De la ulița anonimă la strada cu nume a secolului al XIX-lea

AfisConferinta de la ulita anonima la strada sec XIX

eveniment liber sa spunJoi, 10 decembrie 2015, la ora 19.00, la Muzeul Municipiului București (Palatul Suţu) va avea loc conferința De la ulița anonimă la stada cu nume a secolului al XIX-lea, susținută lect. dr. arh. Adrian Crăciunescu. Intrarea: 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei permanente. Continuă lectura „De la ulița anonimă la strada cu nume a secolului al XIX-lea”

Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu

casa-golescu-palatul-domnesc-bucuresti-vechi

În perioada 1812–1815, pe o parte a terenului pe care se află astăzi Palatul Republicii, fostul Palat Regal, Dinicu Golescu, pe numele său adevărat Constantin Golescu (7 februarie 1777– 5 octombrie 1830) boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Ţara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, a construit o casă în stil neoclasic „pentru viitorime”, lângă Biserica Kretzulescu din Bucureşti. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu”

Din Bucureștiul de altădată: Roșu, galben şi albastru – Ion Minulescu

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru.

Păreri pro, păreri contra cu privire la frumuseţea, urâţenia (de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum? Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Roșu, galben şi albastru – Ion Minulescu”

Din Bucureștiul de altădată: Circul Suhr

circul suhr

Doamnelor şi domnilor, ne vom opri astăzi în Bucureştii anului 1873, pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în Piaţa Constantin-Vodă (unde, mai târziu, a fost construit Palatul Poştelor şi Telegrafelor) pentru că aici a fost instalat Circul Suhr. Ghid ne este şi de această dată Constantin Bacalbaşa*), autorul volumului Bucureştii de altădată (Editura Eminescu, 1987, Bucureşti, pag. 122) Acest circ, aşezat în plin centrul Capitalei era construit din lemn, acoperit cu pânză,  fiind astfel pregătit să se poată juca şi iarna. Astfel, bucureştenii dar şi vizitatorii capitalei se puteau bucura tot anul de reprezentaţiile celebrului, la acea vreme, circ Suhr. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Circul Suhr”

Din Bucureștiul de altădată: „Podurile”

calea mosilor

Doamnelor şi domnilor, vă invit iar şi iar la o plimbare imaginară prin Bucureştii sfârşitului de secol XIX, mai exact în luna octombrie a anului  1878, atunci când armata română, victorioasă în războiul împotriva turcilor, intra triumfător in Bucureşti. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: „Podurile””

Cu pasul, ochiul și sufletul prin Bucureşti

afis workshop foto bucuresti bmb

Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti organizează împreună cu partenerii săi, luni, 21 octombrie 2013, între orele 17.00–19.00 , în Sala „Mircea Eliade” de la Sediul Central al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, situat în strada Tache Ionescu, nr. 4 (lângă Piața Amzei), lansarea celei de-a treia ediţii a proiectului Cu pasul, ochiul și sufletul prin Bucureşti.

În cadrul evenimentului va avea loc şi primul workshop aşa că luaţi-vă şi aparatele foto cu voi!

Tinerii participanți la acest proiect vor deprinde tehnica de bază privind realizarea fotografiei urbane şi de peisaj în format digital. De asemenea, vor fi orientaţi spre descoperirea potenţialului cultural-istoric al Bucureştiului, atât prin vizite ghidate cât şi prin studiu individual.

Detalii despre eveniment găsiţi pe www.bibmet.ro, www.facebook.com/clubEst şi www.facebook.com/TineretBucuresti.

Din Bucureștiul de altădată: Anuarul Bucurescilor pe anul 1895

carol gobl anuarul bucurescilor 1895

În orice moment al zilei, dacă avem nevoie de o informaţie rapidă, deschidem calculatorul (mulţi dintre noi) şi aflăm o adresă, un nume, o informaţie din aproape orice domeniu ne interesează. Ca să ne facem o idee despre organizarea de acum 118 ani a oraşului Bucureşti, mai exact pe la anul 1895, am găsit Anuarul Bucurescilor din acel an, cu toate adresele utile, cu nume, meserii, instituţii publice şi private. El se află postat pe site-ul DACOROMANICA al Bibliotecii Metropolitane București (Biblioteca Digitală a României). Am încercat să păstrez grafia timpului pentru a stârni, evident, curiozitatea cititorului de azi. Am selectat doar cuprinsul acestui anuar, lămuritor asupra datelor conţinute, de la împărţirea teritorială a Capitalei până la tarifele biletelor de tren şi de vapor. Păstrând proporţiile, bucureşteanul de la sfârşitul secolului al XIX-lea avea toate datele pentru a fi un om bine informat.

Carol Göbl

ANUARUL BUCURESCILOR

ANNUAIRE DE BUCAREST

PE ANUL 1895, EDIȚIA XII

COPRINDÈND :

Firmele tuturor comercianţilor şi industriaşilor din Capitala, adresele autorităţilor, funcţionarilor și oficerilor superiorĭ din garnisonă, persónelor particulare, Institutele de Credit şi bine-facere, Societăţile, profesiunile libere, Noul tarif al C. F. R., Itinerariul şi Tariful Vapórelor pe Dunăre, Taxele telegrafo-postale şi Abonaţiĭ reţelelor telefonice din Bucurescĭ, Brăila şi Galaţĭ, Tariful maximal, Calendarul, Planul distribuţiuniĭ locurilor din Teatrul Naţional şi Ateneu, Stradele Capitalei cu nouile împărţirĭ pe secţiunĭ, Tariful monetar, Bisericele ortodoxe din Capitală, Tabela dobândilor, etc.. etc.

PROPRIETAR-EDITOR

LITO-TIPOGRAFIA CAROL GÖBL, BUCURESCI

16 STRADA DOAMNEI, 16

1895

Pușa Roth

teatrul-national-din-bucuresti-1890

 Teatrul Național din București pe la 1890

Din Bucureştiul de altădată: Reclama, sufletul comerțului

reclama sufletul comertului bucuresti secolul XIX secolul XX

Dacă e să vorbim despre „timp liber”, ar trebui să avem liber aproape tot timpul, ca să putem onora cât mai multe manifestări cu putință, ca să ne vedem cu prietenii, ca să-i cunoaștem pe cei virtuali, ca să nu mai punem la socoteală că am putea merge la teatru, operă, film, cafenea sau la restaurant. Avem de unde alege, slavă Domnului! Timp liber să avem, bani să avem, dar și dispoziția necesară. Mai e ceva demn de luat în seamă în acest secol grăbit: internetul care ne-a cam furat timpul liber.

Dar asta e altă poveste. Aș vrea, cu voia dvs., să ne oprim cu un secol și ceva în urmă, atunci loisirul era considerat un „moment de libertate, răgaz”, timpul de care se poate dispune după bunul plac, în afara ocupaţiilor ordinare, incluzând şi distracţiile în aer liber. Obiceiurile oamenilor erau în schimbare, pentru că și orașul căpăta altă dimensiune, devenind mai dinamic prin apariția cafenelelor, braseriilor, a cabaretelor, restaurantelor, la care putem adăuga cofetăriile, grădinile, reprezentaţiile de teatru sau de circ în distribuţia cărora erau incluse o serie de celebrităţi străine, balurile unor societăţi sau pariurile la hipodrom, necunoscute deunăzi românului.

Cismigiu

Cișmigiu

„Prezenţa cu pariuri la hipodrom, audiţie la Ateneu sau preumblare agrementată cu conversaţie subţirică, participare la vernisaj sau deconectare prin vilegiatură, bal masché sau circărie, exuberanţă de varieteu sau de fotoliu teatral, ifose şi spiritualitate de cafenea sau amor subtilizat de şlagărul preferat şi ţâşnit aerian din discurile gramofonului”. (Mircea Constantinescu, Cum îndemult Bucureștii petreceau). Paginile ziarelor sunt pline de nenumărate reclame care promovează serviciile teraselor şi restaurantelor, ale reprezentaţiilor de circ sau alergărilor de la hipodrom, semn al unei intense vieţi mondene. Mulți dintre proprietarii de restaurante au învățat repede că „reclama este sufletului comerțului” și apelau la reclama din ziare pentru a le face cunoscute, și cităm doar câteva: Restaurantul „La Vitele de Aur”, Grădina „Rașca”, „Café Hugo”, Restaurantul şi Cafeneaua „Collaro”, Restaurantul „Floreasca”, „Herastreul Vechiu”, „Cafeneoa şi Cârciuma de la Hotel Nemţoaica”, Grădina „Furnica”, Birtul „P. V. Criticos”, Restaurantul „Bobinca”, Restaurantul „R. Simion”, Restaurantul „Vila Rusescu”, Grădina şi Restaurantul „Spiridon”, „Vila Băicoianu”, Restaurantul „V. H. Cosma”, Restaurantul „Atena”, Restaurantul „I. Georgescu” etc.

vila rusescu reclama carciuma bucuresti

Erau reclame care mai de care, dar acum am reținut-o pe cea a lui Rusescu, evident în versuri, scrise cu meșteșug ca să atragă mușteriii: „În Bucureşti e o grădină / Frumoasă ’ntocmai ca un rai / De muşterii e veşnic plină / Fiindc’ acolo e de trai… / Mănânci ca bimbaşa de bine / Şi nu te costă mai nimic,/ Ai lăutari de primă clasă / Ce cântece frumoase zic…/ – Dar unde e astă minune?/ Este la doi paşi de teatru, / Este grădina lui Rusescu, / În Calea Plevnei numeru patru”. („Adevărul”, nr. 1220/1892, p. 3). Această grădină a lui Rusescu nu încetează să minuneze, căci are „Pătlăgele împănate, / Numite inambaldi, / Aşa bine preparate / Nicăeri nu vei găsi / Ca la birtul lui Rusescu / Care-a fost şi sucursala / Lui Iordache Ionescu/ Renumit în Capitală./ – Dar mâncăril-ale l’ante? / Ce cusur au ele iară? / – Au cusur că sunt gustoase / – Şi nu mai găseşti spre seară”. („Adevărul”, nr. 1222/1892, p. 3). La sfârşitul lunii august a aceluiaşi an 1892, reclama devine dramatică, şi asta pentru că tratează un subiect serios – holera. Vizita la birtul lui Tache Rusescu este recomandată chiar de medici, în felul următor: „Clientul: – Doctore, ce să fac eu să nu îmi pese de holeră? / Doctorul: – Citeşte instrucţiunile consiliului sanitar. / Clientul: – Le-am citit. Acolo spune că trebue să mănânc bine. Unde aş putea să fac lucru ăsta?/ Doctorul: – Ce prost eşti. Mănâncă la birtul lui Rusescu care e recunoscut ca cel mai bun.” („Adevărul”, nr. 1276/1892, p. 3).

teatrul national gambrinus berarie bucuresti

Berăria Gambrinus

Nu putem omite din enumerare Berăria Gambrinus, deschisă în 1901, vizavi de Teatrul Naţional. Caragiale e acum la a treia afacere de profil: în 1893 deschisese în strada Gabroveni „Berăria Mihalcea şi Caragiale” şi încă una la Buzău. Localul era renumit pentru licoarea aurie care se vindea pentru buzunare mai largi (halbele se ciocneau la un leu jumate). După anii 40’ berăria Gambrinus s-a mutat la colţ cu Brezoianu.

caru cu bere bucuresti cosbuc caragiale

„Caru’ cu Bere” a fost construit în anul 1879 de Nicolae Mircea şi de fraţii săi Victor şi Ignat, toţi originari din Mediaş, în clădirea vechiului han Zlătari. Proiectul a fost executat de către arhitectul austriac Zigfrid Kofczinsky, care a încercat să redea ambianţa unei berării nemţeşti. Restaurantul „Caru’ cu Bere” a găzduit, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, cenacluri literare avându-l ca animator pe poetul George Coşbuc (sau Badea Gheorghe, pentru apropiaţi), care invita aici tineri scriitori cu posibilităţi materiale reduse. Printre cei care-l frecventau în mod obişnuit s-au aflat scriitorul I. L. Caragiale şi actorul Iancu Brezeanu. Crenvurştii cu hrean au fost pentru multă vreme specialitatea casei, alături de frankfurteri, salată de boeuf, ridiche neagră şi măsline. Nu putem spune că bucureștenii duceau lipsă de distracție, însă nu știm cum stăteau cu timpul liber. E și asta o-ntrebare?

Puşa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (10)

bucuresti vechi primarii capitalei

N. C. Brăiloiu a stat la Primărie în perioada iunie 1873–septembrie 1873. A avut patru mandate de deputat și senator, a fost Ministru al Justiției și al Educației, dar pentru Capitală nu a realizat nimic notabil.

O perioadă mai lungă a fost primar generalul George Manu, din luna octombrie 1873 şi până în aprilie 1877. Generalul George Manu a condus artileria Armatei pe fronturile Războiului de Independenţă și a ocupat funcția de prim-ministru al României. A demisionat din funcția de primar pentru a merge în război.

Din aprile 1877 şi până în august 1877 revine la Primăria Capitalei C. A. Rosetti. Cel de-al 15 mandat la conducerea Capitalei îi revine lui Dimitrie Cariagdi (decembrie 1878–noiembrie 1883). El este primul edil care conduce Bucureştiul, capitală a unui stat independent.

primaria capitaleiÎn timpul primariatului lui Dimitrie Cariagdi s-a cumpărat una dintre cele mai mari clădiri ale oraşului, o veche casă boierească ridicată după 1810 de vistiernicul Ion Hagi Moscu. Marea sa realizare a constat în obținerea unui credit de 15 milioane lei pentru canalizarea Dâmboviţei. Liberalul Cariagdi a realizat rectificarea şi canalizarea Dâmboviţei, care provocase în fiecare primăvară distrugeri serioase. Primăria a realizat şi reconstrucţia pavajelor cu piatră cubică. Toate aceste operaţiuni au fost posibile cu împrumuturi de la Casa de Depuneri, costul total al sistematizării Dâmboviţei fiind de 15.150.000 de lei. În 1880 au fost finalizate planurile de rectificare şi de canalizare a Dâmboviţei. Construcţia canalelor, din beton, a început pe 16 septembrie 1881 şi i-a fost alocat un buget de 5 milioane de lei.

Urmează M. Torok, în perioada noiembrie 1883–ianuarie 1884, apoi Nicolae Fleva, din ianuarie 1884 până în aprilie 1886, care şi-a axat aproape toate eforturile pe continuarea lucrărilor de canalizare şi de regularizare a albiei Dâmboviţei. În plus, a amenajat piața Sf. Anton din fața Hanului Manuc. Tot în timpul lui, în februarie 1886, au fost inaugurate localul Băilor Eforiei de pe Bulevardul Elisabeta şi sala pentru serbări, în prima dintre aceste clădiri aflându-se astăzi sediul Primăriei Sectorului 5. A demisionat în aprilie 1886, pe motiv că nu are majoritate în consiliu.

Din iunie şi până în semptembrie 1886 a fost primar N. Manolescu, urmat de Ion Câmpineanu (noiembrie 1886–aprilie 1888). Câmpineanu a ocupat numeroase funcții publice: ministru de externe, ministrul finanțelor şi al domeniilor. Liberalul nu s-a făcut însă remarcat prin proiecte inedite ca primar.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (8)

marius bunescu vedere din bucuresti

Marius Bunescu, Vedere din București

Cel de-al 53-lea edil, care a ocupat funcţia de primar în perioada februarie 1929–ianuarie 1934, a fost Dem I. Dobrescu, numit de presa vremii „primarul târnăcop” pentru numeroasele proiecte urbanistice pe care le-a derulat. În Memoriile sale, primarul mărturisea dem i dobrescu primar bucuresti interbeliccă a fost surprins de atmosfera care domnea acolo, o atitudine lipsită de entuziasm, dar şi de speranţe pentru viitor: „Am găsit în primărie o atmosfera defetistă, care credea ca în Bucureşti nu se poate face nimic, deoarece Capitala noastră ar fi condamnată la o banalitate eternă.” Sub mandatul său, Primăria Capitalei a funcţionat în una din Casele Assan, cea aflată în strada N. Filipescu. Ioana Pârvulescu amintea în cartea sa Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Humanitas, 2003) că a fost „un primar ingenios, pus pe treabă […], fără îndoială cel mai energic primar al capitalei, a schimbat faţa Bucureştilor mergând şi el în sensul acelor de ceasornic, adică în sensul timpului său.”

El s-a opus ideii de a se crea o nouă capitală, fie la Băneasa, conform unui proiect din epocă de a se construi Bucureștii Noi, sau chiar într-o altă regiune a țării, având în vedere că în perioada 1927–1930 se propunea mutarea capitalei la Brașov.

 dem i dobrescu primarul tarnacop

Dem I. Dobrescu, „primarul târnăcop”

Pentru a elimina scăldatul în Dâmboviţa, locul de unde provenea şi apa potabilă pentru o mare parte din bucureşteni, Dobrescu a iniţiat construcţia de ştranduri. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul. Tot pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la toate colțurile străzilor. Dem I. Dobrescu a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu, Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. În mandatul său au fost transformate și modernizate: Șoseaua Dudești, strada Colonel Ghica, Șoseaua Colentina, Calea Griviței, Calea Rahovei, Calea Văcărești, Șoseaua Pantelimon etc. Au fost modernizate și mărite Piața Universității și Piața Cercului Militar. S-au executat ample lucrările edilitare de pavaj, apă, iluminare electrică și canalizare, de o amploare nemaiîntâlnită până atunci. A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Tot el a fost cel care a înfrumuseţat Cişmigiul şi a deschis „câmpuri comunale” de sport. Tot Primăria deschide, pe spezele ei, o maternitate.

stranduri dem i dobrescu istoria primarilor bucurestiului

În cartea Viitorul Bucureştilor, publicată în 1934 la Editura „Tribuna Edilitară”, primarul îşi expune concepţia urbanistică şi, dacă ar fi apucat să-şi ducă la îndeplinire ideile, oraşul ar fi devenit cu adevărat o mare şi civilizată capitală europeană. Tot în timpul mandatului său s-a înființat Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului.

bucuresti vechiA salubrizat orașul, scoțând mii de vagoane de gunoi acumulat în decursul anilor și a plantat copaci. Spre uimirea sa, acțiunea de salubrizare s-a izbit de o puternică rezistență. În 1934, Dem I. Dobrescu nota: „Când luasem măsuri de curățenie în piață, negustorii bucureșteni îmi spuneau în scris: «ce este cu atâta curățenie, domnule primar; noi am trăit veacuri întregi în murdărie și am trăit mai bine decât acum în curățenie».” Pe plan social, a înființat ceainării și adăposturi gratuite pentru iarnă, destinate oamenilor fără casă, cantine pentru săraci și muncitori. A dispus și identificarea familiilor sărace care să primească ajutor de la primărie. Dacă ceilalţi primari care i-au urmat ar fi continuat modernizarea Capitalei în ritmul impus de Dem I. Dobrescu, vă imaginaţi cum ar fi arătat acest oraş supranumit, la un moment dat, Micul Paris? Dobrescu intenţiona chiar să unească Grădina Botanică cu Parcul Palatului Cotroceni, urmând să rezulte „grădina noastră zoologică”. Un alt proiect al primarului era chiar construirea unui metrou! Ideea Lui Dem I. Dobrescu a fost materializată mult mai târziu, în anii de tristă amintire. Primarul s-a gândit şi la studenţi, la un cartier universitar pentru aceştia pe Dealul Piscului, unde să se ridice cetatea universitară, care „izolează pe studenţi şi îi fereşte de tentaţiile vieţii marilor oraşe”. Cartierul universitar aşezat „la Pisc” ar fi avut în vale „parcurile şi lacurile artificiale, care se pot realiza cu mare uşurinţă”.

piata victoriei bucuresti trasuri cai iarna

La ceremonia de depunere a jurământului care a avut loc la Palatul Şuţu, pe 8 februarie 1929, Dem I. Dobrescu (Demetru Ion Dobrescu) declara: „Primăria trebuie să aibă nu numai un caracter administrativ, ci şi social”, susţinând că scopul lui este acela de a şterge impresia unui oraş aflat în mijlocul unui sat imens. „Vrem să-l facem pe bucureştean să-şi iubească Bucureştiul”.

Pușa Roth