Cu nostalgia Edenului, tatuată pe tâmple, și visul, tatuat sub pleoape

cronica plastica despre grafica rudy roth

cronica plastica liber sa spun„În numele acestui vis, accept ca timpul să-mi înghesuie sub unghii așchii de tăceri și iubire.” ( Rudy Roth).

„Ne împărtășim dintr-o formă de lumină. O formă de lumină într-o lume foarte întunecată”. Cu aceste cuvinte de o caldă simplitate și-a mărturisit maestrul Dorel Vișan emoțiile pe care i le-a întipărit în suflet întâlnirea sa cu grafica tânărului artist plastic Rudy Roth. Întâlnire prilejuită de expoziția Zeița timpului pierdut, deschisă sub generoasa egidă a Bibliotecii Metropolitane București, în ambianța de o elevată armonie în care grafica lui Rudy Roth și-a aflat o fericită consonanță cu versurile trăite și rostite de Dorel Vișan, ca și cu momentul muzical oferit de pe cât de tânăra pe atât de talentata Roxana Moișanu (harpă celtică).

Curios lucru, CV-ul tânărului grafician Rudy Roth (Eduard Rudolf Roth), care acum locuiește în Spania, la Palma de Mallorca, include la secțiunea „studii de specialitate” urmatoarele date:-absolvent al Facultatii de Relații Economice Internationale din cadrul Academiei de Științe Economice din București și a două programe masterale, unul la Universitatea din București și altul la University of Kent at Canterbury. Cât privește popasurile sale în lumea artelor, Rudy Roth trebuie menționat că este autorul graficii pentru trei (și nu chiar oarecari!) volume de poezie: Lucian Blaga, Pașii profetului (ediție în limbile franceză, engleză și germană) și Lauda somnului (ediție multilingvă: franceză, spaniolă, engleză și germană), precum și a volumului de versuri al maestrului Mircea Albulescu, Ultimele noduri, toate aceste cărți apărute la Editura Ars Longa, Iași. Continuă lectura „Cu nostalgia Edenului, tatuată pe tâmple, și visul, tatuat sub pleoape”

Prima expoziție de grafică Rudy Roth

rudy roth expozitie de grafica desene

cronica plastica liber sa spunLa Déesse du temps perdu (Zeița timpului pierdut) se intitulează prima expoziție personală de grafică a lui Rudy Roth, deschisă la Biblioteca Metropolitană București. În prezența unui numeros public, care a înfruntat în ziua vernisajului (1 octombrie 2013) capriciile vremii, expoziția, veritabil eveniment al vieții culturale bucureștene, a fost prezentată de criticul de artă Marina Roman și s-a bucurat de participarea actorului Dorel Vișan, care ne-a încântat cu o parabolă foarte potrivită momentului și a recitat poeme de Rudy Roth. Roxana Moișanu (harpă celtică) a interpretat două piese din epoci și în stiluri diferite, Privighetoarea de Deborah-Henson Conant și Valsul elvețian preferat de Peter K. Moran.

banner expozitie rudy roth

Deși desenează de multă vreme, Rudy Roth a amânat ieșirea în public, pe simeze – formulez astfel pentru că desene ale sale au apărut în volumele de poezie: Lucian Blaga, Pașii profetului, ediție trilingvă (franceză, engleză, germană), Iași, Editura Ars Longa, 2008; Lucian Blaga, Lauda somnului, ediție multilingvă (franceză, spaniolă, engleză, germană), Iași, Editura Ars Longa, 2010; Mircea Albulescu, Ultimele noduri, Iași, Editura Ars Longa, 2010. Într-o tehnică doar în aparență simplă, desenul în creion, pe care mulți o evită astăzi, artistul exprimă convingător un univers imaginar distinct, original, care, în selecția din această primă expoziție, are ca puncte de plecare ciclul de romane ale lui Marel Proust, În căutarea timpului pierdut. Într-o prezentare din catalogul expoziției, Rudy Roth explică: „De ce Zeiţa timpului pierdut? În primul rând pentru că multe dintre lucrările prezentate în cadrul expoziției își trag seva din scrierile lui Marcel Proust, fiind ele însele rezultatul unei deșteptări a conștiinței, a unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri. În al doilea rând – în viziunea mea – intuiția, percepțiile sau emoțiile individuale, impulsurile și energiile creative și nu raționalismul mecanicist relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. Iar în toate acestea percep, regăsesc, simt un sacru feminin, tangibil și atemporal, dar caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen. Ca atare, zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși există în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului.”

rudy roth in cautarea timpului pierdut

Rudy Roth, În căutarea timpului pierdut

Rudy Roth surprinde prin combinarea neașteptată de forme, obiecte, volume, spații devenite metafore plastice. Așa sunt ceasul, care devine aici fie suport al figurii mitologice (Eva, Bucurându-te de viață), fie simbol tutelar ca în multe desene; clepsidra, din care care poate deriva trupul primei femei (Timpul primei femei); globul (Imn către zeița Nikkal, Antechronos, Trinitate, Profetul), instrumentele muzicale, unele trimițând la vârsta mitologică a omenirii (Lira, Visul Euridicei, Pan); cheia (Nașterea lui Ianus) ș.a.

eva rudy roth femeie biblie figuri mitologice

1 – Eva; 2 – Bucurându-te de viață

Ca într-un poem, ideile se ascund și se revelează, parcurg un metabolism uneori la limita oniricului, dar păstrând întotdeauna coerență imagistică și un echilibru compozițional încântătoare. Fiecare dintre aceste desene ar putea avea, la rigoare, o cheie de descifrare, pornind de la titlu, de la posibila „poveste” pe care el o ascunde sau urmând doar „punerea în pagină”, felul în care se combină liniile, contururile, volumele, luminile și umbrele. „Timpul și lumina împart o singură umbră”, spune Rudy Roth, elocvent pentru universul său imaginar.

grafica de rudy roth ishtar bendis mitologie viziune originala desen

1 – Timpul primei femei; 2 – Imn către zeița Nikkal; 3 – Antechronos;  4 – Trinitate; 5 – Profetul; 6Lira; 7 – Visul Euridicei; 8 – Pan; 9 – Nașterea lui Ianus; 10 – Adam și Eva; 11 – Metamorfoza lui Ishtar; 12 – Bendis

Întâlnim în aceste desene multe figuri mitologice din spații și culturi diferite, din aceeași dorință de a redescoperi cu mijloacele proprii ale artistului simboluri pe care uneori, grăbiți, le uităm sau le tratăm cu superficialitate, când de fapt ele sunt mereu de redescoperit, sunt tot atâtea invitații la meditație: Adam și Eva, cuplul primordial în Biblie; Pandora, prima femeie de pe pământ în mitologia greacă; Ishtar, zeița fertiltății, a dragostei și a războiului în mitologia akkadiană, asiriană și babiloniană; Bendis, zeița Lunii, a pădurilor, a farmecelor și a nopții în mitologia dacică; Nikkal, zeiță-simbol al fertilității în Canaan și Fenicia. Dar, se poate observa, nimic nu este convențional, desprins pe cale livrescă, adică doar o ilustrație care să sugereze figura mitologică, pentru că modul de a trata un subiect, o temă are în desenele lui Rudy Roth amprenta puternică a viziunii personale și mijloace de exprimare pe măsură în tehnica aleasă.

pandora mit semnificatie rudy roth desen creion

1 – Pandora; 2 – Nașterea Evei; 3 – Un înger damnat

Vă invit să vedeți expoziția La Déesse du temps perdu, deschisă la Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) până vineri 18 octombrie 2013. Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

Costin Tuchilă

Artistul Eduard Rudolf Roth: „Credinţa este lumina care face ca un arbore să nu rămână închis în propriile rădăcini”

rudy roth nasterea evei

Rudy Roth, Nașterea Evei

interviu liber sa spunMi-e greu să descriu în cuvinte sufletul unui om cu care providenţa mi-a oferit şansa unei prietenii apropiate. Am crezut că e uşor la început, dar răspunsurile lui mi-au dat aşa frumoase aripi încât mi-a luat ceva vreme până am revenit pe pământ.

Eduard Rudolf Roth este spiritul căruia îi vor rămâne recunoscătoare pentru că a deschis o uşă atunci când toate celelalte erau închise pentru mine şi ar fi peste puterile mele să nu apreciez efortul lui.

Acest tânăr artist român, ce a găsit calea spre el însuşi alegând să plece cu familia în Palma de Mallorca, Spania, a adus la lumină arhitectura sufletului său într-o expoziţie ce va avea vernisajul la 1 octombrie, la Bucureşti. Lumea nouă pe care am descoperit-o în lucrările lui a rudy roth graficălăsat o amprentă puternică.

Grafica lui Eduard Rudolf Roth nu este una oarecare, sunt umbre aparte, care te îndeamnă să cauţi unde nu te aştepţi, înlăuntrul tău, sunt lacrimi înnodate între linii frânte, pe care doar un suflet trecut prin furci caudine le poate vedea, sunt bucurii nemăsurate de nimeni care te ating semnificativ, definitiv.

Nu poţi trece cu vederea grafica lui, după cum nu poţi fii indiferent la poezia care se desprinde din aceasta dăruindu-ţi o şansă nesperată, aceea de a savura arta cu toată fiinţa ta. Doctorand în Relaţii Internaţionale, absolvent a două programe masterale, Universitatea Bucureşti şi University of Kent at Canterbury, Rudy Roth a activat ca jurnalist radio timp de 13 ani la Radio România, o viaţa de om am putea spune.

Din 2005 este consultant pentru dezvoltare şi optimizare afaceri, manager de proiect, formator şi web-designer. Între 30 septembrie şi 19 octombrie, 50 dintre lucrările lui vor fi expuse la Biblioteca Metropolitană Bucureşti în cadrul expoziţiei intitulate La déesse du temps perdu – Zeiţa timpului pierdut.

Vernisajul va avea loc la 1 octombrie la ora 17,30, în sala Mircea Eliade a Bibliotecii, cu participarea extraordinară a actorului Dorel Vişan, dar şi a Roxanei Moşianu, ce va încânta asistenţa cu harpa sa, iar printre cei care vor vorbi despre arta lui Rudy Roth se numără Marina Roman şi cunoscutul om de radio Costin Tuchilă.

banner expozitie rudy roth

Imaginaţia tânărului artist surprinde, poemele lui aşezate cuminte pe hârtia alba se ascund uneori, dar nu pentru mult timp, căci la un moment dat ies la lumină parcă suflate de un vânt bun şi generos ce nu vrea să păstreze nimic pentru sine.

Nici nu ar putea, căci Rudy Roth, evident pseudonimul lui literar, îşi poartă generozitatea la vedere, acolo unde de obicei oamenii privesc atent. Atunci când sunt Oameni. Vă împărtăşesc bucuria interviului cu tânărul artist rugându-vă să citiţi cu atenţie, pentru că de Rudy Roth cu siguranţă veţi mai auzi. Curând.

Loreta Popa: De ce au trecut ani până când ai lăsat libertatea de a respira pasiunii tale pentru desen?

Rudy Roth: În esență, pentru că există drumuri și vise cărora le aparții și iluzii perceptive cărora crezi că le aparții. La început, pe la 13–14 ani – când timpul încă îmi mai încăpea în căușul palmelor – am ricoșat într-o lume nouă, o terra incognita a cărei magnetică atracție s-a dovedit irezistibilă: programarea pe computer.

Admiterea ulterioară la „Tudor Vianu” – una dintre prestigioasele instituţii de învăţământ liceal din Bucureşti – m-a făcut să-mi odihnesc nerăbdarea printre amețitoare secvențe de cod informatic, cu ajutorul cărora puteai crea lucruri, până atunci, de neimaginat. În umbra acestei hegemonii a noului, vechiul meu univers de cărbune, acril, acuarelă și hârtie avea să se deșire imaterial peste o firească stare de imponderabilitate…

Apoi, facultatea – suprapusă peste timpul mototolit al tranziției românești – vise de împrumut, euforii temporare, tristeți ereditare și multe, multe altele m-au făcut să mă îmbrac în propria-mi singurătate și să mă îndepărtez de lumina mea lipsită de contururi.

Într-o zi oarecare, prin 2007, femeia care avea să pășească alături de mine pe cărările sorții a făcut semn răsăritului să intre în casă și cu mâna-n mâna ei, am simțit că vreau să mă întorc în mine.

Era ca un soi de excentricitate tolerabilă în timpul studiilor masterale, un soi de time-out pe care-l ceream, inconștient, destinului. Din zâmbetul ei în lumina cenușie a Bruxelles-ului, degetele mele aveau să desprindă după o lungă absență, un nou ciob de lumină sub forma unei schițe în cărbune…

pustnicul rudy roth desen creion grafica de astazi

Rudy Roth, Pustnicul

L. P.: Zeiţa timpului pierdut… mă regăsesc în titlul expoziţiei tale de la Bucureşti. Aduce puţin cu Timpul pierdut al lui Proust. De ce Zeiţa timpului pierdut?

Aduce cu Proust, pentru că multe din lucrările acestei expoziții își trag seva din Proust. Ele însele sunt rezultatul unei deșteptări a conștiinței, unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri.

Cred, asemenea lui Proust, că arta este o forță care ne modelează, ne transfigurează și ne deschide drumul împlinirii, fără de care fiecare dintre noi s-ar identifica, ca-n scrierile lui Márquez, prin ani și veacuri de singurătate. Atunci când scrii, pictezi, dansezi, cânți… nu mai ești bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, blond sau brunet, ești pur si simplu artist.

De ce Zeiţa timpului pierdut? E poate puțin mai greu de pus în cuvinte… însă am să încerc să explic. În primul rând, pentru că, în viziunea mea – puternic influențată de filozofia lui Henri Bergson – intuiţia, percepțiile sau emoțiile individuale și nu raționalismul mecanicist joacă rolul dominant în cunoașterea realității înconjurătoare.

Impulsurile și energiile creative ale imaginației inconștiente – implicit nesupuse rațiunii pure – relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. În toate aceste elemente, ca și în alte stări și trăiri precum dragostea necondiționată, răbdarea, acceptarea, iertarea etc., regăsesc, simt, percep un sacru feminin, tangibil și atemporal, caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen.

Zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși trăiește în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului. Citește interviul integral în Jurnal spiritual, revistă de dialog etic, estetic și religios.

Loreta Popa

 grafica de rudy roth pistornicul luminii credintaRudy Roth, Pistornicul luminii