A apărut ediția de primăvară a revistei „Lettre Internationale”

revista lettre internationale

A apărut numărul 85 al revistei „Lettre Internationale”, editată de Institutul Cultural Român. Revista poate fi achiziționată din Librăria ICR (Aleea Alexandru 38, București), de pe site-ul www.e-icr.ro sau prin abonament. De asemenea, este distribuită în librării din țară și poate fi consultată în bibliotecile institutelor culturale românești din străinătate.

În sumarul nr. 85:

• Dincolo de eveniment

DIALOG Heinz-Norbert Jocks – Stéphane Hessel: Spiritul indignării

Ian Johnson – China: mai rău decât în imaginație

Anne Applebaum – Schimbarea vieții sub comunism

Adrian Mihalache – Pactul cu diavolul

Hussein Agha și Robert Malley – Aceasta nu e o revoluție

DIALOG Frank Berberich – Etel Adnan: Născută în Beirut

stephane-hessel-

Stéphane Hessel

• Retrospective artistice

Ruxandra Garofeanu – Nonconformistul Cojan

Aurel Cojan – Scrisori de la Paris

Tudor Banuș – Cronica subiectivă a unei expoziții

Mark Lammert – Angoasa eroică

Constantin Hostiuc – De la aur la aură

aurel cojan

Aurel Cojan

• Cultura – cardiograme

Cătălin Bogdan – Hiper-ortodoxie

Martin Geck – Wagner în Rusia

Ion Vianu – Noile constelații familiale

Rodica Binder – Sexism și corectitudine politică

• Idei literare

C. G. Săndulescu – Epifania

James Joyce 1900–1922

Antonio Tabucchi – Balene din alte timpuri

Antonio Patraș – Eminescu, personaj de roman

• Erotism și creativitate

Biblioteca „Lettre Internationale”

Ian McEwan – Nume de cod: Bombonel

Gustavo Dessal – Refugiul

Agnès Desarthes – Înlocuitorul

Jan Koneffke – Cașalotul

Nicolas d’Estienne d’Orves – Fidelități successive

• Călătorii teatrale

Eugenio Barba – Cincizeci de secunde și cinci ore

Peter Brook – A descoperi prin tine însuți

George Banu – La capătul călătoriilor

peter-brook

Peter Brook

• Comentarii și corespondențe

Sergio Benvenuto – Eșecuri ale democrației

Pedro Rosa Mendes – Portugalia – Finis Terræ

Carmen Firan – Nepal

Vitalie Ciobanu – Van Gogh pe bicicletă

Mircea Țicudean – Povestea președintelui

Detalii despre abonament: carmen.neagu@icr.ro, tel. 031 7100 646.

Către cititorii noștri

Deschidem acest număr cu ultimul interviu acordat de Stéphane Hessel, o figură remarcabilă a vremurilor noastre. A trăit până la 95 de ani și a fost charismatic ca Neagu Djuvara. Luptător în Rezistența franceză, supraviețuitor din lagărul de la Buchenwald, diplomat de carieră, autor de cărți incitante, Stéphane Hessel a făcut valuri cu ultimele sale luări de poziție, mai ales cele din best-seller-ul Indignați-vă!, în care caută să trezească independența de gândire, cu deosebire în rândul tinerilor. A făcut din artă, religie și din viața sa o operă de artă.

O succesiune de articole ne poartă apoi pe diferite meleaguri în care comunismul s-a impus cu insistență diabolică. Ian Johnson evocă foametea din China, din timpul Marelui Salt Înainte, program inițiat de Mao. Anne Applebaum descrie modul insidios în care noile structuri ale puterii s-au impus în Polonia și în Germania de Est. Adrian Mihalache, comentând recenta lucrare a lui Vladimir Tismăneanu, analizează rădăcinile culturale și sursele transcendentale ale totalitarismelor. Orizonturile politice din Orientul Mijlociu nu pot să nu rămână în atenția noastră. Hussein Agha și Robert Malley scrutează fețele ascunse ale transformărilor din țările arabe, iar Frank Berberich ne oferă un dialog fascinant cu o „cetățeană a lumii”, care cunoaște intim contradicțiile culturale specifice zonei. Ideologia imperială otomană, visul Greciei Mari, atmosfera culturală din Liban nu reprezintă, pentru ea, cunoștințe asimilate, ci realități trăite. Combinația între distanțarea lucidă și implicarea emoțională face farmecul acestui amplu interviu.

aurel_cojan_himere_in_atelier

Aurel Cojan, Himere în atelier

„Retrospectivele” acestui număr sunt unele artistice. Se vor împlini curând o sută de ani de la nașterea unui pictor de mare clasă, Aurel Cojan. Două expoziții importante, una la Paris, alta, la București, ne reaproprie de el. Alături de prezentările critice, includem și două scrisori ale artistului, care prezintă în mod ironic și pitoresc viața artistică pariziană. Cum suntem împotriva omagierilor standardizate, ne place să publicăm punctul de vedere al lui Tudor Banuș, un artist care nu împărtășește estetica lui Aurel Cojan, dar care nu neagă impactul lucrărilor sale. În încheierea grupajului, pictorul Mark Lammert caută să ne explice și, în felul acesta, să-și explice influența pe care a avut-o asupra lui marele pictor român Corneliu Baba, iar Constantin Hostiuc ne dă îndreptări asupra constituirii unui ambient artistic care ne-ar potența calitățile, ne-ar amplifica energiile și ne-ar îmbunătăți, în consecință, calitatea vieții.

În secțiunea „Cultura-cardiograme”, putem citi un studiu interesant despre dimensiunea culturală a ortodoxiei și despre dificultatea de a îmbina gândirea și practica religioasă. Urmărindu-l pe Richard Wagner (de la nașterea căruia se împlinesc două sute ani) în Rusia, Martin Geck ne surprinde, dezvăluind uimitoarea apetență a esteticii revoluționare pentru demersul acestui compozitor. În altă ordine de preocupări, poate mai actuale, dacă nu mai esențiale, condiția familiei în lumea contemporană, precum și problema controversată a mariajului între persoane de același sex și aceea a discriminării pe bază de gen sunt abordate serios și aprofundat de către Ion Vianu și, respectiv, de Rodica Binder.

Propuneri interesante ale colaboratorilor noștri ne-au determinat să constituim o secțiune intitulată „Idei literare”. C. G. Săndulescu ne oferă o remarcabilă interpretare a primei faze din opera lui James Joyce, promițând că va continua explorarea în numărul următor. Antonio Tabucchi glosează asupra artei romanului, iar Antonio Patraș se apleacă asupra raportului dintre erotism și creativitate, cu referire la Eminescu. Concluziile lui diferă mult de cele la care ne-am aștepta.

Biblioteca „Lettre internationale” conține fragmente de bijuterii literare. Ian McEwan și Gustavo Dessal (de profesie psihanalist) ne incită cu cinismul lor mordant. Agnès Desarthes ne surprinde cu un personaj venit de pe meleagurile noastre. Tot din ambientul istoric al României se inspiră și Jan Koneffke, în fragmentul de roman de un realism magic. Pe linia realistă se înscrie Nicolas d’Estienne d’Orves, cu o frescă pasionantă a ambiguităților și complicațiilor din timpul Ocupației Franței de către naziști. Întâlnim acolo figuri fictive, amestecate cu altele reale, apar Jean Marais, Jean Cocteau, Aragon, Elsa Triolet, Drieu la Rochelle și, în general, multă lume bună. Ne bucură să reproducem câteva fragmente din cartea alcătuită din contribuțiile prietenilor și admiratorilor marelui critic de teatru Georges Banu, Călătoriile sau orizonturile teatrului. Plecarea în vederea cunoașterii, reîntoarcerea în scopul decantării și meditării constituie cele două momente între care se înscrie explorarea în sine și cea a propriului sine.

Secțiunea „Comentarii și corespondențe” ne aduce gândurile amare ale lui Sergio Benvenuto privind eșecurile democrației și lamento-ul lui Pedro Rosa Mendes privind destinul Portugaliei. Acestea nu exprimă doar descurajare, ci și intenție lucidă de restaurare a situației „normale”.

Corespondenții noștri ne trimit imagini colorate din Nepal (Carmen Firan), Amsterdam (Vitalie Ciobanu) și Praga, de unde Mircea Țicudean ne relatează povestea amar-amuzantă a alegerilor prezidențiale. E bine când totul se termină cu bine.

Adrian Mihalache, redactor, „Lettre Internationale”

„Nevroză balcanică” de Vasile Dem. Zamfirescu

La Editura Trei a apărut volumul Nevroză balcanică de Vasile Dem Zamfirescu. Eseurile de psihanaliză ale apreciatului autor își propun să dea răspunsuri la întrebarea: Ce este nevroza balcanică? Capitolele cărții sunt: Conflicte legate de stima de sine (Ura de sine la români, Mândria și rusinea de a fi român, Psihologul echipei naționale, Românul la volan, Psihanaliza activiștilor mărunți etc.); Conflicte „clasice” (Creangă pe divan, Actele ratate ale politicienilor, Romanele psihanalitice, Șovăiala lui Ibraileanu, Coca și Lolita, Visele personajelor literare, Gânduri despre criză, Sex sau Eros, Cine nu l-a urât pe Ceaușescu? etc.); Conflicte de identitate (Noica, psiholog?, Obsesia Noica, Un vis al lui Andrei Pleșu, Fascinația nelimitatului), Dincolo şi dincoace de nevroză (Maxima moralia, Inconștientul regelui, Inconștientul interzis, Noul feminism, Testarea realității, Resentimentul lui Pascal Bruckner etc.); Psihanaliza în România – momente cairotice (Psihanaliza, o terapie scurtă?, Cum lucra Freud, Jung și Freud – un caz de contradicție unilaterală, Arhetipurile sinelui și simbolurile sale, Fundamentele teoriei arhetipurilor, Cărți și psihanaliză la Cotroceni etc.).

„O bună parte dintre eseurile volumului de față îşi propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică. În calitate de psihanalist ader la poziţia unui Geza Róheim sau Georges Devereux care susţin modelarea culturală a inconştientului. Conform reprezentanţilor teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuşi la isterie.

Din materialele pe care le-am avut la dispoziţie reiese o altă ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate faţă de lezările narcisice, ruşine, toate suficient de împovărătoare pentru a merita întreaga atenţie teoretică şi practică, la fel ca problemele «clasice», prezente şi ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.

Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor «simptome», încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine… […]

Cum se nasc hotărârea şi gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Şi multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus şi altă întrebare: cât de departe poate merge exerciţiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranşe de psihanaliză personală în Elveţia (una freudiană şi alta jungiană însumând patru ani) şi care se numără printre primii practicanţi ai psihanalizei în România comunistă? Cu alte cuvinte, reuşeşte Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruţe, aşa cum îşi propune, datorită faptului că a deschis uşa care separă conştientul de inconştient? […]

Andrei Pleşu a aranjat lucrurile în aşa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se află mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvăluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleşu ar putea fi şi tatăl spiritual – Constantin Noica – deţinătorul şi păzitorul programului de acces la cultura mare.

Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?” (Vasile Dem. Zamfirescu)