Silvan Stâncel: „Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi”

silvan stancel

interviu liber sa spunÎn exclusivitate pentru Liber să spun

Silvan Stâncel re/prezintă un spectacol muzical acustic live inedit, care îmbină mai multe genuri muzicale, precum chitară flamenco, chitară clasică, pop, folk, jazz, tradiţional şi fusion. Repertoriul este propriu, însă cuprinde totodată prelucrări şi adaptări după piese celebre. Cântecele sunt atât instrumentale (chitară), cât și vocale, iar textele din repertoriu sunt în limbile română, franceză, ebraică, spaniolă. Spectacolul se adresează publicului de toate vârstele şi poate fi susţinut în spaţii convenţionale (săli de spectacol, teatre, case de cultură etc.) şi neconvenţionale, atât în  interior, cât şi în aer liber. Artistul este invitat în  țară și în străinătate la evenimente precum: festivaluri (de muzică, teatru, carte), târguri, zilele oraşului, evenimente private,logo silvan stancel concerte, lansări de carte, alte tipuri de evenimente. A susţinut sute de concerte în  România (Alba Iulia, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Vama Veche, Galaţi,Iaşi, Cluj Napoca, Târgu Jiu, Târgu Mureş, Bacău, Târnăveni, Timişoara, Arad, Ploieşti, Buzău, Botoşani, Craiova, Deva, Suceava, Calafat, Lugoj, Sfântu Gheorghe, Siret, Râmnicu Vâlcea, Caracal, Mediaş, Focşani etc), Anglia (Londra), Franţa (Paris), Italia (La Spezia), Slovacia (Dunajská Streda), Germania (Frankfurt), Franța (Avignon) în prezența a mii de spectatori. Silvan Stâncel este invitat constant în cadrul emisiunilor radio/ TV din România (TVR1, TVR2, Antena 1, Radio România Cultural etc).

album silvan stancel blonda sau brunetaAlbum propriu: Silvan Stâncel – Blondă sau brunetă, produs de Libris Brașov, 2013.

Volum de poezie: Silvan Stâncel – Incredibil. Iubesc, Editura LIBRIS Editorial, 2015.

Silvan Stâncel este câștigător a 7 trofee şi premii la festivaluri naţionale de muzică. Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Fondator şi organizator al taberei de chitară Acustic Live Music Camp (www.tabarachitara.ro); membru în juriul unor festivaluri naţionale de muzică (Alba Iulia, Reghin, Brăila etc.).
Silvan Stâncel este singurul artist român invitat și prezent la Musikmesse, Frankfurt, 2015 și singurul artist român invitat la festivalul Noche de Arte Flamenco, Avignon, 2016.

silvan-stancel interviu liber sa spun

Silvan Stâncel

Edith Negulici: Cine este omul Silvan Stâncel? 

Silvan Stâncel: M-am născut la Alba Iulia pe data de 2 iulie 1978 într-o frumoasă zi de vară, fiind cel mai mic dintr-o familie cu trei copii, două fete şi un băiat. Toţi cu înclinaţii artistice în zona picturii şi a literaturii. Am avut o copilărie cât se poate de fericită… în rest făceam multe trăznăi şi părinţii mei primeau adesea prin intermediul carnetului de elev observaţii despre comportamentul meu neadecvat. Eram zeci de copii în cartierul în care locuiam şi-mi amintesc cu plăcere că ne jucam până noaptea târziu… ţui, ţinc, nouă beţe(1) etc. Adoram maşinuţele de metal, ceasurile Montana cu 16 melodii şi cowboyi. Adormeam instant pe zgomotele produse de aspirator, frigider şi utilaje mari. Prima fată de care mi-a plăcut era blondă şi tăcută. Eram la grădiniţă. Îmi plăceau la nebunie cărţile cu poveşti şi am citit din ele până la o vârstă destul de înaintată când se impuneau alte lecturi… Ai meu au decis să-mi ia cu forța la un moment dat aceste cărţi pentru a-mi pune la dispoziţie şi altceva. Copilăria mea s-a terminat brusc în momentul în care am simţit că-mi este ruşine să mă mai joc cu tubermanele(2) în faţa blocului. Viaţa adultă a început la momentul în care un copil m-a întrebat în faţa Casei de cultură: „Nenea, îmi spuneţi vă rog cât e ceasul?”. Eram deja „nenea”…  La liceu eram la secţia de filologie, germană-franceză. Tot în perioada liceului am descoperit şi chitara în urma unei tabere la munte cu cercetaşii. Într-o tabără am încercat să cânt pentru prima data la chitară piesa Andrii Popa. Atunci mi-am descoperit vocaţia pentru muzică. Perioada 12–18 ani o asociez intens cu activităţile din cadrul acestei asociaţii pentru tineret, cercetaşii. Am participat la sute de tabere, am interacţionat cu mii de tineri şi am văzut miliarde de stele la munte în jurul focului de tabără. Eu eram cel care cânta la chitară… Continuă lectura „Silvan Stâncel: „Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi””

Evocare Jancy Körössy la Clubul de Jazz şi Blues de la ICR

afis-clubul-de-jazz-15-iunie-

eveniment liber sa spunO nouă întâlnire cu muzica de calitate este găzduită de Clubul de Jazz şi Blues de la ICR, miercuri, 15 iunie 2016, în Sala mare a Institutului Cultural Român, din Aleea Alexandru nr. 38, București, cu începere de la ora 19.00. De această dată, tema propusă dezbaterii în comentariu, sunet şi imagine se constituie drept o evocare a personalităţii aceluia care a fost Jancy Körössy, nume de referinţă al istoriei jazz-ului românesc. Continuă lectura „Evocare Jancy Körössy la Clubul de Jazz şi Blues de la ICR”

Umorul în jazz

afis-clubul-de-jazz-2

eveniment liber sa spunCiclul seratelor Clubului de jazz şi blues ICR, găzduite de Institutul Cultural Român din Bucureşti, debutează joi, 10 martie 2016, de la ora 19.00, cu o captivantă expunere ilustrată audio-video. Sub genericul Umorul în jazz, expunerea va fi  susţinută de Florian Lungu şi va fi urmată de un recital live al grupului sibian Snaco Dixieland Jazz Band. Trupa este compusă din Remus Toader – trompetă şi vocal, Nelu Petcu – trombon, vocal şi lider, Ioan Teofilat – tubă şi Dan Oswald – banjo şi vocal. Continuă lectura „Umorul în jazz”

Jazz la înălțime

jazz la inaltime

eveniment liber sa spunVineri, 13 martie 2015, ora 18.30 la ARCUB (strada Batişte, nr. 14, sector 2, Bucureşti) va avea loc concertul Jazz la înălţime cu Harry Tavitian. Invitaţi: alpiniștii Claudiu Miu și Cosmin Andron care ne vor împărtăși experiențele lor dincolo de limite. „Jazz la înălțime” este un eveniment adresat comunităţii şi persoanelor cu dizabilităţi.
Intrarea este liberă.

Pentru informaţii despre eveniment:
Raluca Ocean – Expert informare şi publicitate
Tel.: 0748 883 963
e-mail: raluca.ocean@assoc.ro
Solicitantul proiectului este: Asociația Centrul de Cercetare și Formare a Universității de Nord Baia Mare.
Partenerii proiectului sunt: Filiala București a Asociației Profesionale Neguvernamentale de Asistență Socială ASSOC; Filiala Suceava a Asociației Profesionale Neguvernamentale de Asistență Socială ASSOC; Filiala Arad a Asociației Profesionale Neguvernamentale de Asistență Socială ASSOC; Administrația Națională a Penitenciarelor; Fluxhphera Consultoria de Gestão e Desenvolvimento de Sistemas de InformaçãoLda (Global Change) – Portugalia; Asociația Profesională Neguvernamentală de Asistență Socială ASSOC.

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Jazz

Cats in the Rain

cats in the rain

Vineri, 29 august 2014, vara se încheie cu un concert plin de poveste și emoție alături de Cats in the Rain, La un Ceai din București (strada Luigi Cazzavillan nr. 25), începând cu ora 20.00.

Concertele Cats in the Rain sunt interpretarea dramatică a bizareriilor emoționale cărora ne supunem cu experiența fiecărei zile – muzica la granița lounge, jazz, teatru, rock, doina si world music.

Miss Tincea (voce), Cătălin Lungu (chitară), Daniel Iliescu (cajon) fac parte din colectivul independent „Abator Industries” și sunt membri ai proiectului de fusion punk jazz Loungerie II.

Rezervări la 0724 017 318.

Preț bilet: 15 lei.

Jazz du Jardin

jazz du jardin afis

Miercuri, 20 august 2014, la oara 20.00, Jazz du Jardin 27 prezintă o formulă specială de jazz formată din Viorica Pintilie – voce, Sorin Romanescu – chitară și Paolo Profeti – sax. Viorica Pintilie va cânta printre umbreluțe alături de cel mai bun chitarist de jazz de la noi, Sorin Romanescu și de Paolo Profeti, un saxofonist de excepție.

viorica pintilie

 Viorica Pintilie

Vă așteptăm să vă bucurați de o atmosferă jazzy în aer liber sub cerul colorat în GrădinAcuarela (strada Polonă, nr. 40, București): jazz, vacanță și răcoare.

Rezervări: 0745 662 889.

Jazz du Jardin este ediția de vară a Jazz de Mansarde și promovează muzica de jazz românească și străină.

„Colaj”, primul album al trupei TiPtiL

trupa-tiptil

TiPtiL, trupă înfiinţată în toamna anului 2009, aduce laolaltă ritmuri funk, jazz, drum’n’bass, dance, raggae, alternativ, post punk, împletite cu vibrații pozitive.

Formația a susținut concerte atât în cluburi, cât și în săli de spectacole din țară, dar și din în străinătate. Trupa deține în palmares și numeroase apariții tv, fiind invitată frecvent la una dintre cele mai cunoscute show-uri culturale de televiziune, emisiunea „Garantat 100%” de la TVR.

După cinci ani de activitate, trupa TiPtiL lansează în 2014 primul album: Colaj, vineri 1 august 2014, ora 20.00, la BackYard Garden & Pub, str. Popa Nan, nr.5, sect. 2, Bucureşti.

Muzica şi versurile sunt originale şi poartă semnăturile membrilor trupei.

tiptil album colaj afis

Materialul a fost înregistrat în studiourile SAE Bucharest și FAT Studios, fiind mixat și masterizat de Tudor Olaru și Mugurel Coman. Grafica albumului „Colaj” este realizată de Alexe Popescu, iar fotografiile sunt semnate Mihai Barbu.

Colaj are și un invitat – Bufu (Cheia Soul), iar primul single, Imaginea ta, beneficiază și de un videoclip semnat Tudor Olaru.

Lansarea albumului va fi urmată de un turneu național, TiPtiL urmând să ajung în unele dintre cele mai importante orașe din țară.

Printre cele mai importante apariții live TiPtiL se numără:

Stufstock Newcomers (2010) – finalistă şi câştigătoare a premiului de jazz al Fundaţiei pentru Tineret Buzău;

Global Battle of the Bands (2010) – finalistă;

Festivalul „Bluzău” – 2010

Festivalul „B’ESTFEST” – 2011

Festivalul „Club A” – 2011

În anul 2011, la invitaţia Institutului Cultural Roman din Berlin, TiPtiL a reprezentat România, susţinând un concert în cadrul evenimentului Romanian Music Nights la Berlin. De asemenea, TiPtiL a fost prezentă cu două concerte în cadrul ediţiei a zecea a festivalului TiFF, inclusiv la petrecerea de închidere a evenimentului. Formația a performat live și în cadrul studioului Radio 3Net „Florian Pittiș”, în cadrul proiectului Sala de Repetiții.

tiptil

Bagajul muzical al trupei TiPtiL are greutate adunată din experienţa muzicală variată a fiecaruia dintre membri săi:

Ioana Constantin (voce), motivată, emotivă, visătoare, îndrăgostită de jazz și Ella Fitzgerald, vine zâmbind în călătoria familiei TiPtiL.

Bujor Stoicovici (chitară bas, contrabas) este un bigam profesional, pasionat în egală măsură de două laturi, cea artistică şi cea inginerească.

Silvana Helal (voce), emoţie, pasiune şi efervescenţă, o combinaţie de elemente care încearcă să demonstreze că muzica transformă, uneşte şi dăruieşte.

Cristian Creţu (chitară electrică și acustică), chitarist şi iscusit lutier, realizând chitare electrice extraordinare şi chiar un contrabas electric, declară despre meseria sa că e un pic de viciu care i-a intrat în sânge de prea mult timp.

Ciprian Moisescu (tobe), perseverent și intuitiv, a cântat cu numeroase formaţii din România. Bun pedagog, a ales să treacă hobby-ul la un alt nivel, cel de profesor de tobe.

EVZ.ro: „Cu un stil aparte, definit ca jazzaggaefunkdancefun, TiPtiL este un proiect inedit.”

Metalfan.ro: „O trupă originală, cu muzicieni excepționali și voci feminine excelente.”

Mixtopia.ro: „Silvana Helal și Ioana Constantin, vocile TiPtiL puternice și senzuale, dau glas sunetului sofisticat și original al celor trei instrumente mânuite cu dibăcie de Bujor Stoicovici (contrabas), Ciprian «Laurentze» Moisescu (tobe) și Crețu (chitară).”

Let’sRock.ro: „TiPtiL te provoacă să trăieşti muzica cu toate simţurile şi să descoperi un stil pe care îl vei iubi, dacă eşti la fel de îndrăzneţ.”

Mirela Zafiri

mirela zafiri

Astăzi, 27 august 2013, se împlinește un an de la moartea sopranei Mirela Zafiri, la mai puțin de 43 de ani, după o cumplită suferință.

Una dintre cele mai expresive voci de soprană lirică din ultimele decenii, muzician cu o pregătire excepțională și vastă cultură generală, acoperind mai multe domenii artistice, Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969, Lugoj–27 august 2012, București) a studiat pianul, viola şi chitara încă din primii ani de şcoală, în orașul natal. În 1997 a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu, luîndu-și apoi masteratul (1999) și doctoratul la aceeași universitate (2008). A urmat cursuri de măiestrie cu Georgeta Stoleriu (Izvorul Mureşului, 1994, Piatra Neamţ, 1996), Mariana Nicolesco (Brăila, 1998), Toma Popescu (Viena, 1999), Ionel Pantea (Budapesta, 2000). Registrul său amplu, ajungând cu lejeritate la notele supraaacute dar şi cu disponibilităţi expresive în registrul grav, timbrul distinct şi talentul actoricesc au impus-o într-un repertoriu divers din punct de vedere stilistic. Mirela Zafiri a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă (25 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 70 de recitaluri, în cadrul cărora 34 prime audiţii de lied românesc) la concerte vocal-simfonice (15 titluri) şi chiar jazz simfonic (7 concerte). A susţinut peste 130 de concerte de arii cu orchestră în Italia, România şi Spania şi a înregistrat 7 CD-uri: Laurențiu Profeta, 7 Cântece pe versuri de Mihai Eminescu (2001), Eternități de-o clipă de Alexandra Cherciu, Bega Blues Band Timișoara, George Enescu, 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, Mihail Jora, Cântece (premieră în viaţa muzicală românească,), ambele în 2009, Colinde pentru mama (2009), Nicolae Coman, Lieduri și poeme (2010). Cântecele lui Laurențiu Profeta în interprertarea Mirelei Zafiri au fost folosite în muzicalul radiofonic Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici (2001), pe un scenariu de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Mirela Zafiri a publicat volumul Fenomenul Mozart (2006) și este autoarea unui amplu studiu despre liedul românesc, încă inedit.

A fost invitată la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale, cât şi pe scenele operelor şi filarmonicilor din toată ţara. Mirela Zafiri are peste 230 minute de înregistrări radio. A fost laureată a festivalurilor-concurs de lied „Mihail Jora” (Bucureşti, 1998) şi „Ionel Perlea” (Slobozia, 1999), a fost distinsă cu Premiul Actualităţii Muzicale pe anul 2000 pentru lied. A câştigat Premiul I la Concursul European Euterpe Taranto (Lama, Italia, 2002), Premiul I la Concursul Città’ di Castelfidardo (Ancona, Italia, 2003), Marele Premiu şi Trofeul de Aur la Festivalul Artelor Pyongyang (Coreea, 2003), Premiul de Excelenţă la Festivalul Naţional al Liedului Românesc (Braşov, 2003), Marele Premiu şi Trofeul Crizantema de Aur (Târgovişte, 2004).

Mirela Zafiri în Musetta din Boema de Puccini, la Opera din Brașov

Prim-solistă a Operei din Braşov în ultimii ani, Mirela Zafiri a avut o predilecţie aparte pentru lied, de la creaţia clasică şi romantică la cea de astăzi. Cultura muzicală vastă, dublată de pregătirea sa teoretică şi de o deschidere rară spre zone stilistice complet diferite, cât şi tehnica vocală de excepţie i-au dat posibilitatea de a aborda cu succes deopotrivă opera şi opereta, repertoriul vocal-simfonic şi cel cameral, dar şi jazz-ul sau stilurile „de graniţă”, de gen clasic-pop, cum sunt cântecele pe versuri eminesciene ale lui Laurenţiu Profeta, precum şi numeroase lucrări scrise de compozitori contemporani, interpretate în primă audiţie. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, avea o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori în multe dintre rolurile pe care le-a interpretat: Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Maria din Fiica regimentului, Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi de Bellini, Juliette din Roméo et Juliette de Gounod, Donna Anna din Don Giovanni de Mozart Musetta din Boema de Puccini, Rosalinda din Liliacul de Johann Strauss etc. Se adăugau la aceste calități dicţia foarte bună, jocul scenic atât de expresiv, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală.

Iată câteva aprecieri critice formulate de-a lungul anilor:

„Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă”– o caracteriza pe Mirela Zafiri profesoara sa Georgeta Stoleriu.

„Vocea ei cristalină este dublată de o tehnica stăpânită cu fermitate şi în egală măsură de o mare putere de muncă. Atrage atenţia prin seriozitatea ei exemplară, prin nobleţea şi accentuata sensibilitate a tălmăcirilor generând o atrăgătoare policromie de nuanţe.” (Doru Popovici, Radio România Muzical 1999).

„Înzestrată cu un deosebit talent scenic, Mirela Zafiri generează o atrăgătoare policromie de nuanţe. Vocea ei cristalină este dublată de o tehnică stăpânită cu fermitate în concordanţă cu o putere de muncă tulburătoare…” (Doru Popovici, „România Mare”, 2 iulie 1999).

„…pledoaria proeminesciană se întregeşte prin glasul delicat al Mirelei Zafiri, tălmăcitoarea sonurilor, numită de Laurenţiu Profeta «o portavoce a muzicii mele care amplifică… emoţia». Cele 7 Cântece pe versuri de Eminescu sunt interpretate cu mare sensibilitate de soprană într-o viziune care împleteşte elemente de lied, romanţă şi muzică pop cu trăiri moderne.” (Grigore Constantinescu, „ABC”, 26 ianuarie 2001).

Mirela Zafiri

„Soprana Mirela Zafiri… a încântat asistenţa prin eleganţa şi farmecul său, dar şi prin vocea cristalină, de o muzicalitate deosebită, ce o aseamănă pe drept cuvânt cu o veritabilă privighetoare.” (Aurel Borşan, „VIP”, 23–29 ianuarie 2001).

„…o voce plină de expresivitate şi culoare, bogată în nuanţe, cu o tehnică desăvârşită şi o capacitate emoţională de aleasă ţinută… dovedind într-o manieră cu totul elocventă maturizarea talentului sopranei Mirela Zafiri, capacitatea sa de a pătrunde în stiluri componistice diferite şi o elevată cultură a cântului.” (Constantin Potângă, „Revista Fundaţiei Academician Prof. Gh. Vrânceanu”, decembrie 2001).

„Mirela Zafiri colaborează intens şi constant cu pianista Ana Maria Ciornei, formând cu aceasta un duo unanim apreciat, perfect sudat sub aspect muzical şi stilistic… În generaţia sa, soprana Mirela Zafiri ocupă un loc aparte prin diversitatea genurilor abordate, evoluând atât în operă sau operetă, cât şi în concerte, atracţia şi interesul său deosebit pentru miniatura vocală concretizându-se în numeroase recitaluri de lied. Mirela Zafiri, remarcabila discipolă a profesoarei Georgeta Stoleriu, desluşeşte în textul poetic şi în muzică sensurile adânci, semnificaţiile ascunse în partitură, fapt care conduce, firesc, la conturarea unei expresivităţi aparte.” (Anca Florea, prezentarea CD-ului Eternităţi de-o clipă, Alexandra Cherciu – Mirela Zafiri – Ana Maria Ciornei, 2001).

„10 iunie 2007: Mirela Zafiri a reuşit să-i ridice în picioare pe cei 2 500 de spectatori prezenţi între zidurile castelului Przemysl, Krasiczyn, nu numai graţie acutelor sale penetrante, ci şi excelentei sale prezenţe scenice.” (Dorian Branea, Agenda diplomaţiei publice, MAE, septembrie 2007).

mirela zafiri opera lied

Reiau mai jos câteva dintre aprecierile pe care le-am formulat, la momentele respective, referitoare la rolurile interpretate de Mirela Zafiri păstrând, așa cum se cuvine, timpul prezent al cronicilor:

În spectacolul Operei braşovene cu Fiica regimentului de Donizetti (2009, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Traian Ichim), interpretarea Mirelei Zafiri este realmente încântătoare, de la aspectul muzical de ansamblu şi de detaliu la cel teatral. Într-un montare dinamică şi cu multe efecte scenice ingenioase, păstrând totuşi acea proporţie de naturaleţe necesară mai ales astăzi, Mirela Zafiri construieşte abil personajul, conferindu-i prin cânt şi joc o varietate de situaţii, desprinse atent din partitura lui Donizetti.

Nu e deloc uşor să „citeşti” acest personaj dincolo de posibilele clişee ale melodramei, de acel sentimentalism care devine, desigur, desuet. Or tocmai acest lucru contribuie la reuşita interpretării sopranei Mirela Zafiri. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, expresivă deopotrivă în registrul mediu şi grav, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, are o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori şi în alte roluri pe care le are în repertoriu (Rosina din Bărbierul din Sevilla, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi etc.). Dicţia foarte bună şi jocul scenic dovedind real talent actoricesc, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală contribuie la realizarea scenică. Eleganţa expresiei şi frazarea adecvată creau efectul dorit în prima arie din actul I („Apparvi alla luce sul campo guerrier”), încheiată cu o cadenţă strălucitoare, cu intervale dificile, atingând energic registrul supraacut, excelent cântată ca de altfel şi celelalte pasaje de virtuozitate. Intrarea personajului în scenă este la rândul ei de efect: „fiica regimentului” împinge un dulap care se deschide înfăţişând micul univers cazon. La fel, mişcarea scenică în această scenă-duet Maria – Sulpizio, în care detaliul regizoral (cele două personaje bagă mâinile în cizme şi imită un marş, cu deplină acoperire în ritmul muzicii, căci este schiţat aici celebrul rataplan) accentuează latura umoristică ce nu trebuie ocolită în montarea acestei opere.

Explozivă în scena cu cor în care cântă o arie de bravură, „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà”, care începe cu o lungă cadenţă şi schimbă mai târziu tempo-ul, lăsându-se dominată de ritmul de rataplan, Mirela Zafiri încântă apoi în duetul cu Tonio prin tonul când delicat, când sentimental sau nostalgic, când jucăuş, când ferm. (Sunt, acestea, fireşte, elementele de construcţie ale personajului.) În ultima parte a actului I, aria „Convien partir, o miei compagni d’arme”, în care Donizetti împleteşte atât de rafinat vocea solistică cu intervenţiile melancolice ale cornului englez, prilejuieşte interpretei etalarea calităţilor lirice, pentru ca actul al II-lea, în care, muzical vorbind, aproape totul se schimbă, să-i permită o gradaţie, bine realizată, între pasajul liric şi cel comic, între cântul lejer şi efectele de virtuozitate care trebuie să atingă uneori burlescul (lunga scenă a învăţării menuetului, în care viorile cântă „alla tirolese”), pentru că totul se sfârşeşte cu acelaşi „cazon” rataplan. În fine, de la aria atât de sensibilă „Le ricchezze ed il grado fastoso”, Mirela Zafiri trece cu dezinvoltură, fără efort vizibil – în aceeaşi scenă de „crudă” virtuozitate vocală (intervale greu de cântat, exploatarea atât a registrului grav, întotdeauna problematic la soprane, cât şi a celui supraacut, de coloratură) – la marşul militar încheiat cu strălucitorul „Evviva la Francia!” Un moment foarte reuşit al interpreţilor este apoi terţetul „Stretti insem tutti tre” (Tonio, Maria, Sulpizio). Detaliul scenografic al clavecinului care se învârte pe scenă devine un preţios auxiliar.

În distribuţia pe care am văzut-o (ianuarie 2010, Opera din Brașov, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Dorel Munteanu), montarea cu Elixirul dragostei de Donizetti se bucură de o interpretare admirabilă. Mirela Zafiri este o excelentă alegere pentru rolul Adina, atât ca voce cât şi ca joc scenic. Pe lângă caracteristicile propriu-zise ale vocii, foarte potrivite acestui rol, de la supleţe la bogăţia de culori timbrale, are o intonaţie lejeră în pasajele cele mai dificile şi o consistenţă muzical-teatrală realmente încântătoare în evoluţia solistică dar şi în duet sau în ansamblu. În aria „Della crudele Isotta”, un surâs discret marca abil nuanţa de detaşare de care vorbeam, acutele din final (si, mi) păstrau în explozia lor acea rotunjime catifelată a intonaţiei, care le conferă multă personalitate. Momente muzicale de vârf au fost cele două duete Adina – Nemorino din actul I şi al II-lea, aria „Prendi, per me sei libero” din actul secund, plină de formule cadenţiale pe două octave, cântate cu o risipă de culori de Mirela Zafiri, scena finală. Construcţia muzicală de ansamblu şi jocul actoricesc plin de naturaleţe, cu treceri subtile de la graţie la exuberanţă, au conturat un personaj care într-adevăr se reţine – şi nu aş exagera defel afirmând că Mirela Zafiri întruchipează o Adina ideală.

În Liliacul de Johann Strauss, Opera din Brașov

Mirela Zafiri atingea veritabile performanțe interpretative, care nu erau doar simple performanțe tehnice, extinderi de registru vocal, nici acestea curente, ci erau dublate de expresivitate și farmec timbral. A cântat aria Gildei din Rigoletto (actul I) de Verdi, „Caro nome”, cu contra-mi natural (mi supraacut, de deasupra portativului). Aici, inflexiunile vocii alcătuiesc parcă o întreagă paletă de reflexe – şi astfel de stări emoţionale transmise eficient, fie că e vorba de încheierea subtilă a primelor măsuri, cu acele semitonuri morendo (si, la diez, la), care se sting în aşteptarea melodiei, de atacul ariei, cu un discret surâs sentimental, fie că mă refer la nuanţa devenită pe neaşteptate senzuală („Col pensier il mio desir / a te sempre volerà”). Lejeritatea intonaţiei, vizibilă şi în intervalele dificile, care solicită salturi uriaşe (cum este cel de decimă, fa diez – la natural) şi în care efortul nu se simte, se supune construcţiei logice, armonioase a ariei, cu cadenţe cântate încântător. „Caro nome” este încheiată de Mirela Zafiri cu un contra-mi de efect, ţinut lung, cu o octavă mai sus decât e scris în partitură, cu o muzicalitate aparte. De altfel registrul îi permitea să atingă fără efort supărător asemenea note „imposibile”, contra-fa în aria Juliettei, „Je veux vivre” din Roméo et Juliette de Gounod şi chiar un ton mai sus. În muzica de jazz, cobora mult sub do, trei trepte cel puțin, în registru, deja, de altistă.

În 2009, trei apariţii discografice într-un singur an reprezentat un adevărat record, în condiţiile de astăzi, mai ales că ele conţin multă muzică românească şi o serie de prime audiţii absolute.

Performanţa a fost realizată de soprana Mirela Zafiri şi cu atât mai mult se cuvine semnalată cu cât calitatea interpretării o recomandă. Nu exagerez spunând că aceste apariţii din ultimele luni ale anului 2009, două compact-discuri (Mihail Jora, Cântece şi George Enescu, Sept Chansons de Clément Marot, la pian: Ana Maria Ciornei) şi un album discografic (Colinde pentru mama, toate la DMG Records Bucureşti), s-au înscris printre evenimentele muzicale majore din ultimul timp.

Modalitatea de abordare a liedului presupune, pe lângă elementele tehnice, de impostaţie, frazare, dozare a sunetului, care o separă de genul de operă, şi o experienţă adecvată. Ca şi în recitalurile de lied pe care le-a susţinut, Mirela Zafiri dovedeşte şi în recentele apariţii discografice o sensibilitate şi o ştiinţă muzicală speciale în interpretarea unor lucrări foarte diferite stilistic. Aşa sunt ciclurile de Cântece de Mihail Jora pe versuri de Tudor Arghezi (op. 16: Ghicitoare, Buna-Vestire, Vaca lui Dumnezeu, Cântec din fluier) şi Mariana Dumitrescu (op. 31: Chiot, Incantaţie, Lumina, Noapte bună, Bună dimineaţa şi op. 40: Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, Acuarelă). Lansat în septembrie 2009, odată cu Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 de George Enescu, discul Mihail Jora reprezintă o premieră şi un adevărat eveniment în viaţa muzicală românească: interpretate de soprana Mirela Zafiri, acompaniată de Ana Maria Ciornei, aceste cicluri de Cântece au apărut acum pentru prima dată pe compact-disc (înregistrare live, unicanal din recitalul care a avut loc în Bucureşti, în 2002). Calitatea interpretării sopranei Mirela Zafiri este cu totul excepţională: o muzicalitate specială, cultură a sunetului, intonaţie de rară expresivitate, fineţe în redarea nuanţelor atât de bogate ale partiturilor, nu în ultimul rând – aspect esenţial – dicţie ireproşabilă, alături de rafinamentul pianistic al Anei Maria Ciornei.

În versiunea ciclului enescian, op. 15, ceea ce impresionează este în primul rând sensibilitatea extremă, fineţea intonaţiei în care poţi afla nuanţe infinite, de la meditaţia poetică la ironia exprimată galant, de la visarea dulce la sfâşierea lăuntrică.

Această sensibilitate aparte se întrevede şi în albumul Colinde pentru mama, editat în preajma sărbătorilor de iarnă. Cele trei discuri conţin 31 de piese, dintre care 10 Colinde de compozitori români contemporani, în primă audiţie absolută, compuse special pentru acest CD de Dan Voiculescu (Colinde, colinde…, în două versiuni), Sabin Păutza (Hai flori dalbe, flori de măr, colind din Banat), Theodor Grigoriu (Îngerii din cer coboară), Felicia Donceanu (Colindă pentru… „drumeţie”), Carmen Maria Cârneci (O, brad frumos…), George Balint (Mândru-şi cânt’ un cerb în codru), Nicolae Coman (Colind la june adormit), Doru Popovici (Măreşte suflet al meu), Carmen Petra Basacopol (Colo-n susu, mai în susu…), colinde populare româneşti şi piese clasice, printre care: Ave Maria de Franz Schubert, Wiegenlied de Bernhard Flies, In stiller Nacht de Johannes Brahms, Wiegenlied de Franz Schubert, Stille Nacht de Franz Xaver Gruber, Wiegenlied de Johannes Brahms, Ave Maria de Charles Gounod, O, Bethleem, oraş micuţ… de Lewis Redner. Orchestraţia, aranjamentul şi conducerea muzicală aparţin lui Cătălin Târcolea.

Fie că sunt monodii de inspiraţie folclorică românească sau bizantină, ca partitura lui Doru Popovici pe un vechi text liturgic, prelucrări folclorice sau cântece binecunoscute care s-au impus aproape ca „folclor” al genului, toate dobândesc o altă personalitate şi o chiar altă dimensiune stilistică prin interpretarea conferită de Mirela Zafiri (uneori pe mai multe voci) şi veşmântul armonic şi timbral nou, realizat de Cătălin Târcolea. Mirela Zafiri pare a cânta aceste colinde cu o altă voce, diferită de cele ale cântăreţei de operă şi de lied. Există aici un firesc aparte, special, bazat pe abordarea şi intonaţia distinctă faţă de interpretările obişnuite ale colindelor, o bucurie de a cânta folosind tonuri angelice, lucrate miniatural, suprapuneri ingenioase, rafinamente cromatice, nuanţe diafane, până la acele pianissime extreme, de o delicateţe infinită, care par a persista reverberându-se. În plus, o transparenţă în sunet greu de întâlnit altundeva. Doru Popovici remarca „senzaţia unei fluenţe infinite în piesele de largă respiraţie”, alături de „legato-ul celest” şi „pronunţia impecabilă”.

Au rezultat astfel adevărate bijuterii muzicale şi de artă interpretativă, care separă net acest album de apariţiile de gen cu care ne-am obişnuit, având totodată, cum s-a spus, şi o certă valoare muzicologică.

Mirela Zafiri a inițiat și organizat Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, a Bibliotecii Metropolitane București, proiect căruia i s-a dăruit cu generozitate, realizând pe lângă concerte camerale foarte apreciate, medalioane dedicate unor mari personalități ale muzicii românești și promovând tineri interpreți. Proiectul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret” a prins viaţă în toamna anului 2009, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, instituţie foarte receptivă la această idee şi care asigură cadrul optim de desfăşurare a unei activităţi complexe cum este o stagiune muzicală. Ideea a fost de a realiza, lunar sau chiar bilunar, o manifestare artistică dedicată în primul rând interpreţilor de azi şi de ieri, din diferite genuri ale muzicii clasice (de aici titlul „După-amiaza unui interpret”) şi, ocazional, cu prilejul unor aniversări, compozitorilor contemporani. Din octombrie 2009 până astăzi, stagiunea din Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane se desfăşoară fără întrerupere, din octombrie până în iunie, în ultima zi de luni a fiecărei luni (cu excepţiile de rigoare), la ora 17.00 şi pot spune, acum, când se apropie deschiderea celei de-a cincea stagiuni, că ea s-a impus în viaţa de concert bucureşteană, stârnind interes şi având un public fidel. Mai mult, cred că această stagiune are profilul ei aparte, aşa cum a fost proiectată şi realizată de la bun început.

Costin Tuchilă

 Mirela Zafiri – video:

Gaetano Donizetti, Aria „”Quel guardo il cavaliere… So anch’io la virtù magica” din opera Don Pasquale

Vincezo Bellini, Aria „Eccomi in lieta vesta…” din opera I Capuletti ed i Montecchi

Franz Schubert, „Ave Maria”

Medalion In memoriam Mirela Zafiri, Biblioteca Metropolitană București, 29 octombrie 2012. Film de Daniel Ciobanu

 Audio:

 Giuseppe Verdi, Aria „Gualtier Maldé… Caro nome” din opera Rigoletto

Gaetano Donizetti, Aria „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà” din opera Fiica regimentului

George Enescu, „Languir me fais” din Sept Chansons de Clément Marot, op. 15

Mihail Jora, „Buna-vestire” din Patru cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op. 16

Laurențiu Profeta, „Pajul Cupidon”, pe versuri de Eminescu

Doru Popovici, „Dintre sute de catarge”, pe versuri de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

***

Detalii despre Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”

Cântice’n cerc

cantice foto

Joi 25 iulie 2013, ora 20, la Grădina „J’ai Bistrot”(Calea Griviţei, nr.55, poarta portocalie, Bucureşti) va avea loc spectacolul live de jazz contemporan, intitulat Cântice’n cerc. Jazz contemporan explorând teme tradiționale într-o fuziune cu adevărat inedită: doi muzicieni cu personalități şi cariere diferite, pianistul Raul Kusak și violoncelistul Adrian Naidin, se unesc într-un proiect original, secundați de Eugen Amarandei la contrabas și Gabriel Bălașa – percuție.

Cântice’n cerc este unul dintre cele mai anticipate proiecte world-jazz ale anului. Cu sorginte clară din filonul tradițional românesc, artiștii dialoghează și interferează, trecând prin propriile experiențe și întâlniri muzicale, pentru a se regăsi în zona modernă, actuală, specifică jazz-ului european.

Amestec de tradițional și avangardă, tehnic și non-conformist, Raul Kusak își testează imaginația într-un experiment acustic inedit și printr-o colaborare în premieră: Adrian Naidin.

Strălucitor în partiturile clasice, plin de forță și har în folclor, Adrian Naidin l-a inspirat pe regizorul grec Mihalis Kakogiannis, iar muzicianul leton Mischa Maisky, supranumit „Paganini al violoncelului”, îl numără printre cei mai talentați dintre ucenicii săi.

Susținere: 30 RON.

Urban Culture Fusion

urban culture fusion

eveniment liber sa spunMarți, 16 iulie a.c., la ora 12.00, la Hotel Ibis Nord – Sala Rossini, Calea Grivitei 143, etj 1, București (acces metrou Gara de Nord ) va avea loc conferința de presă a Urban Culture Fusion – Summer Music Academy Sinaia, organizată de jmEvents și European Music Academy din Franta. Prezidiul va fi format din: Luigi Gageos, Președinte jmEvents și Constantin Șerban, Director Artistic European Music Academy. Subiect: Urban Culture Fusion – Connect Europe through Music! Summer Music Academy Sinaia.

Urban Culture Fusion este un proiect care se distinge prin originalitate, dar și prin dimensiunea europeană de amploare, desfășurându-se în 7 țări: Germania, Franța, Italia, Austria, Bulgaria, Marea Britanie și Romania într-un turneu de 20/25 concerte. Evenimentul prezintă în concerte inedite un melanj între artiști de elită de jazz și clasic, care interpretează impreuna aranjamente muzicale special create, fusion jazz-clasic, pe teme cunoscute din repertoriul internațional de jazz, pop, blues, clasic, muzică de film.

Summer Music Academy Sinaia se află la a doua ediție în România, la inițiativa European Music Academy, condusă de Constantin Șerban, Director artistic și concert-maestru al Filarmonicii din Nantes. După 5 ani de succes in Franta, s-a decis extinderea acestui program și în Romania, în parteneriat cu jmEvents. Proiectul include atât concerte, cât și cursuri de master pentru vioară, violă, violoncel, susținute de maeștri din Franta, Germania, Irlanda și România.

Persoană de contact: Bogdana Horațiu, jmEvents, tel: +40 720 31.61.62
office@jmEvents.ro | http://www.jmevents.ro/ 

EUROPAfest is on Facebook | MySpace | YouTube | Twitter