Poezia doamnelor

Jean-Dudicourt.-Portrait-de-femme-belle-epoque

Jean Dudicourt, Portret de doamnă La Belle Époque

Atunci când rosteşti înfiorat „primăvară”, rosteşti cu glasul interior al poeziei. Sigur, fiecare anotimp are poezia lui, dar timpul poeziei nu este determinat de cel al anotimpului. Poate că acesta este punctul de plecare spre universul poetic, poate altul, însă important este să acceptăm ideea de poezie.

alfred-sisley-spring-at-veneux

Alfred Sisley, Primăvară la Veneux

Poeta pe care am ales-o acum, la început de primăvară, să ne fie muză, se numeşte Cornelia Costin, iar volumul din care cităm, inspirat intitulat Roua dimineţilor uitate, a apărut la Editura Ars Longa din Iaşi. Titlul creează din prima clipă o dimensiune emoţională deosebită, fiindcă dimineţile uitate pot fi în egală măsură dimineţi pierdute, un paradis pierdut, aşa cum poate şi autoarea sugerează chiar în poezia intitulată Prefaţă:

„Părea real, dar poate-a fost… coşmar:

Desferecam dureri întemniţate

în neglijatul ancestral hambar

şi spaimele-ntrupate-n nestemate

mă-mpresurau… grădină neplivită

de ani de căutări şi de angoase…

Într-un ungher, speranţa otrăvită

se izmenea, veşminte noi să coase,

dar, înlăuntrul visului, deschis

spre ochii mei – ferestre înstelate –

mai intuiam străvechiul paradis

zăcând… în… Roua dimineţilor uitate… ”

domenico ghirlandaio portretul giovannei tornabuoni 1489 sau 1490

Domenico Ghirlandaio, Portretul Giovannei Tornabuoni, 1489 sau 1490

„Cornelia Costin, spune Liviu Antonesei în prefaţa acestui volum, este o poetă adevărată, posesoarea unui flux liric vulcanic, exploziv, aluvionar. Recursul la perfecţiunea formală este doar mijlocul prin care autoarea reuşeşte să-şi impună controlul asupra acestei «materii lirice» uneori torenţiale, alteori de-a dreptul incandescente. […]

Mihai potcoava melancolie

Mihai Potcoavă, Melancolie

Temele poeziei Corneliei Costin sînt marile teme ale poeziei dintotdeauna, dragostea, destinul, exilul în lume, comuniunea cu divinitatea, frumuseţea şi răutatea lumii, trădarea etc., iar ele sunt «salvate» nu doar prin fireasca retrăire şi prin forţa eruptivă a lirismului autoarei, ci şi prin bine-venitele note ironice, autoironice, câteodată chiar sarcastice, sosite la momentul cel mai potrivit, ca un fel de lovituri finale de dalta unui sculptor excedat de perfecţiunea statuilor sale de marmură. Acesta mi se pare, iarăşi, un semn al calităţilor care-i permit autoarei să facă pasul decisiv de la versificaţie – oricît de impecabilă ar fi aceasta – la poezie, la poezia care şi «doare», nu doar farmecă prin rigoarea formei.

În ce mă priveşte, cred că autoarea şi-a găsit formula lirică cea mai adecvată şi că aceasta îi va aduce noi şi plăcute surprize. Cititorilor săi, de asemenea! ”

Pușa Roth

Cornelia Costin

Noroc

E validată masca pe pămînt

Cînd Doamne!-atîtea lucruri frumoase încă sînt!

Şi masca pîn-la urmă nu e rea

De poţi s-ascunzi durerile cu ea…

Dar dacă profitorii năvălesc

Şi măşti perfide zilnic iscodesc

Ce mai rămîne din credinţa noastră?…

…Noroc cu zarea pururea albastră!

vasili surikov femeie tanara rugandu se

Vasili Surikov, Tânără femeie rugându-se

Rugăciune

Să-mi laşi şi mie, Doamne, o marjă de iubire,

Să pot s-aleg seninul şi să mi-l însuşesc,

Iar eu promit că îţi voi da de ştire

De cîte ori destinul mă face să roşesc.

Să-mi laşi, Mărite, calea deschisă către Tine,

Chiar dacă plecăciunea-mi îţi pare nesmerită…

Mi-ai revelat prin dor şi răzvrătiri sublime

Că sufletul e-o mare de tine ţărmurită.

Cum mă cutremur, Doamne, chemîndu-Te să vii

Cînd văd cum marginile se destramă…

şi cînd nădejdile de tine-s pustii

Mă-înăbuş de atîta zbatere şi teamă.

Cînd simt cum mă învăluie dorinţa

Care-mi dă ghes să mă măsor cu Tine

Oare mă-nveţi ce-nseamnă suferinţa

Sau cotropită-s de izbînzi haine?

Atîtea întrebări nedezlegate

Se-mbogăţesc mereu nesocotindu-ţi vrerea,

Dar toate sînt, Preasfinte, de Tine luminate,

Chiar dacă vor să-nvingă zăgazul şi tăcerea!

Mă las recucerită de trista biruinţă

A ne-ntinării şi-nţeleg, Preabune,

Că nu sîntem făcuţi doar pentru suferinţă…

Sîntem fărîme sfinte împrăştiate-n lume.

Îngăduie, Părinte, atunci, să-mi pot permite

Să mă înalţ prin visul pe care mi l-ai dat

De a-mi urma iubirea ce creşte-n gînd cuminte

şi-a-mi preţui seninul de rouă măsurat.

Ascultă

Christian Sinding, „Murmurul primăverii” (1896), orchestrație de Hans Sitt. Interpretează: Orchestra Filarmonicii din Helsinki, dirijor: Leif Segerstam

Confluența artelor

Miercuri, 21 noiembrie 2012, ora 18.30, la Ateneul Român (Sala mare) va avea loc spectacolul Confluența artelor, dedicat compozitorului Claude Debussy (22 august 1862–25 martie 1918), de la a cărui naștere s-au împlinit 150 de ani, dar și scriitorului, eseistului și criticului Marcel Proust (10 iulie 1871–18 noimebrie 1922), de la a cărui dispariție au trecut 90 de ani.

La acest eveniment participă artiştii Parisului Belle Époque. Spectacol realizat de Cristina Vasiliu. Regia artistică: Cristina Cotescu. Recită actorul Florin Zamfirescu.

Îşi dau concursul: Viniciu Moroianu, Ion Bogdan Ştefănescu, Ioana Nicolescu, Cristiana Mihart, Alina Bottez, Cleopatra David, Sînziana Voinea-Manea. La pian: Ieronim Buga.

Antoine Blanchard, La Madeleine

Regia de sunet: Florin Gioroc. Asistenţi sunet: Cătălin Duminică, Alexandru Molico. Imagini: Cătălin Duminică, Silviu Nedelcu, Ștefan Mircea.

Spectacol subvenţionat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Divanul de la Hanul lui Manuc Bei

Giovanni Boldini, Marthe Bibesco

Sâmbătă, 29 septembrie 2012, la ora 11.00, la Fundaţia Calea Victoriei (str. Caimatei, nr. 20, et. 3, lângă Piaţa Rosetti) va avea loc prima întâlnire din seria evenimentelor-dialog denumite sugestiv: Divanul de la Hanul lui Manuc Bei, eveniment organizat de Fundaţia Calea Victoriei. Tema primului eveniment va fi La Belle Époque în Bucureşti, cele două gazde ale evenimentului analizând idealurile estetice al vremii, ce însemnau bunele maniere, care erau personalităţile culturale marcante, precum şi specificul costumului feminim şi masculin de la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Continuă lectura „Divanul de la Hanul lui Manuc Bei”