Dialoguri cu scriitori români

dialoguri cu scriitori

Marți, 10 iunie, de la ora 19.00, vă invităm la prima întâlnire de vară a Dialogurilor cu scriitori români, pe terasa Cărturești-Verona din București, în grădină așadar, în calmul și desfătarea serii, la o discuție așezată, sfătoasă și spumoasă cu Dan C. Mihăilescu.

Cine este Dan C. Mihăilescu? ne putem întreba retoric, de dragul argumentului și în spiritul ludic ce este chiar amprenta stilistică a invitatului nostru de luna aceasta.

Dan C. Mihăilescu este un om-orchestră, un cronicar literar în afara oricăror șabloane sau tipare în care l-ar putea plasa cineva care gândește literatura în termenii rigizi ai canoanelor de orice fel. A-l asculta vorbind sau a-l privi dezasamblând structura unei cărți pentru a-i atinge miezul viu și vibratil și pentru a-i găsi ritmul interior e un festin comparabil cu vizionarea unui film de epocă înțesat de sute de personaje, cu decoruri fastuoase, costume opulente și muzici variate și contrapunctice, festin de care niciun împătimit veritabil al cărților nu s-ar putea priva.

dan c mihailescu

Dan C. Mihăilescu

Cei care îl cunosc de la televizor drept „Omul care aduce cartea” vor avea ocazia să-l asculte pe viu vorbind cu tot atâta plăcere despre cărți și propria viață, despre filme, jazz și călătorii, dar și despre Caragiale, Cioran sau Eminescu, iar cei care nu deschid televizorul niciodată sau aceia care nici măcar nu posedă o astfel de diavolească și cronofagă invenție, din convingere intelectual-hipsterească sau rațiuni pragmatice sănătoase, ba chiar și cei care ar prefera să primească drept cadou alte lucruri mai utile decât o carte (sic!) vor putea să-l întâlnească și să-l asculte pe Dan C. Mihăilescu pe viu, într-o discuție relaxată și să se lase în același timp și convinși și seduși de farmecul discret pe care o discuție serios de lejeră și lejer de serioasă despre personajele fictive din cărți și întâmplările reale din viață îl poate avea asupra oricărui public.

Iată cum se prezintă autorul însuși:

„Totul s-a schimbat de când mi s-a propus să prezint cărți la televizor. Trebuia să devin un Bernard Pivot al românilor. Vă dați seama? […] Din 2000, prezint o carte pe zi și viața mea s-a schimbat complet. […] Am făcut-o ca pe un joc, cu o singură idee în minte: sa fac literatura accesibilă, să-l fac pe tipul care vinde salata la piață să-l înțeleagă pe Heidegger. Aceasta emisiune este doza mea cotidiană de optimism. Simt că întineresc lângă tinerii care fac literatura de mâine. Nu-i așa că-i un vis?”

Ca de obicei, o întâlnire de neratat. Marți, 10 iunie, de la ora 19.00, pe terasa Cărturești Verona la Dialoguri cu scriitori români și o întâlnire cu Dan C. Mihăilescu într-un dialog cu Nadine Vlădescu. De data aceasta, misiunea moderatoarei va fi aceea de a face față arabescurilor, volutelor și capcanelor tandre pe care un interlocutor cu verva, umorul și aplombul lui Dan C. Mihăilescu le poate oferi într-un dialog oricărui împătimit de cărți, literatură, vorbe de duh, ironii fine și vorbă bună.

Fiesta non-stop, dar fără Alexandru Dan Popescu…

alexandru dan popescu a incetat din viata

A părăsit, discret şi puţin îngândurat, această lume Alexandru Dan Popescu, prozator de autentică, solidă vână şi un om cu adevărat dăruit scrisului cu rost moral şi cu temei în vaiaţa asta a noastră, aşa cum este ea.

Ne-am cunoscut cu nişte ani în urmă, foarte tineri, nebuneşte de tineri fiind. Şi unde altcumva decât în redacţiile revistelor literare care îşi făcuseră un crez din publicarea celor cu vise mari şi cu aplecare spre condeiul pus cu rost asupra colii albe de hârtie: „Luceafărul”; „Gazeta literară”, „Viaţa Românească şi „Amfiteatru”. Alexandru Dan Popescu- sau ”Neica Dan”, după cum ne obişnuisem a-l apela la „cafine”-urile boemei noastre romantice şi studenţeşti, acolo unde zăboveam „de veghe-n lanule de pahare” – fiind recunoscut ca un hâtru povestitor, cu simţul vorbei în dungă şi al finei plăceri de a creiona, succint şi expresiv, portrete în apă tare. Nu avea, ce-i drept, anvergura tumultuoasă a lui Octavian Stoica („Tavi”), poza marţială a lui Fane Stoian, ori duioşia parşiv romanţioasă a lui Vasile Andronache – prinţii neîncoronaţi ai „cahfinelelor” (vorba îi aparţine lui Puşi/Dumitru Dinulescu) – dar era o prezenţă stenică, aşteptată şi preţuită şi, mai ales, un narator de forţă. A intrat în folclorul nescris al Casei Scriitorilor – la „Miţi”, după cum era chemată de către obişnuiţii casei simpatica şi mămoasa ospătară care oficia aici – păţanie istorisită cu şarm nebun de către Adexandru Dan Popescu însuşi. Astfel, aflându-se într-un tramvai sau într-un autobuz, a simţit cum că un băiat de bine îl cotrobăie de zor prin buzunare. Calm şi duios, „neica Dan” l-a privit în ochi pe făptuitor şi l-a povăţuit părinteşte: „Fii bun, dragul meu, şi caută în celălalt buzunar, fiindcă în ăsta am doar chitanţe şi datorii.”

alexandru dan popescu si-noi-am-purtat-lodene

Îi apăruse, între timp, prima carte, Şi noi am purtat lodene, volum de proză bine primit de critică şi de cititori care l-ar fi îndreptăţit pe autorul lui să recidiveze în trombă aşa cum făceau alţi confraţi dedulciţi la mierea tiparniţei. Modest şi exigent cu sine, „neica Dan” a preferat să zăbovească pe fila de manuscris şi să nu o trimeată la tipar decât atunci când a socotit că scrisele sale au ceva de spus şi că merită să ia drumul spre cetitor.

Pe la noi, pe la „Scânteia tineretului”, venea cu oarecare frecvenţă, fiind întotdeuna primit aşa cum se cuvine. Cred că în colecţia „Suplimentului literar artistic”, a cărei editare era gospodărită, cu mână calificată, de Ion (Jack) Cristoiu, se vor găsi şi câte ceva din scrisele lui Alexandru Dan Popescu. Spre deosebire de noianul de aspiranţi zgomotoşi la publicare, vreau să spun de atacul în trombă al cohortelor de veleitari sadea, „neica Dan” îşi aducea la redacţie textele fără să facă larmă şi fără să facă presiuni, mai mult sau mai puţin sentimentale, spre a le vedea cât mai repede ieşite de sub tiparniţă.

După Revoluţie, ca mai mulţi oameni de bună-credinţă, a încercat să pună umărul pentru ca să schimbe ceva din soarta încremenită a ţării. A înfinţat un partid cu o declarată sorginte socialistă – Partidul Socialist al Dreptăţii (Independent) – avându-l ca model pe Constantin-Titel Petrescu şi publicaţia „Glasul”. Dar, dacă partidul nu a reuşit să treacă testele electorale, revista – în care iscăleam, alături de Horia Gane, H. Zalis, Eugen Eftimiu şi mulţi alţi sufletişti – s-a impus rapid ca una dintre primele certitudini ale „cuvântului ce exprimă adevărul”. Tot în această perioadă, prozatorul Alexandru Dan Popescu s-a reîntors la uneltele sale publicând volumul Fiesta non-stop, numai că, din păcate, de data asta cartea nu şi-a avut ecoul aşteptat.

Nu pot trece mai departe fără a aminti, cu întreaga preţuire cuvenită, că, în ianuarie 1990, când tot felul de zgomotoşi şi intoleranţi răspopiţi ideologici făceau liste negre, aruncau anateme şi dădeau excomunicări, Alexandru Dan Popescu mi-a oferit, cu sinceră generozitate şi încredere, şansa de a scrie, liber, ceea ce cred. Şi pot să spun fără înconjur că în nicio împrejurare nu mi-a impus subiecte şi nici nu mi-a cenzurat manuscrisele. De aceea, chiar deşi, după o vreme, drumurile noastre s-au despărţit, ne-am păstrat, unul altuia, aceeaşi caldă încredere şi preţuire.

În ultima vreme îl vedeam tot mai rar, „neica Dan” fiindcă plictisit şi mâhnit de fiesta non-stop a „ciocoilor vechi şi noi”. Părăsise lumea politichiei şi îşi găsise liniştea la margine de Bucureşti, într-o gospodărie tihnită. Moartea Stelei, fiinţa care îi luminase drumurile vieţii, l-a îndurerat profund şi l-a adâncit în tristeţe.

Nu cred, însă, că Alexandru Dan Popescu ar fi abandonat, definitiv, meseria scrisului. Ba chiar am bănuiala că dacă cineva, un om de bine, va să caute printre hârtiile pe care Alexandru Dan Popescu nu a mai avut timp să şi-le pună în ordine – grăbit fiind ca să părăsească această lume pe care, deşi el a iubit-o sincer, nu întotdeuna i-a răpsuns cu aceeaşi măsură – va găsi texte care ar merita să nu rămână în chenarul paginii de manuscris. Şi să ne mai dea încă o dovadă că, pentru prietenul nostru, scrisul era o mărturisire şi chiar felul său, temenic şi durabil de a fi.

De-acum înainte, Fiesta non-stop va continua fără Alexandru Dan Popescu. Îi vom resimiţi lipsa şi îi vom păstra amintirea.

Odihnească-se în pace!

Şerban Cionoff

80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu

80 de ani nichita stanescu

eveniment liber sa spunÎn perioada 29 martie–12 aprilie 2013, la Institutul Cultural Român va fi deschisă expoziţia omagială 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. Vernisajul va avea loc vineri, 29 martie, ora 17.00, la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, București. În deschidere, vor lua cuvântul Andrei Marga, președintele ICR, artistul plastic Mircia Dumitrescu, Lucian Chișu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, Ioan Cristescu, curatorul expoziției și Horia Gârbea, vicepreședinte al ICR. Invitați speciali: Ioana Crăciunescu și Eusebiu Ștefănescu.

Proiectul este organizat în parteneriat cu Muzeul Literaturii Române și Radio România Cultural.

Expoziţia propune publicului un material documentar constituit din manuscrise și fotografii deținut de Muzeul Literaturii Române, precum şi din arhiva de fotografii a Dorei Stănescu, soţia poetului. De asemenea, va include 25 de panouri cu poeme de Nichita Stănescu traduse în mai multe limbi străine.

nichita-stanescu-

Pentru aniversarea a 80 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiești–13 decembrie 1983, București), vor fi organizate evenimente care vor rememora biografia poetului și vor aduce în discuţie opera sa, atât la Bucureşti cât şi în ţară – la Ploieşti, Craiova, Timişoara, Arad, Satu Mare, Cluj-Napoca, Bistriţa, Braşov, Iaşi, Piatra Neamţ, Brăila, Galați, Tulcea sau Botoşani.

Accesul publicului la evenimentul organizat la sediul ICR este liber.

Totodată, pentru prima oară de la înfiinţarea sa, Institutul Cultural Român organizează onichita-stanescu poezie contemporana acţiune sincronizată, la nivelul întregii reţele de institute, pentru promovarea marilor valori ale culturii române. În perioada 27 martie–10 aprilie 2013, ICR va coordona o serie de evenimente dedicate aniversării a 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu, laureat al premiului Herder şi unul dintre cei mai importanți și inovatori scriitori români ai secolului al XX-lea.

Omagierea poetului va fi realizată prin itinerarea în rețeaua institutelor din străinătate a unei expoziţii de fotografie şi poezie (cuprinzând pozeii traduse în engleză, germană, franceză, spaniolă, turcă, maghiară și suedeză), oferite de criticul Ioan Cristescu de la Muzeul Literaturii Române şi de artistul Mircia Dumitrescu. În cadrul acestei manifestări, profilul liricii lui Nichita Stănescu va fi evocat printr-o serie de prelegeri şi comunicări legate de viaţa sa, de stadiul actual al traducerilor, de prezenţa în biblioteci precum şi prin lectura poeziilor traduse în limba ţăriianiversare nichita stanescu gazdă.

Evenimentul face parte din seria Programelor-cadru pentru strategia institutelor culturale românești din străinătate.

Una dintre liniile directoare majore privind promovarea României culturale, pe care este structurată strategia cadru a Institutului Cultural Român în 2013, este cea care valorizează creativitatea românească. Aniversările și comemorările semnificative ale acestui an, din perspectiva promovării însemnătății creației unor personalități ale culturii române în contextul patrimoniul creativ universal, îi aduc în prim plan pe poetul Nichita Stănescu, pe pionierul aviației, Aurel Vlaicu, pe cântăreața Maria Tănase și pe dirijorul și compozitorul Constantin Silvestri.

Reuniunea de primăvară a doamnelor

emile vernon portret de femeie

Émile Vernon (1872–1919), Portret de femeie

eveniment liber sa spunInstitutul Cultural Român – Filiala Transilvania, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, vă invită, joi, 21 martie 2013, la ora 12.00, la o nouă ediţie a Reuniunii de primăvară a doamnelor. Evenimentul va avea loc la sediul Filialei Cluj a USR, din str. Universităţii nr. 1.

reuniunea de primavara a doamnelor

În deschiderea evenimentului, va avea loc o conferinţă susţinută de Alina Pamfil: Homo legens (în ciclul Scriitorul în cetate). Despre scris, citit, cărţi noi şi proiecte de laborator vor vorbi apoi scriitoarele: Elena Abrudan, Mariana Bojan, Hanna Bota, Codrina Bran, Doina Cetea, Iulia Cubleşan, Elisabeta Donca-Kirchmajer, Vera Ieremias, Mariana Istrate, Gabriela Lungu, Rodica Marian, Flavia Teoc. Moderatoare: Irina Petraş.

emile vernon 1872 1919 moment de lectura

Émile Vernon, Moment de lectură

Seria de evenimente organizate în colaborare de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi ICR – Filiala Transilvania a debutat în 15 februarie 2013 (data inaugurării Filialei Transilvania a ICR) când a fost programată conferinţa Repere culturale transilvane, susţinută de Mircea Muthu şi va continua la începutul lunii aprilie cu răspunsul lui Ion Vartic la întrebarea Ce este arta?

mafteuta_mihai_ulita_din_ardeal

Mihai Mafteuță, Uliță din Ardeal

***

Fragment din conferinţa lui Mircea Muthu, Repere culturale transilvane

Când Perpessicius evoca ,,vatra de visuri milenare şi Canaan martirizat”, el metaforiza superb dar şi fixa în acelaşi timp, în linii de gravură, chipul spaţiului transilvan, aşa cum s-a perpetuat de altfel în memoria României reîntregite. Dimensiunile sale, reiterate periodic de la Bălcescu încoace şi caracterizate printr-o altă distribuire a accentelor în tabloul general a ceea ce s-a numit specific naţional configurează o Transilvanie emblematică, lipsită de osificările subiacente modelului şi, tocmai de aceea, circumscrierile ulterioare lui 1916 îşi păstrează nota de gravitate şi temperatura transmise de ,,rezervoriul de seriozitate“ cum numea Bariţ şi apoi Rebreanu ,,Ţara Ardealului”. În înfăţişarea de ansamblu a noului stat român, această lume, sublinia prin 1923 publicistul Octavian Goga, ,,aduce netăgăduit un aspect de mulţime mai occidentală, exigenţe culturale mai pozitive, o concepţie mai largă a libertăţilor cetăţeneşti şi o educaţie mai veche a spiritului de datorie” (Reabilitarea Ardealului). Astfel, reper constant în meditaţia intelectualului, vertebrând adesea mentalitatea nu numai culturală din ultimul secol, în sfârşit, spiritul localizat în interiorul arcului carpatic îşi consolidează prin statutul acceptat de vatră funcţia coezivă şi valoarea de exemplu. Cu ocazia sărbătoririi a două decenii de la Marea Unire, Vasile Băncilă, prietenul lui Blaga, preciza în 1938 că ,,sensul Ardealului în configuraţia sufletului românesc e un sens de tenacitate, pe de o parte, de practicism organic şi de metodism pe de altă parte.” (în Semnificaţia Ardealului). E adevărat, „spiritul ardelean constituie numai o componentă a marelui duh românesc, dar, atenţiona într-un interviu din 1940 Rebreanu, cea mai preţioasă şi mai caracteristică”. Constatarea prozatorului că ,,ardelenii au o concepţie despre viaţă mai aspră, mai adâncă, mai etică” conduce la concluzia, încă decelabilă în praxisul Şcolii Ardelene, că ,,etnicismul nu e o povară în opera de artă, ci un spor de originalitate.” Meditaţia călinesciană din finalul Istoriei prelungeşte în fond rândurile de mai sus în tentativa de conceptualizare a specificului naţional. Românii din centru, de pildă, ,,sunt consultabili pentru nota specifică primordială.” Totalizările şi, concomitent, trăsăturile definitorii sunt reţinute pe ecranul conştiinţei receptoare în perioada interbelică mai ales, pregătită astfel să asigure continuitatea fertilă în perimetrul României Mari. Sentimentele, în forme atât de dramatice, de responsabilitate istorică, refuzul teatralităţii, împletirea romantismului etnografic cu cel folcloric şi distilarea acestuia în mesianismul cu rezonanţă de text sacru ce impregnează agorele eroice din Câmpia Libertăţii, conjugarea naţionalului cu socialul ,,ca una dintre cele mai însemnate manifestări istorice ale spiritului nostru civic,” aşa cum afirma Alexandru Lapedatu la discursul de recepţie al Academiei Române din 1923, realismul ,,poporan” manifestându-se bipolar în reprezentarea satului ritualizat, ca la George Coşbuc, dar şi a celui contemporan – Liviu Rebreanu –, alţii, ca Slavici şi Agârbiceanu efectuând ,,întregul circuit de la satul idilic la satul actual”, cum spunea Ion Breazu, scurtcircuitarea polilor amintiţi în arcul metafizic şi în imaginea satului atemporal din construcţia sistematică a lui Lucian Blaga, relaţia complementară dintre ,,poporan” şi preferinţa pentru clasicizare, obsesia instaurării Legii cu majusculă ca dreaptă recunoaştere a rânduielilor firii (Ovidiu Cotruş), ce argumentează profundul etnicism al producţiei artistice, toate acestea, legate între ele, alcătuiesc o forma mentis unitară şi pilduitoare prin consecvenţă. […]

Joia lingurițelor

corina sabau dragostea chiar ea

Joi, 31 ianuarie 2013, ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din București (Calea Victoriei nr. 45), în cadrul proiectului „Joia linguriţelor”, va avea loc o întâlnire cu prozatoarea Corina Sabău, cu prilejul apariţiei celui mai recent roman al său, Dragostea, chiar ea (Editura Polirom, 2012).

Participă: Bianca Burta-Cernat, Ovidiu Simonca, Daniel Cristea-Enache. Invitat special: Nora Iuga. Moderator: Virginia Costeschi.

Toate artele cuvântului

Miercuri, 28 noiembrie 2012, ora 18.00, la Uniunea Scriitorilor din România, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115, Bucureşti, în cadrul programului „Scriitorii la ei acasă / Scriitori pe Calea Victoriei”, va avea loc evenimentul intitulat Toate artele cuvântului. Invitaţi: Gabriel Dimisianu (critică, memorialistică), Ioana Nicolaie (poezie), Irina Horea (traduceri), Horia Gârbea (dramaturgie), Marian Drăghici (poezie) şi Radu Aldulescu (proză). Introducere: Mihai Zamfir. Moderator: scriitorul şi jurnalistul Dan Mircea Cipariu, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, secţia Poezie. Selecţia scriitoriilor invitaţi este asumată de criticul literar Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară” şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul este realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României. Coproducător: Radio România Cultural. „Este ultima secvenţă a proiectului iniţiat de Uniunea Scriitorilor, în care sunt invitaţi scriitori ce reprezintă genuri literare diferite, din generaţii şi geografii literare diferite, care au dovedit prin operele lor că au şi priză la public, şi la critica literară. Va fi o seară, cum îmi place deseori să o spun, fastuoasă, de care se vor bucura atât cei ce vor veni în Sala Oglinzilor a Casei Monteoru-Catargi, cât şi de Sărbători, ascultătorii Radio România Cultural, care va înregistra evenimentul pentru Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

Radu Aldulescu

Radu Aldulescu (n. 29 iunie 1954, Bucureşti) a debutat în 1993, la Editura Albatros, cu romanul Sonata pentru acordeon, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (ediţia a II-a, Editura Cartea Românească, 2008). A mai publicat romanele: Amantul Colivăresei (ediţia I, Editura Nemira, 1996; ediţia a II-a, Editura Cartea Românească, 2006); Îngerul încălecat (Editura Phoenix, 1997; ediţia a II-a, Editura Cartea Românească, 2011); Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare (ediţia I, Editura Nemira, 1998; ediţia a II-a, Editura Cartea Românească, 2007); Proorocii Ierusalimului (ediţia I, Editura Publicaţiilor pentru Străinatate, 2004; ediţia a II-a, Editura Corint, 2006; ediţia a III-a, Editura Cartea Românească, 2009; e-book, 2011; ediţia a IV-a, Editura Polirom, 2012); Mirii nemuririi (Editura Cartea Românească, 2006, Premiul pentru proză „Ion Creangă” al Academiei Române). În anul 2009 a răspuns unei provocări literare insolite şi a scris, după o atentă documentare, tulburătorul roman-vérité Ana Maria şi îngerii (Editura Cartea Românească, 2010). În 2012 a publicat romanul Cronicile genocidului. A scris scenariul filmului Terminus Paradis (regizat de Lucian Pintilie), care a obţinut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia, 1998.

Marian Drăghici

Marian Drăghici s-a născut la 25 februarie 1953 în localitatea Osica de Sus, judeţul Olt. Este un cunoscut poet şi jurnalist român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este redactor-şef adjunct la revista „Viaţa Românească” şi publicist la mai multe reviste. În 1988, îi apare la Cartea Românească volumul Despre arta poetică (titlul inițial, Descriere după altă natură, a fost respins de cenzură). Au urmat volumele: Partida de biliard din pădurea rusească, Ed. Eminescu, 1995; Lunetistul, Ed. Pontica, 1996; Lunetistul & cocoșul de tablă, Ed. Cartea Românească, 1996; HARRUM cartea ratării, cu postfață (Romanticul în postmodernism de Al. Cistelecan), Ed. Vinea, 2001; Licht, langsam…/ Lumină, încet… – Aus dem Rumänischen von Florica Madritsch Marin. Gedichte. Edition Zwei, Klagenfurt: Wieser Verlag, 2004; Negresa, Ed. Vinea, 2005. A fost distins cu premiile: Premiul revistei „Steaua” la Festivalul „Lucian Blaga” (1980); Premiul „Ramuri” (1985, 2004); Premiul revistei „Tomis” și al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România. (1989, 1996); Premiul Frontiera Poesis (1997); Premiul revistei „Convorbiri literare” (2004); Premiul Național pentru Poezie Serile la Brădiceni (2006), Premiul Virgil Mazilescu (2009); Premiul revistei „Argeș” (2010).

Gabriel Dimisianu

Gabriel Dimisianu s-a născut la Brăila, la 25 ianuarie 1936. A urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura română (licenţă în 1958). A lucrat în redacţiile revistelor „Gazeta literară”, „Amfiteatru”, „România literară”. A debutat în publicistica literară în 1958 şi editorial în 1966 cu volumul Schiţe de critică. Au urmat volumele: Prozatori de azi (1970), Valori actuale (1974), Nouă prozatori (1977), Opinii literare (1978), Lecturi libere (1983), Introducere în opera lui Constantin Negruzzi (1984, ediţia a II-a, 2007), Subiecte (1987), Repere (1990), Clasici români din secolele XIX si XX (1996), Lumea criticului (2000), Amintiri şi portrete literare (2003, ediţia a II-a în 2004), Fragmente contemporane (2004). A obţinut premiul pentru critică şi istorie literară al Uniunii Scriitorilor (de trei ori), Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Este laureat al Premiului Naţional de Literatură (2011), oferit de USR.

Horia Gârbea

Horia Gârbea s-a născut la 10 august 1962 în Bucureşti. Este doctor în inginerie civilă, cadru didactic universitar. În prezent, vicepreşedintele Institutului Cultural Român. În domeniul literar, a debutat în 1982 cu poezie. După 1989 a avut o activitate intensă de publicist si autor de literatură. A publicat poezie, proză, teatru, critică literară si teatrală, eseuri. În total 12 piese reprezentate în România ca şi în Anglia, Franţa și Serbia. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al UNITER, al PEN Club România. A tradus în română şi a adaptat pentru scenă numeroase piese din literatura universală de W. Shakespeare, Pierre Corneille, S. I. Witkiewicz, Fernando Arrabal, A. P. Cehov, Dario Fo, Marivaux etc. A publicat peste 25 de volume de literatură originală și de traduceri. A fost prezent în numeroase antologii de poezie și proză atît în România cît și în alte țări. Textele sale au fost traduse în mai multe limbi europene și asiatice. A obținut numeroase premii literare. Romanul Căderea Bastiliei a fost distins cu trei premii nationale în 1998. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 1999 şi Premiul Academiei Române pentru dramaturgie – 2001, Premiul „Andrei Bantaș”, acordat de juriul Uniunii Scriitorilor – 2012, pentru volumul Shakespeare – Opere, vol. IV, ca traducător, împreună cu George Volceanov și Violeta Popa. Din 2003 este Președintele Asociației Scriitorilor București, filială a Uniunii Scriitorilor din România. Din 2005 este membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor. A reprezentat România la festivaluri internaţionale de literatură. Distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), înălțat la grad de ofițer în 2010.

Irina Horea

Irina Horea (n. 1956) a absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti (secţia Engleză-Germană). Din 1992, este redactor la revista „Lettre Internationale“, ediţia în limba română. În 2005 a fost aleasă Secretar, iar, în 2009, Vicepreședinte al USR, Departamentul Relaţii Externe. A coordonat, între 2002–2011, Festivalul Internațional și Colocviul „Zile și Nopți de Literatură”, organizat de USR. Şi-a făcut debutul literar ca traducător, în anul 1977, cu poeme semnate de Diane Wakoski, Karl Shapiro. Editorial, a debutat în 1989, cu traducerea Povestirilor africane ale lui Doris Lessing. De atunci, a tradus aproape cincizeci de volume de beletristică, semnate, printre alţii, de Paul Bailey, George Soros, William Golding, Norman Mailer, John Irving, Albert Lindeman, Jacob Neusner, J. R. R. Tolkien, Max Dimont, Martin Amis, Russell Banks, Ian McEwan, Martin Booth, John Cheever, Joey Goebel, Cormac McCarthy, Gene Wolfe, Alan Brownjohn. A tradus, de asemenea, numeroase eseuri şi povestiri, publicate în presa din România. Din 2002 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. În acelaşi an i s-a decernat Premiul pentru Traduceri „Andrei Bantaş”.

Ioana Nicolaie

Ioana Nicolaie s-a născut la 1 iunie 1974 în oraşul Sîngeorz-Băi, judeţul Bistriţa Năsăud. A absolvit în 1997 Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, iar în 1998 a terminat cursurile de masterat ale aceleiaşi facultăţi. După absolvire a lucrat în învăţământ, presă şi în domeniul editorial. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu volumul de versuri Poză retuşată, Editura Cartea Românească, 2000, în urma cîştigării concursului de debut. În 2002 a publicat volumul Nordul la Editura Paralela 45. În 2003 a publicat volumul Credinţa la Editura Paralela 45. În 2005 a publicat romanul Cerul din burtă, Editura Paralela 45. Volumul fost declarat „Cartea lunii iulie” de către revista „Orizont” din Timişoara şi a fost nominalizat la Eastern European Literature Award, premiu dat de Bank Austria Creditanstalt şi KulturKontakt Austria în cooperare cu Wiesser Verlag. În 2006 a publicat la aceeaşi editură volumul Cenotaf. A publicat în 2008 cartea pentru copii Aventurile lui Arik la Corint Junior. Tot în 2008 i-a apărut şi romanul O pasăre pe sârmă, la Polirom. Cartea este în curs de traducere în Serbia. Cerul din burtă, ediţia a doua, a apărut în 2010 la Polirom. A fost inclusă în volumele colective Ferestre 98, Editura Aristarc, 1998 şi 40238 Tescani, Editura Image, 1999, Generaţia 2000, Editura Pontica 2004, Cartea cu bunici, Editura Humanitas, 2007, Primii mei blugi, Editura Art, 2009, Bookataria de texte şi imagini, Clubul Ilustratorilor, 2009, Divanul scriitoarei, Editura Limes, 2010, Care-i faza cu cititul, Editura Arthur, 2010, Ce poți face cu două cuvinte, Editura Arthur, 2012, Intelectuali la cratiță, Humanitas, 2012. Cărţile autoarei au fost nominalizate la premiile ASPRO, la cele ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi la premiile revistei „Observator Cultural”. A scris textul albumului Bucureşti, metropolă europeană, Editura Noi Media Print, 2005. Der Norden (Nordul) a fost publicat de Pop Verlag, Germania, în 2008. Prezentă în mai multe reviste şi antologii străine dintre care: Poésie, 2003, Roumanie, territoire d’Orphée, éditée par le Théâtre Molière/ Maison de la Poésie de Paris, 2003, New European Poets, Graywolf Press, Minnesota, 2008 şi Poetry Wales, iarna 2009-2010, Cimarron Review, Oklahoma State University, Stillwater, summer 2010, The Vanishing Point that Whistles. An Anthology of Contemporary Romanian Poetry, Editura Talisman House, 2012, antologie de Paul Doru Mugur, Adam J. Sorkin şi Claudia Serea și Om jag inte får tala med någon nu (Dacă nu am cu cine vorbi acum), Suedia, 2011. Invitată la festivaluri internaţionale de poezie în Slovenia, Suedia şi Italia. A susţinut lecturi publice în mai multe ţări. Inclusă în proiectul de promovare a literaturii europene Metropoezia, derulat în Varşovia în 2008. Dorothea Fleiss, artist plastic din Germania, a realizat plecând de la câteva poeme din Der Norden mai multe cărţi-obiect, expuse apoi la importante manifestări internaţionale de artă.Selecţii din versurile autoarei au apărut în Franţa, Anglia, Slovenia, Germania, Austria, Canada, Suedia, Polonia, SUA şi Bulgaria.

Editura Mușatinia la aniversare

Editura Muşatinia din Roman împlineşte în această lună, cea a lui gustar, 10 ani de activitate şi 100 de apariţii editoriale. Echipa „Liber să spun” urează Editurii Muşatinia „La mulţi ani !”, multe apariţii şi succes.

Pentru a onora această aniversare am preluat un fragment din interviul doamnei Emilia Ţuţuianu, fondatoarea editurii.

„Am fondat această editură în mai 2002, la îndemnul poetului Daniel Corbu, iar în luna august am editat prima carte… Am pornit la acest «dificil» dar frumos drum, în colaborare cu publicistul Gheorghe A. M. Ciobanu, filosoful prof. univ. dr. Tudor Ghideanu, poeta Cecila Pal, doamna Felicia Dumbravă şi diaconul Ciprian Ignat. Deşi tânără, trecută uneori sub tăcere, Editura Muşatinia a reuşit să dea cititorilor opere de mare valoare pentru cultura naţională şi implicit pentru cultura romaşcană. Am editat într-un timp destul de scurt în jur de 26 volume… iar acum în 2012 numărul titlurilor editate a ajuns la cifra simbolică de 100!

[…] „Editura Muşatinia face saltul cultural către maturitatea valorică, a edificării şi scoaterii în lumină a caldei asumări de către cititorii Cărţii frumoase şi adevărate. Peste puţin timp va ieşi de sub tipar un volum bibliofil, dedicat celor trei poete: Ioana Balaban, Irina Brânduşa Irimescu şi Viviana Michiu, plecate mult prea devreme dintre noi… Umbre ce dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veşnicia, această implacabilă eternitate abstractă şi impenetrabilă gândirii noastre… Un volum argumentativ despre ceea ce a pierdut literatura română prin moartea prematură a acestor poete… Am realizat acest volum printr-o frumoasă colaborare cu scriitorul pietrean Ermil Bucureşteanu. În perspectivă editorială anunţăm, cu deplin curaj şi înaltă responsabilitate, publicarea Cronicii Romanului, operă datorată marelui episcop de Roman, Melchisedec Ştefănescu (secolul al XIX-lea), istoric de mare valoare, atât de preţuit de către Nicolae Iorga.

Reeditarea de către Muşatinia a ediţiei princeps (1875) a Cronicii Romanului se bucură de colaborarea cunoscutului filosof ieşean prof. univ. dr. Tudor Ghideanu, de la Universitatea «A. I. Cuza» din Iaşi, specialist în istoria filosofiei româneşti. Şi tot în perspectivă, o dorinţă mai veche, editarea albumului de artă dedicat pictorului romaşcan Victor Stanciu. Rămâne să vedem în ce condiţii vom reuşi.”

Un nou roman de Marc Lévy la Editura Trei

La Editura Trei a apărut romanul Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Lévy, în românește de Marie-Jeanne Vasiloiu. Titlul original: L’étrange voyage de monsieur Daldry (Éditions Robert Laffont, S.A., Susanna Lea Associates, Paris, 2011).

La Londra, în 1950, Alice duce o viaţă liniştită, împărţită între munca sa, care o pasionează şi grupul ei de prieteni, cu toţii artişti ocazionali. Totuşi, în ajunul Crăciunului, viaţa ei va fi complet bulversată. În timpul unei excursii la bâlciul din Brighton, o ghicitoare îi prezice un viitor misterios. Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, dar nu poate să-şi alunge din minte cuvintele femeii, iar nopţile îi sunt bântuite de coşmaruri care par pe cât de reale, pe atât de inexplicabile.

Vecinul ei de palier, domnul Daldry, celibatar convins, gentleman excentric şi mucalit, o determină, din nişte motive obscure, să ia în serios vorbele ghicitoarei şi să le găsească pe acele şase persoane care o vor conduce spre destinul ei.

De la Londra la Istanbul, Daldry se hotărăşte să o însoţească într-o călătorie neobişnuită…

„Bărbatul care va conta cel mai mult în viaţa ta tocmai a trecut prin spatele tău. Ca să-l găseşti, va trebui să faci o călătorie lungă şi să întâlneşti şase persoane care te vor conduce la el… Alice, în tine sunt două vieţi. Cea pe care o cunoşti şi o alta, care te aşteaptă de multă vreme.”

Marc Lévy este cel mai citit autor francez contemporan din lume. Născut în 1961, la Paris, el a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roşie, apoi antreprenor în SUA, după care fondează una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franţa. Cariera sa de scriitor demarează cu maximum de succes în anul 2000, când publică romanul Şi dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg (2005). Cartea a apărut în limba română la Editura Trei, alături de celelalte romane ale lui Marc Levy: În altă viaţă; Te voi revedea; Prietenii mei, iubirile mele; Şapte zile pentru o eternitate; Copiii libertăţii; Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus; Prima zi; Prima noapte; Hoţul de umbre.

A apărut nr. 7, pe luna iulie, al revistei „Orizonturi culturale italo-române”

Revista bilingvă online „Orizonturi culturale italo-române” / „Orizzonti culturali italo-romeni”, cu o cadenţă lunară, promovează dialogul intercultural dintre România şi Italia, propunând interviuri, anchete, studii, prezenţe literare şi contribuţii ale colaboratorilor şi oaspeţilor români şi italieni, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Revista dezvoltă, într-un format nou şi un conţinut mai complex şi diversificat, proiectul editorial bilingv „Orizonturi culturale italo-române” / „Orizzonti culturali italo-romeni”, iniţiat în noiembrie 2010 şi realizat de Afrodita Carmen Cionchin.

Revista este promovată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

În acest număr, în ediţia în limba română puteţi citi:

• In memoriam Marco Cugno (1939–2012)

În 5 iunie 2012 s-a stins din viaţă profesorul Marco Cugno, titular al catedrei de limba română de la Universitatea din Torino. Românist de prestigiu internaţional, având la activ numeroase traduceri (printre cele mai cunoscute numărându-se scrierile lui Norman Manea şi o monumentală antologie a poeziei româneşti din secolul XX), şi-a dedicat viaţa promovării culturii şi literaturii române în Italia. Publicăm în acest număr textele in memoriam semnate de prof. Smaranda Bratu Elian, acad. prof. Ioan-Aurel Pop şi scriitoarea Doina Ruşti.

• Adela Greceanu: „Să fii poet înseamnă să ţii pasul cu prospeţimea lumii”, interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin

Un moment de reflecţie asupra poeziei în propria viaţă şi scriitură. Ni-l propune Adela Greceanu, pornind de la ideea că „acum, pentru mine poezia are legătură cu un puternic sentiment al ineditului. Cu senzația că mereu totul e nou și de-o rigoare fără cusur. Și că eu sînt contemporană cu totul ăsta și că nu trebuie decît să fiu exact acolo unde sînt. Pare simplu, dar nu e.”

• Între roze şi betoane. Incursiune neaşteptată prin Babelul estului de Aymeric Jeudy, traducere din limba franceză de Veronica Cristodorescu şi Camelia Gintaru

„Lăsând deoparte volumul Mânăstirea din Parma de Stendhal, savurez sub soarele de plumb magnetismul Pieţei Unirii din Timişoara. Mă cufund pentru câteva clipe în cursa nebunească a tânărului Fabrice Del Dongo pe care Stendhal l-a aruncat, atât de tânăr, în intrigile de la Parma şi din Italia începutului de secol XIX. Cu un secol mai devreme, în faţa aceluiaşi oraş, Parma, sucomba Contele de Mercy. Claude Florimond de Mercy, la acea vreme guvernator al Banatului şi al Timişoarei în slujba Habsburgilor, şi-a lăsat amprenta asupra Timişoarei după aproape două secole de prezenţă otomană. Sunt astfel antrenat într-o altă cursă, cea a unui oraş al confluenţelor, la răscruce de drumuri şi de vremuri.”

•„Corriere della Sera”: Timişoara, smart city de Afrodita Cionchin & Oana Grimacovschi

Sub egida „Art & Tourism”, Italia propune prima manifestare internaţională care vizează turismul cultural în societatea actuală (www.artandtourism.it), printr-o nouă abordare care pune în dialog lumea turismului şi cea a culturii (administraţii publice, agenţii de turism şi tour operatori, instituţii şi operatori culturali). Cea dintâi ediţie s-a desfăşurat în intervalul 18–20 mai 2012 la Fortezza da Basso (Florenţa), incluzând şi a zecea ediţie a „Euromeeting”, conferinţa internaţională organizată de Regiunea Toscana şi dedicată politicilor regionale pentru un turism european sustenabil şi competitiv. În acest an, reuniunea a fost consacrată „Smart Cities”, acelor centre urbane în care dezvoltarea economică şi socială merge în pas cu respectarea mediului ambiant şi atenţia pentru calitatea vieţii. Oraşele protagoniste au fost Ghent şi Bruges (Belgia), Zagreb (Croaţia), Erfurt (Germania) şi Timişoara (România).

• Eros și singurătate în proza lui Roberto Pazzi, comentariu şi traducere de Ela Iakab, redactor al revistei „Actualitatea literară”

Îmi voi regreta moartea, pentru că nu te voi mai vedea (Corbo Editore, Ferrara, 2010), cel mai recent roman al prozatorului italian Roberto Pazzi, distins în vara anului 2011 cu Premiul „Eugenio Montale – Fuori di Casa”, nu frapează prin dimensiunea sa documentară, deși narațiunea crește pe fundalul vârstei longobarde a Italiei, când domnia regelui Autari (încoronat în 589, la câțiva ani de la moartea regelui Alboino, după atacul longobarzilor, survenit în perioada unui vid de putere) alunecă, imprevizibil și enigmatic, către sfârșit și regina Teodolinda, admiratoare și prietenă a papei Gregorio, alege, prin căsătorie, un nou rege, în persoana ducelui de Torino, Agilulfo.

• „Eminescu, un gigant al liricii europene”. În dialog cu Roberto Pazzi, interviu realizat de Ela Iakab

Un dialog între scriitor şi critic: Roberto Pazzi discută cu Ela Iakab despre cel mai recent roman al său, Mi spiacerà morire per non vederti più, întrebându-l pe criticul literar cum a receptat această carte, dar şi celelalte două care au fost deja traduse în română, Evanghelia lui Iuda și Conclav. Vorbeşte şi despre Eminescu care, în viziunea sa, „are adâncime filosofică și forță de inspirație ca orice gigant al liricii europene. Poeziile lui Eminescu mă ating cel mai intens acolo unde sentimentul morții şi al vidului este zguduitor, prin viziunea extraordinară a Totului și a Neantului, contopite într-o singură dimensiune. Numai mari poeți ca Rainer Maria Rilke, Verlaine, Lorca, Montale, Ungaretti mi-au mai comunicat o asemenea senzație”.

• „Dolce stil novo” n-a existat? de Laszlo Alexandru

Lumea prezentului e ocupată să trăiască, nu are încă perspectivă şi clarviziune taxonomică imediată. Pentru mai buna cunoaştere a trecutului se cristalizează, abia în gîndul cercetătorului, unele grupuri de personalităţi şi trăsături decelabile ulterior. Ele primesc astfel nume şi identitate. Perioada interbelică n-a existat, cu această terminologie, decît după al doilea război. Cei ce trăiau în anii ’30 habar n-aveau că va mai urma o conflagraţie mondială. Sau, aşa cum arăta G. Călinescu în eseurile sale despre estetică, gînditori ca J. Burckhardt şi Doamna de Staël au impus în istoria culturii structuri şi denumiri (Renaşterea, Romantismul), pentru fapte şi situaţii neutre, pe care ei le-au identificat retrospectiv şi le-au asociat. „Aceste formulări nu sunt arbitrare decît fiindcă faptele pe care se bizuie sînt autentice; dar subiective, adică ieşite din mintea unuia singur, sunt cu siguranţă.”

• Mariana Codruţ, Premiul de Publicistică 2011 al Filialei Sibiu a USR

Mariana Codruţ a primit Premiul de Publicistică „Octavian Goga” al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011, pentru volumul Românul imparţial (Editura Dacia XXI). Festivitatea de premiere a avut loc la Biblioteca ASTRA din Sibiu în data de 12 iunie 2012. Despre publicistica sa, Andrei Pleşu afirma că „ea valorifică o sumă de calităţi native, rare în gazetăria de azi, în ciuda proliferării ei inflaţioniste: e vorba de limpezimea nobilă a stilului, de simţul nedegradat al limbii şi de rigoarea atitudinii. Mariana Codruţ scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuanţe, dar străin de echivocul oricărei negocieri. Ştiinţa de a valorifica detaliul, dexteritatea optimei formulări şi, în plus, farmecul unei emotivităţi reţinute – sînt notele constante ale scrisului său”.

• Tendinţe şi implicaţii ale migrației moldovenilor în Italia de Olga Coptu

Fenomenul migrației moldovenești în Italia este relativ recent, își are începuturile la sfârșitul anilor ’90, dar ia amploare și înregistrează dimensiuni importante către 2010, când implică peste 130 de mii de persoane, din care ¾ sunt femei. Urmările acestui fenomen sunt evidente atât pentru țara de origine a migranților, cât și pentru țara lor de destinație.

Emigrarea în masă a muncitorilor moldoveni a condus la o reducere constantă a indicatorilor angajării în câmpul muncii din țară (de la 54,8% în 2000 la 42,5% în 2007), din cauză că majoritatea persoanelor emigrează la vârsta când sunt apți de muncă. Totodată se înregistrează o micșorare a numărului de șomeri (în Moldova numărul persoanelor care se află în șomaj se menține în jurul a 5%, față de media europeană de 8%).

Efectele pozitive, dar și negative ale migrației sunt deja evidente pentru țara de origine, avantajul cel mai important sunt remitențele, după cum ne mărturisesc rezultatele unui studiu comisionat de către Banca Mondială. Aceste sume de bani sunt utilizate pentru consum, făcând posibilă o viață mai bună pentru rudele rămase în patrie și permit migranților să investească în propria țară. În același timp, aceste remitențe generează locuri de muncă pentru cei din Moldova și pentru foștii migranți.

Sugestii ale poeziei bacoviene: negrul şi palidul, eseu de Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: „În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată. […] Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţa colorată. Întâi am făcut muzica şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoţit cu credinţa până azi. Am făcut şi compoziţie pentru mine. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile: alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am căutat să le redau cu inteligenţa, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea şi ultimul meu volum poartă titlul Scântei galbene. Roşu e sângele, e viaţa zgomotoasă […]. În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben […]. Plumbul ars e galben. (I. Valerian, De vorbă cu G. Bacovia).

Andreea Gheorghiu, Ieșirea din sine

Ştefan Lucian Mureşanu surprinde câteva dintre sugestiile poeziei bacoviene, legate de prezenţa şi semnificaţia negrului şi palidului. „Pentru Bacovia, negrul înseamnă pământul, spaţiul provizoriu de observaţie, pentru că adevărata lui meditaţie are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric. Palidul, cenuşiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spaţiu iniţiatic al poetului, el cunoaşte greutatea plumbului care este mult mai apăsătoare chiar decât cea a pământului pe care încă mai calcă până la revelaţie”.

• Scriitura „migrantă” din Italia. Corina Bebereche, debut la Salonul de Carte de la Torino

Salonul Internaţional de Carte de la Torino din acest an a adus şi un debut literar în ceea ce priveşte scriitura „migrantă” din Italia. Este vorba despre Corina Sofia Bebereche, născută în 1978 la Măcin. A ajuns în Italia în 2002, stabilindu-se la Torino, unde a început să scrie în italiană. La Standul României din cadrul Salonului şi-a lansat, în 11 mai, cartea de poveşti intitulată Cuore di Vipera (în traducere Inimă de Viperă), apărută în 2012 la Editura Sottosopra. A urmat prezentarea din 23 iunie, la Libreria Zanaboni din Torino.

„Cartea s-a născut în primul rând din pasiunea scrisului, dar şi din dorinţa de a lăsa ceva în urma mea. Am scris-o gândindu-mă la copii, care sunt bucuria noastră. Văzându-i minunându-se în timp ce ascultă o poveste, observând zâmbetele lor gingaşe, cel mai mare dar pe care ni-l pot oferi.

Volumul cuprinde 15 poveşti ilustrate, care se adresează atât celor mici, cât şi celor mari: Cuore di Vipera (Inimă de viperă), Tremani (Treimâini), La madre del Sole e Allodola (Mama Soarelui şi Ciocârlia), Il volto del piccolo grande uomo (Chipul micului mare om), La principessa Lacrima e la strega (Prinţesa Lacrima şi vrăjitoarea), La mendicante (Cerşetoarea), I dieci alberi (Cei zece copaci), Gina Eugina, Marusia, Il saggio coniglietto (Iepuraşul înţelept), La libellula millantatrice (Libelula lăudăroasă), La terra dei diavoli (Tărâmul diavolilor), Glabro e il bastone del re (Spânul şi bastonul regelui), La sarta e l’occhio di gatto (Croitoreasa şi ochiul de pisică), Fienile (Fânarul).”

• Master în „Civilizaţie italiană şi cultură europeană”, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest din Timişoara

Programa de studii a masterului în „Civilizaţie italiană şi cultură europeană” din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie de la Universitatea de Vest din Timişoara poate fi consultată pe site-ul Universităţii de Vest din Timişoara.

O casă bântuită de amintiri şi secrete de mult îngropate

La Editura Trei a apărut romanul Gustul sâmburilor de măr de Katharina Hagena. Traducere din limba germană de Laura Karsch.

La moartea Bertei, cele trei fiice ale sale – Inga, Harriet şi Christa –, precum şi nepoata ei, Iris, se reîntâlnesc în casa părintească de la Bootshaven, undeva în nordul Germaniei, pentru a citi testamentul. Spre marea ei surpriză, Iris moşteneşte conacul cel vechi. Bibliotecară la Freiburg, Iris nu intenţionează să păstreze această locuinţă îndepărtată de viaţa ei de zi cu zi. Numai că, pe măsură ce redescoperă fiecare cameră şi fiecare colţ al grădinii minunate ce înconjoară casa, amintirile ei se trezesc, urzind povestea zguduitoare a trei generaţii de femei care s-au perindat pe acolo. Secrete şoptite la umbra copacilor, vechi rivalităţi, moşteniri, adultere, idile de-o vară, subiecte pe care toată lumea le trece sub tăcere sau de care nimeni nu vrea să-şi amintească: Gustul sâmburilor de măr este o saga specială impregnată de vrajă şi mister, un roman despre amintire şi uitare – emoţionant, hipnotic, electrizant.

„Savuraţi Gustul sâmburilor de măr: amărui şi parfumat deopotrivă, ca amintirea.” (Martin Walser).

„Miroase a vară, a mere şi a coacăze. Gustul sâmburilor de măr este o carte tristă şi tandră despre puterea vindecătoare a memoriei.”(„Die Zeit”).

Născută în 1967 la Karlsruhe, Katharina Hagena a studiat anglistica şi germanistica la Marburg, Londra şi Freiburg, a fost cercetătoare la Fundaţia James Joyce din Zürich şi a predat la Trinity College din Dublin şi la Universitatea din Hamburg. Este autoarea studiului Was die wilden Wellen sagen. Der Seeweg durch den Ulysses. Împreună cu Stefanie Clemen, a scris o carte pentru copii, Grausi schaut unter den Stein.