18 septembrie 1011: Premiera celui mai vechi film artistic românesc, „Amor fatal”

amor fatal cel mai vechi film artistic romanesc annie musca

calendarPremiera celui mai vechi film artistic românesc, regizat de tânărul Grigore Brezeanu (1895–1919), fiu al marelui actor Iancu (Ion) Brezeanu, societar al Naționalului bucureștean

Amor fatal

Calea Victoriei, București, 18 septembrie 1911

„Tunel de France”, în subsolul Hotelului de France, viitor Grand Hotel Lafayette

„Tunel de France” era în subsolul Hotelului de France, viitor Grand Hôtel Lafayette din București.

Un film mut  a cărui acțiune se petrece în diferite locuri și localuri din București, cu doi actori de teatru, Lucia Sturdza și Tony Bulandra, care își vor continua povestea de dragoste dincolo de marele ecran, printr-un mariaj, la 5 aprilie 1912.

lucia sturdza bulandra

Lucia Sturdza Bulandra (1873–1961)

Cu o imagine semnată de olandezul Victor Debon, operator al celebrei case de filme „Pathé”, filmul s-a pierdut. Presa vremii susținea că era o transpunere pe ecran a unei piese de teatru jucată la Național și intitulată Un amor fatal de Marc Fournier. După unele cercetări, se pare că Amorul fatal se jucase la câteva grădini bucureștene la început de secol XX. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Annie Muscă

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

dan-puican-biografie-de-annie-musca

Moto: „Epoca de aur a teatrului radiofonic românesc îşi datorează strălucirea şi gloria lui Dan Puican.”

Radu Beligan

cronica de carteInterdicţie la uitare – aşa îşi intitulează Annie Muscă ultimul capitol al cărţii sale Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2013), dar, la fel de bine, acest generic mi se pare cât se poate de nimerit pentru un ciclu mai cuprinzător de scrieri ale ambiţioasei şi înzestratei autoare, care ar putea cuprinde, alături de cartea de faţă şi pe cele consacrate unor figuri de seamă ale artei noastre: Dan Mihăescu, Pantelie Ţuţuleasa, Tudor Vornicu, Ion Miclea. Am scris intenţionat „figuri de seamă ale artei noastre” pentru că, aşa după cum ne convinge Annie Muscă, tot ceea ce au creat aceste nume de referinţă ale cinematografiei, ale televiziunii sau ale fotografiei şi, acum, prin Dan Puican, ale teatrului radiofonic, depăşeşte graniţele strâmte ale evenimentului şi, prin sensurile profunde, prin adevărurile esenţiale pe care le exprimă, se înscrie sub zodia nepieritoare a faptului de artă.

dan puican

Dan Puican

De data aceasta, Annie Muscă şi-a ales ca erou al naraţiunii pe Dan Puican, nume de-a dreptul emblematic al teatrului radiofonic având un palmares uluitor: peste 1 000 de piese montate sub bagheta sa măiestrită, care au avut în distribuţie cele mai importante nume ale teatrului şi cinematografiei româneşti din ultima jumătate a veacului abia încheiat. Acoladă de timp căreia, mă grăbesc să adaug, i se alătură, în chip fericit, şi travaliul pasionat cu care meşterul Dan Puican ne încântă şi astăzi…

Ceea ce cucereşte numaidecât în această povestire, depănată în cuvinte simple dar atât de expresive, este modul în care Annie Muscă, reporter de rară vocaţie a esenţialului, îşi lasă eroul să se mărturisească: „Din cei 80 de ani de viaţă ai mei, 60 sunt doar teatru. Am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni de teatru, de la actori până la cronicari”, se confesează cu o emoţionantă naturaleţe Dan Puican, spre a adăuga, cu o neascunsă undă de tristeţe: „Din generaţia noastră puţini am mai rămas…”

mari actori promotia de aur a teatrului romanesc anul 1956

„Promoția de Aur” (1956) a teatrului românesc, la Poiana Braşov, după 25 de ani de la terminarea Institutului de Teatru

Când spune aceaste vorbe: „din generaţia noastră”, Dan Puican ne trimite cu gândul la acea magistrală „Promoţie 1956” a IATC-ului, în care întânim nume pe care îmi permit să le încrustez pe acest crâmpei de pagină: Albulescu Iorgu Mircea, Arghezi Mitzura, Arnăuţoiu Valeriu (Vlad Arnăutu), Băncilă Sanda, Buleandră Ion, Buref Flavia, Cimbru Victor, Constantin George, Constantinescu Mircea, Cozorici George, Cremenciuc Stelian, Dobre Victoriţa, Enache Nicolae (Nicolae Praida), Ferra George, Floca Nicolae, Hauca Igor, Laza Eugenia, Matei Valeria, Nica Elena, Niciu Ion, Olteanu Draga, Pellea Amza, Popovici Silvia, Puican Dan, Rauţchi Constantin, Rebengiuc Victor, Reus Emil, Rucăreanu Dumitru, Săsăran Ion, Stănculescu Silviu, Stoicescu Mihai, Tudoran Eugen, Toma Sanda, Vereşti Anca.

dan puican t1 radio regie

Regizorul Dan Puican în Studioul T1 („Mihai Zirra”) al Radiodifuziunii. Fotografii din vol. Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă

Alături de şansa astrală de a aparţine, nu doar cronologic!, acestei binecuvântate „Promoţii de Aur” – care s-a instruit sub bagheta unor nume nepieritoare ale artei Thaliei: Marietta Sadova sau Moni Ghelerter sunt doar două dintre ele – Dan Puican a avut şansa unică de a se întâlni şi de a lucra, în studiourile Radioului, dimpreună cu mari personalităţi ale artei noastre scenice: Dina şi Tanţi Cocea, Ştefan Ciubotăraşu, Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Colea Răutu sau Radu Beligan (cel care semnează un atât de dens şi de sensibil Preambul al acestei cărţi) şi încă atâţia alţii, aşa încât a putut aduna un tezaur uimitor de trăiri, de visări, de învăţăminte, de bucurii. Adică tot atâtea unice experienţe de viaţă cărora li s-au adăugat, inevitabil, şi câteva tristeţi. Toate acestea fiind decantate într-un adevărat Codex moral pe care Dan Puican îl concentrează într-un sfat pe care, cu seninătate, cu înţelepciune şi cu o copleşitoare bunătate, îl transmite generaţilor ce vin: „Un actor, ca să fie remarcat şi să nu fugă de noroc, trebuie să joace neîncetat.” Citește cronica integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff

„Mamouret” cu Tamara Buciuceanu, la Teatrul „Bulandra”

 tamara-buciuceanu-în-mamouret.

Marți, 26 noiembrie 2013, la 19.00, în Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului „Bulandra” din București (str. Izvor) este programat spectacolul Mamouret de Jean Sarment, în regia lui Dinu Cernescu. Traducere de Lucia Sturdza Bulandra. Distribuția: Mamouret – Tamara Buciuceanu, Antoine – Ion Cocieru, Marcus – Şerban Pavlu, Marie-Josephe – Ioana Macaria, Estelle – Ilinca Manolache, Giselle – Alexandra Murăruş, Girard – Marius Chivu, Ferdinand – Mihai Verbiţchi, Guillaume – Gheorghe Ifrim, Armandine – Manuela Ciucur, Esprit – Dumitru Anghel, Călăreaţa – Daniela Nane, Laurent – Andrei Runcanu, Jurnalistul – Silviu Geamănu, Preotul – Teodor Danetti, Héloise – Domniţa Constantiniu, Consilier 1 – Marian Simion, Consilier 2 – Dragoş Silivestru. Decor: Mihai Mădescu. Costume: Luana Drăgoescu. Muzica: George Marcu. Light design: Alexandru Darie. Mişcare scenică : Roxana Colceag. Asistent regie: Eugen Gyemant. Regizor tehnic: Daniel Constantinescu.

mamouret de jean sarment tamara buciuceanu teatrul bulandra bucuresti

Mamouret, fotografii de Cosmin Ardeleanu. Sursa: Teatrul „Bulandra”

În 1960 (premiera la 23 ianuarie 1960), Lucia Sturdza Bulandra (25 august 1873, Iași–19 septembrie 1961, București) juca Mamouret, în regia lui George Teodorescu, din distribuție făcând parte: Mircea Șeptilici, Octavian Cotescu, Dorin Dron, Ion Manta, George Mărutză, Septimiu Sever, Willy Ronea, Valy Voiculescu-Pepino.

Spectacolul a fost înregistrat la Teatrul radiofonic (data difuzării în premieră: 20 martie 1960).

lucia sturdza bulandra

Lucia Sturdza Bulandra

Astăzi – citim pe site-ul Teatrului „Bulandra” –, pe aceeaşi scenă, Tamara Buciuceanu revine la Teatrul Bulandra, interpretând Mamouret, dorind, după cum afirmă: „Să arăt caracterul acestui personaj foarte interesant, plin de energie, care-şi impune întotdeauna punctul de vedere.”

Alte detalii în Revista Teatrală Radio