Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (15)

primarii bucurestiului istoric pusa roth parcuri bucuresti calea grivitei

Lucian Skupiewski (februarie 1923–aprilie 1923) a fost unul dintre prietenii regelui Carol al II-lea şi face parte din familia strămoşilor preşedintelui Poloniei, Lech Kacinski, decedat într-un accident aviatic. Lucian Skupiewski şi-a dedicat întreaga viaţă îngrijirii bolnavilor şi a organizat şi condus toate spitalele de răniţi din împrejurimile Bucureştiului, în timpul Primului Război Mondial. În timpul mandatului său, şi-a continuat activitatea medicală. A lucrat în cadrul organizaţiei „Refugiilor pentru lăuze sărace” şi a fost director al maternităţii din Calea Griviţei, pe care mai apoi a transformat-o într-un spital specializat.

Alte nume, alte mandate: I. Costinescu (aprilie 1923–aprilie 1926, primul mandat) şi Anibal Teodorescu (aprilie 1926–iulie 1927). Anibal Teodorescu a fost jurist şi membru corespondent al Academiei Române. A publicat mai multe lucrări în care trata problema administraţiei locale şi a autonomiei locale. Principiul său era acela că autonomia locală duce la o descentralizare administrativă.

În iulie 1927 revine la conducere Primăriei Capitalei, pentru al doilea mandat, I. Costinescu (iulie 1927–noiembrie 1928) Urmează Gh. Gheorghian (decembrie 1928–ianuarie 1929, al doilea mandat).

Cel de-al 53-lea mandat îi revine lui Dem I. Dobrescu (februarie 1929–ianuarie 1934), supranumit „primarul târnăcop” din cauza numeroaselor proiecte urbanistice pe care le-a derulat. El a fost cel care a iniţiat construcţia de ştranduri în Capitală, a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. Spunea că vrea să îi facă pe bucureşteni să iubească Bucureştiul.

arcul de triumf bucuresti

Arcul de Triumf

A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul.

Din martie 1934 şi până în ianuarie 1938 la cârma Capitalei s-a aflat Al. Gh. Donescu. În timpul primariatului său, în Bucureşti a fost iniţiată o sărbătoare anuală a oraşului, „Luna Bucureştilor”. În plus, a fost construit Arcul de Triumf actual şi a fost inaugurată Grădina Botanică.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (14)

primarii bucurestiului istoric pusa roth arcul de triumf curtea veche

Timp de aproape doi ani (ianuarie 1911–octombrie 1912), Primăria a fost condusă de Dimitrie Dobrescu. Politician conservator, a fost prefect al Poliţiei Capitalei. A dispus dǎrâmarea Casei Hagi-Moscu, cumpărată pe timpul primariatului lui Dimitrie Cariadgi, sediul de atunci al Primǎriei, sperând că se va construi un sediu mai impunător pentru instituția pe care o conducerea, dar visul său nu s-a împlinit.

Urmează o lungă listă de primari, dar care n-au făcut nimic notabil pentru urbe, aşa că-i vom enumera pentru a avea o imagine completă a istoriei primariatului bucureştean: C. Istrati (octombrie 1912–martie 1913), Gheorghe Gr. Cantacuzino (martie 1913–decembrie 1913, al doilea mandat), G. I. Saita (ianuarie 1914–martie 1914), Emil Petrescu (martie 1914–noiembrie 1916, primul mandat), Colonel Victor Verzea (noiembrie 1916–iunie 1917), Dem Bragadiru (iunie 1917–august 1917), I. Dobrovici (august 1917–noiembrie 1918), Emil Petrescu (noiembrie 1918, al doilea mandat), C. Hălăuceanu (decembrie 1918–septembrie 1919), Pandele Tarușanu (octombrie 1919–ianuarie 1920), Gh. Gheorghian (ianuarie 1920–februarie 1922). În acest prim mandat, Gheorghian a propus înfiinţarea „Muzeului Comunal Bucureşti”, idee aprobată de Consiliul Comunal la finalul anului 1921. Noul muzeu urma să fie deschis în „Casa Moruzi” de pe Calea Victoriei nr. 117, zisă şi „Casa cu lanţuri”, construită în 1825. Mandatul său de doar doi ani nu i-a permis să-şi vadă planul pus în aplicare. Muzeul a fost deschis abia în 22 noiembrie 1931, în prezenţa primarului de atunci, Dem I. Dobrescu, zis „primarul târnăcop”.

bucuresti vechi

În timpul mandatului primarului Matei Gh. Corbescu (februarie 1922–decembrie 1922) s-a organizat la Bucureşti o paradă în cinstea Marii Uniri. Cel mai potrivit loc pentru eveniment era Arcul de Triumf. La vremea respectivă, Arcul de Triumf din Capitală era construit dintr-un material care nu rezista ploilor. Matei Gh. Corbescu a venit cu propunerea ca un nou Arc de Triumf, din lemn, să fie ridicat până când se vor găsi bani pentru unul impunător. A fost criticat pentru iniţiativă, iar compozitorul George Enescu i-a scris atunci primarului: „Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (12)

primarii capitalei istoric de pusa roth imagini bucuresti vechi

Academician, economist, agronom, om politic român, membru titular din 1871 al Academiei Române, preşedinte al acesteia între anii 1901–1904, Petre Sebeșanu Aurelian a condus Primăria Capitalei din octombrie 1895 şi până în decembrie 1895, urmat de Constantin F. Robescu (ianuarie 1896–aprilie 1899). Sub mandatul său, s-a hotărât lărgirea Căii Victoriei. A fost unul dintre fondatorii „Şcolii Speciale de Silvicultură” din Bucureşti.

În perioada aprilie 1899–iunie 1899, Nicolae Filipescu a obţinut cel de-al doilea mandat.

Barbu Ștefănescu Delavrancea (29 iunie 1899–februarie 1901) a fost primar în timpul perioadei de criză economică şi a luptat ca lucrările edilitare, urbanistice şi de înfrumuseţare delavrancea primar bucurestia Capitalei să nu fie oprite, fapt care l-a pus deseori în conflict cu consiliul comunal pe care-l conducea. A fost primar al Capitalei vreme de aproape doi ani, şi pe lângă producţia culturală, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, a refăcut pavajul cu piatră cubică de pe mai multe străzi importante, printre care Lipscani şi Calea Victoriei, dar şi obligativitatea salubrizării oraşului. A fost prieten bun cu Ion Mincu, cu care a colaborat îndeaproape pentru integrarea stilului românesc în arhitectura bucureşteană.

După marele orator şi scriitor, dar şi un primar eficient, urmează Em. Costinescu (februarie 1901–aprilie 1901), finanţist, politician liberal, deputat, ministru de Finanţe. A rămas în istorie drept unul dintre fondatorii şi directorii Băncii Naționale, dar și pentru faptul că a botezat stațiunea Costinești, înființată pe una dintre moșiile sale. Întrucât a fost primar al Capitalei numai trei luni, nu a reușit să iasă cu nicio inițiativă edilitară în evidență.

Pușa Roth