Lansare de carte: „Dincolo de luntrea visului” de Irina Lucia Mihalca

lansare-carte-mihalca-luntrea-visului

Marți, 22 noiembrie 2016, începând cu ora 18.00, publicul este invitat la lansarea și sesiunea de autografe a volumului de poezii, Dincolo de luntrea visului a scriitoarei Irina Lucia Mihalca. Evenimentul va fi găzduit de Biblioteca Metropolitană București (str. Tache Ionescu, nr. 4) și va cuprinde cuvinte ale autorului, ale invitaților speciali, recitări, momente artistice. Alături de personalități ale vieții cultural-artistice, vor fi prezenți scriitori, prieteni și apropiați. Volumul a fost editat la Editura Mușatinia din Roman, sub îngrijirea editorului Emilia Țuțuianu, iar Cuvântul înainte este semnat de scriitoarea Adina Daniela Dumitrescu. Continuă lectura „Lansare de carte: „Dincolo de luntrea visului” de Irina Lucia Mihalca”

Poezia săptămânii: „Dumnezeu ne colorează clipa” de Irina Lucia Mihalca

Frederick-Carl-Frieseke-Baie de soare

Dumnezeu ne colorează clipapoezia saptamanii rubrica liber sa spun mic

Pe drumul către eternitate,
în căutarea viselor,
o lumină fantastică pătrunde
prin faliile gândului.
Dintr-o picătură de sânge
amintirile se-nvârt prin timp,
peste nisipul deşertului
marele flux de emoţii ne-aruncă
toate umbrele
de pe dantela timpului.

Păşind în lumina din soare,
pornirea a fost sfâşiată,
gândurile s-au unit,
până la sâmbure
simţirile dătătoare de viaţă
s-au căutat,
umplându-ne spaţiul,
dar undeva dorul
rămâne treaz, mereu crescând.
O iubeşti pentru că există
dar dincolo de orice minune,
dincolo de drumul pornit,
ai înţeles, ea te-a iubit!

Dumnezeu ne colorează clipa
contopită în rotunjimile sunetului,
surprinsă-n echilibru, cu fiecare
nouă picătură,
cu fiecare respiraţie adâncă.
Un strop de nemurire,
o clipă doar în dansul nostru cosmic!
 Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezenţă!
 Veşnic îndrăgostit, fără tine nu ştiu ce fac,
 respir, dar oare respir?!
 Nu mai ştiu de când nu eşti aici, 
 nu mai ştiu dacă trăiesc,
 lacrima să şteargă 
 orice netrăire a depărtării,
 chiar dacă nu îmi spui nimic,
 dacă te simt e totul.
 Îmi era cerul pustiu, stelele au căzut, 
 nu erai aici să mi le cobori în suflet. 
 Cum să le-aduc când
 numai tu ştii să le dai strălucirea?!
Cu o privire îţi cuprinzi întreaga viaţă,
ascunse sunt toate în tine,
niciodată nu vei rămâne singur!

 Dacă tu eşti, cerul îmi va vorbi din nou,
 în mine eşti tu,
 cea mai frumoasă dintre femei!
Scăldată în privirea ta, povestea
începe şi se termină cu noi.
Acolo, la înălţimi, vântul şi soarele
se luptă la fiecare pas!
Când apari nu mai ştiu cine sunt,
 eşti cu un pas mai departe,
 chiar mai departe,
 te-aş săruta vieţi şi alte vieţi,
 sunt fericit, simţindu-te, 
 în apele tale vindecătoare mă pierd.
 Dă-mi să beau,
 te privesc şi nu mă mai satur! 
– în aburii dimineţii, îi şopteşti.

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii