Premieră la Teatrul Național Radiofonic: Două povestiri de Ion Luca Caragiale

caragiale povestiri berlin

eveniment liber sa spunMiercuri, 30 ianuarie 2013, la ora 23.03, la Radio România Actualităţi, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră Două povestiri de Ion Luca Caragiale: „Dintr-un vechi catastif” şi „O vizită la Berlin”. Dramatizare radiofonică de Ioana Maria Vasiloiu. Regia artistică, producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Manuela Ciucur, Mihai Constantin, Ionuţ Kivu, Daniela Marcu, Alexandru Georgescu, Mihai Niculescu, Julieta Strâmbeanu, Ana Maria Dinculescu, George Grigore, Ştefan Velniciuc. Redactor: Domnica Ţundrea. Regia de montaj: Mirela Anton şi Florina Istodor. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Stelică Muscalu.

Spectacolul are meritul de a readuce în atenţia publicului texte caragialiene mai puţin cunoscute, însă pline de sevă comică şi impecabil alcătuite, remarcabile prin caracterul lor ironic şi prin felul în care sunt „zeflemisite” obtuzitatea, imoralitatea, minciuna, agresivitatea, demagogia, îngâmfarea. În povestirea caragialiană Dintr-un vechi catastif, lăcomia şi frivolitatea constituie resorturile ce declanşează întâmplările şi animă o întreagă galerie de figuri şi tipologii umane. Caragiale biciuieşte cu luciditate încălcarea convenţiilor morale, anomaliile unei evoluţii familiale paradoxale, defectuoase şi ridicole. Problemele de amor ajung şi în presa de scandal a epocii, căci toate bârfele şi toate infidelităţile erau cunoscute în amănunt de către patroana reportajului român, cocoana Luţa de la Sfinţii Voievozi din Ploieşti!

delavrancea zoran iovanovic

Zoran Iovanovič, Delavrancea

Povestirea O vizită la Berlin reprezintă o scrisoare din 1905 către Alceu Urechea, în care Ion Luca Caragiale relatează, cu ironie fină şi neîntrecut simţ al ridicolului, peripeţiile berlineze trăite alături de Barbu Ştefănescu Delavrancea, venit să-l viziteze câteva zile în capitala Germaniei, unde Caragiale se stabilise. Avem de a face aici cu o spectaculoasă acumulare comică, provenită din reacţiile groteşti ale lui Delavrancea în faţa realităţilor berlineze. Caragiale îşi conduce personajul în dezvoltări amuzante, de natură aproape clovnescă, accentuându-i ridicolul, aducându-ne aminte de afirmaţia lui Paul Zarifopol că eroii acestui autor se mişcă şi se comportă asemeni unor marionete manevrate de sfori invizibile şi purtate de un enorm simţ al ironiei. Interjecţiile, frazele bombastice, debitate într-o avalanşă absurdă, alternează cu gândurile lucide ale lui Caragiale, spectator neputincios al capriciilor lui Delavrancea, cel care aici se dovedeşte a fi dogmatic şi plin de ticuri comportamentale şi de limbaj.

Printr-o foarte izbutită prezenţă artistică, prin muzica inspirată şi prin coloana sonoră ce însoţeşte dialogul personajelor, spectacolul radiofonic reuşeşte să cuprindă toată bogăţia de conotaţii ale întâmplărilor, făcându-le să existe, să trăiască sub ochii noştri, încântându-ne prin puterea de a evoca sau de a închipui imagini.

Spectacolul va putea fi audiat în avanpremieră luni, 28 ianuarie 2013, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti.

Domnica Ţundrea

Atelier de dicţie şi de vorbire

Fundaţia Calea Victoriei organizează din 3 septembrie 2012, ora 19.00, la Şcoala de Arte şi Maniere, str. Ştefan Mihăileanu, 28 B, ap. 2, interfon 2, vizavi de Biserica Popa Soare, Atelierul de dicţie şi de vorbire, cu actorul Ionuţ Kivu.

Atelierul urmăreşte conştientizarea propriului tip de vorbire şi a eventualelor noastre defecte: precipitarea, ,,înghiţirea” finalurilor de cuvinte, vorbirea ,,moale” şi nearticulată corespunzător, consoanele sau vocalele pronunţate incorect (rârâit, sâsâit, moldovenisme, ardelenisme etc.) ş.a.m.d.

Care sunt elementele care ne definesc personalitatea şi identitatea în faţa interlocutorilor nostri? Imaginea şi cuvântul. Fără a putea spune dacă din păcate sau din fericire, trebuie însă remarcat faptul că deseori acestea două sunt disonante, nu sunt în deplină armonie una cu celalaltă.

Ni se întamplă tuturor să ne creăm o idee despre cineva, o impresie la prima vedere, care să se schimbe cu totul odată ce persoana respectivă începe să vorbească. Forţa cuvântului stă în oglinda pe care el o poartă, în reflectarea precisă a unicităţii şi a amprentei personale.

Oamenii se nasc mincinoşi, iar cinci la sută dintre ei sunt chiar mincinoşi abili, ridică minciuna la grad de onestitate; aceștia devin actori. Minţim cu cea mai mare sinceritate şi totuși când suntem cu adevărat sinceri, parcă nu întodeauna izbutim să exprimăm ceea ce simţim, ceea ce este numai al nostru şi ne deosebeşte sau ne leagă de alţii.

Ce vom face efectiv:

• Exerciţii de încălzire a aparatului vocal.

• Exerciţii de respiraţie pentru mărirea capacităţii vocale.

• Exerciţii pentru consoane şi vocale.

• Jocuri pentru stăpânirea mecanismelor de articulaţie.

• Exerciţii individuale pentru defectele personale.

• Jocuri şi exerciţii de grup, pentru libertate vocală, ritm, energizare şi volubilitate.

• Exerciţii de intensitate, ritm şi variaţii de registru vocal.

• Jocuri şi exerciţii pentru utilizarea sunetului şi a cuvântului într-un scop precis, diferenţierea lor prin intenţie.

• Exerciţii de stăpânire a emoţiilor, de vorbire în public şi de captare a atenţiei.

• Exerciţii de coordonare şi corelare a vorbirii cu o mişcare complexă.

• Rostirea unui text pe efort fizic.

• Rostirea unui text în scopul caracterizarii sonore – raport între personaj şi vorbire.

John Ottis Adams, Portret de femeie

Cuvântul, vorbirea, este semnătura minţii şi a sufletului nostru. Cuvântul poate să ne fie prieten sau duşman, el declanşează controlul nostru interior. Trebuie doar să ştim să îl stăpânim.

Înscriere la CONTACT@VICTORIEI.RO