Toma George Maiorescu, nonconformistul bine temperat

coperta toma george maiorescu sinucigas

cronica literara liber sa spunUn nonconformist, dar un nonconformist bine temperat, aşa îl consider a fi pe Toma George Maiorescu de când îl ştiu. Şi chiar îl ştiu de vreo 50 de ani de când, student în anul I la Filozofie fiind („filozofie” se mai zicea, încă, după faimosul Dicţionar al lui B. N. Ponomoriov!), am păşit cu sfiiciune în redacţia revistei „Contemporanul”, unde, printre atâţia oameni frumoşi şi senini, l-am întâlnit pe Toma George Maiorescu. Cât priveşte nonoconformismul, acesta a fost – şi, spre meritul său – a rămas şi azi nu doar unul de paradă, o mască. Dimpotrivă acest nonconformism exprimă o anumită construcţie morală, un anume crez de viaţă care nu aveau cum să nu se regăsească şi în scrisul lui Toma George Maiorescu. De aceea, mă bucur să aflu între referinţele critice de la secţiunea TGM văzut de, care însoţeşte cea mai recenta carte a sa – Sinucigaş plonjez într-un real imposibil*) – două texte care dovedesc tocmai această calitate cu totul aparte. Continuă lectura „Toma George Maiorescu, nonconformistul bine temperat”

Premiile revistei „Luceafărul de dimineață”, la moment aniversar

Festivitatea care a avut loc la Casa Vernescu din București, joi 12 mai, a avut caracterul unei ediții inaugurale: acordarea premiilor revistei „Luceafărul de dimineață”, primele distincții sub noua titulatură a publicației. Cu această ocazie, a fost aniversat și numărul 1000 al revistei (4 mai 2011), în noua ei serie apărută în 1990. „Luceafărul” este cel mai vechi săptămânal al Uniunii Scriitorilor din România, care a împlinit 50 de ani de existență în 2008. În 1958, când apărea primul număr (15 iulie), ea se situa în continuarea revistei „Tânărul scriitor”, fiind dedicată promovării tinerilor scriitori. Din primele colegii de redacţie făceau parte, între alții, Mihu Dragomir, Silvian Iosifescu, Perpessicius, Titus Popovici, Al. I. Ştefănescu. Începuturile nu sunt semnificative din punct de vedere literar, cu excepţiile de rigoare. Destul de repede, revista s-a eliberat însă de multe dintre constrângerile epocii. Odată cu venirea la conducerea revistei a lui Eugen Barbu, în 1962, „Luceafărul” dovedeşte o deschidere deosebită spre literatura de bună calitate, într-un spirit creator liber, în contextul relaxării ideologice din deceniul al şaptelea. „Aici îşi vor publica marile lor poeme Ion Gheorghe, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, precum şi o serie de tineri poeţi şi prozatori, de la Dumitru M. Ion la Horia Pătraşcu. Povestiri apte pentru controverse vor fi În treacăt de Nicolae Velea, Leul albastru (1965) de D. R. Popescu.” (Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ed. II, 1977). În iunie 1968 conducerea revistei este preluată de Ştefan Bănulescu (redactor şef), Gh. Tomozei, Cezar Baltag şi Fănuş Neagu (redactori şefi adjuncţi). Din 1972 (nr. 5) redactor şef este Virgil Teodorescu, urmat de Nicolae Dragoş (1974–1980) şi Nicolae Dan Fruntelată (1980–1989). Revista are în continuare colaboratori de prestigiu, publicând număr de număr literatură de calitate. Au rubrici Teodor Mazilu, Nicolae Manolescu, Ion Caraion, Al. Paleologu, Nicolae Ciobanu, Florin Mihăilescu, Paul Georgescu, Nicolae Velea, Nicolae Balotă, Edgar Papu, Barbu Cioculescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Grigore Hagiu, scriu Georgeta Horodincă, S. Damian, Mircea Iorgulescu (un „Jurnal de lectură” consacrat recenziilor), Dan Cristea, Dan Laurenţiu, C. M. Ionescu, Mircea Martin, Al. George, Adrian Isac, Silvian Iosifescu, Ion Ianoşi, Al. Sever, M. Petroveanu, H. Zalis, Savin Bratu, Lucian Raicu, P. Solomon, Ileana Vrancea, Gh. Schwartz, Gellu Naum, N. Tertulian, Z. Ornea, Normau Manea ş.a. Din 1974, M. Ungheanu este redactor şef adjunct şi titularul cronicii literare. Dorin Tudoran recenzează poezia, Dan Cristea şi Paul Dugneanu critica, Nicolae Baltag şi V. Bugariu proza. Adrian Păunescu, Aurel Dragoş Munteanu, Cezar Ivănescu, Dumitru M. Ion, Ion Gheorghe, Marius Robescu, Matei Gavril, Sânziana Pop sunt colaboratori permanenţi, unii dintre ei devenind membri ai redacţiei. Geo Dumitrescu susţine poşta redacţiei, Mircea Iorgulescu se ocupă sistematic de tinerii scriitori, C. Stănescu scrie cronici despre cărţile de debut. În anii ’80, Mihai Ungheanu şi Nicolae Ciobanu încredinţează o secţiune importantă a revistei tinerilor critici, care comentează actualitatea literară, devenind titulari ai rubricilor de cronică literară şi recenzii, dar scriu deopotrivă articole de sinteză şi eseuri.

Din 1990, conducerea „Luceafărului”, într-un nou format, este preluată de Laurenţiu Ulici (1943–2000), care îi conferă echilibru într-un peisaj literar pestriţ, urmând profilul ei, de susţinere a noilor promoţii de scriitori. Între 1993–1995, „Luceafărul” are o perioadă de întrerupere. Din anul 2000, Marius Tupan (1945–2007) devine redactor şef reușind, într-o perioadă dificilă, să mențină periodicitatea și nivelul cultural al revistei.

În forma actuală, „Luceafărul de dimineață”, care apare cu sprijinul Primăriei sectorului 2 București (primar: Neculai Onțanu), urmează tradiția revistei de a susține literatura scrisă de tinerii autori, acordând însă spațiu generos și scriitorilor consacrați. Revista se impune atât prin nivelul textelor literare publicate, cât și prin comentariile critice, eseurile, cronicile de artă (teatru, film, arte vizuale), traducerile dar și rubricile de actualitate, care reflectă evenimente ale vieții culturale. În tradiția vechiului „Luceafăr”, revista are și o rubrică de sport („Penalty”). „Luceafărul de dimineață” rămâne o publicație echilibrată, cu un profil distinct în peisajul literaturii de astăzi.

Consecventă programului său, revista a acordat premii pe anul 2010 atât tinerilor scriitori, cât și celor consacrați, dovedind, o dată în plus, că ia în considerare întregul fenomen literar contemporan, unii dintre premianți fiind autori din alte orașe decât București. „Mulţi tratează premiile ca pe o ocazie de scandal, dar eu cred că ele orientează instituţia literară, dacă sunt acordate cu onestitate. Am ţinut ca premiile (sub noua titulatură a revistei), să-i răsplătească pe cei care sprijină revista, care publică constant în ea. Am dori, totodată, să avem o deschidere cât mai largă spre public”, a precizat Dan Cristea, directorul revistei și președinte al Asociației culturale „Luceafărul de dimineață”.

Premiul de excelență a fost acordat primarului sectorului 2, Neculai Onţanu, „pentru remarcabila sa deschidere spirituală şi pentru sprijinul acordat vieţii culturale. Acest premiu reprezintă expresia sinceră a gratitudinii noastre.” (Gelu Negrea). Fiecare dintre premii a fost marcat de rostirea unei „laudatio”.

„Luceafărul” a acordat premii la șapte secțiuni: poezie, proză, eseu, critică și istorie literară, publicistică, debut, Opera Omnia. Din juriu au făcut parte: Gelu Negrea, redactor șef al revistei „Luceafărul de dimineață”, Dan Cristea, președinte al Asociației Culturale „Luceafărul de dimineață”, Gabriel Chifu, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. La fiecare dintre cele șapte premii au fost făcute trei nominalizări. Premiul de debut, considerat cel mai important pentru că el reprezintă o investiție în viitor și are, întotdeauna, în biografia unui autor o semnificație aparte, a revenit ex-aequo lui Adrian Buzdugan (proză) și Alinei Mazilu (poezie). Adrian Buzdugan a debutat editorial cu volumul de povestiri Capela excomunicaților.

Disputat, Premiul pentru publicistică i-a fost acordat lui Horia Gârbea, care „încearcă să înnoiască acest gen literar care pare multora arid. Prin recenziile şi micro- eseurile pe care le scrie, meritul său este acela că inovează, că se apropie de autorul şi cartea despre care scrie.” (Traian T. Coşovei).

Premiul pentru eseu a fost obţinut de Sorin Lavric, portretizat succint de criticul literar Gabriel Dimisianu.

Premiul pentru critică și istorie literară i-a revenit lui Adrian G. Romila, despre care a vorbit Gelu Negrea.

Vechi luceferist, Constantin Stan este laureatul Premiului pentru proză, el bucurându-se de un mesaj transmis de acad. D. R. Popescu, care își amintea de perioada de debut a scriitorului, când a fost impresionat de „textul excelent al unui tânăr necunoscut”.

Premiul pentru poezie i-a revenit lui Robert Şerban, autor al unei „poezii grave, a francheţii și a deschiderii” (Dan Cristea).

Premiul Opera Omnia a fost decernat prozatoarei Gabriela Adameşteanu, care a debutat în „Luceafărul”, unde în 1971 apăreau fragmente din romanul său Drumul egal al fiecărei zile. Printr-o coincidenţă, fragmente din Provizorat, care continuă acel volum, au fost publicate în 2010, în „Luceafărul de dimineață.”

Admirabilul recital al Mariei Gheorghiu (voce și chitară) și cel de poezie al actorului Eusebiu Ștefănescu au contribuit la reușita evenimentului.

Costin Tuchilă

Reportaj video de Nicu Păunescu