Visele copiilor

visele copiilor

La Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”, a apărut volumul Visele copiilor de Kelly Bulkeley și Patricia M. Bulkley. Traducere de Nicoleta Dascălu.

Atunci când copilul se plânge că nopţile îi sunt bântuite de coşmaruri, adulţii nu ştiu prea bine cum să reacţioneze. A încerca să-l linişteşti spunându-i că „nu a fost decât un vis” nu este suficient, susţin specialiştii în psihologia visului Kelly Bulkeley şi Patricia Bulkley. Plecând de la experienţa „marilor vise”, cum le numeşte C. G. Jung, cartea oferă o introducere în psihologia şi neuroştiinţa activităţii onirice, cu o serie de exemplificări şi interpretări din visele copiilor şi adolescenţilor. Părinţii, educatorii şi psihologii vor afla cum să discute cu cei mici despre visele lor şi cum să-i ajute să-şi folosească în mod creativ fantezia. Cartea se bazează pe teoria jungiană a „arhetipurilor” şi surprinde câteva dintre tiparele recurente ale vieţii onirice a micilor visători, recunoscând în acelaşi timp că fiecare interpretare are un caracter individual.

copil vis

„Autorii şi-au propus o misiune clară: ei vor să suplinească penuria de informaţii pe care copiii de astăzi o resimt când vor să afle mai multe despre visele lor şi despre cum pot să înţeleagă aceste trăiri. Autorii îşi doresc, de asemenea, să-i îndrume pe părinţi, educatori şi îngrijitori să le răspundă mai bine copiilor când discută despre vise şi să-i ajute pe cei mici să-şi folosească visele pentru a-şi spori puterea imaginaţiei.” – „Publishers Weekly”.

„Noile cercetări ştiinţifice aduc argumente solide în favoarea ideilor lui Jung. Pornind de la visele copiilor, putem afla cum utilizează aceştia programele genetice foarte vechi, pe care Jung le numea „arhetipuri ale inconştientului colectiv”. Scopul nostru este de a vă ajuta să vă familiarizaţi cu limbajul arhetipal al viselor din copilărie şi de mai târziu.” – Autorii.

Kelly Bulkeley este autorul mai multor cărţi despre psihologie, religie şi vise. A fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale pentru Cercetarea Viselor.

Patricia M. Bulkley este specializată în consiliere pastorală şi psihologia familiei.

„Nevroză balcanică” de Vasile Dem. Zamfirescu

La Editura Trei a apărut volumul Nevroză balcanică de Vasile Dem Zamfirescu. Eseurile de psihanaliză ale apreciatului autor își propun să dea răspunsuri la întrebarea: Ce este nevroza balcanică? Capitolele cărții sunt: Conflicte legate de stima de sine (Ura de sine la români, Mândria și rusinea de a fi român, Psihologul echipei naționale, Românul la volan, Psihanaliza activiștilor mărunți etc.); Conflicte „clasice” (Creangă pe divan, Actele ratate ale politicienilor, Romanele psihanalitice, Șovăiala lui Ibraileanu, Coca și Lolita, Visele personajelor literare, Gânduri despre criză, Sex sau Eros, Cine nu l-a urât pe Ceaușescu? etc.); Conflicte de identitate (Noica, psiholog?, Obsesia Noica, Un vis al lui Andrei Pleșu, Fascinația nelimitatului), Dincolo şi dincoace de nevroză (Maxima moralia, Inconștientul regelui, Inconștientul interzis, Noul feminism, Testarea realității, Resentimentul lui Pascal Bruckner etc.); Psihanaliza în România – momente cairotice (Psihanaliza, o terapie scurtă?, Cum lucra Freud, Jung și Freud – un caz de contradicție unilaterală, Arhetipurile sinelui și simbolurile sale, Fundamentele teoriei arhetipurilor, Cărți și psihanaliză la Cotroceni etc.).

„O bună parte dintre eseurile volumului de față îşi propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică. În calitate de psihanalist ader la poziţia unui Geza Róheim sau Georges Devereux care susţin modelarea culturală a inconştientului. Conform reprezentanţilor teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuşi la isterie.

Din materialele pe care le-am avut la dispoziţie reiese o altă ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate faţă de lezările narcisice, ruşine, toate suficient de împovărătoare pentru a merita întreaga atenţie teoretică şi practică, la fel ca problemele «clasice», prezente şi ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.

Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor «simptome», încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine… […]

Cum se nasc hotărârea şi gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Şi multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus şi altă întrebare: cât de departe poate merge exerciţiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranşe de psihanaliză personală în Elveţia (una freudiană şi alta jungiană însumând patru ani) şi care se numără printre primii practicanţi ai psihanalizei în România comunistă? Cu alte cuvinte, reuşeşte Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruţe, aşa cum îşi propune, datorită faptului că a deschis uşa care separă conştientul de inconştient? […]

Andrei Pleşu a aranjat lucrurile în aşa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se află mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvăluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleşu ar putea fi şi tatăl spiritual – Constantin Noica – deţinătorul şi păzitorul programului de acces la cultura mare.

Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?” (Vasile Dem. Zamfirescu)