„Marele Gatsby”, omul cu un singur prieten adevărat

marele-gatsby-cronica-film-loreta-popa

cronica de film liber sa spunTimp de aproape un secol, povestea Marelui Gatsby, scrisă de F. Scott Fitzgerald, a străbătut timpul şi spaţiul şi a ajuns la publicul din întreaga lume. Marele Gatsby este atât de ancorat în prezent încât pare că a fost scris astăzi, nu în anii ’20. Totul pare desprins din aceste timpuri moderne, să le spunem, în care economia pare sclipitoare, dar instabilă, în care simţim uneori cu toţii că ne-am rătăcit, dar acţiunea se petrece într-un alt timp şi loc, într-o lume cu o atracţie oarbă spre visuri imposibile, care pot fi oricum spulberate într-o clipă, şi a extravaganţei. Baz Luhrmann, pe care îl admir necondiţionat de la Moulin Rouge încoace, m-a determinat să am aşteptări mari. Şi pot să spun că nu mi le-a înşelat.

Pare că regizorul a fost influenţat de criza financiară globală din 2008, prin care noi, românii, continuăm să trecem. A văzut paralela, aşa că a mers în New York, pentru că trebuia să fie acolo ca să înţeleagă legăturile dintre locurile acelea, cultura şi mentalitatea epocii jazz şi lumea de azi.

Întreaga echipă a filmului a fost energizată de spiritul şi istoria oraşului New York, un leonardo-di-caprio-marele-gatsbypersonaj în sine în romanul lui Fitzgerald. „Am fost binecuvântaţi, pentru că, în anii ’20, imaginile fotografice şi cinematice erau foarte răspândite. Aşadar, perioada a fost surprinsă nu numai în ilustraţii şi desene, caricaturi, dar şi într-o arhivă fotografică foarte vastă. E foarte incitant să vezi naşterea culturii contemporane”, spune regizorul.

Eleganţa, strălucirea, inovaţia acelor ani au fost o provocare incitantă pentru designerul Catherine Martin. „După primul război mondial, s-a renunţat la lenjeria de corp greoaie victoriană, a început moda fustelor scurte şi eliberarea sexuală a femeilor, care le-a permis să se îmbrace mai comod. S-a născut un stil exuberant, decorativ, marcând un moment-cheie în istoria designului.

Femeile, până la acel moment încorsetate, au luat o foarfecă şi şi-au tuns părul. Faptul că nu mai sunt căsătorite şi nu par să intenţioneze să se căsătorească le demonstrează tăria de caracter şi neînfricarea. Clădirile se înălţau, petrecerile erau din ce în ce mai mari, moravurile din ce în ce mai uşoare, iar băutura mai ieftină. Neliniştea se apropia…”, spune designerul.

Deşi mare parte din documentare şi scrierea scenariului au fost realizate în New York, majoritatea lungmetrajului a fost filmat în studiourile Fox din Sydney. Aşadar, New York-ul anilor ’20 a fost transpus în Sydney, recreat în detaliu cu mare atenţie, de la cele mai extravagante platouri la cele mai mici elemente de recuzită.

Decorurile erau atât de frumoase, încât şi actorii şi realizatorii veterani au rămas impresionaţi, iar la unele scene tehnicienii nu au rezistat impulsului de a filma cu telefoanele mobile. Chiar dacă se aflau în spatele aparatului de filmat, ceea ce nu se prea întâmplă, mai ales la un film de o asemenea anvergură. Şi clubul ascuns face parte din contextul erei prohibiţiei, în care corupţia, crima organizată, beţiile şi destrăbălarea erau înfloritoare. În Harlem era de altfel şi faimosul Cotton Club, dar erau multe asemenea localuri care serveau alcool de contrabandă.

the-great-gatsby

Baz Luhrmann spune poveşti aşa cum nimeni nu a crezut vreodată că este posibil. Marele Gatsby spune, datorită geniului lui Luhrmann, o poveste modernă despre o iubire fantastică, despre lumea contrabandei, lumea celor bogaţi, o poveste despre bani, destin, moarte şi prietenie. Luhrmann nu este genul care să renunţe la ceea ce-şi doreşte, oricât de extravagant ar părea celorlalţi. Joacă totul până la capăt, fără reţineri, fără subtilităţi, fără explicaţii.

Sfârşeşti prin a renunţa să te mai întrebi de ce, cum, când. Trăieşti fiecare secundă în lumea creată de el şi când el pune punct, te opreşti şi tu… După această pauză începi să respiri şi astfel revii la ceea ce se numeşte realitate. Asta am simţit urmărind cea mai nouă producţie semnată Baz Luhrmann, Marele Gatsby şi pot spune că nimeni nu va reuşi să descrie vreodată nebunia acelor ani, furtunile acelei perioade, mai bine ca acest regizor efervescent şi fabulos.

Baz-Luhrmann-marele-gatsby

Nu sunt şi nu voi fi vreodată adepta tehnicii 3D, indiferent de spectaculozitatea pe care aceasta o oferă. Prefer filmul în toată splendoarea lui. Totuşi, nu sunt de acord cu părerea celor care spun că se pierde mult din film şi că mişcarea arată oarecum caricatural în anumite scene. Tocmai aceasta cred că era ideea, de a surprinde spiritul acelei epoci, fervoarea, trepidaţia, neastâmpărul. Luhrmann încearcă în permanenţă să spargă bariera dintre poveste şi public. Iar asta este o metodă de a transpune publicul în lumea aceea, de a doborî zidul şi de a-i face să simtă că este în aceeaşi încăpere cu personajele. Citește cronica integral în Jurnal spiritual, revistă de dialog etic, estetic și religios.

Loreta Popa