Poezia săptămânii: „Cioplitorul de vâsle” de Aurel Sibiceanu

john_constable_barci

Cioplitorul de vâslepoezia saptamanii rubrica liber sa spun

E lumina-n poteci: urmă de leu
sau poate făptura Celeia ce naşte,
e o zi în care mai văd
şi ziua se face umbră
plopului molcom din zare.

Din răspântia lacrimii sale Cioplitorul
de Vâsle întocmeşte lamură securii,
îşi culege oscioarele mâinii din râu,
prin ochiul lui de vânturi zvântat,
deschis, poţi privi adâncul din spini,
marea din pietrele verzi, în chip de peşti
adusă pe masa celui sărac.

El îşi pune tâmpla-n veche cenuşă ca-n vechi
urme de zei apoi îşi ridică din colb răsuflarea,
întinde spre ramuri fiara albastră din ochi
lăcrimând şi tace, cu nodul din gât tace,
să se audă cum securea iveşte vâsle din plop,
cu nodul de lacrămi ciopleşte mrene de lemn.

Şi cum stă aplecat peste lucru, cum peste
litania chipului său din oglinzile apei
de animale băută, o umbră de fiară se aşează pe el:
luntre gata să-l aducă în inima mea de pământ,
în lanţurile grădinii din gustoasele poame.

O, poamele! Ele-s oglinzi ale Domnului,
depărtări ale razei, locuri de unde se pleacă
din tristeţea acestei făpturi.

Aurel Sibiceanu

Aurel Sibiceanu

Aurel Sibiceanu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii