Psihologia femeii

Ștefan Luchian, Portret de femeie, 1901

În colecția „Psihologia pentru toți” a Editurii Trei a apărut volumul Psihologia femeii de Karen Horney. Traducere din engleză de Sofia Manuela Nicolae.

Pentru Freud psihologia femeii reprezenta un „continent întunecat”. Una dintre primele psihanaliste care au contribuit la explorarea acestui domeniu a fost Karen Horney. Ea pune accent asupra elementelor caracteristice feminităţii, ignorate de predecesorii săi care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin. Astfel vaginul, sarcina şi maternitatea redobândesc un rol important în tabloul psihologiei feminine conturat de Karen Horney în lucrările cuprinse în acest volum. Ilustrându-şi ideile cu numeroase exemple, autoarea abordează teme importante cum sunt: conflictele inconştiente ale femeii legate de dorinţa de a avea un copil, predispoziţia poligamă a bărbaţilor, neînţelegerile dintre sexe, complexul de masculinitate al femeilor, frigiditatea, diferenţele dintre persoana sănătoasă şi cea nevrotică. Scrisă într-un limbaj accesibil, dintr-o perspectivă feminină dar nu feministă, cartea se adresează tuturor celor interesaţi de înţelegerea femeilor.

„Scindarea componentei senzuale de cea romantică în viaţa amoroasă, pe care o întâlnim doar ocazional la femei, pare a fi tot atât de frecventă la bărbaţii educaţi ca frigiditatea în cazul femeilor. Astfel, pe de o parte, bărbatul îşi caută partenera de viaţă şi prietena apropiată spiritual, dar faţă de care senzualitatea sa este inhibată şi din partea căreia, în adâncul sufletului, aşteaptă să i se răspundă cu aceeaşi atitudine. Efectul asupra femeii este clar; poate duce foarte uşor la frigiditate, chiar dacă inhibiţiile pe care le-a adus cu sine din procesul propriei dezvoltări nu sunt insurmontabile. Pe de altă parte, un astfel de bărbat va căuta o femeie cu care poate avea numai relaţii sexuale, o tendinţă care se manifestă cel mai clar în relaţiile sale cu prostituatele. Ecoul acestei atitudini asupra femeii va duce şi el la frigiditate. De vreme ce, în cazul femeii, viaţa emoţională este, de regulă, mult mai îndeaproape şi constant asociată cu sexualitatea, ea nu se poate dărui complet atunci când nu iubeşte sau nu este iubită. […]

Tendinţele masculine se exprimă prin atitudinea dominatoare a femeii şi prin dorinţa sa de a avea un control absolut asupra copiilor. Ori femeia se poate teme de acest lucru, fiind, astfel, prea indulgentă cu ei. Se poate manifesta una dintre cele două extreme. Fie îşi bagă fără încetare nasul în treburile copilului, fie se teme de tendinţele sadice implicate, rămânând pasivă, neîndrăznind să intervină. Resentimentul împotriva rolului feminin transpare din învăţăturile date copiilor, potrivit cărora bărbaţii sunt brute şi femeile sunt creaturi suferinde, rolul feminin este demn de dispreţ şi de milă, menstruaţia este o boală («blestem») şi actul sexual, un sacrificiu pe altarul dorinţelor soţului. Aceste mame vor fi intolerante faţă de orice manifestare sexuală, în special din partea fiicelor, dar, foarte frecvent, şi din partea fiilor.” (Karen Horney)

Edward Okuň, Portret de fată, cca 1900

Karen Horney s-a născut la Hamburg, în 1885 şi a studiat medicina la Universitatea din Berlin. Medic psihiatru şi psihanalist, a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin, la Institutul Psihanalitic din Chicago şi Institutul Psihanalitic din New York. Împreună cu Alfred Adler a fondat curentul neo-freudian. Printre lucrările sale se numără Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcţii în psihanaliză, Autoanaliza.