biserică la Balcic”

Constantin Grigoruță, „Balcic”

Vitalie Butescu, „Moschee la Balcic”