Editura Ars Longa la cea de a IX-a ediție a Târgului de Carte „Alba Transilvana”

Lansari Ars Longa la Alba Transilvana 2016

eveniment liber sa spunÎn perioada 20–22 mai 2016, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, se va desfășura cea de a noua ediție a Târgului de Carte „Alba Transilvana”.

Cu acest prilej, Editura Ars Longa va lansa sâmbătă, 21 mai 2016,sigla-editurii-ars-longa3 începând cu ora 13.00, următoarele volume:

Marie réparatrice / Marie vindecătoarea de Louis-Phillippe Hébert (ediție bilingvă română-franceză, colecția „Perseide”, traducere de Flavia Cosma, prefață de Christian Tămaș) Continuă lectura „Editura Ars Longa la cea de a IX-a ediție a Târgului de Carte „Alba Transilvana””

Editura Ars Longa la Târgul de Carte ,,Librex”

Afise Librex 2016-2 lucian blaga

eveniment liber sa spunÎn perioada 9–13 martie 2016, la Palas Mall, Iași, are loc Târgul de Carte ,,Librex”. Organizat de ,, Sedcom Libris”, Târgul de Carte a ajuns la a 24-a ediție și potrivit comunicatului de presă al organizatorilor, Librex 2015 aduce 172 de expozanţi: edituri, companii distribuitoare de carte românească şi străină, papetărie, jucării, birotică şi muzică, instituţii de învăţământ, fundaţii şi asociaţii culturale, galerii de artă etc. Agenda culturală Librex 2015 cuprinde peste 300 de evenimente culturale, lansări de carte, întâlniri literare, conferinţele Librex, momente artistice, concursuri, Tombola „Citești și câștigi”. Evenimentele Librex 2015 se desfăşoară în cele trei Agore Ex Libris (spaţii de evenimente) din incinta Palas Mall (nivelul 0 şi nivelul 1), în Sala Mozart (Palaseditura-ars-longa-iasi-christian-brandusa-tamas-sigla-albastru1 Mall), la Casa Cărţii şi la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi” Iaşi. 

Agenda evenimentelor prezentate de Editura Ars Longa împreună cu Asociația culturală „Semper Artes” în cadrul Târgului de carte Librex, Iași: Continuă lectura „Editura Ars Longa la Târgul de Carte ,,Librex””

Editura Ars Longa la Târgul de Carte „Alba Transilvana”, 2015

Afis Blaga corabii cu cenusa Alba Iulia 2015

eveniment liber sa spunÎn perioada 8–10 mai 2015, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia se va desfășura a opta ediție a a Târgului de Carte „Alba Transilvana”.

Editura Ars Longa din Iași a continuat editarea traducerilor multilingve din poezia lui Lucian Blaga, ediții de lux care cuprind selecții din volumelor poetului, în ordinea cronologică a apariției acestora. La ediția din acest an, chiar în prima zi, vineri, 8 mai 2015,sigla-editurii-ars-longa2 la ora 12.30, va fi lansat volumul „Corăbii cu cenușă” de Lucian Blaga, traduceri: în limba franceză, de Paul Villard; în limba spaniolă, de Christian Tămaș; în limba engleză, de Rodica Albu; în limba germană, de Anneliese Poruciuc și Andrea Bargan. Prefață de Tudor Vianu. Grafică de Nicoleta Bida-Șurubaru. Volumul este însoțit de un CD cu poemele în interpretarea actorului Dorel Vișan. Noua apariție editorială va fi prezentată de Mioara Pop, directoarea Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba și Brândușa Tămaș, editor. Invitat de onoare: Dorel Vișan.

corabii cu cenusa ars longa

Ciclul de poeme „Corăbii cu cenușă” a fost scris după apariția volumului „Nebănuitele trepte” (1943) și definitivat în anii 1959–1960. Cu câteva excepții, poeziile din acest ciclu au fost publicate postum, în volumul al doilea al ediției de „Opere”,  îngrijită de fiica poetului, Dorli Blaga (București, 1974).

volume aparute la editura ars longa

Sâmbătă, 9 mai 2015, începând cu ora 16.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, Editura Ars Longa va lansa șase volume apărute recent: 

• „Un regard sur l’épaule”/„Privire peste umăr”, poeme de Isabelle Poncet-Rimaudtraducere și prefață: Christian Tămaș

• „De toute eternité”/„Dintotdeauna”, poeme de Denis Emorinetraducere și prefață: Sonia Elvireanu

• „Siège sage”/Loc calm” de Michel Ducobutraducere: Sonia Elvireanu; prefață: Rodica Gabriela Chira; foto: François Ducobu), toate trei în colecția „Perseide”

• Modelul medinian și Islamul global” de Christian Tămaș, colecția „Academica”

• „Autres mondes. Approches SF” de Rodica Gabriela Chira, prefață: Lucian-Dragoș Bogdan

• „Gânduri între da și nu” de Ion Miloșediție îngrijită de Catinca Agache, colecția „Arcadia”. 

Cărțile vor fi prezentate de Mioara Pop, Sonia Elvireanu, Rodica Chira, Lucian-Dragoș Bogdan, Christian Tămaș. Invitat special: Dorel Vișan.

Ilustrații de Nicoleta Bida-Șurubaru la poeme din volumul „Corăbii de cenușă”

Poetii ilustratie de Nicoleta Bida-Șurubaru

„Poeții”

Poveri lucian blaga

„Poveri”

De profundis Nicoleta Bida-Șurubaru

„De profundis”

logo liber sa spunVezi și: „Lucian Blaga în ediții multilingve, la Editura Ars Longa”

Arhiva Târgul de Carte „Alba Transilvana”

Arhiva categoriei Carte 

Modelul medinian şi islamul global

Modelul-medinian-si-islamul-global

cronica de carteDacă ar fi să ne referim temporal doar la sfârşitul mileniului al II-lea şi începutul celui de-al treilea, în această perioadă relativ scurtă din punct de vedere istoric, harta lumii a fost în continuă schimbare prin redesenarea graniţelor multor state, apariţia unor state noi, în alte condiţii sociale, politice, economice, culturale şi religoase. Un alt fenomen interesant este acela al migraţiei (migraţia sărăciei, refugiaţii politic etc.) în căutare de un loc de muncă şi, implicit, al amestecului de culturi şi civilizaţii. Această nouă polarizare a lumii bazată pe criterii economice a dus şi va duce la o bulversare a societăţilor, la o criză între comunităţi sau chiar între membrii acestora, fiindcă inegalităţile sociale se adâncesc extrem de vizibil. În aceste condiţii recrudescenţa va deveni un factor de mare risc pentru lumea mileniului trei, mai ales că ideologiile occidentale şi religia care nu sunt convergente sunt argumente pentru declanşarea unor conflicte majore, care nu ar fi unice în decursul istoriei. Aceste realităţi istorice, economice, politice, culturale şi religioase sunt tot atâtea argumente demne de dezvoltat atunci când abordezi o temă precum cea a islamului. Continuă lectura „Modelul medinian şi islamul global”

Conferință susținută de Christian Tămaș: „Repoziționări strategice: islamul în noul context global”

conferinta christian tamas islam

eveniment liber sa spunMarți, 13 ianuarie 2015, ora 16.00, în Sala de Consiliu a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine a Universității din București (str. Pitar Moş, nr. 7-13, et. 1, sector 1), va avea loc conferința Repoziționări strategice: islamul în noul context global, susținută de dr. Christian Tămaș de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Moderator: conf. dr. Laura Sitaru.

 christian-tamas

Evenimentul deschide noua serie anuală a conferințelor organizate şi găzduite de Centrul de Studii Arabe al Universității din București.

Recent, la Editura Ars Longa a apărut volumul Modelul medinian și islamul global de Christian Tămaș.

Modelul medinian si islamul global christian tamas ars longa

 

De la hegemonia spirituală la hegemonia mondială

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Departamentul Interdisciplinar Socio-Uman organizează joi, 13 decembrie 2012, la ora 18.00, corp A, sala Ferdinand a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în cadrul Seminarului Știinţific „Ioan Petru Culianu”, conferința: ’Ahlu-L-Kitāb. De la hegemonia spirituală la hegemonia mondială, susținută de cercetător dr. Christian Tămaș de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Conferința va fi precedată de prezentarea volumelor:

Lecturi sedentare de Simona Modreanu, Editura Junimea, Iași, 2011

Teoeconomia de Tiberiu Brăilean, Editura Junimea, Iași, 2011

Crize contemporane: Disoluția sacrului de Christian Tămaș, Editura Ars Longa, Iași, 2010

Communication Strategies in the Qur’an de Christian Tămaș, Lambert Academic Publishing, Saarbrücken (Germania), 2011

(E)L. Avatarurile unui articol hotărât de Christian Tămaș, Editura Ars Longa, Iași, 2012.

Moderator: prof. univ. dr. Tiberiu Brăilean.

Juan Goytisolo și critica civilizației occidentale

Juan Goytisolo este al cincilea scriitor căruia i s-a decernat, în această primăvară, Premiul „Spiros Vergos”, după poeta rusă Natalia Gorbanevska (2008), poetul sirian Adonis (2009), scriitorul american Peter Matthiessen (2010) şi poetul irakian Saadi Yousefi (2011). Acest premiu este acordat cu regularitate de Festivalul Scriitorilor de la Praga, începând din anul 2008. Statuia Naşterea ştimei lacului, opera lui Olbram Zoubek o primesc scriitorii care prin opera şi atitudinea lor cetăţenească luptă pentru stabilirea şi respectarea omului şi a principiilor democratice în societate. Premiul poartă numele poetului, diplomatului şi directorului grec al Festivalului Scriitorilor, Spiros Vergos (1945–2007).

Juan Goytisolo, unul din cei mai semnificativi reprezentanţi în viaţă ai literaturii spaniole, a vizitat Praga după mulţi ani. Este considerat drept un pionier al tehnicilor de creaţie curajoase, un apărător al libertăţii de expresie şi un mare cunoscător al culturii islamice. Condamnă cu convingere diverse conflicte internaţionale şi face parte din pleiada de scriitori spanioli care trăiesc în exil. Exilul în Maroc şi l-a ales de bună voie.

Goytisolo – castilian în Catalonia, francofil în Spania, spaniol în Franţa, „latino“ în America de Nord, nesrani (creştin) în Maroc şi maur pretutindeni – este în prezent unul dintre cei mai activi intelectuali spanioli. Publică frecvent în presa spaniolă, mai ales în ziarul „El País”, pentru care a scris reportaje din războaiele din Cecenia şi Bosnia.

Foarte interesantă este condamnarea de către Goytisolo a ocupaţiei militare a Cehoslovaciei în anul 1968, unde a fost ca invitat al Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci, pentru a scrie un articol pentru revista franceză „Les Temps modernes”, în care prezenta adevărul despre evenimentele din acel an. În ziarul „El País” a apărut, la sfârşitul lui octombrie 2008, articolul lui Goytisolo în care protesta puternic împotriva „linşării în mass-media“ a lui Milan Kundera, declanşată la 13 octombrie acelaşi an, în revista cehă „Respekt”.

Juan Goytisolo s-a născut la Barcelona, în 1931, într-o familie din clasa mijlocie, ca fiul mijlociu, ceilalţi doi fraţi devenind şi ei scriitori. Evenimentul fundamental din viaţa lui l-a constituit moartea mamei în timpul primului bombardament al Barcelonei de către naţionalişti, în războiul civil, în anul 1938, când avea doar şapte ani.

Deşi educaţia a primit-o la iezuiţi, a crescut cu un sentiment de ură împotriva dictaturii lui Franco şi a valorilor spaniole tradiţionale şi conservatoare. După studiul dreptului la Madrid şi Barcelona, a plecat la Paris, în exil, în 1956. A lucrat ca lector la  Editura Gallimard, unde a cunoscut-o pe Monique Lang, prietena scriitorului Jean Genêt, care l-a influenţat puternic pe tânărul Goytisolo. În anii 1969–1975 a fost profesor de literatură la universităţile din California, Boston şi New York. Goytisolo s-a întors în Spania natală abia după moartea lui Franco, în anul 1975. După moartea soţiei sale, Monique, în 1996 se stabileşte la Marrakech, în Maroc. Araba vorbită din Maroc o învăţase deja la Paris, unde locuise în cartierul multietnic Le Sentier.

În anul 1966, prin publicarea romanului Señas de identidad (Semne de identitate), Goytisolo a părăsit ideile estetice şi tehnicile narative tradiţionale, trecând la metode experimentale. Eroul principal al romanului se întoarce din exilul francez şi porneşte pe urmele trecutului. E evidentă aici despărţirea lui Goytisolo de rădăcinile culturale spaniole şi europene şi orientarea spre cele arabe.

A doua parte a trilogiei, Reivindicación del Conde don Julián (1970), este experimentală, fiind considerată capodopera lui Goytisolo. Aici scriitorul atacă puternic miturile naţionale spaniole şi limba ca purtătoare a tradiţiilor şi instrument al puterii. Eroul romanului îşi imaginează în oraşul marocan Tanger distrugerea „Spaniei sacre”, din care a plecat. În imagini delirante, recapitulează invazia musulmană a Peninsulei Iberice în anul 711, fiind în mod deschis de partea contelui Julián, care a făcut-o posibilă. În imaginația scriitorului, contele Julián se întoarce în Spania şi participă la distrugerea culturii naţionale.

Trilogia este încheiată de Juan sin Tierra (Ioan fără de ţară, 1970), în care perspectivele narative alternează. Apar în acest roman multe împrumuturi literare, limba spaniolă fiind parcă deliberat distrusă, încât ultima pagină a cărţii este scrisă în arabă.

Romanul Makbara (1980), din care Goytisolo a citit la Festivalul Scriitorilor de la Praga, este o critică acidă a civilizaţiei occidentale, proiectând orientarea spre lumea islamului. Este alcătuit din cinsprezece episoade povestite undeva în piaţă de un povestitor popular. Nucleul îl constituie povestea de iubire dintre doi marginalizaţi ai societăţii: un arab şi un travestit bisexual. Nu este o noutate în proza lui Goytisolo, el concentrându-se mai ales asupra lumii „celor jigniţi şi umiliţi“. Din acest roman scris într-un ritm alert se conturează treptat imaginea deloc de admirat a societăţii de consum şi a alienării omului.

În romanul Paisajes después de la batalla (Peisaje după bătălie, 1982) imaginea alienării este și mai pregnanată. În 78 de capitole scurte, fără o ordine cronologică, defilează un amestec haotic de oameni – de la naţionalişti francezi la refugiaţi arabi – descriind ca un mozaic convieţuirea acestora, deloc uşoară, în Paris.

Coto vedado (Zona interzisă, 1985) şi En los reinos de taifa (În regatele taifei, 1986) sunt mărturii autobiografice. Ambele au fost foarte bine primite de cititori, fiind publicate ulterior împreună cu Memorias (Memorii, 2002).

Romanul La saga de los Marx (1993) vorbeşte de căderea comunismului în Europa de Est şi reacţia ulterioară a Vestului. Punctul de pornire al povestirii sarcastice şi satirice îl constituie refugiaţii albanezi, în căutarea paradisului din cunoscutul serial Dallas pe litoralul italian. În jocul în care trecutul alternează cu prezentul, Karel Marx, reîncarnat, urmăreşte la TV, împreună cu familia, scena ce descrie dezmembrarea sistemului comunist.

În romanul cu multe faţete El sitio de los sitios (1996), acţiunea se desfăşoară în Sarajevo asediat și se axează pe dispariţia misterioasă a cadavrului unui vizitatoare spaniole de pe urma căreia au rămas diverse scrieri semnate cu iniţialele J. G. Acestea şi alte texte, împreună cu rapoartele poliţiştilor şi mărturiile alcătuiesc o structură complicată, în care se pune la îndoială ideea de progres. Din aceeaşi categorie face parte experimentul prozaic Las semanas del jardín (1997), scris de 28 de povestitori (fiecare reprezentat de o literă din alfabetul arab), care relatează istoria unui poet arestat de falangă la începutul războiului civil spaniol.

În romanul „eretic” Carajicomedia (Comedia păsărilor, 2000), Goytisolo se orientează spre biserica catolică din Spania şi spre Asociaţia „Opus Dei”. Punctul de plecare al acestui metatext îl constituie poezia anonimă parodică cu acelaşi titlu, de la începutul secolului al XVI-lea, atribuită tatălui fictiv Bugeo. În roman alternează mai multe planuri temporale, în fiecare apărând o serie de personaje istorice. La nivelul prezentului ne întâlnim cu scriitori reali, inclusiv Jean Genêt şi alţi cunoscuţi autori homosexuali.

Din cel mai recent eseu publicat în „El País, intitulat Frumuseţe fără lege, reiese că, în ce priveşte viitorul romanului, Goytisolo e optimist. „Azi se spune că sub influenţa noilor tehnologii romanul poate să dispară. Cu circa un secol în urmă se afirma că îl distruge filmul, dar nu s-a adeverit. Filmul a schimbat ritmul romanului. Romancierii din secolul al XIX-lea, ca Balzac şi alţi mari scriitori, au acordat o mare atenţie descrierii personajelor lor. Imaginea de film îi surprinde într-un singur moment. Autorii noului roman, Nathalie Sarraute sau al lui Alain Robbe-Grillet, au creat o formă de expresie total diferită, care a aprofundat imaginea luată de camera de filmat. M-a interesat cel mai mult opera autorilor care se axează pe funcţia limbii. Romanele pe care le-am scris în tinereţe nu sunt de acţiune. Începând cu Makbara, în care răsună voci – cam ca la Guimarães Rosa, Carlo Emilio Gadda, Joyce sau Céline, mă interesează scopul literar şi limba. Tot ce scriu este destinat lecturii cu glas tare. Importante sunt prozodia, ritmul şi posibilitatea de a schimba tonul după glasul care răsună în roman.”

Întrebat dacă mai are speranţă şi după ultimele evenimente care au zguduit lumea arabă, Goytisolo a răspuns: „În anul 1789 apărut în Franţa Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, dar după patru ani ţara a fost dominată de teroare, de ghilotină şi acte de cruzime. Dar după spunea Kant, anul 1793 nu a desfiinţat anul 1789. Principiile anului 1789 au rămas. Popoarele arabe au luptat pentru ele în perioada eliberării, dar nu s-au împlinit. Azi se luptă pentru o nouă ordine socială.”

În ce priveşte tema multiculturalismului, Goytisolo nu este adeptul acestui termen, dar consideră ca importantă „o anumită formă de integrare inteligentă, care le-ar permite să îmbine două culturi. Întotdeauna am spus că a avea două limbi şi două culturi e mai bine decât a avea doar una. Adunarea e mai bună decât scăderea. Emigrarea în perioadele de criză este imposibil de oprit. Din toată istoria omenirii e evident că nu suntem copaci, avem picioare şi colindăm.”

Întrebat de celebrul hispanist ceh Josef Forbelský, autorul spaniol din exil a explicat: „Cultura este pentru mine legată de cuvântul deschidere” și „reprezintă suma tuturor evenimentelor istorice anterioare. În acelaşi timp, nicio cultură în acest sens nu-i pură. Toţi suntem într-o oarecare măsură metişi, fiind valabilă teoria că o cultură devine cu atât mai bogată cu cât reuşeşte să primească mai multe influenţe străine. Iar dacă, dimpotrivă, cultura se închide în sine, moare.”

Juan Goytisolo a devenit persona non grata în patria sa în anii ’50, când nu se temea să critice deschis regimul generalului Franco, care a condus statul din Pirinei din anul 1939 până la moartea sa în anul 1975. „Literatura, aşa cum arăta în perioada aceea tulbure, nu era aşa cum ne închipuiam”, spune scriitorul amintindu-şi de perioada când a trebuit să plece în Franţa. „În presă nu se scria despre realitatea spaniolă, aşa că a trebuit să intervenim noi, tinerii.”

Goytisolo a mai vorbit, în interviul luat de Josef Forbelský, şi de interesul său faţă de formalismul rus, în frunte cu Mihail Bahtin şi de Cercul lingvistic praghez. În final a recunoscut că în ultimele opere devine tot mai radicalizat: „Mă străduiesc ca opera mea să fie cât mai radicală.”

Lidia Našincová