Memo

memo lingura istorie linguri de lemn

„Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide / lungi zile pierduţi şi străini.”

Lucian Blaga, La curţile dorului

memo pusa roth istoria lingureiAm fost surprinsă să constat că sunt cuvinte ce denumesc lucruri, obiecte din imediata noastră apropiere, pe care le pronunţăm foarte des. De ce? Poate şi pentru faptul că ne folosim de obiectele respective frecvent, aş spune abuziv, ca să glumim puţin. Şi am să mă explic de ce am spus asta. Dimineaţa facem ceaiul, laptele etc. şi punem o linguriţă, două sau mai multe de zahăr, urmează cafeaua sau alt ingredient şi folosim iar lingura sau linguriţa. Facem o prăjitură şi folosim ca măsură o linguriţă sau o lingură, în cele mai multe cazuri. Mâncăm felul întâi sau desertul şi folosim iar lingura sau linguriţa. Vă imaginaţi cât de des folosim acest obiect prezent în toate casele de pe pământ? Foarte des, şi de aceea merită atenţia noastră.

Fund de mamaliga si blid cu lingura

Lingura a apărut odată cu oamenii, ţinând cont de utilitatea ei. Lingura se folosea încă din paleolitic, find confecţionată din bucăţi de lemn sau din cochilii de scoici. Chiar termenii folosiţi pentru a desemna obiectul indicau materialul din care era făcut: „spon”, pentru zonalingurita argint de nord a Europei, însemna lemn, iar „cochlea”, pentru partea de sud, însemna scoică. Apoi s-au folosit fildeşul, osul, ceramica, iar în Evul Mediu lingurile erau făcute din metale preţioase, pentru a arăta bogăţia nobililor.

Romanii au fost primii care au rafinat linia acestui tacâm, imaginând două modele: o lingură ovală, asemănătoare celei de azi şi una rotundă şi mai adâncă, ce poate fi considerată strămoşul polonicului. Odată cu descoperirea aliajului de cositor şi plumb, lingurile au devenit accesibile tuturor. Lingurii i s-au dedicat poezii, dar poate cea mai frumoasă imagine este cea creată de Lucian Blaga, în poezia La curţile dorului.

Pușa Roth

La curţile dorului

de Lucian Blaga

Prin vegherile noastre – site de in –

vremea se cerne, şi-o pulbere albă

pe tâmple s-aşează. Aurorele încă

se mai aprind, şi-așteptăm. Așteptăm

o singură oră să ne-mpărtăşim

din verde imperiu, din raiul sorin.

Cu linguri de lemn zăbovim lângă blidelingura lemn istoric lingura

lungi zile pierduţi şi străini.[s.n.]

Oaspeţi suntem în tinda noii lumini

la curţile dorului. Cu cerul vecini.

Aşteptăm să vedem prin columne de aur

evul de foc cu steaguri păşind,

şi fiicele noastre ieşind

să pună pe frunţile porţilor laur.

Din când în când câte-o lacrim-apare

şi fără durere se-ngroaşă pe geană.

Hrănim cu ea

Nu ştim ce firavă stea.

Evenimente culturale organizate de Editura Ars Longa la Târgul SibiuBookfest

Invitatul de onoare al Editurii Ars Longa la Târgul de Carte SibiuBookfest, organizat în Piața Mică din Sibiu cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru (ediția a XVIII-a), este actorul Dorel Vișan. Vineri 3 iunie 2011, la ora 17,30, vor fi prezentate volumele La curțile dorului de Lucian Blaga (ediție multilingvă), Psalmi / Salmos de Dorel Vișan și Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan (col. „Summa cum laude”). Despre aceste apariții editoriale va vorbi scriitorul și filosoful Christian Tămaș.

Proiectul edițiilor multilingve Blaga, cu traduceri inedite, a început în 2007, cu volumul de debut al poetului, Poemele luminii (1919). Pe lângă calitatea în sine a noilor traduceri și caracterul lor bibliofil, volumele din această serie pun în circulație pentru cititorul străin poezia lui Blaga, mai ales că vechile traduceri sunt astăzi greu de găsit. Gestul editorial este cu atât mai salutar cu cât aceste volume intră în mari biblioteci din lume și în biblioteci universitare de prestigiu.

În traducerile lui Paul Villard (Aux cours du grand désir), Christian Tămaș (En las cortas del anhelo), Rodica Albu (At the Courts of Longing), Anneliese Poruciuc şi Andrea Bargan (Am Hofe der Sehnsucht), în volumul La curțile dorului sunt publicate 12 poeme din ciclul respectiv: La curțile dorului, Anno Domini, Lângă cetate, În preajma strămoșilor, Corbul, Iezerul, Trezire, Bunăvestire pentru floarea mărului, Oaspeți nepoftiți, Ciocârlia, Destin, Boare atlantică.

Ediţia bilingvă, româno-spaniolă a Psalmilor lui Dorel Vişan, în traducerea lui Christian Tămaș a fost nominalizată între cei 12 finalişti ai celui mai prestigios concurs mondial de poezie mistică, Premio Mundial de Poesia Mistica „Fernando Rielo” (Spania, decembrie 2010), la care au participat 208 concurenţi, din 32 de ţări. Cele mai bune poeme ale lui Dorel Vişan sunt expresia unei nebănuite meditaţii în faţa unui cadru din care a dispărut rumoarea lumii înconjurătoare. E ca şi cum te-ai privi într-o oglindă care ar şterge în mod neaşteptat tot ce e în jurul tău, eliberându-te de orice decor şi mai ales de orice altă prezenţă. Singur cu propriul chip, iată o stare propice meditaţiei lirice. Psalmii lui Dorel Vişan implică o atitudine care e departe de a fi una de resemnare. Poetul este un imaginativ eliberat de posibilul convenţionalism pe care temele din această categorie îl pot conţine. Sensibilitatea omului modern impune, chiar în gestul de adoraţie, o anumită distanţă, fertilă, de altfel, poeziei. Dorel Vişan scrie Psalmi numerotaţi de la 151 încolo, ca o continuare a celor 150 ai lui David, din Vechiul Testament, sentimentul tutelar fiind acela al solitudinii şi al dorinţei de a afla, pe urme argheziene, un reper care să-i confere sprijin sufletesc.

Apărut în colecția „Summa cum laude”, Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan se constituie într-o veritabilă monografie a artistului, în care sunt rememorate cu har etapele carierei sale, rolurile din spectacole de referinţă ale Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, precum Woyzeck şi Falstaff, rolurile excepţionale din filme: Iacob din filmul lui Mircea Daneliuc (1988), Ion Creangă (Un bulgăre de humă, 1989), Tudor Bălosu (Moromeţii, 1988), Gardianul „Dumnezeu” (Cel mai iubit dintre pământeni, 1993), Senatorul Vârtosu (Senatorul melcilor, 1995) ş.a. Dialogul conţine deopotrivă reflecţii incitante, nu o dată polemice asupra artei dramatice, a teatrului şi filmului în lumea contemporană, amintiri din teatru şi de la filmări, confesiuni pe marginea volumelor de poezie ale lui Dorel Vişan.

Căutător de destine cuprinde şi o selecţie de articole de Dorel Vişan (Întrebări ce par a nu avea nicio legătură), multe dintre ele cu caracter de proză literară, biografie artistică şi postfaţă de Costin Tuchilă, referinţe critice şi un amplu material fotografic. În amplul interviu realizat de Pușa Roth, Dorel Vişan face următoarea remarcă: „Artistul zilelor noastre îşi pierde rosturile devenind din propovăduitor şi din duhovnic un fel de instrument de divertisment. Dispare seriozitatea, dispare profunzimea, dispare ceea ce Euripide spunea odată, şi nu-l mai citim, că «rostul artei este acela de face suportabilă această vale a plângerii», cum numeşte el viaţa. De altfel, foarte mulţi înţelepţi aduc în discuţie această idee că viaţa este durere. Buddha chiar spune că viaţa este o continuă durere atât pentru obiecte, cât şi pentru oameni şi are foarte mare dreptate. Deci aici este marele necaz al zilelor noastre: funcţionăm la suprafaţă şi nu funcţionăm în profunzime.”

Sâmbătă 4 iunie 2011, la ora 13,00, Editura Ars Longa va lansa în cadrul Tărgului SibiuBookfest Întoarcerea lui Hulagu, piesă de teatru în patru acte de Sultan Bin Mohammed al-Qasimi. Traducere din limba arabă și note: prof. univ. dr. George Grigore (Universitatea din București), Ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România. Volumul a apărut în colecția „Alif”. Autorul, un cunoscut dramaturg, este, în același timp, emirul Sharjah-ului, al treilea emirat, ca importanță, din Emiratele Arabe Unite. Subiectul piesei este istoric: căderea Imperiului Abassid sub loviturile hanului mongol Hulagu. „Din lecturile mele din istoria naţiunii arabe, am înţeles că ceea ce sa întâmplat în statul abbasid înainte de prăbuşirea lui este aidoma cu ce se întâmplă acum la nivel arab, ca şi cum istoria s-ar repeta. Aşadar, am scris această piesă de teatru, dintr-o perspectivă istorică, despre o realitate dureroasă. Toate numele personajelor, locurilor şi evenimentelor din această piesă de teatru sunt reale. Fiece expresie din acest text arată în mod limpede ceea ce i se întâmplă naţiunii arabe.” (Sultan Bin Mohammed al-Qasimi, Cuvânt înainte).

Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. George Grigore, mst. Gabriel Bițună (Universitatea din București, Centrul de Studii Arabe). Invitat de onoare: Excelența-Sa Yacub Yousif Al-Hosani, ambasadorul Emiratelor Arabe Unite în România. Participă: trupa Teatrului Național din Sharjah (EAU).

Costin Tuchilă

Lucian Blaga în ediții multilingve, la Editura Ars Longa

În 2006 Editura Ars Longa publica un volum cu un profil cu totul aparte: versiunea poeziei lui Lucian Blaga, Către cititori, în 18 limbi străine, în ediție de lux. Scriam atunci că gestul editurii ieșene este singular în contextul actual, neștiind că era doar începutul unui proiect care, iată, continuă cu succes și astăzi, prin publicarea anuală a unor selecții din volumele lui Lucian Blaga (în ordinea apariției lor în epocă), în ediții multilingve, bibliofile, realizate în condiții grafice deosebite.

Dintre cele 18 versiuni ale poeziei Către cititori, cuprinsă în volumul În marea trecere (1924), 10 sunt inedite. Poemul este tradus în latină (de Traian Diaconescu, care semnează și prefața), franceză (Paul Miclău), italiană (Viorica Bălteanu), spaniolă (Gabriela Mureșan), portugheză (Micaela Ghițescu), engleză (Rodica Albu), germană (Ruth Herrfurth), suedeză (Ion Miloș), greacă (Dimos Rendis-Ravanis), arabă (Christian Tămaș), ebraică (Malva Holban), rusă (Elena Roșca), slovacă (Ion Codreanu), ucraineană (Ioan Lobiuc), maghiară (Ana-Maria Giosan), rromani (Lisia Ursu), macedoneană și aromană (Vanghea Mihanj-Steryu). Volumul este ilustrat cu grafică de Bogdan Emanuel Popa. Sugestive, exploatând temele poeziei, desenele sunt inserate între textul românesc și versiunea sa în limba străină. Editorii au avut ideea ingenioasă de a pune în oglindă poezia blagiană și traducerea sa, înlesnind astfel cititorului posibilitatea de a compara textul de bază cu cel tradus.

Proiectul de care vorbeam, al edițiilor multilingve Blaga, cu traduceri inedite, a început în 2007, desigur, cu volumul de debut al poetului, Poemele luminii (1919) – versiuni în franceză (Paul Villard), engleză (Rodica Albu), germană (Anneliese Poruciuc şi Andrea Bargan), cu o prefaţă de acad. Constantin Ciopraga. Aceste ediții sunt lansate în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș și Lancrăm și al Târgului de Carte „Alba Transilvana”, care se desfășoară la Alba Iulia, în luna mai, în aceeași perioadă cu festivalul. Seria este coordonată de Mioara Pop, directoare a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” din Alba Iulia. Ele păstrează modalitatea de așezare în pagină, în oglindă, a textului românesc cu traducerea, ilustrațiile, adecvate, fiind tipărite pe hârtie satinată.

Paisprezece poeme din Paşii profetului (1921), considerate cele mai reprezentative (Pan, Înfrigurare, Amurg de toamnă, Vara, Leagănul, Gândurile unui mort, În lan, Din copilăria mea, La mânăstire, Daţi-mi un trup, voi munţilor, Flori de mac, Tămâie şi fulgi, Strigăt în pustie, Versuri scrise pe frunze uscate de vie) apăreau în 2008, de asemenea în ediție trilingvă. Grafica la Pașii profetului, foarte inspirată, aparţine lui Eduard Rudolf Roth.

Începând cu În marea trecere (2009), edițiile conțin traduceri în patru limbi, la versiunile în franceză, engleză și germană adăugându-se și traduceri în spaniolă, realizate de Christian Tămaș. În marea trecere conține zece poeme din culegerea publicată de Blaga în 1924 și este ilustrată de Nicoleta Bida. Din Lauda somnului (1929), cu grafică de Eduard Rudolf Roth, editorii au selectat în volumul apărut anul trecut 12 poezii: Biografie, Somn, Paradis în destrămare, Biblică, Peisaj transcendent, Cap aplecat, Perspectivă, Ioan se sfâşie în pustie, Noapte extatică, Elegie, Peisaj trecut, Asfinţit.

În 6 mai 2011 a fost lansat la Alba Iulia și Lancrăm cel mai recent volum din această serie, La curțile dorului, ediție de asemenea în patru limbi, însoțită, ca și precedentele, de 100 CD-uri cu poeme în lectura actriţei Doina Iarcuczewicz, ilustraţie muzicală de Gheorghe Şfaiţer (Teatrul „Luceafărul” din Iaşi). CD-urile, distribuite gratuit, sunt destinate nevăzătorilor.

Cu grafică de Nicoleta Bida, volumul este prefațat de un pasaj din Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) de G. Călinescu: „Intrat în câmpul noţiunii de tradiţie era firesc ca Lucian Blaga, în înţelegere sau nu cu alţii, să se deplaseze pe un punct mai apropiat de existenţa noastră reală, românească. Tracismul e o abstracţie, iar panteismul curat, o filozofie fără mitologie constituită. Poporul român este creştin ortodox şi Dumnezeul creştin este exterior lumii. Dar cum sufletul popular nu atinge niciodată absolutul, caracteristic spiritualismului, poetul se va opri la mijloc între cer şi pământ (atitudine eretică, dar singura cu putinţă în poezie şi în orice legendă, dovadă franciscanismul) şi va continua să pipăie concretul lăsându-se nostalcizat de Spirit…”

La curțile dorului apărea în 1938. În traducerile lui Paul Villard (Aux cours du grand désir), Christian Tămaș (En las cortes del anhelo), Rodica Albu (At the Courts of Longing), Anneliese Poruciuc şi Andrea Bargan (Am Hofe der Sehnsucht), sunt publicate 12 poeme din ciclul respectiv: La curțile dorului, Anno Domini, Lângă cetate, În preajma strămoșilor, Corbul, Iezerul, Trezire, Bunăvestire pentru floarea mărului, Oapseți nepoftiți, Ciocârlia, Destin, Boare atlantică. Desigur, aici principala dificultate constă în echivalarea cuvântului dor, considerat pe bună dreptate intraductibil în complexitatea pe care o are noțiunea în limba română și, în particular, în opera lui Blaga. În context, cel mai apropiat este termenul din spaniolă, folosit de Christian Tămaș: anhelo – dorință fierbinte, nesaț, dar și alean, cuprinzând deci parțial sensurile cuvântului dor, fără conotația de nostalgie pe care o are portughezul saudade, în care mulți cercetători văd echivalentul noțiunii românești. De exemplu, chiar dacă sacrifică rima, imposibil de realizat fără îndepărtarea substanțială de sens, un poem cum e Ciocârlia sună bine atât în spaniolă, cât și în engleză: „Alguien canta en las nubes del dia / al amanecer. ¿Quien puede ser? / Alguien canta en el aire. / ¿Una ave? ¿Un fantasma? / Solo él puede ser, solo él: / el terrestre pequeñito / con el cuerpo como los granos / mucho alabados / con la voz como el azúl claro, / con la sangre como el amén. / Solo él puede ser: ¡E1 Cristo pajarero! El / que cada día / se alza una vez, / vencedor sin armas, / desde el trigal hacia el cielo, / y desencanta los pecados / sobre todas las aldeas.” (La alondra); „There’s someone singing in the day clouds / as early as sunrise. Who might that be? / There’s someone singing in the air. / Is it a bird? Or is there a spirit there? / It can only be him, only him: / the tiny earthling / with a body like the long / praised grains, / with a voice so serene / and blood like the Amen. / It can only be him: / the feathered Christ! The one / that once every day / sores away, sores high, / in glory, without steel, / from cornfield to sky, / charming away sins / over all the villages.” (The Skylark).

Pe lângă calitatea în sine a noilor traduceri și caracterul lor bibliofil, volumele din această serie, apărute la Editura Ars Longa, pun în circulație pentru cititorul străin poezia lui Blaga, mai ales că vechile traduceri sunt astăzi greu de găsit. Gestul editorial este cu atât mai salutar cu cât aceste volume intră în mari biblioteci din lume și în biblioteci universitare de prestigiu.

Costin Tuchilă