Dragostea durează trei ani

Celebrul autor francez Frédéric Beigbeder și-a lansat în cinematografe, pe 18 ianuarie 2012, primul film pe care l-a regizat: Dragostea durează trei ani, aflăm dintr-un comunicat al Grupului Editorial Trei.

Scriitorul-regizor a acordat recent un interviu publicației „Le Figaro”, în care vorbește despre ecranizarea romanului cu același titlu, lansat în 1997 și a cărui traducere românească a fost publicată în 2011 la Editura Trei. „O comedie romantică pentru băieți”, așa caracterizează Beigbeder noul film.

Întrebat dacă este mai greu sau mai ușor sa adapteze propriul roman pentru cinema, „autorul dandy”, cum îl numesc cei de la „Le Figaro”, a răspuns cu umor: „Este o muncă mult mai ușoară, deoarece nu există nici un scriitor care să-ți sufle în ceafă, să-ți corecteze fiecare virgulă sau să-ți explice că nu ai respectat sensul dat de el unei anumite fraze. Nu am avut nicio dispută cu autorul carții. De altfel, nici nu mi-a păsat de el. Mi-am luat libertatea de a mă juca cu textul, pentru că nu era o carte recentă. A fost publicată în urmă cu 15 ani și uitată pe un raft prăfuit.

Dar, iată câteva dintre întrebările adresate de „Le Figaro”, la care Frédéric Beigbeder a răspuns în stilul său binecunoscut:

– Trebuie să fii megaloman pentru a face un film?

– Mai puțin decât atunci când scrii cărți. Când scrii o carte, megalomania poate fi o calitate. Când faci un film, îți expui viziunea, dar trebuie să accepți și ideile echipei cu care lucrezi. Eu chiar am renunțat la megalomanie pentru câteva luni!

– De ce nu l-ai interpretat pe Mark Marronnier, personajul principal al cărții?

– Sunt un actor jalnic. Gaspard Proust este mult mai bun decât mine! Și, în viață, este mult mai cinic. Eu am avut deja câteva apariții în filme. Întotdeauna dezastruoase sau tăiate la montaj!

– Este o mare diferență între cel care erai în urmă cu15 ani și Beigbeder de astăzi?

– Aș vrea să pot răspunde că am crescut, m-am maturizat, am devenit un adult. Din păcate, îmi dau seama, şi este îngrozitor, că problemele lui Mark Marronnier sunt încă ale mele.

– Care probleme?

– Frica de angajament, dorința de pasiune romantică…

– Care sunt regizorii pe care îi admiri?

– Am o mare admirație pentru Woody Allen. Nu cred că aș fi vrut să fac filme dacă nu era acest regizor. Îmi place Sasha Guitry, bineînțeles. Ce-mi place la cei doi mari regizori este că găsesc în filmele lor femei frumoase, îmbrăcate în rochii lungi, care au dialoguri geniale. Iubesc filmele vorbărețe!

– Întotdeauna regizorul flirtează cu actrițele care joacă în filmele lui?

– Mi-aș dori. Din păcate, nu mi s-a întâmplat încă! Îți propui o mulțime de lucruri atunci când începi să lucrezi în cinematografie: o viață în lumina reflectoarelor, sex cu starurile… Dar este complet fals! Ne trezim în fiecare zi la șase și jumătate dimineața și ajungem acasă la miezul nopții, fără nicio recompensă de acest fel.”

Un slogan care să evidențieze calitățile filmului și cărții Dragostea durează trei ani? Pornești în doi, sfârșești de unul singur!