Scrie despre tine

scrie despre tine afis

De două ori pe lună, în iulie și august, trainerii Scrie despre tine vin la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru două ore de atelier în care vor experimenta ce se poate naşte din întâlnirea celor care vor să scrie despre poveştile lor personale şi cărţile din librărie. Primul atelier va avea loc sâmbătă, 18 iulie, între orele 17.00 și 19.00. Participarea este gratuită, pe baza înscrierii la adresa scriedespretine@gmail.com.

Continuă lectura „Scrie despre tine”

Lucian Blaga și cercul poeților dispăruți: O audiție specială oferită de Editura Casa Radio

coperta-blaga-ed-iii

Editura Casa Radio vă invită marți, 26 mai 2015, la ora 18.30, la o audiție specială din „Biblioteca de Poezie Românească”, prilejuită de lansarea ediției aniversare a cărții sonore Lucian Blaga, Poeții. Evenimentul va avea loc la Librăria Humanitas Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr. 38), în prezența scriitorului Bogdan Ghiu şi a criticului Luigi Bambulea, care vor intra într-un dialog transgenerațional.   Continuă lectura „Lucian Blaga și cercul poeților dispăruți: O audiție specială oferită de Editura Casa Radio”

Lansare de carte: „Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse” de Ion Valjan

lansare de carte i valjan

eveniment liber sa spunDuminică, 1 februarie 2015, la ora 11.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr. 38, București) va avea loc  lansarea volumului Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse de Ion Valjan*), ediţie îngrijită de Micaela Gulea. La eveniment  vor participa Ioana Pârvulescu, Micaela Gulea, Vlad Russo şi Victor Rebengiuc.

valjan-

I. Valjan

„În lumea culturală interbelică îl întâlneai pe Valjan la tot pasul. Personalitatea lui pitorească şi jovială i-a inspirat pe toţi caricaturiştii vremii. Avocat celebru, cu imensă clientelă, era văzut alergând pe treptele Tribunalului, urmat de numeroşii săi secretari. În pofida vârstei şi a corpolenţei, se bucura de sprinteneala unui fost gimnast. Nici sprinteneala verbului nu-i era străină, dovadă nenumăratele sale replici scânteietoare, la bară sau în piesele de teatru. Fascinaţia scenei a făcut din el un om de teatru proteic: director de trupă la… 13 ani, student-autor de comedii jucate la Teatrul Naţional din Iaşi (1904), director al Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a promovat regia modernă. După Marea Unire, în calitate de director general al teatrelor, Valjan a jucat un rol însemnat în organizarea propagandei culturale în ţinuturile alipite şi a încurajat reprezentarea repertoriului naţional prin Legea teatrelor care-i poartă numele (1926). A fost socotit un maestru al genului scurt în comedia de moravuri de către critici literari precum G. Călinescu, E. Lovinescu sau Pompiliu Constantinescu. În 1929 a inaugurat teatrul radiofonic cu mult jucata comedie Ce ştia satul. Comedia de succes în trei acte Generaţia de sacrificiu se dovedeşte atât de actuală, încât la 80 de ani de la premieră s-a aflat pe afiş timp de trei stagiuni la Teatrul Național din București (începând din 1998), iar la Barasheum se joacă de opt stagiuni, din 2006.

Omul politic s-a remarcat prin elaborarea (în colaborare) a importantei Legi a asanării (conversiei) datoriilor agricole, pe care a susţinut-o ca vicepreşedinte şi raportor în Parlamentul României (1932). A lăsat fermecătoare memorii, publicate postum (Cu glasul timpului, Eminescu, 1987, 1994, Humanitas, 2013).

În perioada comunistă, refuzul lui Valjan de a colabora cu noul regim a provocat implicarea într-un proces stalinist de «înaltă trădare» (1951). Condamnat la 15 ani de detenţie, s-a stins la 29 aprilie 1960, nu însă fără a sfida cumplita închisoare printr-un spectacol creat de el în ultimele luni de viaţă şi jucat în secret de numeroşii săi colegi de celulă, deţinuţi politici.” – Micaela Gulea.

*) Ion Al. Vasilescu (1881–1960), avocat, dramaturg, memorialist, publicist şi om politic. A semnat cu pseudonimele: I. Valjan, V. Al. Jean, Val, i, Jean Valjan, Ioan Al. Valjan avocat. La sugestia lui Al. Davila adoptase în 1912, la premiera comediei Ce știa satul, criptonimul Valjan.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi (1903) şi şi-a dat doctoratul la Paris. A intrat în magistratură (1908–1914). După procesul Sotiriu–Cretzulescu (1915), cu care şi-a început cariera de avocat, a pledat în majoritatea marilor procese penale. Autor dramatic de succes de descendenţă caragialiană, apreciat de G. Călinescu, a publicat cinci comedii: Ce ştia satul (1912) – considerată de E. Lovinescu poate cea mai bună comedie într-un act din literatura română –, Nodul gordian (1920), Lacrima (1920), O inspecţie (1941), Generaţia de sacrificiu (1933, 1936) – jucată cu mare succes până în zilele noastre. A fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (1923–1924) şi director general al teatrelor (1923–1926). A elaborat şi a susţinut în calitate de parlamentar noua Lege a teatrelor (cunoscută ca Legea Valjan), 1926. A colaborat la „Sburătorul”, „Vremea” (al cărei director literar şi artistic a și fost pentru scurt timp), „Rampa” etc.

Ca om politic, a făcut parte din Partidul Naţional Liberal (1922–1930), aripa liberală georgistă (1930–1932), alăturându-se, în fruntea unui grup liberal independent, Cartelului electoral Iorga–Argetoianu (1932). Ca jurist, a contribuit la redactarea Legii asanării datoriilor agricole (1932), pe care a susţinut-o ca raportor în Parlament. Din 1932 a devenit membru marcant al Partidului Naţional Agrar al lui O. Goga, de care s-a despărţit în 1935, împotrivindu-se fuziunii PNA cu Liga Apărării Naţional-Creştine a lui A.C. Cuza. A publicat texte memorialistice şi evocări în reviste începând din 1921, dar a întrerupt această activitate în 1947, copleşit de arestarea fiului său Corneliu (Nelu) Valjan; aşa se explică faptul că memoriile sale se opresc la momentul Paradei Victoriei (noiembrie 1918). După război, a refuzat să intre în nou-înfiinţata Uniune a Scriitorilor şi să publice piese propagandistice; arestat (1950) şi implicat într-un proces politic „de înaltă trădare”, fiind acuzat de spionaj în favoarea Marii Britanii, a fost condamnat la 15 ani de temniţă grea. Este autorul singurului spectacol teatral jucat într-o închisoare comunistă, Revista Piteşti ’59, fapt consemnat de Ion Ioanid. A murit în detenţie.

Lucrări apărute postum: volumul antologic Teatru. Generaţia de sacrificiu, Bucureşti, Editura Minerva, 1985 și Editura Vremea, 1998; Cu glasul timpului. Amintiri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987 și 1996; Editura Humanitas, 2013; Trei crime celebre, Bucureşti, Editura Garamond, 1994.

Să râdem cu Nea Mărin

sa radem cu nea marin afis

eveniment liber sa spunVă aşteptăm sâmbătă, 13 decembrie 2014, ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o întâlnire cu Oana Pellea, Irina Margareta Nistor şi Lidia Bodea despre bestsellerul Gaudeamus 2014, Să râdem cu Nea Mărin de Amza Pellea, volum apărut la Editura Humanitas.

„De Paşti 2014 am deschis manuscrisele lui. Cu emoţie, chiar cu teamă. Teamă că amintirile mă vor întrista, că vor răscoli dorul, că vor învârti lama de cuţit în rana nevindecată a lipsei lui… Dorul a rămas dor, dar m-am trezit că râd în hohote, că râd cu lacrimi citind isprăvile lui Nea Mărin… şi din nou, ca în tinereţe, îmi era teamă că voi ajunge la finalul poveştii. Foarte puţină lume ştie că textele cu Nea Mărin sunt scrise în totalitate de el, de Amza. Un umor sănătos, fără pic de vulgaritate, un umor cu o ţâră de poezie, un umor curat. Ţi-e drag să citeşti, dar se mai întîmplă ceva: nu numai că parcă îi auzi vocea, dar ai impresia că îţi şi apare în faţa ochilor Nea Mărin din Băileşti… hâtru, sănătos, vesel.” – Oana Pellea.

Vezi

Amza Pellea – Momente de aur