Târgul de Toamnă de la Călărași

targul de toamna calarasi

În fiecare an, conform tradiţiei, în perioada 1–8 septembrie 2013, autorităţile locale – Primăria Municipiului Călăraşi prin Serviciul Public Pieţe-Oboare (SPPO) – organizează în Călăraşi, în Piaţa Obor, Cartierul „Cărămidari-Obor” Târgul de toamnă sau, aşa cum ne-am obişnuit să-i spunem popular, Bâlciul.

Astfel, au fost repartizate şi amenajate spaţiile pentru închiriere de terenuri agenţilor economici în zona Obor – locul unde vor fi amplasate spaţii pentru comercianţii din zonele industriale şi de alimentaţie, pentru zonele cu mărfuri şi fructe şi spaţiul pentru Parcul de distracţii. Magazine cu articole vestimentare şi încălţăminte, produse textile, produse de papetărie, rechizite, jucării, tarabe pentru fructe şi legume, patiserii, restaurante, obiecte din piele şi blănuri, cruci de piatră, meşteşuguri populare, artizanat, produse din lemn, butoaie pentru ţuică şi vinuri tradiţionale, ceramică sau lut, icoane pe sticlă şi lemn, obiecte de cult, împletituri tradiţionale, vase din lut, oale, străchini, farfurii, ulcioare…

calarasi vase targ toamna

A fost instalat şi Parcul de distracţii pentru copii şi tineret. Deschiderea oficială va avea loc duminică, 1 septembrie şi Temeiul Târgului, pe 8 septembrie. La eveniment sunt asteptaţi să participe: agenţi economici, persoane fizice/ juridice din judeţ, din toată ţara şi din Bulgaria, meşteri populari – meşteri artizanali, olari, pictori de icoane şi tablouri, meşteşugari, dulgheri, producători de bucate tradiţionale româneşti.

www.primariacalarasi.ro

 

Premieră la Teatrul Mignon: „Vorbe, vorbe, vorbe…” de Dumitru Solomon

premiera regia delia nartea

eveniment liber sa spunVineri, 12 iulie, luni, 15 iulie și marți, 30 iulie 2013, la ora 20.30, la Teatrul Mignon din București (str. Hristo Botev nr. 1) va avea loc spectacolul Vorbe, vorbe, vorbe…, cinci texte de Dumitru Solomon (Vorbe, vorbe, vorbe…, Orient-Expres, Superba, nevăzuta cămilă, Joc și Coșmar). Premiera recent înființatului Teatru Mignon îi are în dumitru-solomondistribuție pe tinerii actori Luminița Bucur, Oleg Apostol, Alexandru Sinca. Scenografia: Mirela Trăistaru. Regia artistică: Delia Nartea.

„Scriu comedie fiindcă îmi place să-i văd pe oameni râzând, fiindcă mă bucură lumina de pe chipul omului care zâmbește, așa cum mă înspăimântă întunericul de pe chipul celui care nu poate sau nu știe să zâmbească”, spunea Dumitru Solomon (14 decembrie 1932, Galați–10 februarie 2003, București).

„Proiectul Vorbe, vorbe, vorbe… s-a născut din dorinţa de a oferi unor tineri actori talentaţi – Luminiţa Bucur, sigla teatrul mignon bucurestiOleg Apostol şi Alexandru Sinca – posibilitatea de a juca şi de a se juca pe texte româneşti contemporane, într-un spaţiu creat special pentru spectacole de teatru cu distribuţie mică, de calitate: un spaţiu cu adevărat Mignon. Textele alese sunt 5 piese scurte de Dumitru Solomon: Coşmar, din volumul de schiţe dramatice şi piese într-un act Dispariţia (București, Editura Pentru Literatură, 1967), Superba, nevăzuta cămilă, Orient-Expres, Vorbe, vorbe, vorbe… şi Joc, din volumul Socrate (București, Editura Eminescu, 1970). De ce aceste texte? Simplu! Au câte două personaje, au umor, finalul te surprinde, au un plan doi, replicile curg”, declara regizoarea Delia Nartea.

delia nartea

Delia Nartea

Teatrul Mignon a fost inaugurat pe 10 mai a.c., propunându-și ca într-o perioadă de criză socio-economică să amintească de epoca înfloritoare a Bucureştiului de altădată, prin sala modern amenajată, dar care sugerează luxul arhitectural de odinioară. Cu o capacitate de 60 de locuri, Mignon promite întâlnirea teatrului cu spectatorul, într-un spaţiu intim, elegant.

Fiziologia gustului: Ceaiul

ceai istoric china anglia himalaya feluri de ceai

Doamnelor și domnilor, m-am gândit că n-ar fi rău să vorbim și despre ceai, poate cea mai consumată băutură de pe planetă după apă. Se spune, pentru că nu se ştie sigur, că ceaiul a fost descoperit acum 5000 mii de ani în timpul împăratului chinez Shen Nung, iar în Anglia, de pildă, a ajuns abia în secolul al XVII-lea, când marinarii Companiei Indiilor de Est au adus din China pachete cu frunze de ceai pentru rude şi prieteni. Ca să realizaţi cât de mult le-a plăcut ceaiul, pe la 1700 existau în Londra peste 500 de cafenele care vindeau ceai. Statisticile vremii arată că a scăzut astfel consumul de alcool.

ceai_canicula

Pe la începutul secolului al XIX-lea, Ana, soţia celui de-al şaptelea duce de Bedford, a început tradiţia ceaiului de după-amiază, pentru a suporta mai uşor timpul până la cină. De, foamea dar și plictiseala au fost şi vor rămâne cucoane mari! Cam în aceeaşi perioadă, cel de-al patrulea conte de Sandwich, mare jucător, nu a dorit să se depărteze de masa de joc şi a pus o umplutură între două felii de pâine. Remarcaţi cum se poate scrie istoria, fie ea şi cea gastronomică? Pe la 1904 un comerciant din New York, a trimis, evident din greşeală, mostre de ceai în pliculeţe de mătase, inventându-se astfel ceaiul la pliculeţ. Lămâia adăugată la ceai este un obicei rusesc, adus în Anglia de fiica cea mare a reginei Victoria, care se măritase cu împăratul Prusiei.

Himalaya

Himalaya

Pentru a vă stârni interesul față de această licoare minunată, vă reamintesc, doamnelor şi domnilor, că există un ceai care este privit ca şampania ceaiurilor. El creşte la poalele munţilor Himalaya, la o altitudine de peste două mii de metri. Alegerea vă aparţine.

Cu bine și cu bucurie!

Pușa Roth

Săptămâna PSI pentru părinți

Saptamana-PSI-pentru-Parinti

eveniment liber sa spunVrei să afli care sunt semnele care-l trădează pe copilul tău atunci când te minte? Ai vrea să înțelegi ce-l atrage așa de mult la jocurile video? Dorești să-l faci premiant, dar el pare să aibă alte gânduri? A ajuns la vârsta turbulentă a adolescenței și cauți noi căi de comunicare? Află ce se întâmplă în mintea lui și care sunt cele mai eficiente planuri de acțiune de la psihologi și psihoterapeuți cu experiență din orașul tău. 


Între 11 și 17 februarie 2013, Editura Trei și Librăriile Cărturești ți-au pregătit o ediție specială a Săptămânii PSI. Părinți și bunici, educatori și psihologi sunt așteptați în șapte orașe universitare, la o discuție cu specialiști în psihologia copilului și adolescentului.

Vei afla cum să transformi basmele în instrumente terapeutice, cum să descifrezi limbajul secret al celor mici, cum să calmezi tensiunile inventând jocuri, dar mai ales ce poți învăța de la copilul tău și cum să-i asiguri o dezvoltare armonioasă.

shahrzad hazrati portret de copil

Shahrzad Hazrati, Portret de copil

Intrarea la evenimentele de la Librariile Cărturești este gratuită, iar cărțile de parenting și psihologia copilului ale Editurii Trei vor putea fi cumpărate cu o reducere de 25% în toată săptămâna 11–17 februarie.

Săptămâna PSI pentru părinți găzduiește psihologi și specialiști în parenting din București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov, Arad și Constanța.

• Program București – Librăria Cărturești Verona

1. Performanțele școlarului între lipsa de implicare a familiei și presiunea de a fi primul. Invitată: Irina Petrea, miercuri, 13 februarie, ora 18.00

2. Darul cuvintelor. Rezolvarea conflictelor în relația părinte – copil. Invitată: Mirela Horumba, joi, 14 februarie, ora 18.00

3. Interacțiunea cu copiii prin jocuri. Invitată: Miruna Pătrașcu, vineri, 15 februarie, ora 18.00

4. Ce învață copilul când se joacă? Invitată: Anca Munteanu, sâmbătă, 16 februarie, ora 11.30.

emile-munier-pardon-mama 1888

Émile Munier, Pardon, mama, 1888

• Program Cluj-Napoca– Librăria Cărturești (Iulius Mall)

1. Dicționar de iubire pentru părinți. Invitată: Gabriela Hum, miercuri, 13 februarie, ora 18.00

2. Rețete de jocuri. Să petrecem timp de calitate în familie! Invitată: Alexandra Gorea, joi, 14 februarie, ora 18.00

3. Tatăl gravid – sau prin ce trece și ce rol are tatăl în toata aventura pre și post natală. Invitată: Nora Niculescu, vineri, 15 februarie, ora 18.00.

• Program Timișoara – Librăria Cărturești, Mercy

1. Cum să fii părinte bun pentru adolescenți. Invitați: Mircea Dragu, Carina Dragu, joi, 14 februarie, ora 18.00

2. Anii magici. Construiește o viață frumoasa copilului tău. Invitată: Ursula Sandner, vineri, 15 februarie, ora 18.00

3. Moștenirea emoțională lăsată copiilor noștri – Positive Parenting. Invitați: Dora Chelemen, Oana Bot, sâmbătă, 16 februarie, ora 11.30.

emile munier moment special 1874

Émile Munier, Moment special, 1874

• Program Iași – Librăria Cărturești, Palas

1. Minciuna dintre părinți și copii. Invitat: Cristi Petrescu, marți, 12 februarie, ora 18.00.

2. Despre copil, ca membru al familiei: cum facem să creștem armonios, ca indivizi și ca întreg. Invitată: Sânziana Baltățescu, miercuri, 13 februarie, ora 18.00

3. Limbajul secret al copiilor. Cum să-ți înțelegi mai bine copilul. Invitată: Roxana Postolache, joi, 14 februarie, ora 18.00.

emile munier portretul mamei cu fiica 1885

Émile Munier, Portretul mamei cu fiica, 1885

• Program Brașov – Librăria Cărturești

1. Descoperă arta de a fi părinte, învățând de la copilul tău. Invitată: Laura David, marți, 12 februarie, ora 18.00

2. Cum să-ți înțelegi mai bine copilul prin intermediul poveștilor. Invitată: Dana Militaru, miercuri, 13 februarie, ora 18.00.

3. Criza adolescenței. Relația părinte – adolescent. Invitată: Veronica Jardan, joi, 14 februarie, ora 18.00.

• Program Arad – Librăria Cărturești

1. Lumea poveștilor la orice vârstă. Invitată: Roxana Maier, luni, 11 februarie, ora 18.00

2. Ce le spunem copiilor despre sexualitate. Invitată: Rodica David, miercuri, 13 februarie, ora 18.00

3. Arta de a făuri oameni. Invitată: Daniela Tomșa, vineri, 15 februarie, ora 18.00.

cel mai bun prieten al ei emile munier1882

Émile Munier, Cel mai bun prieten al ei, 1882

• Program Constanța – Librăria Cărturești

1. Părinții – o soartă și cu încă o soartă egal un destin. Invitat: Cristi Bălan, joi, 14 februarie 2013, ora 18.00.

2. Influența relației maritale asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Invitat: Adrian Trică, vineri, 15 februarie, ora 18.00

3. Ce au nevoie să audă copiii. Invitată: Melina Iordache, sâmbătă, 16 februarie, ora 11.30.

Când dragostea poartă pâslari

commedia dell arte teatrul masca

„Având în vedere lunga colaborare cu Teatrul Masca și cunoscându-i foarte bine actorii, m-am gândit să lucrez la acest nou spectacol așa cum o făceau poeții companiilor de teatru în 1600 pentru actorii de commedia dell’arte. La fel ca Flaminio Scala din «Trupa Gelosi», m-am gândit la caracteristicile fiecărui actor, am ales canavalele cele mai importante, printre care: «I due vecchi», «Pantalone impazzito», «La pazzia di Isabella» și apoi am scris și compus pentru fiecare dintre ei. Am creat un spectacol palpitant de commedia dell’arte cu glume, certuri, muzică, cântece și, desigur, jocul cu masca.

Dacă sunteți atenți, puteți recunoaște cuvintele celebre ale unora dintre cei mai importanți scriitori, cum ar fi Shakespeare, Molière, Goldoni, dar și mituri din tragedia greacă. Și, dat fiind faptul că nebunia este un element-cheie al commediei dell’arte, m-am gândit să mă joc chiar și cu muzica: melodii pop și rock vor fi transformate în cântece madrigale, spre fericirea publicului tânăr.

Când dragostea poartă pâslari este un spectacol ce conține ingredientele necesare pentru a distra, a captiva și a seduce publicul de toate vârstele.

Așa că, dragi spectatori, veniți și distrați-vă! Spectacolul este pe cale să înceapă …” – Michele Modesto Casarin.

pantalone

Vineri, 1 februarie 2013, ora 19.00, Teatrul Masca din Bucureşti (Bulevardul Uverturii, nr.70-72) vă invită la spectacolul Când dragostea poartă pâslari. În distribuţie: Dora Iftode, Alina Crăiţa, Cristi Neacşu, Ana Sivu Daponte, Răzvan Teodorescu, Cosmin Creţu, Anamaria Pîslaru, Emilia Manea, Eugen Fetescu, Ioana Rufu. Regie şi scenariu: Michele Modesto Casarin. Asistent de regie: Manuela Massimi. Muzica: Gabriel Bassarabescu. Costume: Licia Lucchese. Scenografie şi măşti: Stefano Perocco di Meduna. Lupte scenice: Ioan Albu. Canto: Haricleea Bădescu. Croitorie: Sonia Marianni, Caterina Volpato. Păpuşi: Laura Dumitraşcu-Duică.

Itinerarea expoziției „Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu” la Roma

Daniele Ranzoni, Portret de copil, 1877

Miercuri, 7 noiembrie 2012, ora 18.30, la Accademia di Romania din Roma va avea loc vernisajul expoziţiei itinerante Childhood. Remains and heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu (Infanzia. Tracce e tesori), organizată în cadrul proiectului european omonim, finanţat prin programul Cultura 2007–2013, curator: Lila Passima. Organizatorii proiectului european sunt Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Institutul Cultural Român, Asociaţia Artees (Franţa) şi Muzeul Lębork (Polonia), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România. Expoziţia va fi deschisă la Roma în perioada 8–28 noiembrie 2012. Continuă lectura „Itinerarea expoziției „Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu” la Roma”

Primul eveniment organizat de către o organizaţie din România în cadrul Forumului Mondial Urban

Asociația Odaia Creativă din România a fost selectată să susțină unul dintre evenimentele de networking din cadrul Forumului Mondial Urban organizat de Organizaţia Naţiunilor Unite-Habitat (ONU-Habitat), aflat la cea de-a șasea ediție, care va avea loc între 1 și 6 septembrie 2012 la Napoli (Italia).

Forumul Mondial Urban este organizat de Organizaţia Naţiunile Unite o dată la doi ani şi este una din cele mai deschise şi renumite platforme internaţionale care analizează procesele de urbanizare, precum şi impactul lor asupra oraşelor, economiilor, mediului şi politicilor publice. Forumul aduce împreună o diversitate de actori la nivel internaţional: şefi ai guvernelor, miniştri, reprezentanţi ai administraţiilor publice locale, organizaţii non-guvernamentale, organizaţii internaţionale, membri ai comunităţii academice.

Evenimentul Asociației Odaia Creativă va expune mijloace şi strategii pentru implicarea tinerilor în procesele de planificare urbană, în prezența unor profesioniști internaționali: urbanişti, lideri de tineret, academicieni şi specialişti în politici publice.

Practic, Asociația Odaia Creativă propune, prin evenimentul prezentat la Forumul Mondial Urban (World Urban Forum), metodologii concrete ce iau în considerare procesele de guvernanţă şi dinamica socială a oraşelor. Asociația îşi propune să aducă laolaltă tineri vizionări, specialişti în planificarea urbană şi reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale în vederea unui dialog constructiv pe tema parteneriatelor public-privat, care se axează pe calitatea vieţii şi creşterea economică.

În program va fi inclusă şi o simulare interactivă a metodologiei Habitat (concept Odaia Creativă), care a reuşit să sintetizeze mecanismele legislative care definesc planificarea urbană a oraşului Bucureşti şi să ducă mai departe dezbaterea asupra factorilor care contribuie la dezvoltarea sustenabilă şi prosperă a oraşelor. Habitat este joc de tip boardgame pentru patrimoniu şi urbanism în București. Acesta este gândit astfel încât să stimuleze imaginaţia şi viziunea modului în care potenţialul creativ al patrimoniului poate fi îmbinat cu nevoile de tip economic ale unui oraş. Jocul a fost lansat în noiembrie 2011 la București și continuă să fie distribuit în spaţii publice şi pus la dispoziţia utilizatorilor: cafenele, ceainării, grupuri extracurriculare tematice, biblioteci, muzee.

Experienţa Habitat va fi dublată de proiecte similare, în cadrul atelierului fiind invitaţi Festivalul reSITE (Republica Cehă), cu o prezentare a impactului Festivalului asupra strategiei de dezvoltare a oraşului şi Kallipolis (Italia), cu o contribuţie privind People versus Borders, un proiect de proiect de regenerare urbană şi de mediu pe malul râului Dobrinja, Sarajevo.

La evenimentul de la Forum, Implicarea tinerilor în planificarea urbană sustenabilă: Metode şi Perspective (miercuri, 5 septembrie 2012, orele 16.30–18.30, Pavilionul 6, Mostra d’ Oltremare, Fuorigrotta district), sunt așteptați peste 100 de participanți internaţionali. Intrarea este liberă. Asociația Odaia Creativă a lansat invitații către autorități publice, bresle profesionale și mass-media specializată pentru a lua parte la eveniment.

Temele principale tratate de metodologiile prezentate în cadrul evenimentului vor fi: vitalitatea economică în mediul urban, cadrul instituţional şi normativ al planificării urbane, vitalitatea culturală a oraşului și actori în dezvoltarea urbană: autorităţile locale, reprezentanţii puterii politice, societatea civilă, investitori.

www.odaiacreativa.ro

http://www.facebook.com/OdaiaCreativa

Mădălina Corina Diaconu

Ileana Dana Marinescu sau Dana Castelana

„Cariera mea a început – după cum mărturiseşte Ileana Dana Marinescu – într-o vară din adolescenţă, când am fost atrasă de o natură statică aşezată în atelierul unor artişti, membri ai familiei. Timp de câteva ore am intrat într-un fel de transă creativă şi am reuşit să fac prima mea lucrare după natură. Peste câţiva ani absolveam secţia de Artă Monumentală a Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti, la clasa profesorului Simona Vasiliu-Chintilă.”

Pornind de la această mărturisire a artistei pe care prietenii o alintă „Dana Castelana”, vom încerca să pătrundem în universul ei artistic, indirect, nu printr-un interviu, ci prin opiniile acelora care i-au comentat creaţia.

În revista „Viaţa Românească”, nr. 5-6/2010, Florin Toma se apleacă asupra operei artistei într-un articol pe care l-a intitulat Micro-macroscopia basmului, deschizând o cale de înţelegere a creaţiei Danei Marinescu:

„Consistenţa operei unui artist, proiectată în agenda de interes a Cetăţii, se esenţializează, de regulă, printr-o sentinţă rapidă, urmare a unui proces sumar. E bun sau, mă rog, se mai discută. Merită sau nu merită. Prin urmare, sinchiseala publică devine prevalentă în dauna unui îndreptar de plăceri personale. Atunci, însă, când, din pricini neştiute, criteriile de taxonomie severă se gripează şi nu mai slujesc confortului minţii, atunci, singură emoţia rămâne ca unic principiu valorizator. Rezultatul: pe lângă cohorte întregi de artişti clasificabili dintr-o singură clipire de sistem, există şi câţiva ex-centrici, care nu încap în niciun sertar terminologic. Patul lui Procust e prea mic pentru ei. Oricât ai căuta, distanţa focală după care se reglează privirea critică asupra lor nu este trecută în planşele generale pentru studiul vederii în artă. Pe aceşti imposibili n-ai unde să-i aşezi.

Ileana Dana Marinescu face parte din această redusă elită de artişti care se obstinează să nu se adapteze la conceptele de formaţiune, de val ori de generaţie. Ea nu se lasă defel inclusă în sistemul referenţialului manierist-academic, în interiorul căruia, de cele mai multe ori, metoda autoritară este travestită viclean, dar, din păcate, vizibil de neizbutit, în veşmintele pretenţiei de orânduială.

Originalitatea operei sale constă în faptul că aceasta nu poate fi structurată. Nu există, în creaţia artistei, perioade, categorii sau mutaţii. Opera sa de realcătuire a realităţii e unică, e omogenă, e unitară. Prin strădania mâinilor sale şi a fanteziei iscusite, artista adună bric-à-brac-ul minuscul ce ne înconjoară, resturile reci ale acestei lumi construite din detalii cu termen redus de valabilitate, şi, integrându-le, fără grabă, pe-ndelete, într-o altă disciplină existenţială, supusă doar coerenţei viziunii personale, născoceşte o nouă hermeneutică a intimităţii. Una prin excelenţă incandescentă. Aglomerarea barocă, spaţiul nostru vital ticsit de robineţi, şuruburi, piuliţe, capace de pix, cutii, ochelari, ştechere, becuri, furtunuri de duş, capete de sârmă, sticluţe goale de parfum, broşe, lupe filatelice, cioburi de faianţă, şiraguri de mărgele, cabluri sau plăcuţe de cupru… în principiu, orice mărturie minusculă, absolut orice rămăşiţă materială a cotidianului banal, ce prisoseşte sau nu e băgată în seamă, intră, printr-o nouă sintaxă, nebănuită de noi şi cunoscută doar de artistă, în regim de urgenţă poetică. Derizoriul microcosmic se preschimbă în spectaculos, iar detaliul se topeşte în căuşul unei decoraţii compozite, pe alocuri năstruşnice prin inventica imaginaţiei. Devine emoţie. Adică, dacă ar fi să-l susţinem pe Jean-Paul Sartre, o cădere bruscă a conştiinţei în magic.

Titlul său, de care se bucură în mediul artistic, acela de regină a obiectelor mici, precum şi alintul din partea prietenilor, Dana Castelana, susţin împreună nu numai destinaţia unei simpatii deosebite, legitimă de altfel, ci şi apropierea afectuoasă de excepţia elegantă pe care creaţia sa o reprezintă. Tehnica originală de assemblage, folosită de ea, şi care cu greu ar putea fi numită sculptură, este seducătoare în primul rând datorită contradicţiei pe care se sprijină la bază; cum s-ar spune, un oximoron simpatic. Respectabilitatea, seriozitatea, cu care, în general, un artist atacă lumea, spre a o recrea conform puterilor, dorinţelor şi principiilor sale, se transformă la Ileana Dana Marinescu într-o insaţiabilă poftă de joacă. O frenezie a compunerii unui univers personal, particular, în care totul este circumscris ludicului. Un univers poate, datorită opresiunii amănuntului, la fel de halucinant ca şi acela celest, veritabil. Dar, urmare a unor savante manevre de învăluire semantică şi a unei neobosite alternanţe vizionare între nivelurile micro şi macro, el se opreşte tot acolo. Adică, la borna convenţiei. A jocului. Ceea ce, să recunoaştem, este cel puţin savuros pentru un artist serios şi matur: să se copilărească estetic.

Astfel, fleacurile de materie primă, de fapt insipide luate fiecare în parte, sunt dizolvate într-o magmă creativă primară, din care răsar plăsmuiri încărcate de o incontestabilă concreteţe: de la insecte graţioase, accesorii de îmbrăcăminte în foiţă de cupru sau păsări suspect de volatile, având în vedere materialul din care sunt construite, adică metalul, până la structuri antropomorfe bizare, snoave încărcate de înţelesuri hâtre ori apropouri epice grave ascunse, de pildă, în faldurile unui drapel imaginat în plasă de sârmă. Coerenţa fragmentarismului extras din aceste idei laminate este aşa de orgolioasă justificat şi sublimează atât de bine eforturile de bricolaj în colaj (tridimensional!), încât ne aminteşte replica unui personaj al lui André Makine: «Sunt aşa de perfect, încât va trebui să învăţ să greşesc.» În onirismul ei lucid, Ileana Dana Marinescu se ţine departe de orice eroare.

Schimbarea survine însă, deopotrivă, şi în consistenţa nălucirilor ce scotocesc imaginaţia artistei, şi în decorul de travaliu: în loc de trusa cu dălţi a sculptorului sau de paleta cu vopseluri a pictorului, pe bancul ei de lucru – impropriu zis, fiindcă este, de fapt, o măsuţă aflată lângă un fotoliu, în sufragerie – se găsesc foarfeci, patent, ciocan şi pastă de lipit. În acelaşi timp, nicio eboşă, niciun proiect, care ar putea însoţi lucrarea, nu poate fi previzionat. Totul este manufactură dintr-o singură respiraţie […].”

În articolul semnat de Maria Oprea (Asociaţia Liga Albanezilor din România) , intitulat Ileana Dana Marinescu: lumea sculpturilor din esență de parfum, descoperim o altă dimensiune a creaţiei sale:

„E o lume a magiei. Frumoasele prinţese cu trupuri din sticluţe de parfum şi podoabe din mărgele şi frunzuliţe te privesc trufaşe din ramele unor tablouri cu alveole minuscule, pline de taine vechi. Din clipă în clipă, te aştepţi să iasă Harry Potter şi să le atingă cu bagheta sa magică. Într-un colţ, artista Dana Marinescu supraveghează miracolul.

Casa artistei Dana Marinescu este un spectacol. Fiecare încăpere, perete sau colţ spune prin vocile micilor sculpturi inrămate câte o poveste. Este recitirea într-o altfel de lectură a unei lumi trecute, cu esenţă de parfumuri aristocratice. Gândul te duce la vremea străbunicilor şi a rochiilor cu crinolină, a evantaielor din dantelă şi a dulceţurilor fine. Totul recompune un univers de o feminitate năucitoare, de care te ataşezi definitiv. În rame de tablouri casetate, în colivii-adăpost, stau, privesc ori povestesc zeci de sticluţe de parfum devenite frumoase cochete în rochii de metal, fluturi din pietre şi mărgeluţe, ceasuri vechi, vulturi fabuloşi şi sifoane devenite regi. Agățate pe pereţi ca niște picturi, în cadre de lemn sau cutii, sculpturile Danei Marinescu pot fi încadrate în genul artei obiectuale sau decorative. De formaţie monumentalist, Dana Marinescu, acum în vârstă de 60 de ani, multipremiată la saloanele naţionale de profil, a abordat de-a lungul întregii ei activităţi toate genurile artelor plastice, de la pictura pe sticlă, în ulei, creaţii vestimentare, tapiserie, sculptură, până la arta obiectuală. «Tot ce-am acumulat în timp ca experienţă de viaţă s-a sedimentat şi a ieşit la suprafaţă. Nu mă mai mulţumea bidimensionalul şi am simţit nevoia să ies din pagină şi să trec la tridimensional.» Aşa au apărut frumoasele cu siluete din sticluţe de parfum şi depuneri galvanice, mici poeme plastice ale unei lumi întrupate din obiecte banale, vechi, cu valoare sentimentală. Parfum de cutie muzicală spune povestea a 8 sticluţe de parfum cu aripi din partituri muzicale, devenite note-păsări. Din arsenalul feminin este alcatuită o Nuntă barocă, unde pe cadre de lemn, într-o ramă, stau la masă mirele şi mireasa, iar mai jos nuntaşii sobri, întrupaţi din sticluţe de parfum şi podoabe metalice. Fluturi din sârme şi pietre semipreţioase Zboară din alveole, din lăcaşurile lor, pe cadrul ramei. Fragmente de scoici, corali sau frunze metalizate revin la viaţă sub forma unor insecte ce se aşează pe Ochiuri de geam, la lumină. Ceainicul sau banalul felinar capătă chipul gâzei care doarme pe capul acestor obiecte casnice. Banana metalizată conturează trupul unei găini insoţită de cocoşul ei (Cămin), vulturii-oameni ies şi intră din colivie arătându-şi armurile făloşi (Colivia), ceasuri cu aripi s-au așezat pe fereastra deschisa a ramei (Timpul ce zboară). Vin apoi Albă ca zăpada şi cei şapte pitici, Pădurea din frumoasa adormită, Cocheta, Stup cu gazetă de perete, Parada cochetelor, Insectar, Cochetele în vitrina din Herbert-Strasse, Fotografia străbunilor şi parfumul ei, lucrări de un inedit şi o frumuseţe cu totul aparte. Dana Marinescu demonstrează că nu trebuie să recurgi la coloşi monumentali pentru a transmite mari mesaje artistice, pentru că, iată, esenţele tari se ţin în sticluţe mici. Fiecare lucrare alcătuieşte un întreg univers artistic, uman şi spiritual, amprentat de spiritul ludic al autoarei lor. «Îmi place să mă bucur. Mi-ar plăcea să existe o lume mai veselă, mai prietenoasă! Cât despre lucrările mele, toate îmi plac! Toți sunt copiii mei. Noi artiştii suntem toţi câte un mic Pygmalion. Ne iubim lucrările!»”

O altă opinie ce potenţează dialogul vizual, scoţând în evidenţă o altă dimensiune a artei sale:

„Nu credeam că poate exista aşa ceva în Bucureşti, până când n-am trecut pragul casei din strada Matei Voievod în care locuieşte plasticiana Ileana Dana Marinescu. Imobilul este un muzeu al colecţiilor şi reuneşte cele mai diverse obiecte: de la ascuţitori, chei şi lacăte la icoane, jucării şi fluiere… Confesiunile Danei Marinescu sunt dintre cele interesante şi sincere, mărturisind o irezistibilă atracţie pentru lucrurile făcute de mâna omului…

Este uimitor cum, deşi formată ca artist monumentalist, Ileana Dana Marinescu se manifestă plenar în postura de artist al decorativului. Creatoarea dovedeşte o rafinată feminitate în tot ce produce. O ajută şi încântătoarea casă-muzeu, din care îşi extrage de cele mai multe ori temele. Pe care le găseşte la tot pasul, în fiecare cameră, pe fiecare perete, în fiecare colţ. Ileana Dana Marinescu este scenograful propriei locuinţe, regizorul propriilor colecţii. Este un demiurg delicat, într-o lume de fragilităţi…” (Marcela Gheorghiu, „Ziarul de duminică ”).

„Mulţi ani după absolvire, Dana Marinescu a făcut pictură pe sticlă, cu o mare fineţe a detaliului, în game de griuri colorate preţioase. Deşi tehnica picturii pe sticlă sau preferinţa pentru detaliu sunt proprii artei decorative, în cazul artistei este vorba despre cultivarea unei spontaneităţi şi a unei prospeţimi a liniei şi a culorii impuse de această tehnică. Din acest motiv afost asemuită cu Marc Chagall sau cu Juan Gris.

Fiind un spirit liber, aflat în căutări continue şi experimentând, din principiu, modalităţi de expresie plastică diverse, Dana Marinescu a continuat să îşi extindă arealul imagistic în tridimensional, găsindu-şi astfel propriul drum. După cum mărturiseşte artista, într-o zi, a început să i se pară insuficientă iluzia tridimensionalităţii picturii convenţionale, astfel încât, pornind de la o pictură ce reprezenta o femeie «cochetă» a extrapolat reperele deja existente aplicând peste lucrare elemente din recuzita reală a budoarului şi transformând pictura în obiect. Sticluţa de parfum va deveni un laitmotiv în lucrările ulterioare ale Danei Marinescu. Ea reprezintă un avatar al intimismului şi va căpăta conotaţii diverse, de la antropomorfism până la fabulos.

Căutările sale în domeniul obiectualismului au debutat cu peste zece ani în urmă şi, între timp, tehnica asamblării perfecte între materiale fundamental diferite, comparabilă cu cea criselefantină sau cu cele mai recente experimente din domeniul creaţiei vestimentare sau cea a bijuteriilor de autor, a devenit secretul atelierului Danei Marinescu. Obiectele sale îşi întrec condiţia de fragmente ready-made, fiind înnobilate de finisajele perfecte şi de preţiozitatea filigranului, iar cromatica şi dispunerea elementelor compoziţionale în spaţiu creează o iluzie apropiată de miniatura germană, în care personajele sunt substituite de creaturile fabuloase imaginate de artistă.

Prima expoziţie personală cu aceste obiecte asamblate din materiale diverse şi înnobilate cu metal, în special cupru s-a numit Bijuterii de perete şi a avut loc la Galeria Simeza din Bucureşti în 2004. În luna aprilie 2006, artista va ieşi pe simeze cu o nouă expoziţie personală numită Oul şi ale lui. Expoziţia va avea loc în preajma Sărbătorilor de Paşte la Galeria «Căminul Artei» – parter şi va fi vernisată de criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu. Oul reprezintă forma primordială perfectă, atât funcţional cât şi simbolic. Asamblajele artistei, de dimensiuni mici repetă această formă până la epuizare sau până la eludarea semificaţiilor acestuia. Ele sunt de provenienţă diversă de la ou în sine până la obiecte aluzive. Preferinţa sa pentru monumentalitatea unor detalii construite cu precizie în miniaturi şi bijuterii, în special cele din Egiptul antic este vizibilă şi în lucrările din seria mai sus amintită.

Activitatea artistică a Danei Marinescu, prolifică şi expusă atât în ţară, cât şi în străinătate i-a dat posibilitatea să călătorească şi să viziteze tot felul de locuri, de unde şi gustul său pentru obiecte exotice sau pentru culturi diverse. Însă cel mai important loc este propria sa casă – habitat, muzeu, atelier – locul în care se simte cel mai bine şi în care poate să creeze netulburată.

Numită cu simpatie de apropiaţi «Dana Castelana», Ileana Dana Marinescu reprezintă tipul de artistă inconfundabilă, parcă desprinsă din imaginarul exotic al scrierilor lui Gabriel García Márquez, datorită bogăţiei detaliilor şi a eclectismului provenienţei acestora. Obiecte găsite, moştenite sau dăruite, toate şi-au găsit locul în inventarul său artistic şi operativ. Ele vin în completarea artei sale, dezvoltată pe mai multe paliere şi aflată într-o perpetuă transformare, precum plumbul în retorta alchimistului.” (Simona Vilău).

„Amestec de incandescentă naturaleţe şi nostalgie a livrescului , creaţia Danei Marinescu izvorăşte dintr-un motiv unic, specific truverilor provensali ai Franţei medievale; majoritatea lucrărilor sale respiră o trăire melancolică a strălucirii universale, de la bijuteriile ambientale, la sferele celeste ale spiritului.

Atmostfera micilor sale vieţuitoare este astfel una de celebrare a «sclipitoarelor vremuri trecute»– cum ar fi spus Lamartine – a acelor vieţi apuse din «vastele provincii ale Imperiului» (Lautréamont).

Artista rămâne acelaşi călător prin miresmele de trandafir şi ambră ale amintirilor; blând, suav, totdeauna graţios, spaţiul imaginar pe care creatoarea îl invocă seamănă cu o seră strălucitor luminată, ale cărei plante, de altfel puţin exotice, se lasă privite numai din exterior, ale cărei forme şi volume transparente urmează o invizibilă mişcare retractilă, interzicând contactul direct.

Altfel spus, un mic «regat» văzut prin hubloul memoriei, cucerind prin impresii, niciodată prin senzaţii. Crescută miniatural precum bonsai-ul japonez, fantezia Danei Marinescu sfârşeşte în plin vis al Naturii.

Asemenea manieriştilor italieni, parabola vizuală e asimilată naturii, într-o mişcare circulară, ficţionalul dominând treptele realităţii. Dana Marinescu propune un alt cod de lectură al obiectului, acesta fiindu-ne oferit prin simboluri stenic-revelatoare, metafora depăşind latura univocului, pentru a obţine valenţe plurivoce.

Cultivând o retorică plastică autonomă, având legile ei proprii de gravitaţie, creaţia sa implică o viziune singulară, unde analogia, simetria şi subtextul sunt principiile subterane ale edificiului expoziţional.

Natură eminamente reflexivă, Dana Marinescu îşi amplifică cu fiece manifest plastic interogaţiile, lăsându-se purtată ca altădată Suzanne Valadon, de fascinaţia povestirii, una care atestă o sentimentalitate gravă, obturată uneori de meandrele unui destin imprevizibil.

Eul fastuos şi elegant al artistei este însoţit pretutindeni, de acel vizionar ochi parnasian ce-i veghează evadările la porţile visului.” (Armand Steriadi, critic de artă, Dana Marinescu şi enigmatica nobleţe a timpului).

Biografie

Data nașterii: 17 mai 1944, Băileşti

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP)

Tehnici: asamblaj, colaj, mică sculptură (în băi galvanice), pictură pe sticlă, email, ulei, grafică, design vestimentar.

Expoziții personale:

2010 – Micro-macro, Galeria „Anaid”, Bucureşti

2009 – Desprinderi. Invitaţi : Simona Vilău şi Mihai Coşuleţ, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2009 – Semn de aer, Palatul Mogoşoaia

2008 – Oul și ale lui, Sala Radio, Bucureşti

2007 – Oul şi ale lui, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

2005 – Artele focului 2004, Premiul Uniunii Artiştilor Plastici, Galeria Artis, Bucureşti

2004 – Bijuterii pentru perete, Galeria „Simeza”, Bucureşti

1999 – Fantezie în metal şi sticlă, Ambasada României la Bangkok, Thailanda

1998 – Expoziție, Galeria „ArTei”, Bucureşti

1997 – Sculptură mică şi pictura pe sticlă, Centrul Cultural Român, New York, USA

1996 – Expoziţie de artă decorativă, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

1991 – Expoziţie de pictură pe sticlă, „Galeria Galateea”, Bucureşti

1986 – Expoziţie de design vestimentar, Teatrul Mic, Bucureşti

1986 – Expoziţie de pictură pe sticlă, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

1976 – Expoziţie de pictură pe sticlă, Galeria „Sirius”, Sibiu

1976 – Expoziţie de pictură pe sticlă, Hotel Coral, Cap Aurora

1974 – Expoziţie de pictură pe sticlă, Casa de Cultură „Friedrich Schiller”, Bucureşti

Expoziții de grup:

2011 – Salonul de iarnă, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2011– Salonul Metalului, Galeria „Orizont” Bucureşti

2011 – Salonul Naţional de Artă Decorativă, Ediţia a XII-a, Muzeul Cotroceni, Bucureşti

2011 – Salonul Sticlei, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2011 – Salonul Bucureşti – Fantasme, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

2011 – Salonul Naţional de Miniaturi Textile, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2011 – 9+1 ferestre, Galeria „Veroniki”, Bucureşti

2010 – Anaid Art Gallery la Berliner Liste, Berlin, Germania

2010 – Salonul Bucureşti (Ediția a V-a) ,Orașul, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

2009 – Salonul Mic Bucureşti (ediția a III-a) – Familia cuboid, Galeria „Căminul Artei” (etaj)

2008–2009 –Salonul de Artă – Galeria„Artis”, Bucureşti

2006 – Salonul Naţional, Galeria „Constantin Brâncuşi”, Parlamentul României, Bucureşti

2006 – Recipient, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2006 – A V-a ediţie a trienalei de arte textile, Galeria „Artis”, Bucureşti

2005 – Ambient, Galeria „Veroniki Art”, Bucureşti

2005 – Expoziţia de miniaturi textile, Galeria „Artis”, Bucureşti

2005 – Premiul I al Uniunii Artiştilor Plastici pe anul 2004 pentru artele focului, Galeria „Artis”, Bucureşti

2004 – Recipient, Galeria „Căminul Artei” (etaj), Bucureşti

2003 – Pădurea din frumoasa adormită, Galeria „Căminul Artei” (etaj), Bucureşti

2003– Metalul, Galeria „Orizont”, Bucureşti

2003– Recipient, Galeria „Căminul Artei”,( etaj), Bucureşti

2003– Salonul de Artă Municipală, Galeria „Apollo”, Bucureşti

2002–2003 – Expoziţia de miniaturi textile, Galeria „Apollo”, Bucureşti, Premiul UAP

2002 – Shop Art, World Trade Plaza, Bucureşti

2002 – Salonul de Artă Municipală, Galeria „Apollo”, Bucureşti

2002 – Târgul International de Arte Vizuale, Teatrul Naţional Bucureşti

2001 – Salonul Naţional de Artă, Pavilionul Romexpo, Bucureşti

2001 – Târgul Internaţional de Arte Vizuale, Teatrul Naţional Bucureşti

2000 – Salonul de toamnă, Secţiunea „Apa” . Cele patru elemente: pământ, apă, aer, foc , Galeria „Simeza”, Bucureşti

2000 – Studio 8, GAMB, Galeria Municipiului Bucureşti

1999 – Salonul de Artă. Timp şi Anotimp, Muzeul Literaturii, Bucureşti

1998 – Bienala Internaţională de Arte Decorative a Focului, Bucureşti

1998 – Galeria „Hanul cu Tei”, Bucureşti

1998 – 12 artişti participanţi la expoziţii internaţionale în anul 1997, Galeria „Căminul Artei” (etaj), Bucureşti

1998 – Salonul de Artă Bucuresti, Galeria „Artexpo”, Bucureşti

1996 – Salonul Municipal de Artă, Teatrul Naţional Bucureşti

1996 – Professional Artists Show, Bucureşti

1994 – Salonul Naţional de Artă, Teatrul Naţional Bucureşti

1993 – Salonul Municipal de Artă, Teatrul Naţional Bucureşti

1989 – Cvadrienala de Arte Decorative, Sala Dalles, Bucureşti

1988 – Salonul Municipal de Artă Decorativă, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti

1987 – Salonul Naţional de pictură, Sala Dalles, Bucureşti

1987 – Trienala Naţională de Artă Decorativă, Sala Dalles, Bucureşti

1978 – Cvadrienala de Artă Decorativă, Erfurt, Germania

1977 – Ex-Libris, Galeria „Elena Farago”, Craiova

1977 – Expoziţie de pictură de grup, DCS, Bucureşti

1976 – Salonul de Artă Decorativă, Atena, Grecia

1976 – Ex-Libris, Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti

1976 – Portret, Atelier 35, Cluj-Napoca

1975 – Portret, Atelier 35, Galeria „Orizont”, Bucureşti

1975 – Bienala Tineretului, Ateneul Român, Bucureşti

1975 – Portretul femeii în arta plastică, Muzeul Simu, Bucureşti

1973 – Trienala de Arte Decorative, Sala Dalles, Bucureşti

1968 – Salonul Tineretului, Sala Dalles, Bucureşti

1967– Salonul de Artă Decorativă, Galeria „Orizont”, Bucureşti

Cronici în ziare, reviste, Radio și TV:

Andei Pleşu, Adrian Silvan Ionescu, Aurelia Mocanu, Olivia Nitis, Doina Mindru, Ilinca Ciobanu, Mihaela Patrichi, Radu Ionescu, Virgil Mocanu, Dorana Coşoveanu, Vasile Florea, Maria-Magdalena Crişan, Roxana Păsculescu, Viorica Ghiţă Teodorescu, C. Vişan. Cristel Topescu, Anda Raicu, Paul Cornel Chitic, Alexandru Bunescu, Alina Cambir, Viorica Buică, Cristiana Bota, Francois Pamfil, Rodica Irimie-Fota, Alexandru Lungu, Simona Nastac, Simona Vilău, Raluca Porcisanu-Băloiu, Maria Oprea, Oana Turcu, Ana Amelia Dinca, Florena Dobrescu, Paula Romanescu, Gabriela Eftime, Cristina Anghelescu, Augustin Macarie, Erem Melike Roman, Alice Mănoiu, Anca Pedvis, Birgit Fischer, Gert Fabritius, Claus Stephani, Cecilia Ceorge Podani, Victor Niţă, Maecela Gheorghiu, Mihaela Helmis, Pompiliu Kostas Rădulescu, George Stoica, Violeta Ion.

Referinţe:

Enciclopedia artiştilor contemporani români, vol. II, Editura Arc, 2000

Encyclopedia Hubners „Who is Who”, 2006 şi 2007

Lucrări în colecţii particulare din România, Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Norvegia, Finlanda, Elveţia, Marea Britanie, Africa de Sud, Thailanda, SUA.

Grupaj realizat de Pușa Roth

 

„The AfterMode. Present Day English Fiction” de Lidia Vianu

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului The AfterMode. Present Day English Fiction de Lidia Vianu.

Literatura a început cu o Poveste și un oftat. Atunci când ea a devenit joc, s-a născut critica literară. Când Vorba a luat locul Poveștii, s-a născut Joyce. Acest AfterMode al scrisului din ziua de azi este colacul de care au izbutit scriitorii să se agațe după Potopul numit Joyce.

Cartea Lidiei Vianu se adresează tuturor celor ce vor să înțeleagă literatura contemporană. Autoarea urmărește soarta Poveștii în romanul englez de azi. Jocul cu narațiunea, cu uneltele ei tradiționale are atâtea chipuri câți scriitori există. Volumul de față alege pentru analiză următorii romancieri în ordine alfabetică: Peter Ackroyd, Martin Amis, Julian Barnes, Malcolm Bradbury, A.S. Byatt, Angela Carter, Tracy Chevalier, Jonathan Coe, Helen Fielding, Laura Hird, Kazuo Ishiguro, Hanif Kureishi, Doris Lessing, David Lodge, Ian McEwan, Timothy Mo, Salman Rushdie, Graham Swift, Rose Tremain și Jeanette Winterson. Aceștia sunt cu toții ucenicii-vrăjitori ai lui James Joyce.

Contemporary Literature Press s-a ocupat pe larg de Finnegans Wake în trei Lexicoane – german, român și scandinav (seria continuă).

The AfterMode urmărește un singur lucru, de fapt: să analizeze povestirea cu unelte ușor de mânuit. Autoarea ocolește cu bună știință limbajul critic al anului 2012. Joyce, Eliot și Ezra Pound erau îndreptățiți să cultive jocul cu vorbe, așa cum sunt îndreptățiți să jongleze cu povestirea scriitorii de azi. Materia primă a scriitorului sunt Povestea și Cuvântul. Regula după care merge volumul de față este aceea că un critic literar, pe de altă parte, are o obligație față de limbaj. Obiectul muncii lui este în final să explice celor care îl citesc Jocul Autorului.

Volumul The AfterMode. Present Day English Fiction de Lidia Vianu se lansează oficial la data de 1 februarie 2012, dar el poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/Lidia.Vianu-The-AfterMode.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul http://www.editura.mttlc.ro/. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.