Poezia săptămânii: ”Plimbare în poezie” de Carmen Vințan

Claude Monet Parcul Monceau 1876

Plimbare în poezie

Mă plimb într-un parc, prin timpuri pierdute de vremuri,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Pălării şi umbrele,
Rochii lungi şi jobene,
Se ascund şi apar, năluci, ieşite din basme uitate,
Trăind în visele dulci, printre cărţi răsfirate,
Tremurătoare umbre se aştern pe alei seculare
Lângă arbori ce râd, lacrimi de ramuri, în floare,
Murmură vântul, adie cu dor,
Şopteşte prin frunze, jucăuş, zâmbitor,
Fluturi albaştri, dantelă, clipesc prin buchete răzleţe
Pe chipuri citesc iubirea seninelor feţe,
O clipă în amurg se coboară roşiaticul soare,
Peste întinderea zării, ca un suflu, o boare,
Desculţă pe iarba ce creşte, respir pământul ce tace sub mine
În liniştea lui mă cuprind, mă învelesc, secunde divine,
Izvor de cuvinte le adun, emoţie, visare,
Vâltoare de aer şi flori le strâng din uitare,
Mă îmbată mirosul în aerul proaspăt
Din zâmbetul florilor, voal de mireasmă,
Aştern curcubeu peste inima mea, nuanţe încurcate
Sentimente adunate, intense şi viu colorate,
În imagini şi viers le scurg pe hârtie,
Dansând sub peniţa zglobie.
Uitare şi dor,
Tăcere, iubire,
Partituri în cuvinte.
E doar o magie, sonet, simfonie?
Eu sunt şi respir… poezie!

Carmen Vințan

Carmen-Vințan
Carmen Vințan

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii