Poezia săptămânii: ”Cei trei” de Lucian Dumbravă

Tizian Adam si Eva cca 1550 Prado

Cei trei

Şarpele a mâncat din pomul cu mere,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Eva a muşcat dintr-un măr,
Adam a mâncat mărul Evei,
până la sâmburi, atât,
până la sâmburi. 

apoi s-a scris
şi a rămas scris
să se urască unul pe celălalt,
Şarpele să picure venin
în gleznele oamenilor,
oamenii să zdrobească, după apus,
capul Şarpelui, cu călcâiul gol;
el să o invidieze pe ea
pentru că munceşte mai puţin,
ea să-l pizmuiască pentru că nu naşte. 

s-a mai scris să fie pedepse,
astfel,
cei trei compatrioţi
au ajuns să îl urască pe un al patrulea
din care un vultur rupe
carne şi sânge. 

scris a rămas
să nu se mai cerceteze nimic,
frica a pus stăpânire pe fiinţe,
ochii le sunt goi de adevăr,
tulburi,
îngroziţi. 

nimeni nu mai vrea,
nu, nu, nu!… 

în fiinţe
se usucă merii.

Lucian Dumbravă

iulie, Portimão, Rua Carlos da Maia

Lucian Dumbravă
Lucian Dumbravă

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Fiziologia gustului: Mărul şi… femeia!

Un proverb anglo-saxon ne învaţă că un măr pe zi ne scuteşte de medic. Credeţi că este o pură întâmplare sau vreo recomandare subtilă să renunţaţi la cine ştie ce bunătăţi? Nu, doamnelor şi domnilor. Vreau să vă mărturisesc, acum că jumătate din mine se teme de deliciile bucătăriei, iar cealaltă jumătate se bucură din acelaşi motiv. De teamă dar şi de bucurie, ce-ar fi să dăm o raită prin cămările iubirii, pe la marii gânditori care compară femeia iubită cu deliciile gastronomice.

Începem cu Aristofan: „Tu îl poţi face să se perpelească pe grătarul dorinţei…”

Adică, o fripturică mică, mică, adăugăm noi.

Apoi, Miguel de Cervantes: „A crede în făgăduielile unei femei înseamnă să crezi că poţi ţine ţiparul de coadă.”

Şi totuşi… Dulcineea… Ah, Miguel, Miguel! De, vorbe de bărbat!

Continuăm cu Saint-Pol-Roux: „Îţi sărut fruntea de zori, ochii de coacăză neagră, gura de rodie, portocalele sânilor şi trupul tău de ambră…”

Iar ca să închidem această paranteză, ne-am oprit la Nietzsche. Iată de ce iubeşte el femeia şi ce comparaţie subtilă face. În opinia marelui gânditor, orice femeie, fie că e blândă sau aprigă, nu poate să nu impresioneze un bărbat. Ce rămâne după o femeie? „O savoare amăruie rămâne până şi după cea mai dulce femeie.”

Aşa cum spuneam, un măr ne salvează de corvoada de a mânca altceva, dar şi de a merge la doctor. Dar pentru că şi doctorul e om cu dorinţe gastronomice, adică şi lui îi e foame, ce-ar fi dacă v-aţi gândi la plăcintă cu mere, scorţişoară şi zahăr vanilat? Este doar o sugestie pentru masa de sâmbată, de duminică sau din orice zi, dar dorinţa fiecăruia e lege.

Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth