Joyce și „Satyricon”

cover petronius

Ediție online

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumelor 125, 126, 127, 128, 129 și 130 din seria Joyce Lexicography, Satyricon de Petronius Arbiter Elegantiarum. Texte paralele: latină, engleză (1922), română (1921, 1995), franceză (1923) în șase volume. Editat de C. George Sandulescu și Lidia Vianu. Continuă lectura „Joyce și „Satyricon””

Translatability?

Cover Lexicon 123

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului 123 din Joyce Lexicography. Translatability? de C. George Sandulescu şi Lidia Vianu. Continuă lectura „Translatability?”

„Finnegans Wake” văzut prin prisma matematicii

999.10 FW Mathematics

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului „Finnegans Wake” văzut prin prisma matematicii,  Joyce Lexicography 999.10, de C. George Sandulescu, Lidia Vianu, Ioan-Iovitz Popescu, Andrew Wilson, Rosie Knight, Gabriel Altmann, apărut inițial în „Glottometrics”, nr. 30/2015, RAM-Verlag, p. 19-44. Continuă lectura „„Finnegans Wake” văzut prin prisma matematicii”

A apărut nr. 90 al revistei „Lettre Internationale” / vara 2014

lettre internationale

Către cititorii noștri

Unul câte unul, supraviețuitorii celui de-al Doilea Război Mondial părăsesc scena vieții, pentru a se duce într-o lume pe care o speră, probabil, mai bună. Acest fapt îi alertează pe justițiarii din generațiile ulterioare, conștienți că ar putea pierde prilejul unei ultime reglări de conturi. Vinovații, nu cei mai mari, dar cei mai longevivi, le-ar putea scăpa printre degete, nepedepsiți. De aici, interesul pentru reevaluarea unor momente emoționale din timpul războiului, precum și intentarea unor procese cam tardive. Am prezentat în numărul anterior cazul lui Cornelius Gurlitt, moștenitorul unei colecții de artă cu origini dubioase. Între timp, Gurlitt a murit, fără ca secretul colecției ascunse să fie dezvăluit. Benjamin Korn ne reamintește, în numărul de față, de masacrul înfăptuit, spre sfârșitul războiului de trupele SS germane și franceze, în mica localitate fără însemnătate strategică Oradour sur Glane. A fost o izbucnire de cruzime fără sens, dar are vreodată cruzimea un sens? Culmea absurdului este, spune Korn, că s-ar fi făcut confuzia dintre Oradour-ul victimă și un alt Oradour, situat pe o altă apă, în care Rezistența Franceză ar fi fost mai activă. Rațiuni politice au făcut ca vinovații să fie lăsați în uitare, iar astăzi, când ultimii dispar, nevoia de justiție este brusc reactivată. Michael Walzer și Rodica Binder ne oferă două studii interesante de imagologie. Primul se referă la evrei, pornind de la o afirmație a lui Marx, cum că societatea banului (capitalistă) s-ar fi constituit prin evrei, chiar dacă și fără evrei, având în vedere că aceștia nu erau neapărat mari finanțiști. Autorul întreprinde o fină interpretare a piesei lui Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, încercând să explice de ce figura lui Shylock era interesantă pentru publicul unui oraș ca Londra, care, la vremea respectivă, avea un număr neglijabil de locuitori evrei. Portia, arată Walzer, este, în raționamentele ei ingenioase, mai evreică decât orice evreu, de aici și ideea că pragmatismul capitalist s-a impus prin evrei, chiar dacă fără ei. Rodica Binder abordează curajos problema plină de capcane a romilor, pe care nu ezită să-i numească țigani, fără ghilimelele de rigoare. Ea ne arată cum studiile docte privind istoria acestei etnii și construcția culturală a imaginii sale sunt pe deplin acceptate, în timp ce relatările unor experiențe directe de interactivitate cu romii sunt blamate, în numele corectitudinii politice. Philippe Videlier reînnoiește narațiunea istorică, repovestind fapte din trecut cu ochiul ironic al omului de azi. Revolta de pe Potemkin este prezentată alternativ, din perspectiva participanților, dar și din cea rezultată din însemnările zilnice ale țarului, sau din presa internațională a timpului. La București s-a desfășurat până de curând Bucharest Biennale, bienala de artă contemporană, organizată de centrul Pavilion. Curatorul Gergö Horváth dezvoltă conceptul care a stat la baza manifestării, iar criticul de artă Vladimir Bulat evaluează distanța dintre anvergura teoretică a discursului și împlinirea vizuală a demersului. Secțiunea de arte vizuale mai conține un studiu captivant de Gerardo Piña-Rosales despre Artemisa Gentileschi, artistă pe nedrept mai puțin cunoscută decât tatăl ei, Orazio. Punctul de vedere este vădit feminist, ceea ce nu diminuează forța argumentelor. Marcăm împlinirea a o sută de ani de la nașterea pictorului și graficianului de renume Eugen Drăguțescu, prin studiul comprehensiv și empatic al Iolandei Malamen. Dar artele vizuale includ astăzi și zone considerate mai demult de domeniul decorativului. Dan Pleșa oferă o analiză pertinentă a creației tânărului artist Daniel Bălănescu, ale cărui lucrări ilustrează copertele acestui număr. Artistul s-a format în domeniul tapiseriei, pe care a știut să-l depășească, fără însă a-l părăsi. Paula Barbu pune la locul cuvenit creația vestimentară și propune o incursiune captivantă în sursele de inspirație etnice ale modei, de la exotism la sincretism. Artele spectacolului sunt prezente prin dramaturgie, scenografie și dans. Adrian Mihalache găsește conexiuni între modurile în care Shaw și Caragiale priveau, în aceeași perioadă, situația din Balcani, făcându-ne să înțelegem, în fine, „ce căuta neamțu-n Bulgaria”. Oana Stoica ne prezintă un dramaturg de viitor, pe Csaba Székely, iar Vera Molea o scenografă din trecut, pe Elena Barlo. Dialogul deosebit de incitant al Aurei Gherguț cu Farid Fairuz (pseudonimul coregrafului Mihai Mihalcea) ne familiarizează cu problematica, provocările și încercările dansului contemporan.

james-joyce-ulysses

Unul dintre cele mai stranii romane din literatura universală este Finnegans Wake de James Joyce. Dacă Ulysses, de bine, de rău, se mai înțelege, grație comentariilor erudite și a construcției inspirate de ilustrul model homeric, Finnegans Wake, scris într-o limbă inventată de Joyce, rămâne incomprehensibil și, evident, intraductibil. Lidia Vianu și G. C. Săndulescu, coordonatorii unui proiect de anvergură de cercetare a operei lui Joyce, desfășurat sub egida Universității București și concretizat prin publicarea online a zeci de volume de interpretări originale, au reușit să taie nodul gordian. În loc să caute, ca alți exegeți, intriga ascunsă și personajele minimal sugerate, ei argumentează că adevăratul subiect al cărții este limbajul însuși, creat de Joyce printr-o genială fuziune a mai multor limbi europene. Româna este prezentă și ea, după cum se arată detaliat și sistematic în articol.

fernando pessoa

Fernando Pessoa

Tot un roman greu de înțeles și de receptat ca un tot unitar este Cartea neliniștii a lui Fernando Pessoa. Thomas Cousineau recurge la un impresionant ansamblu intertextual, pentru a da seama de semnificațiile ei. Shakespeare, Ovidiu, Dante, Virgiliu sunt explorați și chiar exploatați, pentru a se reuși punerea în context a unei cărți care reprezintă mai curând însăși subminarea ideii de carte. Ne face plăcere să redescoperim cărți astăzi uitate, care, la vremea lor, reprezentau mari succese de librărie. De fapt, și multe din cărțile păstrate în programele școlare și în manuale tot uitate sunt, pentru că sunt mai puțin citite decât citate. George du Maurier, bunicul lui Daphné, mult mai cunoscută, aceasta din urmă, datorită ecranizărilor (deasupra cărora domnește Rebecca), era un om de lume, fin grafician, care-și publica desenele în celebrul ziar umoristic „The Punch”. Era prieten cu Henry James, romancier apreciat de cunoscători, dar ignorat de masa de cititori. Acesta i-a oferit pe tavă un subiect generos, despre o cântăreață care recurge la practici paranormale pentru a nu-și pierde vocea. George du Maurier s-a executat și a scris romanul Trilby, un mare succes comercial. Se pare că Henry James și-a regretat gestul care l-a privat de un succes personal. Pe vremea aceea, nu existau drepturi de autor asupra produselor derivate, cum ar fi adaptările teatrale. Piesa omonimă a avut, și ea, un imens succes, iar pălăria purtată de protagonistă, la premieră, una cuasi-masculină, cu borul din spate ridicat, a devenit un model clasic, numit, bineînțeles, trilby. Ilustrăm fragmentul din roman și studiul Anei-Maria Florea cu desene din creația autorului. Merită să reflectăm dacă o scriere supraviețuiește mai bine într-o bibliografie decât într-o pălărie.

Adrian Mihalache

Sumar nr. 90 / vara 2014

Retrospective

Michael Walzer – Evrei imaginari

Rodica Binder – Europa și „țiganii”: între clișee, prejudecăți și realități

Philippe Videlier – Supraviețuitorul de pe Potemkin

Thanassis Valtinos – Nevoie urgentă de un(t)delemn

Benjamin Korn – Reconstituire: Oradour

Thomas Knauf – La revedere, voi, imagini: amintiri dintr-o eră glaciară

Arte vizuale

Gerardo Piña-Rosales – Secretul Artemisei

Gergö Horváth – Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege

Vladimir Bulat – Îngrășământ pentru cactuși

Iolanda Malamen – Desenul ca stare de spirit

Dan Pleșa – Daniel Bălănescu: incitare, evadare și traversare

Paula Barbu – Etno-moda

Teatru

Adrian Mihalache – Ruritania lui G.B. Shaw sau ce căuta neamțul în Bulgaria

Oana Stoica – Forța noii dramaturgii – Csaba Székely și Trilogia Minelor

Vera Molea – Elena Barlo: portret în culorile talentului

DIALOG Aura Gherguț – Farid Fairuz: Vreau să șterg din dicționar cuvântul „definitiv

Limbaje

Peter Brooks – Straniul caz al lui Paul de Man

Felix Nicolau – Critica filosofică față în față cu critica literară

Lidia Vianu, C. G. Săndulescu – Limba română în opera lui James Joyce

Thomas J. Cousineau – Complexul lui Dedal

Biblioteca Lettre Internationale

Günter Grass – Ani de câine

Care Santos – Aerul pe care îl respiri

James Meek – Inimă parazită

Jean-Christophe Rufin – Cordonul roșu

George du Maurier – Trilby

Ana-Maria Florea – Trilby: despre dragoste și candoare

Economie și ecologie

Ion Vianu – Perspective postapocaliptice

Mircea Coșea – Eficiența economică a demersurilor ecologiste

Corespondențe

Carmen Firan – Pe timp de vară

Mircea Țicudean – Farmecul rar al cumințeniei

Preț: 10 lei.

Revista poate fi comandată online pe www.e-icr.ro 

Noi ediții online publicate de Contemporary Literature Press

volume de charles kay ogden

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda, anunță publicarea volumelor: Theoretical Backup for the Lexicon of Finnegans Wake; Volume 55: C. K. Ogden, The Meaning of Meaning; Volume 56: C. K. Ogden, Opposition; Volume 57: C. K. Ogden, Basic English, editate de C. George Sandulescu.

contemporary literature press sigla

Charles Kay Ogden (1889–1957) este cunoscut ca lingvist și filosof al limbajului: cuvântul, pentru el, era o realitate concretă. Acest lucru l-a demonstrat atunci când a înregistrat pe disc vocea lui James Joyce. Înregistrarea a fost făcută în august 1929 la King’s College, Londra. Tot în primul sfert al secolului XX s-au mai petrecut o sumă de evenimente importante. 1. Înainte chiar de anul 1900 s-a inventat fonograful. 2. Tom Stoppard își construiește piesa Travesties pe ideea că, în 1917 la Zürich, Joyce, Tzara și Lenin s-au aflat împreună în aceeași încăpere. 3. În anul 1922 a luat ființă BBC. 4. În cursul aceluiași an Ogden a tradus în limba engleză Tractatus Logico-Philosophicus, pe care Wittgenstein îl publicase în germană cu un an înainte. 5. Tot în anul 1922 au apărut Ulysses de Joyce și The Waste Land de Eliot. Rămâne fără răspuns pentru moment întrebarea dacă Joyce l-a citit ori nu pe Wittgenstein. 6. Ogden a publicat The Meaning of Meaning în 1923, carte care anunța că esența modernismului era relația dintre sunet și sens. 7. În jurul anului 1930, Ogden mai publică două volume importante: Opposition și Basic English. John Lyons, autor de manuale, considera Opposition a fi una dintre cele mai bune discuții pe această temă.

triunghiul semiotic al lui ogdenTriunghiul semiotic al lui Ogden

Rațiunea pentru care publicăm în acest moment cărțile lui Ogden, ca fundament teoretic al seriei lexicografice Joyce, este aceea că Ogden a realizat două lucruri importante, care sunt strâns legate între ele. Primul este că a făcut cunoscută lumii vocea lui Joyce citind un fragment dintr-o carte în care se exprima în 40 de limbi străine diferite în același timp. Al doilea este Basic English: Ogden era încredințat că limba engleză este singurul drum către o limbă unică internațională. Ideile lui privind sensul, opoziția și Basic English duc drept la gândurile care trebuie că l-au obsedat pe Joyce în cei 17 ani cât a durat până ce a terminat de scris Finnegans Wake.

james-joyce-ulysses

Nu este lipsit de interes faptul că Alexandru Graur, membru al așa-zisei Academii a Republicii Socialiste România, a scris și el o carte în care descria Basic English drept o „încercare imperialistă și condamnabilă”.

Grupate în secțiunea de fundamentare teoretică, cele trei volume de Ogden ridică o sumă de probleme esențiale pentru cerecetătorii operei lui Joyce: ce anume l-a făcut pe lingvistul britanic Charles Ogden să-l înregistreze pe James Joyce citind un fragment dintr-o carte pe care nici măcar n-o terminase încă? Ce intenție teoretică leagă oare volumele lui Ogden de înregistrarea vocii lui Joyce, singura înregistrare, de altfel, a vocii lui Joyce până în ziua de azi? Și, nu în ultimul rând, de ce oare a acceptat Joyce să fie înregistrat de Ogden?

Autorii acestei serii teoretice speră că cititorii atenți vor dezlega aceste enigme, fiecare în felul lui, desigur.

C. George Sandulescu & Lidia Vianu

Volumele Theoretical Backup for the Lexicon of Finnegans Wake. C. K. Ogden, editate de C. George Sandulescu, se lansează oficial pe 10 decembrie 2013, dar ele pot fi consultate și descărcate din acest moment la adresa de internet: 
http://editura.mttlc.ro/FW-lexicography-theoretical-backup.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro. 

A Lexicon of Selective Segmentation of Finnegans Wake

james joyce finnegans wake

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda, anunță publicarea lucrării A Lexicon of Selective Segmentation of Finnegans Wake (The ‘Syllabifications’), în 19 volume (4.150 pagini). Editat de C. George Sandulescu. Redactat de Lidia Vianu.

A Lexicon of Selective Segmentation of  Finnegans Wake

Segmentarea selectivă a elementelor lexicale ale cărții Finnegans Wake de James Joyce

După ce ne-am ocupat de foarte multe aspecte ale cărții Finnegans Wake – muzică și povestire, motive și aluzii literare –, mai rămânea de făcut o operație, care este de fapt cea mai importantă dintre toate. Ea este chiar mai importantă decât toate cele 40 de limbi străine Lexicon joycela un loc. Este vorba de segmentarea cuvintelor cărții în mai multe unități cât mai mici.

Operația aceasta fusese deja făcută, însă, cu mult timp în urmă: ea pusese în ordine alfabetică segmentele lexicale obținute. Acest lucru se întâmplase la începutul anilor 1960. Rezultatul a fost inclus în partea a doua a volumului A Concordance to Finnegans Wake (de la pagina 345 la pagina 459), sub titlul de Silabificări. Autorul cărții era un lexicograf deosebit de competent, și anume Clive Hart. În ceea ce ne privește, am optat pentru termenul „Segmentare”, care este de altfel termenul tehnic pentru această operație, așa cum este el folosit cu exactitate de acel domeniu al lingvisticii numit „Formarea cuvintelor”. Segmentarea selectivă a elementelor lexicale ale cărții Finnegans Wake de James Joyce în forma ei prezentă, linearizată și contextualizată, cuprinde 19 volume, cu 4.150 de pagini în total. După părerea noastră, această amplă operație este în ultimă instanță de importanță maximă.

C. George Sandulescu și Lidia Vianu

A Lexicon of Selective Segmentation of Finnegans Wake (The ‘Syllabifications’), editat de C. George Sandulescu și redactat deLidia Vianu, se lansează oficial luni, 9 septembrie 2013, dar cartea poate fi consultată și descărcată din acest moment la adresa de internet: 
http://editura.mttlc.ro/sandulescu-segmentation-of-fw.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro. 

 

A apărut ediția de primăvară a revistei „Lettre Internationale”

revista lettre internationale

A apărut numărul 85 al revistei „Lettre Internationale”, editată de Institutul Cultural Român. Revista poate fi achiziționată din Librăria ICR (Aleea Alexandru 38, București), de pe site-ul www.e-icr.ro sau prin abonament. De asemenea, este distribuită în librării din țară și poate fi consultată în bibliotecile institutelor culturale românești din străinătate.

În sumarul nr. 85:

• Dincolo de eveniment

DIALOG Heinz-Norbert Jocks – Stéphane Hessel: Spiritul indignării

Ian Johnson – China: mai rău decât în imaginație

Anne Applebaum – Schimbarea vieții sub comunism

Adrian Mihalache – Pactul cu diavolul

Hussein Agha și Robert Malley – Aceasta nu e o revoluție

DIALOG Frank Berberich – Etel Adnan: Născută în Beirut

stephane-hessel-

Stéphane Hessel

• Retrospective artistice

Ruxandra Garofeanu – Nonconformistul Cojan

Aurel Cojan – Scrisori de la Paris

Tudor Banuș – Cronica subiectivă a unei expoziții

Mark Lammert – Angoasa eroică

Constantin Hostiuc – De la aur la aură

aurel cojan

Aurel Cojan

• Cultura – cardiograme

Cătălin Bogdan – Hiper-ortodoxie

Martin Geck – Wagner în Rusia

Ion Vianu – Noile constelații familiale

Rodica Binder – Sexism și corectitudine politică

• Idei literare

C. G. Săndulescu – Epifania

James Joyce 1900–1922

Antonio Tabucchi – Balene din alte timpuri

Antonio Patraș – Eminescu, personaj de roman

• Erotism și creativitate

Biblioteca „Lettre Internationale”

Ian McEwan – Nume de cod: Bombonel

Gustavo Dessal – Refugiul

Agnès Desarthes – Înlocuitorul

Jan Koneffke – Cașalotul

Nicolas d’Estienne d’Orves – Fidelități successive

• Călătorii teatrale

Eugenio Barba – Cincizeci de secunde și cinci ore

Peter Brook – A descoperi prin tine însuți

George Banu – La capătul călătoriilor

peter-brook

Peter Brook

• Comentarii și corespondențe

Sergio Benvenuto – Eșecuri ale democrației

Pedro Rosa Mendes – Portugalia – Finis Terræ

Carmen Firan – Nepal

Vitalie Ciobanu – Van Gogh pe bicicletă

Mircea Țicudean – Povestea președintelui

Detalii despre abonament: carmen.neagu@icr.ro, tel. 031 7100 646.

Către cititorii noștri

Deschidem acest număr cu ultimul interviu acordat de Stéphane Hessel, o figură remarcabilă a vremurilor noastre. A trăit până la 95 de ani și a fost charismatic ca Neagu Djuvara. Luptător în Rezistența franceză, supraviețuitor din lagărul de la Buchenwald, diplomat de carieră, autor de cărți incitante, Stéphane Hessel a făcut valuri cu ultimele sale luări de poziție, mai ales cele din best-seller-ul Indignați-vă!, în care caută să trezească independența de gândire, cu deosebire în rândul tinerilor. A făcut din artă, religie și din viața sa o operă de artă.

O succesiune de articole ne poartă apoi pe diferite meleaguri în care comunismul s-a impus cu insistență diabolică. Ian Johnson evocă foametea din China, din timpul Marelui Salt Înainte, program inițiat de Mao. Anne Applebaum descrie modul insidios în care noile structuri ale puterii s-au impus în Polonia și în Germania de Est. Adrian Mihalache, comentând recenta lucrare a lui Vladimir Tismăneanu, analizează rădăcinile culturale și sursele transcendentale ale totalitarismelor. Orizonturile politice din Orientul Mijlociu nu pot să nu rămână în atenția noastră. Hussein Agha și Robert Malley scrutează fețele ascunse ale transformărilor din țările arabe, iar Frank Berberich ne oferă un dialog fascinant cu o „cetățeană a lumii”, care cunoaște intim contradicțiile culturale specifice zonei. Ideologia imperială otomană, visul Greciei Mari, atmosfera culturală din Liban nu reprezintă, pentru ea, cunoștințe asimilate, ci realități trăite. Combinația între distanțarea lucidă și implicarea emoțională face farmecul acestui amplu interviu.

aurel_cojan_himere_in_atelier

Aurel Cojan, Himere în atelier

„Retrospectivele” acestui număr sunt unele artistice. Se vor împlini curând o sută de ani de la nașterea unui pictor de mare clasă, Aurel Cojan. Două expoziții importante, una la Paris, alta, la București, ne reaproprie de el. Alături de prezentările critice, includem și două scrisori ale artistului, care prezintă în mod ironic și pitoresc viața artistică pariziană. Cum suntem împotriva omagierilor standardizate, ne place să publicăm punctul de vedere al lui Tudor Banuș, un artist care nu împărtășește estetica lui Aurel Cojan, dar care nu neagă impactul lucrărilor sale. În încheierea grupajului, pictorul Mark Lammert caută să ne explice și, în felul acesta, să-și explice influența pe care a avut-o asupra lui marele pictor român Corneliu Baba, iar Constantin Hostiuc ne dă îndreptări asupra constituirii unui ambient artistic care ne-ar potența calitățile, ne-ar amplifica energiile și ne-ar îmbunătăți, în consecință, calitatea vieții.

În secțiunea „Cultura-cardiograme”, putem citi un studiu interesant despre dimensiunea culturală a ortodoxiei și despre dificultatea de a îmbina gândirea și practica religioasă. Urmărindu-l pe Richard Wagner (de la nașterea căruia se împlinesc două sute ani) în Rusia, Martin Geck ne surprinde, dezvăluind uimitoarea apetență a esteticii revoluționare pentru demersul acestui compozitor. În altă ordine de preocupări, poate mai actuale, dacă nu mai esențiale, condiția familiei în lumea contemporană, precum și problema controversată a mariajului între persoane de același sex și aceea a discriminării pe bază de gen sunt abordate serios și aprofundat de către Ion Vianu și, respectiv, de Rodica Binder.

Propuneri interesante ale colaboratorilor noștri ne-au determinat să constituim o secțiune intitulată „Idei literare”. C. G. Săndulescu ne oferă o remarcabilă interpretare a primei faze din opera lui James Joyce, promițând că va continua explorarea în numărul următor. Antonio Tabucchi glosează asupra artei romanului, iar Antonio Patraș se apleacă asupra raportului dintre erotism și creativitate, cu referire la Eminescu. Concluziile lui diferă mult de cele la care ne-am aștepta.

Biblioteca „Lettre internationale” conține fragmente de bijuterii literare. Ian McEwan și Gustavo Dessal (de profesie psihanalist) ne incită cu cinismul lor mordant. Agnès Desarthes ne surprinde cu un personaj venit de pe meleagurile noastre. Tot din ambientul istoric al României se inspiră și Jan Koneffke, în fragmentul de roman de un realism magic. Pe linia realistă se înscrie Nicolas d’Estienne d’Orves, cu o frescă pasionantă a ambiguităților și complicațiilor din timpul Ocupației Franței de către naziști. Întâlnim acolo figuri fictive, amestecate cu altele reale, apar Jean Marais, Jean Cocteau, Aragon, Elsa Triolet, Drieu la Rochelle și, în general, multă lume bună. Ne bucură să reproducem câteva fragmente din cartea alcătuită din contribuțiile prietenilor și admiratorilor marelui critic de teatru Georges Banu, Călătoriile sau orizonturile teatrului. Plecarea în vederea cunoașterii, reîntoarcerea în scopul decantării și meditării constituie cele două momente între care se înscrie explorarea în sine și cea a propriului sine.

Secțiunea „Comentarii și corespondențe” ne aduce gândurile amare ale lui Sergio Benvenuto privind eșecurile democrației și lamento-ul lui Pedro Rosa Mendes privind destinul Portugaliei. Acestea nu exprimă doar descurajare, ci și intenție lucidă de restaurare a situației „normale”.

Corespondenții noștri ne trimit imagini colorate din Nepal (Carmen Firan), Amsterdam (Vitalie Ciobanu) și Praga, de unde Mircea Țicudean ne relatează povestea amar-amuzantă a alegerilor prezidențiale. E bine când totul se termină cu bine.

Adrian Mihalache, redactor, „Lettre Internationale”

„Salomeea” de Oscar Wilde, în ediție electronică, la împlinirea a 120 de ani

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român, anunță publicarea volumului Wilde’s Salomé – 120 years old! de C. George Sandulescu.

Piesa Salomeea, scrisă de Oscar Wilde în limba franceză, împlinește 120 de ani.

Marţi, 16 octombrie 2012, cu ocazia aniversării zilei de naștere a lui Oscar Wilde, Contemporary Literature Press publică piesa Salomé, scrisă în limba franceză și terminată la Torquay în ianuarie 1892.

La această sărbătorire a unui text scris de Wilde de la bun început în limba franceză, nu putem să nu ne gândim nostalgic la meticulozitatea altui scriitor irlandez, Samuel Beckett, ale cărui texte circulă toate în mod curent atât în varianta franceză, cât și în cea cea engleză, în traducerea făcută de autorul însuși. Inegalabilul Oscar Wilde scrie o singură carte în limba franceză – dar o dă altcuiva la tradus în limba engleză. O face oare din mărinimie sau din neglijență? Poate și una și alta, poate nici una, nici alta. Intențiile autorului rămân enigmatice. O dă deci la tradus. Rezultatul inevitabil este o catastrofă de mari proporții: ne aflăm astăzi în fața piesei Salomé, scrisă în limba franceză de un maestru al limbii engleze – și nu există un original englez. Prin aceasta, autorul însuși scoate în evidență importanța limbilor atât pentru Joyce, cât și pentru Beckett și pentru Oscar Wilde, dar într-un mod cu totul diferit pentru fiecare dintre ei. Oscar Wilde dovedește cu prisosință că obstacolul creat de o limbă sau alta rămâne o piedică de netrecut.

Oscar Wilde (16 octombrie 1854, Dublin–30 noiembrie 1900,  Paris)

Compunându-și opera, Richard Strauss rămâne întotdeauna cât se poate de aproape de originalul francez al piesei. Avem de-a face cu o întâmplare reală, descrisă în Biblie, care, de-a lungul veacurilor, a devenit un mit și o legendă în toată Europa. Evoluția literară, purtându-ne în timp din țară în țară, face ca această fabulă să se apropie atât de mult de statutul lingvistic internațional al cărții Finnegans Wake de James Joyce.

Costum de Bakst (Rozenberg) pentru drama Salomeea de Oscar Wilde, 1908

Eu, unul, tind să cred că literatura pan-europeană, atunci când va începe să existe ca entitate indivizibilă, va porni de la acești doi sau trei scriitori irlandezi care, mult prea talentați ca să stea acasă, și-au ales voluntar exilul pentru tot restul vieții. Erau toți foarte culți, în sensul vechi al cuvântului, cu multă latină, cu multă greacă și cu multă germană.

Dansul limbilor în Europa pieței comune și a jocurilor olimpice devine la fel de dramatic, în secolul XXI, ca și Dansul celor șapte văluri pentru bietul Ioan Botezătorul. Trăim într-o vreme când musulmanii obligă pe politicienii de azi să pomenească tot mai des de Iisus Christos. Așa că și noi, atunci când vorbim de Irod și de tăierea capului Sfântului Ioan, ne aflăm clar pe terenul evenimentelor zilei.

Franz von Stuck, Salomeea, 1906

Această carte de izvoare literare publicată de editura noastră pune patru probleme esențiale criticii literare: cum a fost creat mitul și cine l-a continuat, fie numai în cuvinte, fie numai în imagini… dar, mai presus de toate, cine a fost cel care a aproximat capodopera.

Léon Herbo, pictor belgian (1850–1907), Salomeea

În consecință, volumul de față încearcă să definească întreaga operă a scriitorului Oscar Wilde, în totalitatea ei, prin prisma unei singure piese. Găsiți în el textele cu izvoarele lor în engleză, franceză și română, mai ales Mallarmé și Flaubert. Volumul se încheie cu Actele primului Congres Internațional Oscar Wilde (Monaco, 1993).

În iunie 2014, va avea loc la Paris o sărbătorire de mari proporții —The Oscar Wilde Festival (pentru detalii, adresați-vă la THE OSCHOLARS [oscholars@gmail.com] ).

C. George Sandulescu

Wilde’s Salomé – 120 years old! de C. George Sandulescu se lansează oficial marți, 16 octombrie 2012, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-oscar-wilde-salome.html .

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro.

 

O casă bântuită de amintiri şi secrete de mult îngropate

La Editura Trei a apărut romanul Gustul sâmburilor de măr de Katharina Hagena. Traducere din limba germană de Laura Karsch.

La moartea Bertei, cele trei fiice ale sale – Inga, Harriet şi Christa –, precum şi nepoata ei, Iris, se reîntâlnesc în casa părintească de la Bootshaven, undeva în nordul Germaniei, pentru a citi testamentul. Spre marea ei surpriză, Iris moşteneşte conacul cel vechi. Bibliotecară la Freiburg, Iris nu intenţionează să păstreze această locuinţă îndepărtată de viaţa ei de zi cu zi. Numai că, pe măsură ce redescoperă fiecare cameră şi fiecare colţ al grădinii minunate ce înconjoară casa, amintirile ei se trezesc, urzind povestea zguduitoare a trei generaţii de femei care s-au perindat pe acolo. Secrete şoptite la umbra copacilor, vechi rivalităţi, moşteniri, adultere, idile de-o vară, subiecte pe care toată lumea le trece sub tăcere sau de care nimeni nu vrea să-şi amintească: Gustul sâmburilor de măr este o saga specială impregnată de vrajă şi mister, un roman despre amintire şi uitare – emoţionant, hipnotic, electrizant.

„Savuraţi Gustul sâmburilor de măr: amărui şi parfumat deopotrivă, ca amintirea.” (Martin Walser).

„Miroase a vară, a mere şi a coacăze. Gustul sâmburilor de măr este o carte tristă şi tandră despre puterea vindecătoare a memoriei.”(„Die Zeit”).

Născută în 1967 la Karlsruhe, Katharina Hagena a studiat anglistica şi germanistica la Marburg, Londra şi Freiburg, a fost cercetătoare la Fundaţia James Joyce din Zürich şi a predat la Trinity College din Dublin şi la Universitatea din Hamburg. Este autoarea studiului Was die wilden Wellen sagen. Der Seeweg durch den Ulysses. Împreună cu Stefanie Clemen, a scris o carte pentru copii, Grausi schaut unter den Stein.

„The AfterMode. Present Day English Fiction” de Lidia Vianu

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului The AfterMode. Present Day English Fiction de Lidia Vianu.

Literatura a început cu o Poveste și un oftat. Atunci când ea a devenit joc, s-a născut critica literară. Când Vorba a luat locul Poveștii, s-a născut Joyce. Acest AfterMode al scrisului din ziua de azi este colacul de care au izbutit scriitorii să se agațe după Potopul numit Joyce.

Cartea Lidiei Vianu se adresează tuturor celor ce vor să înțeleagă literatura contemporană. Autoarea urmărește soarta Poveștii în romanul englez de azi. Jocul cu narațiunea, cu uneltele ei tradiționale are atâtea chipuri câți scriitori există. Volumul de față alege pentru analiză următorii romancieri în ordine alfabetică: Peter Ackroyd, Martin Amis, Julian Barnes, Malcolm Bradbury, A.S. Byatt, Angela Carter, Tracy Chevalier, Jonathan Coe, Helen Fielding, Laura Hird, Kazuo Ishiguro, Hanif Kureishi, Doris Lessing, David Lodge, Ian McEwan, Timothy Mo, Salman Rushdie, Graham Swift, Rose Tremain și Jeanette Winterson. Aceștia sunt cu toții ucenicii-vrăjitori ai lui James Joyce.

Contemporary Literature Press s-a ocupat pe larg de Finnegans Wake în trei Lexicoane – german, român și scandinav (seria continuă).

The AfterMode urmărește un singur lucru, de fapt: să analizeze povestirea cu unelte ușor de mânuit. Autoarea ocolește cu bună știință limbajul critic al anului 2012. Joyce, Eliot și Ezra Pound erau îndreptățiți să cultive jocul cu vorbe, așa cum sunt îndreptățiți să jongleze cu povestirea scriitorii de azi. Materia primă a scriitorului sunt Povestea și Cuvântul. Regula după care merge volumul de față este aceea că un critic literar, pe de altă parte, are o obligație față de limbaj. Obiectul muncii lui este în final să explice celor care îl citesc Jocul Autorului.

Volumul The AfterMode. Present Day English Fiction de Lidia Vianu se lansează oficial la data de 1 februarie 2012, dar el poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/Lidia.Vianu-The-AfterMode.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul http://www.editura.mttlc.ro/. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.