Ofranda Luminii

ofranda luminii afis

Miercuri, 18 februarie 2015, ora 18.00, la Galeria de Artă Calea Victoriei 33 din București, va avea loc vernisajul expoziției Ofranda Luminii a artistului plastic Corneliu Drăgan Târgovişte. După vernisaj, pianista Eliza Puchianu va susţine un microrecital.

„Am plăcerea de a vă invita la vernisajul expoziţiei Ofranda Luminii, la care voi expune cele mai noi creaţii ale mele. Ne vom putea cunoaşte, povesti şi privi lucrările pe care le realizez, fiind inspirat de voi.” – Corneliu Drăgan Târgovişte.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 18 februarie–4 martie 2015.

Stepan Project – Lumina

lumina stepan project

La Muzeul Național al Țăranului Român din Bucureşti va avea loc miercuri, 15 ianuarie 2014, la ora 18.30, vernisajul expoziției Stepan Project – Lumina. Prezintă: Cătălin Ștefănescu. Expoziția, care va fi deschisă la până pe 2 februarie 2014, reprezintă transpunerea pe simeze a unor slideshow-uri și filme experimentale, pictură, caligrafie și print realizate de Viorel Toma și Dan Toma.

Ilie Stepan este una dintre marile legende ale rockului românesc. Compozitor, chitarist, instrumentist, orchestrator, autor și producător de muzică de teatru și film, dar și de alte proiecte artistice, realizator de radio și televiziune, este fondator al grupului „Pro Musica” și autorul unuia dintre cele mai impresionante cântece ale revoluției române: Timișoara.

 

Artistul Eduard Rudolf Roth: „Credinţa este lumina care face ca un arbore să nu rămână închis în propriile rădăcini”

rudy roth nasterea evei

Rudy Roth, Nașterea Evei

interviu liber sa spunMi-e greu să descriu în cuvinte sufletul unui om cu care providenţa mi-a oferit şansa unei prietenii apropiate. Am crezut că e uşor la început, dar răspunsurile lui mi-au dat aşa frumoase aripi încât mi-a luat ceva vreme până am revenit pe pământ.

Eduard Rudolf Roth este spiritul căruia îi vor rămâne recunoscătoare pentru că a deschis o uşă atunci când toate celelalte erau închise pentru mine şi ar fi peste puterile mele să nu apreciez efortul lui.

Acest tânăr artist român, ce a găsit calea spre el însuşi alegând să plece cu familia în Palma de Mallorca, Spania, a adus la lumină arhitectura sufletului său într-o expoziţie ce va avea vernisajul la 1 octombrie, la Bucureşti. Lumea nouă pe care am descoperit-o în lucrările lui a rudy roth graficălăsat o amprentă puternică.

Grafica lui Eduard Rudolf Roth nu este una oarecare, sunt umbre aparte, care te îndeamnă să cauţi unde nu te aştepţi, înlăuntrul tău, sunt lacrimi înnodate între linii frânte, pe care doar un suflet trecut prin furci caudine le poate vedea, sunt bucurii nemăsurate de nimeni care te ating semnificativ, definitiv.

Nu poţi trece cu vederea grafica lui, după cum nu poţi fii indiferent la poezia care se desprinde din aceasta dăruindu-ţi o şansă nesperată, aceea de a savura arta cu toată fiinţa ta. Doctorand în Relaţii Internaţionale, absolvent a două programe masterale, Universitatea Bucureşti şi University of Kent at Canterbury, Rudy Roth a activat ca jurnalist radio timp de 13 ani la Radio România, o viaţa de om am putea spune.

Din 2005 este consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, manager de proiect, formator şi web-designer. Între 30 septembrie şi 19 octombrie, 50 dintre lucrările lui vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană Bucureşti în cadrul expoziţiei intitulate La déesse du temps perdu – Zeiţa timpului pierdut.

Vernisajul va avea loc la 1 octombrie la ora 17,30, în sala Mircea Eliade a Bibliotecii, cu participarea extraordinară a actorului Dorel Vişan, dar şi a Roxanei Moşianu, ce va încânta asistenţa cu harpa sa, iar printre cei care vor vorbi despre arta lui Rudy Roth se numără Marina Roman şi cunoscutul om de radio Costin Tuchilă.

banner expozitie rudy roth

Imaginaţia tânărului artist surprinde, poemele lui aşezate cuminte pe hârtia alba se ascund uneori, dar nu pentru mult timp, căci la un moment dat ies la lumină parcă suflate de un vânt bun şi generos ce nu vrea să păstreze nimic pentru sine.

Nici nu ar putea, căci Rudy Roth, evident pseudonimul lui literar, îşi poartă generozitatea la vedere, acolo unde de obicei oamenii privesc atent. Atunci când sunt Oameni. Vă împărtăşesc bucuria interviului cu tânărul artist rugându-vă să citiţi cu atenţie, pentru că de Rudy Roth cu siguranţă veţi mai auzi. Curând.

Loreta Popa: De ce au trecut ani până când ai lăsat libertatea de a respira pasiunii tale pentru desen?

Rudy Roth: În esență, pentru că există drumuri și vise cărora le aparții și iluzii perceptive cărora crezi că le aparții. La început, pe la 13–14 ani – când timpul încă îmi mai încăpea în căușul palmelor – am ricoșat într-o lume nouă, o terra incognita a cărei magnetică atracție s-a dovedit irezistibilă: programarea pe computer.

Admiterea ulterioară la „Tudor Vianu” – una dintre prestigioasele instituţii de învăţământ liceal din Bucureşti – m-a făcut să-mi odihnesc nerăbdarea printre amețitoare secvențe de cod informatic, cu ajutorul cărora puteai crea lucruri, până atunci, de neimaginat. În umbra acestei hegemonii a noului, vechiul meu univers de cărbune, acril, acuarelă și hârtie avea să se deșire imaterial peste o firească stare de imponderabilitate…

Apoi, facultatea – suprapusă peste timpul mototolit al tranziției românești – vise de împrumut, euforii temporare, tristeți ereditare și multe, multe altele m-au făcut să mă îmbrac în propria-mi singurătate și să mă îndepărtez de lumina mea lipsită de contururi.

Într-o zi oarecare, prin 2007, femeia care avea să pășească alături de mine pe cărările sorții a făcut semn răsăritului să intre în casă și cu mâna-n mâna ei, am simțit că vreau să mă întorc în mine.

Era ca un soi de excentricitate tolerabilă în timpul studiilor masterale, un soi de time-out pe care-l ceream, inconștient, destinului. Din zâmbetul ei în lumina cenușie a Bruxelles-ului, degetele mele aveau să desprindă după o lungă absență, un nou ciob de lumină sub forma unei schițe în cărbune…

pustnicul rudy roth desen creion grafica de astazi

Rudy Roth, Pustnicul

L. P.: Zeiţa timpului pierdut… mă regăsesc în titlul expoziţiei tale de la Bucureşti. Aduce puţin cu Timpul pierdut al lui Proust. De ce Zeiţa timpului pierdut?

Aduce cu Proust, pentru că multe din lucrările acestei expoziții își trag seva din Proust. Ele însele sunt rezultatul unei deșteptări a conștiinței, unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri.

Cred, asemenea lui Proust, că arta este o forță care ne modelează, ne transfigurează și ne deschide drumul împlinirii, fără de care fiecare dintre noi s-ar identifica, ca-n scrierile lui Márquez, prin ani și veacuri de singurătate. Atunci când scrii, pictezi, dansezi, cânți… nu mai ești bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, blond sau brunet, ești pur si simplu artist.

De ce Zeiţa timpului pierdut? E poate puțin mai greu de pus în cuvinte… însă am să încerc să explic. În primul rând, pentru că, în viziunea mea – puternic influențată de filozofia lui Henri Bergson – intuiţia, percepțiile sau emoțiile individuale și nu raționalismul mecanicist joacă rolul dominant în cunoașterea realității înconjurătoare.

Impulsurile și energiile creative ale imaginației inconștiente – implicit nesupuse rațiunii pure – relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. În toate aceste elemente, ca și în alte stări și trăiri precum dragostea necondiționată, răbdarea, acceptarea, iertarea etc., regăsesc, simt, percep un sacru feminin, tangibil și atemporal, caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen.

Zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși trăiește în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului. Citește interviul integral în Jurnal spiritual, revistă de dialog etic, estetic și religios.

Loreta Popa

 grafica de rudy roth pistornicul luminii credintaRudy Roth, Pistornicul luminii 

Rudy Roth: „Cred că oamenii au vocația universului”

rudy roth in cautarea timpului pierdutRudy Roth, În căutarea timpului pierdut

interviu liber sa spunRudy Roth – pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth – este un tânăr artist român care locuiește în Palma de Mallorca (Spania) și vorbește despre cum împarte timpul asimetric în fâșii de lumină pentru a-l decoji de sens și contururi.

Absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Ştiinţe rudy roth grafică interviu observatorul torontoEconomice din Bucureşti și apoi a două programe masterale – unul al Universității din București (Administrație publică și e-electronică) și altul al University of Kent at Canterbury (Relații Internaționale) – urmate, începând cu anul 2009 de un program doctoral la Școala Națională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (Relații Internaționale). Cu anumite întreruperi, jurnalist la Radio România (1996–2000), iar din 2006 consultant dezvoltare greenfield / business@key, optimizare costuri şi management corporate pentru mai multe firme din România şi Ungaria.

Acesta este universul în care s-a format și trăiește Rudy Roth.

Pe lângă aceste preocupări, scrie şi desenează. Sigur, pasiune dar şi provocare pentru că grafica lui e un posibil răspuns al timpului pierdut, al timpului câştigat, o îmbinare de planuri reale şi imaginare. Pe data de 1 octombrie 2013 se va deschide oficial, la Biblioteca Metropolitană din București, prima expoziție cu lucrările care-i poartă semnătura.

timpul singuratatii rudy roth grafica desen creion

Rudy Roth, Timpul singurătății

Reporter: Spuneaţi la un moment dat, într-o însemnare de pe blogul dvs., un lucru tulburător despre vise „născute din seva unei lumi muribunde”, pentru un timp a cărui poveste se desăvârşeşte în infinit. Cum aţi redefini această sintagmă din perspectiva unui viitor apropiat, fiindcă timpul ne obligă să urcăm treaptă cu treaptă?

Rudy Roth: Fiecare dintre noi are, fără doar și poate, vocația universului. Din această perspectivă, nu cred că rostul nostru constă doar în a face figurație pe retina timpului, în numele unei revelații a resemnării. Cred, simt că trebuie să ne trăim povestea – cu aceeași intensitate de la un capăt la altul al vieții desăvârșindu-i, prin visurile, emoțiile, tăcerile și speranțele noastre – fie și preț de o clipă – necuprinsul. Și pentru că nu cunosc un alt fel de a trăi, decât acesta care transcende timpul, nu-mi pot asuma o redefinire căreia să nu-i aparțin.

Reporter: Aţi debutat, spun eu, sub semnul marii poezii, deşi vorbim de grafică şi la invitaţia Editurii Ars Longa din Iaşi aţi ilustrat volumele „Paşii profetului” şi „Lauda somnului” de Lucian Blaga. Poezia lui Lucian Blaga cuprinde orizonturi nebănuite şi este, în ultimă instanţă, o măsură a timpului. Aţi pătruns şi cum aţi pătruns sub corola de minuni a lumii?

Rudy Roth: Cu pași extrem de nehotărâți. În versurile lui Lucian Blaga am simțit dintotdeauna că mă încarc de înțelesuri. Îmi aduc aminte că imediat după ce am acceptat invitația Editurii Ars Longa de a-l descifra pe Blaga în câteva schițe, m-am regăsit, recitind poeziile, într-o stare de însingurare pe care nu o mai experimentasem de prin adolescență, când am avut primele întâlniri cu poezia lui. Apoi totul a venit de la sine, versurile lui Blaga sunt pline de seva creației. Nu trebuie decât să vibrezi în rezonanță cu ele și restul vine de la sine.

Citește interviul integral în „Observatorul”, Toronto, 2 septembrie 2013.

 rudy roth grafica blaga eva mitologie lumina fluture tacere

Desene de Rudy Roth: 1 – Eva; 2 – Pristolnicul luminii; 3 – Fluturele tăcerii

Happy End of Nature

Hanakam & Schuller

eveniment liber sa spunGrupul Hanakam & Schuller expune, pentru prima dată în România, la Galeria Calina din Timişoara (strada Mărăşeşti, nr.1-4). Vernisajul expoziţiei Happy End of Nature va avea loc luni, 2 septembrie 2013, de la ora 18.00.

Markus Hanakam s-a născut în 1979 la Essen, Germania. A studiat la Universitatea din Essen, Facultatea de Artă şi Design şi la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, Pedagogie, Sculptură, Multimedia.

Roswitha Schuller s-a născut în 1984 la Friesach, Austria. A studiat la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, Pedagogie, Sculptură, Multimedia. Are un doctorat în sociologia artei cu teza Happy End of Nature. The role of the Arcadian in socio-cultural spaces.

Cei doi lucrează în echipă, sub numele Hanakam & Schuller, cu diverse medii: video, computer interactiv, instalaţii, desen, desen organizat în mape. Folosesc strategii artistice curente, pe care le transformă, adeseori ironic, în strategiii personale. Operele lor sunt compuse din tehnicile vechi şi noi ale fotografiei şi ale filmului şi folosesc obiecte anonime, obiecte găsite şi obiecte imaginare, un fel de hibrizi activaţi, cu părţi sintetice manufacturiate industrial, cu semnificaţii, proporţii sau funcţii emoţionale, dezvoltând un cosmos individual.

Interesul lor constă în reinterpretarea sculpturii tradiţionale, expandând spre o anumită organizare, o anumită atmosferă, uneori prietenoasă, stranie adeseori.

expozitieAu început cu analiza structurii mediului într-o zonă acoperită de consum. O zonă de siguranţă, de tipul „lapte şi miere”, „cakes & ale”. O lume a comodităţii transformată de pragmatismul artei într-o lume colorată, personală. Într-o astfel de lume toate problemele sunt iluzii reale.

Hanakam & Schuller folosesc teoriile peisajului din secolul al XIX-lea, arhitectura transparentă, folosesc lumina ca element al formei. Folosesc iluzia şi suprafeţele mimetice, dar şi filtrul abstract, geometric, limbajul formelor din constructivism. Experimentează calităţile unei lumi înainte de invazia fotografiei. Dezvoltă virtualitatea, imaginarul din fotografie, gândirea posibilă. Îşi iau mereu libertatea, autoritatea şi puterea de a dezvolta propria lor natură. O natură-fenomen mereu la început şi mereu la sfârşit.

„Ars amandi”, expoziție de pictură Andreea Gheorghiu

andreea gheorghiu primavera expozitie cercul militar national

Andreea Gheorghiu, Primavera

eveniment liber sa spunÎn perioada 4–17 martie 2013, în Sala Foaier a Palatului Cercului Militar Național din București (intrarea prin Bd. Elisabeta) va fi deschisă expoziția de pictură a Andreei Gheorghiu, intitulată Ars amandi. Vernisajul va avea loc marți, 5 martie 2013, la ora 17.00. prezintă: Costin Tuchilă. Expoziția va putea fi vizitată zilnic, între orele 10.00–18.00.

Andreea Gheorghiu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Asociației Artiștilor Plastici București. Născută la 26 ianuarie 1966, în Sinaia, județul Prahova, a început studiul picturii încă din școala generală, sub îndrumarea profesoarei Liana Mihail.

A expus la: București – Oglinzile clipei, expoziție personală, Biblioteca Metropolitană; Dincolo de cuvinte (împreună cu plasticiana Cristina Tămaș), Galeria Elite Prof Art; Tablouri de vis, Palatul Parlamentului; Lumea florilor, Galeria Elite Prof Art; Toamna satului românesc – Salonul de toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, Culorile sărbătorilor, Pullman Hotels & World Trade Center, toate în 2012 • Pitești (2011) • Curtea de Argeș (2011) • Köln – Touch the Rainbow (2006) • Paris – Fierté brisée (1990) • Sinaia – Out of Yourself (1986) • Bușteni – Blue Moon Gallery (1984). Lucrările sale au fost apreciate în Germania, Franța, Turcia, Grecia, unele aflându-se în colecții particulare.

andreea gheorghiu

Andreea Gheorghiu

Un univers plastic original, în care exprimarea artistică este ferită cu grijă atât de alunecarea în experimentul facil, cât și de repetarea unor formule vizuale epuizate ne întâmpină în  tablourile Andreei Gheorghiu. Pictorița are deopotrivă forță, putere de sugestie, dar și rafinament, inclusiv în imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic. Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat. Portretele expuse până acum, cu siguranță doar câteva dintr-o serie care se anunță bogată, au impresionat în mod special pe cei care au zăbovit asupra lucrărilor sale. Portrete care ar putea fi numite tematice, ele pornesc de la o idee, o stare sau o experiență cromatică: Lună albastră, Philippe, Pas de douleur, Sidef, în care o culoare minerală dovedește a avea nebănuite resurse de expresivitate în ordine afectivă, Noaptea Sânzienelor sau tabloul recent, intitulat Primavera.

sidef

Sidef

„Culoare intensă, duct sigur, rigoare în compunerea cadrului, dar deplin imaginară. Pictura Andreei Gheorghiu îţi dă sentimentul de siguranţă al valorii: este originală şi actuală în orice vreme. Fiindcă, aşa cum spune artista, a învăţat să picteze cu sufletul şi se conectează la puterea gândului frumos.

Decorative, prin îndrăzneala cromatică, şi profunde, prin armonia fiecărei compoziţii în parte, lucrările Andreei Gheorghiu răspund unor categorii variate de public.

Chiar şi pentru un ochi inexperimentat, ele trădează o fire deschisă şi o sensibilitate acută, calități atașante, la care se adaugă sinceritatea demersului artistic.

Din expresia portretelor sau din felul în care surprinde natura, privitorul înţelege că Andreea Gheorghiu vrea să-l facă părtaș la pace şi la bucurie, să-i spună că podul imaginar dintre lumea exterioară și cea interioară există cu adevărat.” (Marina Roman, Lumină și culoare, cărămizi pentru o lume de pace şi bucurie, „Casa Lux”, nr. 10, octombrie 2012).

amurg violet andreea gheorghiu

Amurg violet

„«Un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul», așa a recomandat-o actorul și omul de excepție Mircea Albulescu pe Andreea Gheorghiu la vernisajul expoziției sale, Oglinzile clipei, care a avut loc recent în atât de ospitalierul spațiu al Bibliotecii Metropolitane «Mihail Sadoveanu» din Capitală.

Și nu a fost singurul care s-a rostit, în cuvinte bine alese și simțite, despre picturile Andreei Gheorghiu, prezență distinctă și larg apreciată în lumea artelor plastice. Fiindcă despre Andreea și despre această «fereastră deschisă larg către lumea de afară» (după cum ea însăși își definește universul de culori de suflet transpuse pe pânză) s-au rostit, cu același prilej, rafinați cunoscători, oameni care își aleg cu mare atenție și își cumpănesc cu grijă spusele.

de cealalta parte a ploii andreea gheorghiu pictura contemporana

De cealaltă parte a ploii

Așa încât recomandarea lor nu este un simplu «cec în alb», cât mai ales o invitație adresată fiecăruia dintre noi de a privi cu ochii sufletului și de a descifra cu puterea minții scrutătoare mesajul de frumos și dorința de a se mărturisi a creatoarei de îngemănări coloristice și de imagini la care ne uităm îndelung anume spre a nu le mai uita multă vreme, care este pe cât de fragilă pe atât de stăpână pe puterile sale, Andreea Gheorghiu.” (Șerban Cionoff, Andreea Gheorghiu, „un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul”, Revista VIP, 19 octombrie 2012).

Costin Tuchilă

 ars amandi andreea gheorghiu

Post scriptum: După sărbători

dupa sarbatorile de iarna masa tort vin caltabosi

Doamnelor şi domnilor, eu cred că am huzurit destul, am mâncat peste măsură (adică măsura zilnică), ne-am cam îndopat cu fel de fel de mâncăruri tradiţionale, sarmale, cârnaţi, caltaboşi, tobe, jumări, fripturi, piftii, murături, fel de fel de bunătăţi culinare, iar ca să punem moţ dezmăţului am adăugat cozonaci, plăcinte, torturi, fel de fel de prăjiturele, ţuică, vinuri de toate culorile, vinuri dulci, demiseci, seci, sucuri, cafele şi la final apă. Ei, cum să faci faţă avalanşei decât înghiţind cu poftă mare că de, e sărbătoare. Dar cum toate au un final, fericit sau nu, depinde cum priveşti lucrurile, se cam încheie şi cu sărbătorile de iarnă la români. Rezultatul acestui chef pelungit, de la Crăciun până la Sfântul Ion, a adus surplus la „bugetul” corpului nostru. Ne văicărim, ne consolăm, ne urâm pentru proastele noastre obiceiuri, adică ne punem cenuşă în cap şi ne facem autocritica. Dar pentru că istoria s-a repetat, se repetă şi se va repeta, mereu s-a găsit cineva să ne spună că ar trebui să existe o măsură în toate. Sigur, suntem conştienţi de asta, dar când eşti cu cârnatul în gură, cu sarmaua-n farfurie, cu caltaboşii şi piftiile sub nas păcătuieşti ca să poţi să te căieşti. Păi, cum să nu păcătuieşti, dacă pofteşti! Vorba lui Ion Pribeagu: Îndrăzneşte. Evident este vorba de poemul cu acelaşi titlu din seria Poeziilor şugubeţe. E vremea să înlocuim o masă cu o poezie, ce ziceţi?

Înainte de a citi poezia să ne amintim câteva date din biografia acestui poet și umorist evreu originar din România, pe numele său adevărat Isac Lazarovici (27 octombrie 1887, Sulița, județul Botoșani–1971, Tel Aviv, Israel). Până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-și anagrama prenumele și a folosit primul pseudonim: Sachi Disperatu. Au urmat apoi alte pseudonime: Ion Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraiște, Vasile Ispravă, Vasile Găină. Ca într-un fel de curriculum vitae,a scris așa: „Numele: Ion Pribeagu / Ocupația: scriitor, / Peste un metru înălțime / De la cap pân-la picior. / Data nașterii: octombrie / Locul nașterii: în pat / Semnele particulare:/ Mărunțel și inspirat. / Ochi deștepti ascunși sub lupe, / Nas copoi și barba rade, / După stil și comportare / Par a fi om cumsecade.”

Ion_pribeagu_coperta mic si al dracului antologie tesu

Ion Pribeagu, caricatură de pe coperta cărţii Mic şi al dracului. Antologia unui rege al umorului, Editura Teşu, 2005

A scris foarte mult în viața lui: piese, reviste, cronici în proză, dar mai ales în versuri. Ca poet și umorist, a fost deseori tentat să scrie mai libertin, așa cum au făcut la vremea lor Creangă, Alecsandri și alții, unele dintre poeziile sale au fost definite de însuşi autorul lor ca fiind „impertinente”.

În perioada 1939–1944 a scris textele umoristice pentru spectacolele lui Constantin Tănase. Este autorul versurilor cunoscutei melodii Zaraza.

Sătul de sărăcie și de cenzura care îi cam respingea cupletele, uneori mai deocheate, Pribeagu s-a decis emigreze în Israel. Cum de câteva ori i se respinsese cererea de emigrare, s-a hotărât să-i scrie chiar lui Gheorghiu-Dej. Trebuie să adăugăm că în urma acestei scrisori a primit viză pentru Israel. Iată scrisoarea:

„Am depus actele toate / Și bilet de sănătate, / Și fotografii recente, cazierul cu amprente, / Plus biletul de vaccin / Că n-am fost supus străin, / Note bune la purtare, / Ordinul de concentrare, / Act de naștere-al lui tata, / De la fisc pe cinci ani plata. / Anexez aici chitanța / Că-s la zi cu Manutanța, / Am dovada de la «Sacra»/ C-am trăit bine cu soacra, / Că n-am bloc, că n-am moșie, / Că n-am stat la pușcărie, / Că n-am fost nici beat, nici mort. / Am și act de cununie / Și-mi mai trebuie-o hârtie, /Doar atâta: Pașaport.”

În Israel a continuat să scrie poezie umoristică în limba română în „Cronica rimată a cotidianului Viața Noastră” din Tel Aviv și a fost autorul a câtorva spectacole de revistă.

Acum vă las să citiţi poezia.

Pușa Roth

Îndrăzneşte…

de Ion Pribeagu

Sami, funcţionar de bancă

Şi cu creştere aleasă

A fost invitat la Natan

Şi nevastă-sa, la masă.

Tânăr, c-o înfăţişare

Ce te bagă în răcori,

N-a venit cu mâna goală,buchet trandafiri galbeni

Ci cu un buchet de flori.

Doamna, foarte încântată,

Dup’un an de măritiş,

A servit coniac, salată

Şi apoi ghefilte fiş.

Sami a mâncat cu poftă,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat-o pe Şoşana:

– Doamnă, pot să îndrăznesc?

– Vai de mine, Domnu’ Sami –

Zise ea, înviorată –

Ca la dumneata acasă.

…Şi i-a dat înc-o bucată.

A urmat fripturi, kighel,

Vin de la Ierusalaim,

Şi-ntr-o caldă atmosferă,

Au ciocnit cu toţi „lehaim!”.

Cum petrecerea se-ntinse,vin carafa pahar

Natan l-a rugat, apoi:

– Ce să te mai duci acasă,

E departe, dormi la noi!

Tocmai când erau mai veseli,

A venit un amploiat,

Şi pe Natan, de urgenţă,

La direcţie, l-a chemat.

– Nu-i nimic, mă-ntorc îndată

Maximum o oră-două.

Voi, mai staţi, fiindcă în casă

Nici nu ninge, nici nu plouă.

Şi-a plecat, şi vremea trece,

Când nici n-ai băgat de seamă,

Îmbrăcând întreg oraşul

Într-o magică năframă.

După ce-au vorbit de toate,

Într-o ambianţă dulce,

I s-a năzărit Şoşanei

C-ar fi timpul să se culce.

I-a făcut, în grabă, patul

Pe sapaua de atlas,

A făcut „lampa mai mică”

Şi sub glass-wand s-a retras.poezii sugubete ion pribeagu indrazneste

Prin lumina roz, discretă,

Care dincolo apare,

Sami vede-o siluetă

Scumpă şi turburătoare.

A-nceput să se dezbrace,

A pus rochia de-o parte,

Ce frumoasă-i în dessou-uri,

Numai glass-wandu-i desparte.

Când alături c-o femeie

Şi bărbat-su e plecat,

Fără vrere-ţi trec prin minte,

Numai gânduri de păcat.

Ş-a mai scos şi cămăşuţa,

Rămânând ca o statuie

Capodoperă celebră,

Cum în lume alta nu e.

Părul, despletit pe umeri,

Sânii ca ai Sulamitei,

Chiar de-ai fi mai sfănt ca Papa,

Nu poţi rezista ispitei.

Sami, năucit de farmec,

Şi c-un sentiment firesc,

A-ntrebat, discret, prin glass-wand:

– Doamnă, pot să îndrăznesc?peste gefilte ion pribeagu poezie umoristica

– Vai de mine, Domnu’ Sami –

A răspuns ea, ştrengăreşte –

Ca la dumneata acasă!

Îndrăzneşte!

Şi, deodată, Domnul Sami,

Din sapa s-a smuls, furiş

Şi şi-a luat înc-o bucată

Din bufet, ghefilte fiş.

Elegie pentru o gutuie

evocare tatiana stepa magdalena albu

In memoriam Tatiana Stepa

valorile trecutuluiVine o vreme, o singurǎ datǎ în rǎstimpul unei vieţi, când sufletul este coplesit, în toatǎ mǎreţia lui astralǎ, de definiţia literarǎ a unui singur cuvânt: ETERNITATE… Pentru cǎ, privindu-ne ochii în oglinda necuvântǎtoare a apei, trebuie sǎ avem curajul de a recunoaște cǎ VIAŢA, înaintea tuturor metaforelor în care este aşezatǎ, e o Tainǎ, iar Taina nu e altceva decât miezul unui vers, care participǎ la sporirea muzicii sale interioare prin tǎcerea sa în faţa Creaţiei Universului, o tǎcere superioarǎ asemuitǎ bǎtǎilor ușoare de aripǎ ale îngerilor Luminii…

Aş căuta definiţia cea mai profundǎ a cuvântului Viață în Lacrimǎ. Dar nu în oricare lacrimǎ. Doar în aceea a Christos-ului ucis pe Cruce în numele neiubirii. Şi aş suferi împreunǎ cu El pentru rǎmǎşiţa de poveste dintre un mereu aproape concret, real, viu şi un mereu departe abstract şi plin de necunoscut, care se confundǎ un timp pânǎ la identificare şi se aştern ambii apoi, cu trupurile devenite cenuşǎ stinsǎ, în faţa dumnezeirii într-un timp fǎrǎ graniţe precise şi fǎrǎ substanţǎ, unde acest parcurs al omului se va fi scoborât, deja, încet, în eternitatea al cǎrei rǎsǎrit veşnic şi sacral L-a nǎscut pe Dumnezeu-Fiul prin vrerea lui Dumnezeu-Tatǎl. Sǎ ne închinǎm, aşadar, acestui rǎsǎrit plenar al nǎdejdii, cu toate limitele şi nelimitele fiinţei noastre de pǎmânt şi de apǎ la un loc şi sǎ considerǎm cǎ sacrificiul de sine în numele suprem al iubirii este cel în faţa cǎruia se închinǎ şi Fiul dumnezeesc, cu toatǎ rǎstignirea Sa orânduitǎ, în strigǎtul ultim al deznǎdejdii: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai pǎrǎsit?!…”

tatiana stepa folk

Tatiana Stepa (21 aprilie 1963, Lupeni–7 august 2009, București)

Despre Tatiana Stepa ar trebui sǎ se glǎsuiascǎ acum în cea mai necuvântǎtoare limbǎ a pǎmântului – limba copacilor cu crengile bǎtând obrazul copiilor sǎraci şi graiul iubirii unor inimi crescute la focul sfâşietor al durerilor amare. Prin muzicǎ, Tatiana Stepa şi-a adâncit povestea trecerii sale pǎmânteşti prin sacralitatea singularǎ a versului şi a spart în mii de bucăţi oglinda iernii unor suflete, care uitǎ, secundǎ de secundǎ, cǎ, într-o zi, neştiutǎ de nimeni, pǎdurea cu braţele întinse spre cer îşi va pierde definitiv puterea de a privi în ochi Lumina şi va deveni, nimic altceva, decât scrum şi uitare…

mihai olteanu peisaj

Mihai Olteanu, Peisaj

Astǎzi, sǎ stǎm o clipǎ şi sǎ ne întrebǎm sufletul, dacǎ mai poate sui. Dinspre întuneric şi prǎpastie cǎtre Lumină, bineînţeles. Sǎ ne gândim cǎ ţipǎtul Vieții pentru Tatiana Stepa a fost sfâşiat vremelnic şi pentru totdeauna de ghearele morţii hulpave de duh sfânt şi de orice. Strigǎtul nostru interior e unul de lebǎdǎ mutǎ cǎtre o lume ancestral surdǎ, cǎtre un Univers care îi deschide acum porţile şi o aşeazǎ acolo, unde vom locui, într-o anume clipǎ a acestei sfinte treceri, cu toţii, fǎcând-o sǎ nu mai fie pentru noi, aşa cum a fost o bucatǎ mult prea scurtǎ de timp, sprijinitǎ cu coatele de geam la cǎpǎtâiul gutuilor copilǎriei, care îngheţa orice putere a crivǎţului hǎmesit din iarna ce pǎrea nesfârşitǎ…

Sufletul trǎieşte în orice anotimp. Sufletul Poeziei s-a mai însingurat, iatǎ, cu încǎ un anotimp… Sǎ ne aducem aminte cǎ, aidoma copacilor deloc veşnici, cu viaţa scrijelitǎ în lutul crǎpat de vreme al amintirii, lumea nu este decât Marele Poem nedescifrat încǎ al Creatorului sǎu neştiut, care ţine în Taina Sa nepătrunsǎ închis unicul şi, de cele mai multe ori, prea tristul nostru destin pământesc…

Magdalena Albu

7 august 2009

 Ascultă:

Copaci fără pădure

Dor de părinți

 Soartă de femeie

Dă, Doamne, iarnă

 Dreptul la milă

Galbenă gutuie

 Totuși, toamna

Cântec pentru prieteni

 

 

 

Expoziție de pictură Vitalie Butescu

Vitalie Butescu, Iarna

În perioada 5 decembrie 2012–5 ianuarie 2013, Galeria Artis a Muzeului Județean Olt din Slatina găzduiește expoziția de pictură Butescu a artistului plastic Vitalie Butescu. Vernisajul a avut loc miercuri, 5 decembrie, la ora 11.00.

Cuprinzând lucrări realizate într-o bogată paletă de culori, expoziţia propune privitorilor case, locuri, peisaje pline de atmosfera caldă şi luminoasă caracteristică picturii artistului, care nu expune acum pentru prima dată pe simezele de la Slatina.

Născut la 3 octombrie 1972, Vitalie Butescu este absolvent al Colegiului de Arte Plastice „Al. Plămădeală” din Chişinău, în 1990 şi licenţiat al Academiei de Arte „Ioan Andreescu” din Cluj, în 1997. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, expune frecvent (chiar din facultate) în muzee, săli de expoziţii şi galerii private din ţară dar şi din străinătate (Germania, Olanda, Belgia, Grecia, Japonia), participă la tabere de creaţie, la târguri internaţionale de artă, impresionând prin dinamism, inspiraţie şi multă putere de creaţie, care îl fac unul din cei mai populari artişti plastici români contemporani.

Vitalie Butescu, Umbrela albastră

Lucrările sale se află în colecţiile muzeelor de artă contemporană din ţară (între care şi Muzeul Judeţean Olt), ca şi în multe colecţii particulare din ţară şi din afara ei.

„Pictura lui Vitalie Butescu emană o căldură luminoasă şi discretă, care este în acelaşi timp a picturii cât şi a autorului ei. Un farmec familiar, totuşi greu de numit, rezidă în lucrări, un murmur vibrant care vorbeşte despre lumină şi efemer. Este poate şi principalul motiv pentru care pânzele sale se bucură de o extraordinară popularitate”, citim într-o o cronică la una dintre expoziţiile sale.

Dr. Laurenţiu Guţică-Florescu

Director, Muzeul Județean Olt

 Lucrări de Vitalie Butescu

 

Culme de calcar și acoperișuri roșii

Biserică în Malta

Smochini

Biserica Stavropoleos

Casă la țară

Săptămâna PSI

De luni, 5 noiembrie până sâmbătă, 10 noiembrie 2012, Editura Trei și Librăriile Cărturesti din 5 orașe universitare vă invită la Săptămâna PSI, discuții despre vis și terapie, despre personalitate și credință, despre erotism și psihologie feminină. Toate cărțile de psihologie ale Editurii Trei vor putea fi cumpărate cu reduceri de 25%.

Cea de-a doua ediție a Săptămânii PSI prilejuiește întâlnirea cu profesori universitari și terapeuți consacrați din Bucuresti, Cluj, Timișoara, Iași și Brașov.

Intrarea este liberă.

PROGRAM BUCUREŞTI – Librăria Cărtureşti Verona

1. Prima şedinţă de psihoterapie. Invitaţi: Nora Grigoruta, Teodora Ioan – Asociaţia Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (ASPSE)

5 noiembrie (luni), ora 18.00

2. Psihologia femeii. Invitat: Mara Priceputu

7 noiembrie (miercuri), ora 18.00

3. Cum să împleteşti ştiinţa cu pasiunea pentru o psihoterapie eficientă. Invitat: Diana Vasile

8 noiembrie (joi), ora 18.00

4. 5 motive pentru a face o psihanaliză. Invitat: Simona Reghintovschi

9 noiembrie (vineri), ora 18.00

5. Visele faraonilor şi visele noastre de toate zilele. Nivele de interpretare şi conţinuturi ale viselor în analiza jungiană. Invitat: Mihaela Minulescu

10 noiembrie (sâmbătă), ora 11.00

François Schlesser, Meditație

PROGRAM CLUJ-NAPOCA – Librăria Cărtureşti (Iulius Mall)

1. Timpul: trăire, uz sau abuz? Invitat: Gabriela Hum

6 noiembrie (marţi), ora 18.00

2. Mor deci exist. Invitat: Liana Don

7 noiembrie (miercuri),ora 18.00

3. Blazonul familiei tale. Invitat: Alexandra Gorea

8 noiembrie (joi), ora 18.00

4. Cum să ai o relaţie de cuplu mai fericită şi durabilă? Modalităţi de a construi eficient împreună. Invitat: Amfiana Gherman

9 noiembrie (vineri), ora 18.00

Hugues Merle, Portret de femeie

PROGRAM TIMIŞOARA – Librăria Cărtureşti – Mercy

1. Experimentul şi limitele cunoaşterii psihologice. Invitat: Alin Gavreliuc

5 noiembrie (luni), ora 18.00

2. O incursiune în lumea fascinantă a personalităţii. Invitat: Irina Macsinga

6 noiembrie (marți) – ora 18.00

3. Prin fisuri intră lumina: despre capacităţi şi resursele noastre interioare. Invitați: Dora Chelemen, Oana Bot

7 noiembrie (miercuri), ora 18.30

4. Actele ratate sau despre tâlcul semnelor mărunte ale vieţii. Invitat: Anca Munteanu

9 noiembrie (vineri), ora 18.00

Giorgio de Chirico, Enigma unei zile, 1914

PROGRAM IAŞI – Librăria Cărtureşti – Palace

1. Relaţia cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Invitat: Magda Luchian

5 noiembrie (luni), ora 18.00

2. Modele culturale erotice. Invitat: Bebe Mihăiescu

6 noiembrie (marți), ora 18.00

3. Credinţa – O abordare psihosociologică. Invitați: Adrian Neculau şi Camelia Soponaru

8 noiembrie (joi), ora 18.00

4. Despre vis. Invitat: Cătălin Dartu

9 noiembrie (vineri), ora 18.00

PROGRAM BRAŞOV – Librăria Cărtureşti

1. Atât de asemănători, dar atât de deosebiţi. Invitat: Marcela Rodica Luca

6 noiembrie (marți) – ora 18.00

2. Visul, calea regală pentru dezvoltarea personală şi creativitate. Invitat: Aurel Ion Clinciu

8 noiembrie (joi) – ora 18.00

3. Violenţa şcolară – De la youtube la tratatul ştiinţific: ce, cum şi mai ales de ce? Invitat: Elena Cocorada

9 noiembrie (vineri) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Relaţiile interpersonale ca tranzacţie. Invitat: Mariela Pavalache – Ilie

10 noiembrie (sâmbătă), ora 11.00