Aplauze, dragoste şi recunoştinţă pentru Tamara Buciuceanu-Botez

tamara-buciuceanu-în-mamouret de jean sarment teatrul bulandra

„Aş vrea să spun că eu respect publicul. Am avut toată cariera mea iubirea oamenilor din sală” – mărturisea actriţa în ziua în care împlinea 84 de ani. O carieră începută în 1952 – pe când avea 23 de ani – cu rolul Marfa din Makkar Dubrava, la Teatrul Giuleşti. O viaţă de teatru cât o viaţă de om. Răsplătită şi cu dragostea oamenilor din sală, şi cu recunoştinţa socotită în premii. Peste 20 de premii pentru interpretare. „Premiul pentru întreaga activitate” i-a fost decernat în 2002 de Ministerului Culturii şi Cultelor, în 2004 de UNITER, în 2008 la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), în 2012 la Gala Gopo, iar la sfârşitul anului trecut – joi, 19 decembrie 2013 – Academia Română a onorat-o cu Premiul „Aristizza Romanescu” pe anul 2011. Nu uităm că pe 14 aprilie 2004 a fost distinsă cu titlul onorific de „Societar de Onoare al Teatrului Naţional Bucureşti” şi, cinci ani mai târziu, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală.

tamara-buciuceanu-botez

Tamara Buciuceanu-Botez

Emoţie. Asta aşteptăm noi, ceilalţi, de la un artist. Fie el muzician, pictor sau actor. Mai ales emoţia actorului… Pe care Tamara Buciuceanu o transmite şi cu ştiinţă, dar şi cu sinceritate. Ritm, muzică, rigoare şi… o inepuizabilă disponibilitate sufletească. Dăruieşte pentru a spori. La fiecare rol, fie pe scenă, în film, la microfon sau într-un platou de televiziune, Tamarei Buciuceanu i se spune că „e plină de viaţă”. Râsul ei e de neconfundat, chipul ei poate transmite o mie de mesaje simultan, în timp ce scândura sau ecranul, sau aerul din jurul aparatului de radio se însufleţesc. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Marina Roman