Concursul tematic „Cunoaşte România”, dedicat copiilor români din Spania

concursul-cunoaste-romania

Concursul tematic de limbă, cultră și civilizație românească „Cunoaşte România”, dedicat copiilor români din Spania, cu vârste între 8 și 14 ani, se află în plină desfășurare în luna noiembrie 2016 în cele mai reprezentative orașe pentru comunitatea română din Spania: Almeria, Benidorm, Bilbao, Castellón de la Plana, Ciudad Real, Guadalajara, Madrid, Zaragoza.

Concursul este organizat de către Asociația Rumes Europa din Spania şi Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Institutul Limbii Române din Bucureşti şi Digi Mobil Spania.

Detalii în publicația Occidentul Românesc.

logo liber sa spunVezi și: Arhiva categoriei Diaspora

Manifestări organizate de rețeaua reprezentanțelor ICR din străinătate cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2015

ziua culturii nationale 15 ianuarie 2015

eveniment liber sa spunPentru marcarea Zilei Culturii Naționale – 15 ianuarie, ziua poetului național Mihai Eminescu (1850–1889), de la a cărui naștere se împlinesc 165 de ani, Institutul Cultural Român, prin rețeaua celor 17 reprezentanțe din străinătate, organizează o serie de manifestări culturale destinate în egală măsură comunităților de români, care trăiesc în afara granițelor țării, cât și publicului local dornic să (re)descopere noi aspecte ale culturii române contemporane sau de patrimoniu. Astfel, vor avea loc spectacole de teatru, lansări de carte, evenimente literare, recitaluri de poezie, expoziții, concerte, proiecții de film, colocvii, ateliere de traducere ș.a.

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Institutul Cultural Român de la Berlin a programat la sediu, în data de 15 ianuarie 2015, spectacolul Amalia respiră adânc de Alina Nelega, cu actriţa Anca Hanu, în regia lui Tudor Lucanu, spectacol al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Monodrama Alinei Nelega prezintă în chip uneori tragic, alteori comic, episoade din viaţa persoanjului Amalia, care a traversat abulică toată perioada ceauşistă şi a ajuns în epoca nouă a libertăţii, pentru ea la fel de confuză.

ziua culturii nationale icr

Institutul Cultural Român de la Bruxelles celebrează Ziua Culturii Naționale prin lansarea în Belgia şi Olanda a antologiei de lirică românească din Republica Moldova, Een bloem van bloed met besneeuwde blaadjes (Floare de sânge cu petale ninse), în traducerea lui Jan H. Mysjkin și a lui Jan Willem Bos. Lansarea oficială va avea loc joi, 15 ianuarie 2015, la Poëziecentrum din Gent, în prezența poetului Nicolae Spătaru. De asemenea, volumul va fi prezentat vineri, 16 ianuarie 2015 la Ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei și sâmbătă, 17 ianuarie 2015 la Ambasada României în Regatul Țărilor de Jos. În antologie sunt prezentaţi zece poeţi contemporani: Grigore Chiper, Teo Chiriac, Dumitru Crudu, Emilian Galaicu-Păun, Vasile Gârneţ, Diana Iepure, Aura Maru, Irina Nechit, Nicolae Spătaru și Arcadie Suceveanu. Antologia dedicată poeziei din Republica Moldova constituie o premieră în spaţiul literar de limbă olandeză și continuă seria de volume de poezie românească publicate de Poëziecentrum cu concursul ICR Bruxelles.

revista familia 1865

Institutul Cultural Român de la Budapesta organizează la sediu, în data de 15 ianuarie 2015, sub egida Zilei Culturii Naţionale, un eveniment literar dedicat aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea revistei de cultură „Familia” din Oradea, concepută ca un spaţiu de manifestare a conştiinţei şi creativităţii naţionale în plan beletristic, destinat afirmării culturale a românilor. Ioan Moldovan, director şi Traian Ştef, redactor-şef al revistei „Familia” vor susţine prelegeri legate de apariţia şi activitatea publicaţiei. Şi-au anunţat prezenţa la acest eveniment filologi, studenţi ai Catedrei de limbă română de la Universitatea ELTE din Budapesta şi traducători.

Revista „Familia” a fost înfiinţată în 1865 de Iosif Vulcan, scriitor român, publicist, animator cultural şi membru al Academiei Române, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Revista a devenit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea cea mai însemnată revistă românească din Imperiul Austro-Ungar, o emblemă a identităţii culturale naţionale. Aici avea să debuteze în 1866 poetul naţional Mihai Eminescu. De-a lungul timpului, în paginile revistei au fost publicaţi clasici ai literaturii române precum: George Coşbuc, care avea să debuteze în 1884 sub pseudonim, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron şi Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Şt. O. Iosif, Emil Isac.

Mihai_Eminescu_bust
Ziua Culturii Naţionale va fi marcată de Institutul Cultural Român de la Chişinău joi, 15 ianuarie 2015, cu o depunere de flori la bustul lui Mihai Eminescu, situat pe Aleea Clasicilor din parcul Grădina Publică. Va urma un recital de poezie organizat în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. În cadrul manifestărilor, tineri actori și artiști de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, îmbrăcați în costume de epocă, concepute de artistul plastic Iurie Matei, vor introduce publicul în atmosfera romantică a secolului XIX. Defilarea actorilor va fi organizată cu sprijinul Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Republica Moldova şi al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Republica Moldova.

De asemenea, va fi vernisată expoziția Mihai Eminescu… În mine bate inima lumii!, la Rondul din spatele statuii lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Chișinău.

De asemenea, ICR Chişinău în colaborare cu Teatrul poetic „Alexei Mateevici”  din Chişinău organizează spectacolul Dor de Eminescu în data de 16 ianuarie 2015. Spectacolul cuprinde din secvenţe din spectacole mai vechi cu aceeaşi tematică, momente poetice şi momente muzicale (romanţe pe versuri de Eminescu interpretate live).

Totodată, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Republica Moldova, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”  de la Chişinău oganizează un Concert extraordinar pentru marcarea Zilei Culturii Naţionale. Evenimentul va avea loc duminică, 18 ianuarie 2015, la Sala cu Orgă. În program: Limba română, pe versuri lui Grigore Vieru, de Vlad Burlea (pentru cor), recital Mihai Eminescu susţinut de actorul Nicolae Jelescu; Monastirea Argeşului (tablouri epice după balada populară, versiunea lui Vasile Alecsandri) de Vlad Burlea. Lucrarea va fi prezentată în primă audiție absolută cu ocazia Zilei Culturii Naţionale.

insula-ada-kaleh-pe-la-1910
Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir”  de la Istanbul organizează, la sediu, vernisajul expoziției foto-documentare Adakale is Alive!. Expoziția, compusă din materiale de arhivă aparținând membrilor comunității Adakale din Turcia și din fotografii recente ale acestora și ale urmașilor familiilor ce au părăsit insula Ada Kaleh pentru a se stabili în Turcia, a fost realizată de echipa ICR Istanbul împreună cu foto-jurnalistul Bogdan Cristel, cu sprijinul comunității Adakale din Turcia. La eveniment vor participa membrii comunității Adakale și fotograful Bogdan Cristel. Expoziția a făcut parte din proiectul Zilele Culturii Române 2014 și va aduce în atenția publicului turc o parte a moștenirii culturale comune mai puțin cunoscute. Seara Adakale va fi un bun prilej pentru ICR Istanbul să aducă mulțumiri comunității insularilor pentru sprijinul acordat în realizarea expoziției.

În perioada 8–25 ianuarie 2015, sub semnul Zilei Culturii Naţionale, Institutul Cultural Român de la Lisabona a  organizat în orașul Coimbra o serie de evenimente în colaborare cu două dintre instituțiile culturale de referință ale orașului: Muzeul Național Machado de Castro din Coimbra și Teatro da Cerca de São Bernardo din Coimbra. După succesul de public și de presă repurtat de expoziția de ceramică Lugares onde estarei/Locuri unde voi fi a artistei române Cristina Bolborea la Museu Nacional do Azulejo din Lisabona, unde a fost prezentată între 15 iulie 2014–4 ianuarie 2015, aceasta va fi itinerată la Coimbra, în perioada 15 ianuarie–26 aprilie 2015. Vernisajul va avea loc joi, 15 ianuarie, la Muzeul Machado de Castro (Largo Doutor José Rodrigues, Coimbra) și va fi însoțit de o prelegere despre cultura română, susținută de dl. Daniel Nicolescu, director ICRL.

În aceeași zi, la Teatro da Cerca de São Bernardo (Cerca de São Bernardo, Coimbra), este programat spectacolul Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre de Matei Vişniec, în interpretarea actorilor de la compania de teatru Escola da Noite. Spectacolul este prezentat publicului portughez în perioada 8–25 ianuarie 2015.

Totodată, la Teatro da Cerca de São Bernardo din Coimbra, se va desfășura un mini-ciclu de film românesc, în cadrul căruia vor fi prezentate filmele: Videogramele unei revoluții de Harun Farocki și Andrei Ujică, România (6 ianuarie 2015); After the revolution, regia: Laurențiu Calciu (13 ianuarie 2015), Francesca, regia: Bobby Păunescu (20 ianuarie 2015).

ie-romaneasca

Institutul Cultural Român de la Londra sărbătorește Ziua Culturii Naționale printr-o seară dedicată tradiţiilor româneşti, încă vii în era tehnologiei acaparatoare. Invitatul special al evenimentului din data de 15 ianuarie 2015 va fi Grigore Leşe, cel mai iubit interpret de muzică tradițională românească, descoperitor și păstrător al unor melodii străvechi, autentice, definitorii pentru identitatea și spiritul românești. Evenimentul, prilejuit de celebrarea Zilei Culturii Naţionale, este dedicat în egală măsură și unui alt aspect al vieţii tradiţionale: bogăția straiului popular. Pictată de Matisse şi devenită articol vestimentar preferat al generaţiei hippie, ia românească continuă să fie sursă de inspiraţie și pentru designerii contemporani. Expoziția Măiastra – Povestea nespusă a iei, care va fi deschisă în Sala „Brâncuși” a Institutului Cultural Român de la Londra (15 ianuarie–16 februarie 2015), prezintă o selecţie de ii de patrimoniu sub forma unei instalaţii de artă, alături de faimoasele fotografii de arhivă ale Alteţei Sale Regale, Regina Maria a României în veşmânt tradiţional românesc, precum şi de o selecţie de obiecte de design influenţate de motivele şi semnele cusăturilor tradiţionale, purtând semnăturile designerilor din spatele brandurilor Ziurel, Una ca Luna, The Craft Lab, Lana, RONATIV, Murmur, Iutta, FurgaMurga, ş.a. Expoziţia Măiastra – Povestea nespusă a iei  este rezultatul colaborării Galeriei Galateca din București cu Institutul Cultural Român şi Muzeul Horniman din Londra, proiectul fiind inspirat de comunitatea La Blouse Roumaine.

Pentru marcarea Zilei Culturii Române şi a împlinirii a 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Institutul Cultural Român de la Madrid organizează, în perioada 20–21 ianuarie 2015, la sediul Institutului, un colocviu și un atelier de traducere din opera lui Mihai Eminescu. Vor avea loc prezentări despre Eminescu și contextul literar și social al epocii sale, despre Eminescu și dificultățile traducerii, dar și despre oferta de cursuri propusă de Institutul Cultural Român de la Madrid pentru 2015. Prezentările vor fi urmate de un atelier de traducere. Evenimentul este dedicat, pe de o parte, elevilor de la cursurile de limba română desfășurate la sediul institutului, dar și elevilor de la seminarul de traductologie desfășurat la Universitatea Complutense și organizat în colaborare cu aceasta. Invitați: Dana Giurcă, profesoară și traducătoarea operei poetice eminesciene în spaniolă; Ricardo Alcantarilla, profesor și traducător, autor al unei teze de doctorat despre proza eminesciană la Universitatea Complutense; Angelica Lambru, scriitor și traducător, realizatoare a unei antologii de poezie românească contemporană publicată în Spania.

afis_roata_culturii_ny
Sub titlul Roata culturii românești/The Wheel of Romanian Culture, care sugerează dinamica spiritului ludic și sărbătoresc ce stau la baza culturii și artelor în comuniune, Institutul Cultural Român de la New York organizează o serie de evenimente dedicate sărbătoririi Zilei Culturii Naționale. Evenimentele vor avea loc între 15 și 17 ianuarie 2015, în Sala Auditorium a institutului, la Cenaclul „Mihail Eminescu” al scriitorilor de origine română, stabiliți în America, precum și în câteva biblioteci din New York care dețin carte în limba română.

În 15 ianuarie 2015, va fi vernisată expoziția de portrete ale celor mai reprezentativi scriitori, pictori, compozitori, sculptori, oameni de teatru, regizori de film, fotografi, istorici, filosofi, esteticieni care au marcat evoluția culturii naționale (Eminescu, Ion Luca Caragiale, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Mateiu Caragiale, Bacovia, Ion Slavici, Emil Botta, Goga, Coșbuc, Ion Pillat, Adrian Maniu, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Urmuz, Benjamin Fondane, H. P. Bengescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana etc.). Expoziția cuprinde peste 100 de portrete.

Afișul expoziției este reprezentat de celebra roată ce marchează parcurile, locurile de entertainment, sărbătorile tuturor generațiilor în România, dar și pretutindeni în lume. Roata culturii este și un concept al istoriei, esteticii și filosofiei culturii, care indică mișcarea, ascensiunea și coborârea valorilor și a stilurilor, spiritul ludic și festiv, ingenuitatea, care definesc actele și creațiile culturale.

Joi, 15 ianuarie 2015, va mai fi vernisată și expoziția de carte de la Institutul Cultural Român de la New York intitulată Literatura română de la marii clasici la avangardă. Expoziția cuprinde volumele scriitorilor și câteva copii după manuscrisele lor. Slide-show-rile și filmele documentare vor prezenta, pe toată durata evenimentului, instituții culturale, peisaje cu semnificație culturală, monumente și arhitectură de patrimoniu din România.

Sâmbătă, 17 ianuarie 2015, directorul Institutului Cultural Român de la New York, dr. Doina Uricariu, va susține conferința Eminescu: Scrisoarea continuă, în cadrul unui amplu simpozion care se va desfășura sub auspiciile Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, condus de scriitorul profesor dr. Theodor Damian. Institutul marchează astfel ziua de naștere a lui Mihai Eminescu și participă la un simpozion care anual este dedicat acestui eveniment, în comunitățile românești de la New York.

afis expozitie silvia radu

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Institutul Cultural Român de la Paris găzduiește, în perioada 14 ianuarie–13 februarie 2015, expoziția de pictură și sculptură a artistei românce Silvia Radu. Expoziția cuprinde nouă lucrări de pictură de mari dimensiuni executate în perioada 1987–2013: Căpiță la Pițigaia, Flori galbene și roșii, Crini roz, Copaci la Pițigaia, Primăvara, Vama Veche – Marea Roșie, Vama Veche – Marea Albastră, Vedere la Pițigaia, Flori galbene și albe. Acestora li se adaugă sculptura în ipsos pictat Înger.

De asemenea, Institutul Cultural Român de la Paris organizează în data de 15 ianuarie, la Sala Bizantină de la Palatul Béhague, un concert de pian susținut de Ana Antonia Tudose. În program, lucrări Mihail Jora, Domenico Scarlatti, W.A. Mozart, Paul Constantinescu, Martian Negrea, Carl Filtsch, Frédéric Chopin.

În data de 16 ianuarie, Institutul Cultural Român de la Paris găzduiește lansarea romanului Viețile paralele de Florina Ilis, cu traducerea în limba franceză Les Vies parallèles, Editions des Syrtes, 2014, traducere Marily Le Nir. Întâlnirea autoarei cu traducătoarea va fi moderată de Thomas Stélandre și va fi urmată de o sesiune de autografe.

wild_carpathia
Institutul Cultural Român de la Stockholm celebrează Ziua Culturii Naţionale la sediul său printr-un program care va cuprinde proiecţia celor trei episoade ale documentarului Wild Carpathia, o mini-expoziţie de carte, precum şi scurte prezentări despre România.

Filmul Wild Carpathia, realizat de asociaţia britanică European Nature Trust, în parteneriat cu Travel Channel şi cu Autoritatea Naţională pentru Turism, prezintă partea „sălbatică” a României, în special pădurile din munţii Carpaţi, considerate unul din ultimele teritorii nedomesticite din Europa. Documentarul combină aspecte din istoria Transilvaniei, de la daci la perioada medievală, cu imagini din România de astăzi. La finalul fiecărui episod, publicul va putea afla mai multe informaţii despre activitatea institutului, precum şi informaţii turistice despre România.

Gergely Tamás, reprezentant al Bibliotecii Internaţionale din Stockholm, va vorbi despre fondul de carte românească din colecţia bibliotecii, peste 2000 de volume de literatură, literatură de specialitate, cărţi audio şi filme româneşti. Publicul va putea consulta, de asemenea, volume româneşti traduse în limba suedeză, care fac parte din fondul Bibliotecii Municipale din Stockholm. Partenerii evenimentului: Biblioteca Internaţională din Stockholm şi Biblioteca Municipală.

Niste-tarani editie aniversara
Institutul Cultural Român de la Tel Aviv organizează, în data de 21 ianuarie 2015, o seară literară dedicată lansării ediţiei aniversare a volumului Nişte ţărani de Dinu Săraru, la sediul Institutului. Evenimentul moderat de dr. Gina Pană, director ICR Tel Aviv, va cuprinde: lansarea ediţiei aniversare a volumului Nişte ţărani de Dinu Săraru (Editura Adevărul, Colecţia de autor), reeditare ce marchează 40 de ani de la prima ediţie a romanului (prezentarea cărții fiind făcută de autor) și o serie de prelegeri despre subiectul romanului etnografic Nişte ţărani. Viviana Săraru va susține o prezentare audio-video, însoţită de fragmente din arhiva Televiziunii Române, cu titlul Ilustrarea fundalului socio-istoric de desfăşurare a acţiunii romanului Nişte ţărani; Zoltan Terner va vorbi despre Satul românesc prin prisma operelor lui Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Marin Preda şi Dinu Săraru, prof. dr. Jean Askenasy va susține prelegerea cu titlul Dinu Săraru, personalitate controversată?.

Institutul Cultural Român de la Varșovia organizează o suită de evenimente în Polonia, pentru marcarea Zilei Culturii Naționale. Primul dintre evenimente, un concert extraordinar de muzică contemporană românească, a avut loc în data de 9 ianuarie 2015. Orchestra Filarmonicii din Gorzów Wielkopolskich, avându-l ca solist pe flautistul Ștefan Diaconu, iar la pupitrul dirijoral pe Cristian Florea, a susținut un program special, cuprinzând lucrări de George Enescu și Paul Constantinescu. Seria evenimentlor va mai cuprinde: o expoziție de fotografie în aer liber, cu imagini-simbol pentru cultura română, deschisă în data de 15 ianuarie și realizată cu sprijinul Ambasadei României la Varșovia. Lucrările vor fi expuse în aer liber și vor îmbrăca gardul exterior al Ambasadei, în prezent și sediul ICR Varșovia. În data de 17 ianuarie, la Varșovia, copiilor le va fi dedicat un eveniment cu povești românești, pregătite scenografic și interpretate de actori profesioniști în limba română.

mihai-eminescu-viena-1869-teatru-gazetarie-politica1

În data de 15 ianuarie 2015, în Sala „Marian Papahagi” a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale și a împlinirii a 165 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu va avea loc o seară literară la care vor participa studenţii cursului de limbă, literatură și cultură română de la Universitatea Ca’ Foscari.

Seara se va deschide cu proiecția unui fragment din primul documentar despre viaţa poetului, realizat în anul 1914, va continua cu momentul Oraşele lui Mihai Eminescu, conceput de studenţi, care vor prezenta prin imagini noi și de epocă locurile din orașele Botoșani, Iași și București care păstrează amintirea poetului, și se va încheia cu un recital de poezii alternate cu fragmente clasice interpretate la vioară. Traducerea textelor cuprinse în documentar a fost realizată de Adriana Runcan, Oraşele lui Mihai Eminescu fiind rodul colaborării dintre Nicoleta Cheptea, Raluca Leach, Consuela Verdes, Enrico Cazzato și Leonardo Bressanin, iar poeziile vor fi recitate de Giulia Visentin, Olga Patras și Roxana Roman, cu acompianiament la vioară de Tatiana Gavriliţă.

Cu ocazia Zilei Culturii Române, Ambasada României la Viena şi Institutul Cultural Român de la Viena organizează, în data de 15 ianuarie 2015, un concert susţinut de „Vienna String Duo”. Evenimentul se desfăşoară la Palatul Schönborn, care găzduieşte Museum of Young Art Vienna şi marchează, totodată, finisajul expoziţiei Add to Address Book a artistei Mirela Trăistaru. Vor interpreta Sorana Gâtlan şi Petra Pogady, iar repertoriul serii va îmbina piese de muzică clasică, cu influenţe din diferite stiluri muzicale.

„Occidentul românesc”, ianuarie 2015

occidentul-romanesc-spania nr 47 ianuarie 2015

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul pe ianuarie 2015 al revistei „Occidentul românesc” (anul V, nr. 47), publicaţie care se adresează în special comunităţii româneşti din Spania. Revista poate fi consultată şi online la adresa: http://occidentul-romanesc.com/

Cităm din acest număr:

Decența în politică de Vavila Popovici – Carolina de Nord/USA

„Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.” (Platon).

poeme eminesciene in italiana

Poezia lui Eminescu în cultura italiană de Letiția Coza – Lunca Brad/România

Receptarea lui Eminescu în Italia a început încă din 1887. Marco Antonio Canini este primul italian care a tradus din poezia eminesciană: Dorinţa, Sunt ani la mijloc…, Când însuşi glasul. Pier Emilio Bosi este al doilea nume de care se leagă destinul italian al lui Eminescu.

Drag Eminescu

de Mihăiță Macoveanu

„Dor cu dor, păduri puţine,

Dulce graiu-ţi, românescu’,

Bate vântu-n vânt şi-mi vine

Să-ţi mai scriu drag Eminescu!

Să-mpresori întreaga ţară,

De niciunde, peste tot,

Din Constanţa-n Timişoara:

Eşti român, fii patriot!”

Actriţa Olimpia Melinte a fost nominalizată la Premiile Goya

Olimpia-Melinte

Actriţa Olimpia Melinte a fost nominalizată la prestigioasele Premii Goya, echivalentul spaniol al premiilor Oscar, la categoria „Revelaţia Anului”, pentru dublul rol din filmul Canibal, regizat de Manuel Martín Cuenca.

Ceremonia va avea loc pe 9 februarie 2014, la Madrid. Pelicula lui Manuel Martín Cuenca a fost nominalizată de către Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice din Spania la 8 categorii, printre care: „Cel mai bun film”, „Cea mai bună regie”, „Revelaţia anului”.

Nominalizarea actriţei române în cadrul premiilor industriei de film spaniole a fost aşteptată de către presa internaţională, care a considerat că Olimpia Melinte este descoperirea cea mai importantă pe care Manuel Martín Cuenca a făcut-o pentru filmele sale şi cea mai inspirată decizie de casting.

canibal film olimpia melinte

Olimpia Melinte în filmul Canibal

Pentru acest film, actriţa, în vârstă de 27 de ani, a învăţat limba spaniolă, a urmat cursuri de masaj şi a fost nevoită să se îngraşe 10 kilograme.

„Occidentul Românesc”, ianuarie 2013

occidentul-romanesc-spania-publicatie-ianuarie 2013

A apărut ediția tipărită a publicației „Occidentul Românesc” pe luna ianuarie 2013. Publicaţia poate fi accesată şi online:  www.occidentul-romanesc.com şi este distribuită în toate comunitățile importante de români din Spania.

pamplona

Am reţinut din cuprinsul acestui număr:

Cerșetorul român din Pamplona care a impresionat Spania prin gestul său onest

Un cerşetor român ţine prima pagină a ziarelor din Spania, pentru o faptă bună. Omul a găsit un portofel plin cu bani, la intrarea într-o bancă. Nu l-a luat, ci l-a predat imediat în unitate, în speranţa că posesorul se va întoarce după el. Şi exact aşa s-a întâmplat. Iar gestul românului a impresionat pe toată lumea. Românul a devenit peste noapte erou în Pamplona. 200 de euro erau în portofelul pe care bărbatul l-a găsit chiar în faţa băncii unde cerşeşte. Deşi sărac, nu a luat nici un ban. L-a dus în schimb angajaţilor băncii. În scurt timp, cea care îl pierduse s-a întors să întrebe de el. O pensionară. „Acesta este portofelul, cu tot ce aveam în el: carduri, hârtii. L-a găsit înăuntrul băncii. Am fost foarte impresionată că mi l-a returnat!” povesteşte proprietara portofelului. Oamenii care îl ştiu pe George din cartier au fost şi mai impresionaţi. Mai ales când au aflat că românul urmează să fie dat afară din casă. Românul a încercat mult timp să caute un loc de muncă. Nu a găsit, aşa că a început să cerşească. Spune că tot ce-şi doreşte acum este o slujbă.

Gabriela calutiu sonnenberg

2012–2013: Se alege grâul de neghină… de Gabriela Căluţiu Sonnenberg

Ce repede au trecut zilele! Mereu aceeaşi banală constatare. Tipizate, gesturile de început de an se înşiruie în faţa noastră pe-acelaşi drum ştiut, parcă luându-ne-o pe dinainte. Abia apucăm să ţinem pasul cu propria devenire. Agăţăm un calendar nou la perete, scoatem bradul din casă. În locul fişierului intitulat 2012, inaugurăm în calculator unul nou, 2013. Cu siguranţă se vor ivi destule evenimente, care să merite trecute acolo, încărcându-ne biblioteca virtuală cu mirările mereu aceleiaşi aventuri a cunoaşterii. A noastră, de sine, chiar dacă probabil că vom scrie despre cu totul altceva. Citește mai departe.

Benissa, decembrie 2012–ianuarie 2013

al jazeera

• Al Jazeera va intra în 60 de milioane de case americane de Simona Botezan

Televiziunea arabă Al Jazeera, sponsorizată de guvernul din Qatar, va avea acces la 60 de milioane de gospodării din SUA, după ce a cumpărat reţeaua media Current TV, la ȋnceputul lunii ianuarie 2013. Fostul vicepreşedinte american Al Gore, unul dintre fondatorii reţelei Current TV, deţinea 20% din acţiuni, pentru care a încasat suma de 100 milioane de dolari. Televiziunea arabă este cunoscută ȋn SUA, în principal, datorită tonului anti-american folosit în timpul războiului din Irak, cu un deceniu în urmă. Ştirea că Al Jazeera va deveni un important canal de cablu din SUA, care va concura cu CNN, a stârnit un val de reacţii din partea experţilor: „Părerea mea este că atunci când oamenii aud despre Al Jazeera, aceştia nu vor fi atenţi la calitatea știrii sau corespondenței”, a declarat pentru CNN analistul Stuart Fischoff, un profesor pensionar de la Universitatea de Stat din Los Angeles, California. „Ei vor auzi doar Qatar, și vor spune că este o țară arabă, plină de teroriști și, prin urmare, este părtinitoare în prezentarea știrilor”, a mai spus profesorul. Citește mai departe.

Washington D.C.

mihai malaimare jr film

• New York: Mihai Mălaimare Jr. apreciat la categoria „cea mai bună imagine” în cadrul National Society of Film Critics

Mihai Mălaimare Jr., directorul de imagine al filmului The Master, a fost premiat de criticii americani la cea de-a 47-a gală anuală a premiilor decernate de Naţional Society of Film Critics, în cadrul căreia cineastul român s-a impus la categoria „cea mai bună imagine”. Cea de-a 47-a gală organizată de Naţional Society of Film Critics a avut loc sâmbătă seara, la Elinor Bunin Munroe Center din New York. Mihai Mălaimare Jr. a primit la sfârșitul anului 2012 și premiul pentru cea mai bună imagine din partea Boston Society of Film Critics, pentru filmul The Master, în regia lui Paul Thomas Anderson. Cineastul român a fost, de asemenea, nominalizat la categoria „cea mai bună imagine”, pentru filmul The Master, la alte două premii prestigioase – Satellite Awards și Critics’ Choice Awards. Directorul de imagine Mihai Mălaimare Jr. a colaborat, printre altele, cu regizorul Francis Ford Coppola la realizarea filmelor Tinerețe fără tinerețe și Tetro. Citește mai departe.

dan luca

• Bruxelles: Previziuni pentru anul 2013 de Dan Luca

După un 2012 marcat de dezvoltări interesante, nici 2013 nu se anunţă unul monoton. Din punct de vedere european, criza economică continuă şi în 2013, iar impactul acesteia influenţeazã construcţia europeană. Un nou Tratat al Uniunii Europene ar creşte gradul de integrare europeanã. Cel mai probabil în 2013 se va lansa o amplã dezbatere despre viitorul instituţiilor comunitare şi eficienţa lor, mai ales că astfel de dezbateri prind bine într-un an pre-electoral.

Spre toamnă, partidele europene îşi vor desemna, după proceduri mai mult interne decât prin alegeri primare, candiaţii pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene (pronosticurile mele: Martin Schulz pentru Socialiștii Europeni, Donald Tusk pentru PPE și Guy Verhofstadt pentru Liberalii Europeni). Campania pentru „europenele” din mai 2014 va începe încă din toamna acestui an. Forțele europene vor urmări cu mare interes alegerile din luna septembrie din Germania. Este foarte interesant dacă Angela Merkel va câştiga al treilea mandat de cancelar.

La mijlocul anului, Croaţia devine noua membră din cadrul Uniunii Europene, ceea ce ar putea conduce la desemnarea unui comisar european croat de la 1 iulie 2013. Sugeram deja că ar fi o idee ca portofoliul turismului să fie acordat Croaţiei dacă se doreşte o astfel de abordare. Citește mai departe.

Grupaj realizat de Pușa Roth

http://occidentul-romanesc.com/

„Occidentul Românesc”, decembrie 2012

occidentul-romanesc-spania-publicatie-decembrie 2012

A apărut ediția pe luna decembrie a publicației independente Occidentul Românesc, adresată în special comunităţii de români din Spania. Conţinutul editorial, de o foarte bună calitate, este pregătit de o echipă redacţională profesionistă, sub coordonarea directă a jurnalistului Michael H. Cronkite din California – SUA, american de origine română.

Alături de articole cu informaţii practice şi utile, publicaţia oferă cititorilor săii şi teme de interes şi cultură generală, pregătite de jurnalişti români din Spania, SUA, România şi Australia.

Vă prezentăm câteva dintre rubricile permanente: Consultanţă juridică, Sfatul psihologului, Tradiţii româneşti, Bucătărie românească, Interviuri cu personalităţi din România, Pagina sportivă, Informaţii ale autorităţilor române din Spania, Ştiri din Spania şi din România.

Ziarul este gratuit, Occidentul Românesc ajungând direct în locurile frecventate de românii din Spania, sau în care aceştia au acces.

martin-rico- la torre de las damas en la alhambra de granada 1871 72

Martin Ríco, La Torre de las Damas en la Alhambra de Granada, 1871–72

Din ediţia pe luna decembrie am selectat câteva titluri pentru cititorii din România:

• Prezentarea diplomatică a României în Regatul Spaniei, informaţie utilă pentru toţi românii, rezidenţi, cetăţeni spanioli de origine română, sezonieri sau turişti.

• Asociaţia Jurnaliştilor Români din America de Nord (NARPA) a celebrat ziua României alături de românii din Sacramento, California

• Valencia. Congresul avocaţilor români din Spania: 22–23 decembrie 2012

• Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri, rubrică permanentă semnată de Dan Caragea, critic literar, Portugalia.

• Când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri. Interviu realizat și editat de Gabriela Căluțiu Sonnenberg cu Mihaela Mihai, din care vă prezentăm un fragment:

G. C. S.: O viață palpitantă și o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparențelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care ați urmat-o după revenirea în țară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă: sunteți la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din București (din anul 2000); între 2006 și 2008 ați deținut Președinția Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Artă – Cartel-Alfa, iar din anul 2005 sunteți Președinta Uniunii Artiștilor Liber-mihaela mihaiProfesioniști din România (U.A.L.P.R.). Depășind sfera artisticului, în anul 2008 ați candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilități oficiale pe care vi le-ați asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că ați inaugurat o nouă etapă în viață?

M. M.: Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienței adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învățat și să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijați și dezavantajați. Pentru început mi-am îndreptat atenția spre colegii mei de breaslă și sunt mândră că am reușit să fiu inițiatoare, autoare și membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii 109/2005. Legea reglementează îndemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor intrepreți sau executanți din România… Din 2006, grație acestei legi, în jur de 7000 de artiști primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizație pe care o așteptau de 50 de ani…

G. C. S.: Înțeleg că v-ați îndreptat atenția și spre reprezentarea României în afara granițelor, mizând pe experiența acumulată în cei 24 de ani petrecuți în Franța. În ce mod intenționați să interveniți pe plan european? Vă propuneți să interveniți și pentru românii din străinătate?

M. M.: În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deși candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susțină, am reușit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulți mi-au scris că mă iubesc și că mă respectă ; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenția mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 și sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experiență. Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor nații. Știu de ce și pot propune soluții, atât pentru consolidarea solidarității românilor din străinătate, cât și pentru obținerea și respectarea drepturilor noastre în contextul european.

G. C. S.: Concret, care ar fi măsurile la care v-ați gândit?

M. M.: Voi face demersuri pentru a obține în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetățenilor români, recunoașterea diplomelor, recunoașterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapați etc.). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE și se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană…”

juan miro ferma 1922

Juan Miró, Ferma, 1922

• Despre dualitatea sufletului omenesc în „Viaţa pe fugă”, un roman de Mirela Roznoveanu (New York)

„…Romanul Mirelei Roznoveanu, Viaţa pe fugă, este elaborat dinamic ca stil, dramatic. Staticul rezultă din singurătatea destinului pe care autoarea îl prezintă. În carte se detaşează mirela roznoveanusondarea morală, puterea de discernământ şi luciditatea analitică a scriitoarei. Personajele sunt realizate prin trasături repezi şi incizii. Aparent, personajul principal al volumului Mirelei Roznoveanu este o femeie, Angela. Simbolic însă, adevăratul personaj principal din Viaţa pe fugă este o întreagă lume devenită fiinţă, o societate, o Cetate numită Lumea Nouă, cu obiceiurile, regulile şi prejudecăţile ei. Arta Mirelei Roznoveanu constă tocmai în ştiinţa portretizării structurii acestei Lumi Noi, căreia îi inventariază atent, toate unghiurile.” (Octavian D. Curpaş, Arizona/USA).

Pentru că ne aflăm în ultima lună a anului 2012, luna bilanţurilor activităţii noastre, mulţumim colegilor de la publicaţia Occidentul românesc pentru efortul făcut de a informa comunitatea românească din Spania. Ei sunt: Kasandra Kalmann Năsăudean şi Florin Barbu, fondatori; coordonator: Michael H. Cronkite (CA); redactor şef: Kasandra Kalmann Năsăudean; editori: Ana-Maria Marinescu (Spania), Dan Caragea (Portugalia) Irina Georgescu Şova (România), Lucian Oprea (Colorado), Marian Petruţa (Illinois), Tudor Petruţ (California); redactori: Alexandru Stancu (Asturias), Anastasia Criste (Barcelona), Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Alicante), Mircea Fluieraş (Málaga), Sebastian Rus (Boston), Vasile Mureşan (Illinois), Tiberiu Grădiştean (Timişoara),Timeea Opreanu (Cluj-Napoca), Zoe Stoleru (Valencia); specialişti: Ionuţ Niţu, avocat, Jeni Chiriac, psiholog; redactor investigaţii : Cristian Ioanoviciu (Spania).

Pușa Roth

http://occidentul-romanesc.com/

Expoziția „Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu” la Madrid

Luni, 8 octombrie 2012, ora 19.30, la Círculo de Bellas Artes de Madrid – Sala Antonio Palacios va avea loc vernisajul expoziției Childhood. Remains and heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu (Infancia. Recuerdos y Patrimonio), organizată în cadrul proiectului european omonim, finanţat prin programul Cultura 2007–2013. Expoziţia cuprinde un melanj inedit de obiecte, haine, poveşti şi jocuri care aparţin spaţiului românesc și va putea fi vizitată la Madrid în perioada 9–21 octombrie 2012. La vernisaj vor fi prezenți și curatorii expoziției, Lila Passima şi Cosmin Manolache.

Organizatorii proiectului european sunt Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Institutul Cultural Român, Asociaţia Artees (Franţa) şi Muzeul Lębork (Polonia), cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România. În Spania, proiectul este prezentat în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Madrid și Círculo de Bellas Artes de Madrid.

Proiectul își propune să ofere „ocazia rară de a urmări şi a participa (cu idei, obiecte şi poveşti) la realizarea unui muzeu virtual al copilăriei. Muzeul va prezenta nu numai tradiţiile rurale, dar şi pe cele urbane, nu numai trecutul îndepărtat, ci şi pe cel recent, precum şi prezentul în plină schimbare, cu scopul de a pune în valoare atât diferenţele locale, cât şi percepţia comună în timp şi spaţiu asupra copilăriei” – Ioana Popescu, coordonatoarea proiectului european Childhood. Remains and Heritage, Director Cercetare MNŢR

După Londra (2–30 iunie 2012), Paris (12–30 septembrie 2012) şi Madrid (9–21 octombrie 2012), expoziția va fi itinerată, în organizarea Institutului Cultural Român, la Roma, Stockholm, Varşovia şi Lębork (Polonia), proiectul urmând să fie finalizat în aprilie 2013.

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această comunicare reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Diego Velázquez, Infante Felipo Prospero

Expoziția „Childhood. Remains and Heritage” la Londra, Paris, Madrid, Varșovia, Roma și Lębork

Expoziţia Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu este itinerată de Institutul Cultural Român şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în perioada iunie 2012–martie 2013, la Londra, Paris, Madrid, Varșovia, Roma, Stockholm şi Lębork (Polonia). Organizată în cadrul proiectului european omonim, finanţat prin programul Cultura 2007–2013, expoziția cuprinde un melanj inedit de obiecte, haine, poveşti şi jocuri.

„Cât de mare poate fi un muzeu al copilăriei? Poate să încapă într-un buzunar, să ajungă pînă la nori, să taie lumea în două, să intre într-o poveste, să îl agăţi pe umeraş sau să fie şoptit în limba papelka, să spunem. Un lucru e sigur, toţi purtăm cu noi un muzeu al copilăriei, mereu cu uşile deschise, de la povestea ursitoarelor pînă la îngerii cu aripile tăiate.” – Lila Passima, curator.

Proiectul european Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămăşiţe şi patrimoniu este coordonat de Muzeul Naţional al Ţăranului Român în colaborare cu Institutul Cultural Român, Asociaţia Artees (Franţa) şi Muzeul Lębork (Polonia), beneficiind de sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România.

William Adolphe Bouguereau, Cap de copil, ulei pe pânză, 1879

Proiectul își propune să ofere „ocazia rară de a urmări și a participa (cu idei, obiecte şi poveşti) la realizarea unui muzeu virtual al copilăriei. Muzeul va prezenta nu numai tradiţiile rurale, dar şi pe cele urbane, nu numai trecutul îndepărtat, ci şi pe cel recent, precum şi prezentul în plină schimbare, cu scopul de a pune în valoare atât diferenţele locale, cât şi percepţia comună în timp şi spaţiu asupra copilăriei” – Ioana Popescu, coordonatoarea proiectului european Childhood. Remains and Heritage, Director Cercetare MNŢR.

Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această comunicare reflectă numai punctul de vedere al autorului și Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informațiilor pe care le conține.

Caragiale, siempre actual

Cu ocazia comemorării a o sută de ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale, Centrul Hispano-Român din Coslada, gestionat de Fundaţia Iberoamérica Europa, a organizat joi, 12 iulie 2012, la ora 11.30, vizionarea piesei de teatru O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, înregistrare video a spectacolului pus în scenă, în anul 1984, în studiourile TVR – informează publicația „Occidentul Românesc”. Citește integral pe portalul „Centenar Caragiale”.

Calendar: Lope de Vega

În 27 august 1635 a murit la Madrid scriitorul Lope de Vega. Cea mai concludentă şi inspirată expresie ce ar putea sintetiza fenomenul Lope de Vega a fost formulată de un contemporan al său, nimeni altul decât Cervantes, care l-a numit „monstru al naturii”. Formulă, desigur, admirativă, căci „monstruo de la naturaleza” poate însemna în egală măsură „fenomen al naturii”. Lope reprezintă atât pentru contemporanii săi, cât şi pentru posteritate, un caz psihologic extraordinar. Geniul lui are, cu diferenţele de rigoare şi supus „pluralităţii vitale” a veacului baroc, conturul titanic al unor Michelangelo, Leonardo da Vinci, Shakespeare sau Wagner. La toţi concentrarea vieţii poate deschide perspective asupra operei, dar nu o poate explica. Nu e însă mai puţin utilă atunci când depăşeşte cadrul îngust al biografismului.

Se întâmplă cu Lope de Vega ceea ce îndeobşte întâlnim la creatorii de asemenea anvergură: cu cât portretul omului iese din aura misterioasă, cu atât opera sa devine mai enigmatică şi mai tulburătoare. În plus, descins din Secolul de Aur spaniol, Lope de Vega devine o figură simbolică prin ceea ce acceptă dintr-o tradiţie culturală, prin ceea ce neagă pentru a deschide o epocă, dar şi prin mobilitatea spirituală care îl face, în atâtea privinţe, precursor al modernilor.

Aşezat alături de Shakespeare, de la revendicarea lui ca precursor în epoca romantismului până la interesul care îl face „contemporanul nostru”, cu o sintagmă atât de întrebuinţată în ultimele decenii, Lope de Vega rămâne un caz unic în istoria literaturii şi în istoria teatrului. Cel mai prolific autor dramatic din toate timpurile – şi, considerându-i întreaga operă alcătuită din teatru, poezie, proză, autorul celei mai bogate cantitativ creaţii – Lope de Vega a scris, se pare, aproximativ 1800 de drame şi comedii, după Juan Pérez de Moltalbán, la care se adaugă 400 de piese religioase (autos sacramentales), majoritatea, în versuri, cu rimă. Din primele s-au păstrat puţin peste 500, din piesele religioase – 60. Desigur aceste cifre trebuie privite cu oarecare prudenţă, ele pot cuprinde o mistificare, dar ea nu schimbă defel datele problemei. Lope se declara în 1609 autor a 483 de comedii: „Dar ce pot să fac dacă am scris, / cu cea terminată săptămâna aceasta, / patru sute optzeci şi trei de comedii?” (v. 367–369 din Arta nouă de a face comedii în vremea noastră). În 1625, în finalul comediei Fata cu ulciorul (La moza del cántaro) spunea că a scris 1 500 de piese: „Aici tace comedia, / Care, de-a pierdut procesul, / Aminteşte că-i a mia / Şi cinci-sutea comedie / Scrisă de Lope de Vega. / Când o mie şi cinci sute / Scrii, ai dreptul la iertare!” Hugo A. Rennert şi Américo Castro estimează opera dramatică a lui Lope la 723 de titluri, dintre care 78 sunt de autenticitate îndoielnică sau chiar atribuite greşit, iar 219 s-ar fi pierdut. Prin urmare, ar fi de luat în discuţie astăzi 504, dintre care 426 cu paternitate sigură. Sylvanus Griswold Molrey şi Courtney Bruerton (The Chronology of Lope de Vega’s Comedias: With a Discussion of Doubtful Attributions, the Whole Based on a Study of his Strophic Versification, New York, The Modern Language Association of America, 1940, devenită fundamentală în studiul teatrului lui Lope) inventariază, după o analiză a sistemelor metrice, doar 315 piese cu paternitate sigură, 27 al căror autor este probabil Lope, 73 cu paternitate îndoielnică (dintre care 10 imposibil de datat) şi 87 aparţinând altor autori, deşi îi erau atribuite prin tradiţie lui Lope de Vega – deci un total de 502.

Opera nedramatică a scriitorului spaniol numără 21 de volume masive. Contemporanii săi îi atribuiau cam 4 000 de lucrări. Ar fi scris 3 000 de sonete, trei romane, trei romane scurte, nouă epopei, trei poeme didactice etc. În faţa unui asemenea cantităţi, este imposibil să nu trăieşti o stare de perplexitate. Întrebarea care se pune de îndată, nu departe de suspiciune, este dacă într-adevăr un creator este capabil într-o viaţă care numără puţin peste 70 de ani de o asemenea performanţă. Care să fie secretele acestei miraculoase puteri creatoare? Le vom afla din parcurgerea biografiei, la rândul ei atât de spectaculoasă? Dimpotrivă, o viaţă atât de agitată, cum a fost cea a lui Lope, ar conduce la o profundă îndoială, chiar dacă geniul iese din tiparele comune. Un hispanist francez, Charles Vincent Aubrun (La Comédie espagnole [1600–1680], Paris, Presses Universitaires de France, 1966) presupune că dramaturgul alcătuia planul piesei şi scria câteva scene izolate, iar alţii, poeţi şi actori din anturajul său, completau restul textului. Ipoteza poate fi admisă parţial, mai ales că în epocă practica era relativ curentă. Totuşi e greu de crezut că aceasta ar fi fost o regulă pentru Lope. Există în majoritatea pieselor cunoscute o unitate a tonului care nu poate fi realizată de mai mulţi colaboratori.

Datele exterioare ale biografiei lui Lope nu fac decât să ascundă metabolismul unei creativităţi ieşite din comun. Lope de Vega compunea versuri aşa cum alţii respiră. Primul său biograf, Juan Pérez de Montalbán, insistă asupra precocităţii lui Lope, care la cinci ani citea texte latineşti şi spaniole şi făcea versuri. Se pare că vocaţia poetică a copilului minune se manifesta înainte de a şti să scrie. Micuţul Lope îşi împărţea mâncarea cu copiii mai mari pentru a-i convinge să noteze ceea ce le dicta. Viitorul scriitor avea o disponibilitate uriaşă nu numai pentru versificaţie, ci şi pentru alcătuirea unei situaţii dramatice pornind de la cea mai comună împrejurare. Conform propriei mărturisiri, la vârsta de 11-12 ani Lope de Vega scria piese în patru acte pentru reprezentaţii festive.

Născut la 25 noiembrie 1562, la Madrid, de condiţie umilă (tatăl său, Félix de Vega, meşter ţesător, se stabilise în 1561 la Madrid, după ce trecuse scurt timp prin Valladolid), Félix Lope de Vega y Carpio fusese primit în 1572 la Colegiul Imperial iezuit. Stăpânea bine regulile gramaticii şi ale retoricii, ştia să cânte şi să danseze. Mânuia şi spada dar, în mod sigur, depăşea nu numai prin intuiţie întreaga tradiţie de instrucţie în spirit medieval. Moştenea de la tatăl sau spiritul aventurii şi, dacă nu avea sânge nobil, era în schimb educat în mândria „sângelui curat” („sangre limpia”), particularitate pe care o va privi admirativ mai târziu în multe piese. Familia sa provenea din La Montaña, regiune din nordul Peninsulei Iberice, considerată „leagăn al nobilimii spaniole”, chintesenţa hispanităţii creştine. Un unchi, Miguel de Carpio, fusese un inchizitor plin de zel la Sevilla. Dacă la maturitate lui Lope îi va fi greu să-şi accepte condiţia umilă, nerezistând ispitei de a-şi etala un blazon nobiliar cu nouăsprezece turnuri, ridiculizat de Góngora şi Cervantes, aceasta se datorează firii sale contradictorii. Amestecul de senzualitate nestăpânită şi religiozitate, observabil în comportamentul tatălui său, avea să marcheze cu intensitate întreaga existenţă a lui Lope de Vega. Se pare că Félix de Vega venise la Madrid după o femeie, lăsându-şi la Valladolid soţia, Francisca Fernández Flores del Carpio şi o fiică, Isabel. Don Juan-ul se pocăi la sfârşitul vieţii, când îngrijea bolnavii din spitale.

Viaţa de 73 de ani a scriitorului se desfăşoară între comportamentul donjuanesc, cavalerismul eroic mai mult decorativ şi pocăinţă. Biografia lui e tipic romantică: înălţări şi căderi spectaculoase, patimi devastatoare, închisoare, exil, crize de misticism, tragedii de familie, penitenţă, idealuri aristocratice dar şi servilism, predilecţie pentru cazurile extreme, dezlănţuiri umorale. În 1577 îl găsim student la Universitatea din Alcalá de Henares; nu-şi ia licenţa, nu poate urma o carieră de preot, duce o viaţă dezordonată, plină de aventuri erotice. Va fi însă capabil de mari pasiuni, cu accente de furie pe măsură. Filis din sonete este actriţa Elena Osorio, prima sa mare dragoste, care fusese soţia actorului Cristóbal Calderón. Era fiica lui Jerónimo Velázquez. Lope scrie comedii pentru compania tatălui Elenei, pe care avea s-o denunţe violent în 1587, când actriţa s-a căsătorit din convenienţă cu nepotul unui cardinal. Cele două poezii defăimătoare, în ton violent fac înconjurul Madridului şi poetul este arestat în 29 decembrie 1587, în timpul unui spectacol de teatru la Corral de la Cruz. Tribunalul îl condamnă la închisoare. La apel, pedeapsa i se transformă în surghiun din Madrid timp de opt ani şi timp de doi ani din Castilia. Pleacă a doua zi, însoţit de un impresar, Gaspar de Porres şi un prieten de aventuri galante.

Poetul înflăcărat, debordând de energie ca un ocean, cunoscuse până atunci şi cariera armelor: în 23 iunie 1583 se îmbarcase la Lisabona, plecând spre Insula Terceira din Azore, ca ostaş al Invincibilei Armade. Expediţia încheie anexarea Portugaliei la regatul spaniol şi va constitui o sursă de inspiraţie pentru dramaturg. Marea pasiune pentru Elena Osorio va reveni transfigurată peste ani în romanul La Dorotea, „acción en prosa”, publicat târziu, în 1632. Este posibil ca tipul feminin din acest roman – după cât se pare, reluat în timp, poate chiar rescris, fapt rar la Lope de Vega – să nu fie doar rodul amintirii şi retrăirii unei mari iubiri, ci şi fructul remuşcării faţă de răzbunătoarele invective adresate în 1587. Universalitatea eroinei, relieful ei literar au făcut-o comparabilă cu Laura lui Petrarca şi Beatrice a lui Dante.

În 10 mai 1588 se căsătoreşte cu Isabel de Alderete y Urbina, după ce o răpise ca în romanele medievale, intrând pe fugă în Madrid, fără teamă de consecinţele pe care le-ar fi putut avea încălcarea interdicţiei. Omul era pesemne destul de nestăpânit. Actele procesului intentat de familia fetei pentru răpire s-au pierdut. Probabil că nu a avut nici o urmare, familia consimţind finalmente căsătoria. Presupunând că Belisa este o anagramă a numelui Isabel, ca în poezii, e imposibil de presupus care dintre personajele cu acest nume din piesele lui Lope a avut-o ca model, dacă într-adevăr a avut-o. Lope era un imaginativ de anvergură, construia pe o temă dată, dar şi din pură fantezie, cu aceeaşi îndemânare. La puţine zile după căsătorie, în 29 mai 1588, se înrolează din nou în Invincibila Armada, pe nava amiral. Armele nu reuşesc, în ce-l priveşte, să facă muzele să tacă. Scrie poezii închinate Belisei şi lui Filis şi amplul poem liric Frumuseţea Angelicăi (La hermosura de Angélica, publicat con otras diversas rimas în 1602). Expediţia se încheie dezastruos, proporţiile înfrângerii fiind amplificate de o furtună. Era începutul declinului puterii maritime spaniole, în favoarea imperiului englez. Tânărul scriitor animat de sentimentul eroic care era propriu generaţiei sale, trece prin Toledo, încălcând încă o dată interdicţia, apoi se stabileşte la Valencia. Va fi o perioadă de acumulări culturale fertile, de cristalizare a formulei poetice şi dramatice. Poemele eroice şi baladele (romances) în stil popular tradiţional obţin notorietatea, fiind cuprinse în culegerile din Valencia şi în cartea lui Ginés Pérez de Hita (1544?–1619?), Războaiele civile din Granada (Historia de las guerras civiles de Granada). Probabil un maur asimilat, născut la Mula (Murcia), Pérez de Hita inaugurează prin această istorie, a cărei primă parte apărea la Zaragoza, în 1595, genul romanului istoric (novela historica). A doua parte a apărut în 1609, la Cuenca. Titlul complet este: Historia de los bandos de los Zegris y Abencerrages, caballeros moros de Granada, de las civiles guerras que hubo en ella y battalas particulares que se dieron en la vega entre Christianos y Moros, hasta que el Rey Don Fernando Quinto quinto ganó esse reyno (Istoria grupărilor de zegríes şi abencerrajes, cavaleri mauri din Granada, a războaielor civile care au avut loc aici şi a bătăliilor individuale care s-au dat în câmpia mănoasă între creştini şi mauri, până când regele Ferdinand al V-lea a cucerit acest regat). Los Zegríes şi los Abencerrajes (în ortografia actuală) erau caste nobiliare din regatul Granadei. Prima denumire are legătură, etimologic, cu noţiunea de „grănicer”. Cealaltă are la bază numele unei familii nobile din Alhambra, de origine africană, rivali de moarte ai „grănicerilor”. În naraţiunea istorică autorul introduce pentru exemplificare şi câteva balade. Inspiraţi din aceste episoade din istoria Spaniei, Chateaubriand va scrie Les aventures du dernier Abencérage (1826), o ilustrare a mitului imposibilei întoarceri, iar Cherubini va compune o operă, Les Abencérages (1813). Cartea lui Pérez de Hita, devenită repede celebră, a contribuit din plin la consacrarea poetului Lope, mult mai important în această perioadă decât dramaturgul. Totodată, Lope este, alături de Pérez de Hita, creatorul genului nou de poeme eroice, romances moriscos. Scrie însă asiduu piese de teatru pe care le trimite impresarului din Madrid. Influenţa lui atât în poezie, cât şi în teatru, devine considerabilă mai ales la Valencia, Guillén de Castro, autorul Tinereţii Cidului (Las mocedades del Cid), punctul de plecare al capodoperei lui Corneille, datorându-i enorm. Principala sursă de venit a lui Lope este teatrul. Este numai una dintre explicaţiile numărului mare de piese.

În 1590, după ispăşirea pedepsei, îl găsim la Toledo, secretar în slujba ducelui Antonio de Alba, nepotul comandantului campaniilor din Flandra. Ajunge la curtea lui don Antonio din Tormes de Alba, în apropierea oraşului Salamanca. Karl Vossler (Lope de Vega und sein Zeitalter [Lope de Vega şi epoca sa], C. H. Beck’sche Verlags-buchhandlund, München, 1932) presupune că scriitorul a asistat aici la cursurile vestitei Universităţi sau măcar a respirat aerul vieţii studenţeşti, în care ambianţa renascentistă a teatrului lui Juan del Encina era încă dominantă. În 1598 îi apare romanul pastoral La Arcadia, care urmează tradiţia lui Sannazaro. După moartea Isabelei, în 1595, la naşterea celei de-a doua fete, Teodora, se întoarce în Madrid, primind iertarea lui Jerónimo Velázquez, care speră că Lope se va căsători cu Elena Osorio, ajunsă între timp văduvă. Pasiunea de altădată rămăsese însă doar în sonete. În anul următor apare din nou în faţa tribunalului madrilen, acuzat de concubinaj cu Antonia Trillo de Armenta, o văduvă bogată, cu viaţă excentrică.

Actriţa Micaela de Luján îi trezeşte o dragoste pasională, care va dura un deceniu. Camila Lucinda din sonete este această Micaela, probabil frumoasă, talentată dar incultă. Mai mult, sentimentul va cunoaşte momente de apogeu chiar după căsătoria lui Lope cu fiica unui măcelar foarte bogat, Juana de Guardo, în 1598. Zestrea promisă, peste 22 000 de reali de argint, rămâne iluzorie. Góngora şi alţii găsesc numai bun prilejul de a-l batjocori pe Lope pentru această căsătorie cu o fată de măcelar.

În 1597 Filip al II-lea interzisese reprezentaţiile teatrale, pentru a nu tulbura doliul regal în urma morţii infantei Catalina. Reluarea spectacolelor s-a făcut odată cu venirea la tron a lui Filip al III-lea, în 1598. În anul următor, Lope apare ca actor la Valencia, jucând într-o piesă proprie, Nunta sufletului cu iubirea divină (Las bodas del alma con el amor divino). Scrie poemul epic La Dragontea despre piratul englez Drake, personaj dintre cele mai odioase pentru spanioli. Popularitatea dramaturgului este şi ea considerabilă, valoarea lui fiind deja aproape unanim recunoscută. Lope este acum „poetul cerului şi al pământului”, generând un adevărat cult. Între 1602–1604 semnează cu iniţiala M, de la Micaela de Luján, al cărei soţ, actorul Diego Diaz, moare în 1603 în Peru, unde se stabilise de şapte ani. De la „frumoasa ţărancă de la munte” Lucinda-Micaela, care nu ştia să se semneze, va avea şapte copii. Primul deceniu al veacului este pentru Lope o perioadă agitată, cu multe călătorii şi mai ales cu obligaţia de a se împărţi între două cămine, căci relaţia cu actriţa devine şi ea una de tip conjugal. Don Luis Fernández de Córdoba y de Aragón, duce de Sessa, devine protectorul său. Din 1604 încep să apară culegerile de teatru de Lope de Vega, numite Partes (Părţi), îngrijite multă vreme de alţii, mai mult sau mai puţin supervizate de autor. 1604 este anul a două importante evenimente editoriale: acum apar romanul bizantin Pelerin în patria sa (El peregrino en su patria, Sevilla) şi o colecţie de 12 Comedii ale faimosului poet Lope de Vega Carpio (Zaragoza, la tipograful şi librarul Angelo Tavanno). În prologul romanului, Lope se plânge că impresari puţin scrupuloşi, dar conştienţi de faima sa îi atribuiau piese care nu-i aparţineau. Erau riscurile celebrităţii. De aceea crede de cuviinţă să includă în acest prolog o listă de 219 piese pe care admitea că într-adevăr le-a scris. Partes, în total 25, cuprinzând de regulă 12 piese, vor apărea până în 1647.

Cu un an înaintea publicării poemului Ierusalimul cucerit, avându-l ca model pe Torquato Tasso, şi a Artei noi de a face comedii (1609), Lope devine familiar al Sfântului Oficiu al Inchiziţiei. În 1610 se stabileşte definitiv în Madrid şi îşi o cumpără o casă cu etaj şi grădină în centrul oraşului, pe actuala Calle Cervantes, la numărul 11 (în apropiere, pe aceeaşi stradă, se află una dintre casele în care se presupune că a locuit Cervantes). Bine conservată şi restaurată în ambianţa epocii, cu câteva obiecte care i-ar fi aparţinut scriitorului, declarată monument istoric în 1935 şi devenită muzeu, casa reprezintă o imagine semnificativă pentru ultimii 25 de ani de viaţă ai lui Lope. Ceea ce frapează este inscripţia săpată în piatră deasupra uşii de la intrare: Parva propria, magna; Magna aliena, parva, „prin care, dincolo de satisfacţia de a fi proprietar, se exprimă ceea ce critica a numit «localismul» lui Lope (opus «universalismului»), cu alte cuvinte valorificarea (absorbţia) lumii în forme strict particulare, care devin astfel grandios specifice.” (Andrei Ionescu, Tabel cronologic, în vol. Lope de Vega, Teatru, I, Peribañez. Fuenteovejuna, Bucureşti, Editura Minerva, BPT, 1983). Casa va fi frecventată în timp de mulţi admiratori ai poetului din Spania şi din străinătate, curioşi să cunoască şi să prezinte omagiile celui deja supranumit „el Fénix de los ingenios”, sintagmă echivalabilă cu „geniu rar”, prin trimiterea la figura mitologică a păsării Phoenix.

1613 este un an tragic în viaţa lui Lope de Vega: după moartea fiului său Carlos Félix, moare şi Juana, la naşterea unei fetiţe, Feliciana. Doi dintre cei şapte copii pe care-i avea de la Micaela sunt aduşi în casa din Madrid. În 1614, se dezlănţuie criza de misticism, pe fondul sentimentului, atât de specific în Spania epocii, de desengaño (dezamăgire sau, mai exact, tristă eliberare de iluziile lumii). La 52 de ani, Lope îmbracă veşmântul preoţesc, dorind să răscumpere astfel, prin austeritatea autoimpusă, viaţa tumultoasă de până atunci, adesea la limita aventurii, dar şi la limita moralei. Făcea deja parte din două congregaţii, a Slujitorilor Sfintelor Taine şi a Ordinului Franciscan, dar intră şi în altele. Gloria dramaturgului şi calitatea de „creştin vechi”, cu „sânge curat” îl recomandau cu prisosinţă. Rimele sacre scrise în această perioadă atestă acest sentiment de pocăinţă, care nu se va dovedi însă de durată. Noua legătură sentimentală, cu actriţa Lucia de Salcedo, „nebuna” întoarsă de la Neapole, cum o numeşte în scrisori, se consumă rapid. După un moment de mare amărăciune, când îi mărturiseşte ducelui de Sessa cât de mult simte apăsarea vieţii dezordonate, va trăi ultima mare pasiune a vieţii: iubirea pentru Marta de Nevares, o tânără de 26 de ani, căsătorită cu un oarecare Roque Hernández. Pe cât de târziu, pe atât de puternic e acest sentiment, care alimentează bârfe pe măsură. În ciuda scandalului public din 1617, la naşterea Antoniei Clara, când soţul legitim al Martei protestează la înregistrarea fetei pe numele lui, această dragoste va avea darul de a-l stimula şi, într-un fel, chiar de a-i oferi scriitorului o rigoare pe care nu o avusese. Din 1617, când îi apare a noua culegere de teatru, dramaturgul se va ocupa personal de tipărirea comediilor sale. Marta este modelul pentru Amarilis din poezii şi pentru Marcia Leonarda din nuvele. Umbrele vieţii casnice nu îl părăsesc pe impetuosul Lope. Scandalizată de atmosfera din casă, Marcela, una dintre fiicele pe care o avea de la răposata Juana de Guardo, se călugăreşte. Lope consideră de cuviinţă să-şi strângă toţi copiii alături de el. Scrie piese cu o viteză ameţitoare. În 1622, când se află în prim-planul serbărilor prilejuite de canonizarea Sfântului Isidro, patronul Madridului, Marta orbeşte şi la scurt timp înnebuneşte. Un auto da fé (în spaniolă, auto de fé, ritual de penitenţă publică în Evul Mediu) la care asistă în 1623, în calitatea pe care o avea în Sfântul Oficiu, îl face să cunoască direct duritatea pedepselor Inchiziţiei. Încearcă să-l salveze pe călugărul Ferrer, considerat eretic, spunând că ar fi lunatic.

Viaţa scandaloasă a lui Lope nu era probabil bine văzută la Curte, odată ce nu obţine protecţia Contelui-Duce de Olivares, după ce dedicase soţiei acestuia Triunfos divinos (1625), imitaţie după Petrarca. În 1627, papa Urban al VIII-lea primeşte însă cu bucurie dedicaţia poemului Corona trágica, despre viaţa Mariei Stuart şi îi atribuie titlul de doctor în teologie. Evenimente tragice planează asupra ultimilor ani de viaţă: moartea Martei în 1632, apoi, în 1634, a fiului său Lope Félix într-un naufragiu aproape de coastele Venezuelei, unde expediţionarii căutau perle, răpirea Antoniei Clara de un nobil, Cristóbal Tenorio, protejat al Contelui de Olivares, probabil un fel de răzbunare târzie.

Despre moartea scriitorului aflăm amănunte preţioase de la Juan Pérez de Moltálban (1602–1638), discipolul şi prietenul său, care în 1636 a publicat un amplu volum de elogii aduse lui Lope cu prilejul înmormântării, Fama póstuma. În 25 august 1635 a slujit sfânta liturghie, şi-a udat grădina şi s-a retras în camera de lucru. Era într-o zi de sâmbătă. Răcise şi în mod sigur îşi presimţea moartea. Cu o zi înainte se biciuise, aşa cum obişnuia să facă de la o vreme în fiecare vineri, pentru amorţirea simţurilor. Era o pedeapsă pe care pesemne că şi-o aplica pentru răscumpărarea vieţii neînfrânate de altădată. Pereţii erau stropiţi cu sânge, imagine cumplită care amintea de autoflagelările din Evul Mediu. Duminică şi-a făcut testamentul şi s-a împărtăşit, iar luni 27 august s-a stins. Erau de faţă ducele de Sessa şi mulţi alţi prieteni. Înmormântarea a avut proporţii de funeralii naţionale. Faima lui Lope de Vega era uriaşă. La Madrid „lope” devine substantiv comun şi mai bine de un secol de la moartea scriitorului continuă să echivaleze cu un superlativ absolut care denumeşte un fapt ieşit din comun.

Costin Tuchilă, Pușa Roth

Fragmente din capitolul Lope de Vega – poetica invizibilă, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010