Ziua Mondială a Radioului

ziua mondiala a radioului

eveniment liber sa spunZiua de 13 februarie a fost declarată Ziua Mondială a Radioului de către Directorul General al UNESCO, Irina Bukova, sub patronajul Adunării Naţiunilor Unite.

Scopul evenimentului este de a încuraja profesioniştii şi ascultătorii de radio din întreaga lume să organizeze „activităţi diverse” în vederea îmbunătăţirii cooperării internaţionale între posturile de radio, încurajării principalelor reţele de radio şi comunităţii de radio de a promova accesul la informaţie şi libertatea de expresie prin intermediul undelor.

UNESCO încurajează toate ţările să onoreze Ziua Mondială a Radioului prin organizarea de activităţi în parteneriat cu posturile de radio naţionale, regionale şi internaţionale, organizaţii neguvernamentale, media şi ascultători.

aparat radio modern

Cu acest prilej, Uniunea Internaţională de Radio şi Televiziune, URTI, a format Comitetul Internaţional pentru Ziua Mondială a Radioului împreună cu alţi 11 membri reprezentând organizaţii internaţionale de radio şi telecomunicaţii.

Comitetul constituit a adoptat proiectul URTI, prin care este pusă la dispoziţia participanţilor platforma sa digitala SCT (Schimburi, Copruducţie, Transmisiuni) şi a iniţiat site-ul oficial www.wrd13.com. Toate posturile de radio şi ascultătorii acestora sunt invitaţi să realizeze schimburi de mesaje audio de promovare a radioului, durata acestora nefiind mai mare de 60 de secunde.

Ziua Mondială a Radioului la Radio România Actualităţi 

Calendar: 12 decembrie 1901 – Prima transmisie de semnale radio peste Oceanul Atlantic, realizată de Guglielmo Marconi

În ziua de 12 decembrie 1901, fizicianul italian Guglielmo Marconi (25 aprilie 1874, Bologna–20 iulie 1937, Roma) a reuşit să transmită pentru prima dată semnale radio la mare distanţă, peste Oceanul Atlantic, evenimentul fiind considerat crucial în apariţia radioului. După ce în 1894 realizase  o transmisie radiotelegrafică la mică distanţă, cu un aparat propriu, brevetat în 1896, acum telegrafia fără fir transoceanică devenea realitate. Semnalul a fost transmis de la Poldhu, din Cornwall (Anglia), la St. John’s, în Terranova (Canada) şi a fost compus din trei puncte, reprezentând litera S din alfabetul Morse.

În 6 noiembrie 1901, Marconi terminase la Poldhu instalarea unei staţii de transmisie a cărei antenă avea o înălţime de 130 de metri. La puţin timp, se îmbarcase pe un vapor, împreună cu asistenţii săi, Kemp şi Paget, cu destinaţia St. John’s. Între Poldhu şi St. John’s distanţa este de peste 3000 km.

În 1903, fizicianul italian a instalat o staţie de transmisie similară în Centrul Radio din Coltano, aproape de Pisa, care avea să fie folosită până la sfârşitul primului război mondial pentru comunicaţii cu coloniile din Africa şi pentru navigaţie. Aceasta era una dintre cele mai puternice staţii de transmisie de semnale radio din Europa.

Continuându-şi cu succes experimentele în domeniul comunicaţiilor transoceanice, în octombrie 1907, Guglielmo Marconi a inaugurat la New York primul serviciu public de radiotelegrafie peste Oceanul Atlantic, oferind astfel navelor transatlantice posibilitatea de a lansa SOS-uri prin telegrafia fără fir. Invenţia sa era, într-adevăr, extraordinară. Graţie ei, în 23 ianuarie 1909 au putut fi salvaţi 1700 de pasageri de pe transatlanticul „Republica”, zdrobit în urma ciocnirii cu cargoul italian „Florida”. Radiotelegrafistul Binns, angajat al Companiei Marconi, a transmis timp de 14 ore semnale SOS în Atlantic, până când ele au fost recepţionate de vasul „Baltica”, al cărui comandant a hotărât schimbarea rutei de marş pentru a salva pasagerii de pe „Republica”. La New York, Binns a fost considerat un adevărat erou, sporind astfel popularitatea lui Marconi.

În 10 decembrie 1909, Marconi şi fizicianul german Carl Ferdinand Braun primeau Premiul Nobel pentru fizică, „în semn de recunoaştere pentru contribuţia adusă la dezvoltarea telegrafiei fără fir.”

Costin Tuchilă

Înregistrare cu vocea lui Guglielmo Marconi

Guglielmo Marconi, Demo Radio TX/RX