Revista Teatrală Radio: Dem Rădulescu, portret de Annie Muscă, miercuri, 10 septembrie 2014

dem radulescu

Dem Rădulescu (21 septembrie 1931–10 septembrie 2000) este personajul rubricii Remember de  Annie Muscă, miercuri, 10 septembrie 2014, în Revista Teatrală Radio.

„Actor total. Monumental și la propriu, și la figurat. De o sensibilitate aparte, serubrica remember annie musca revista teatrala radiolega definitiv de locurile pe unde trecea. Lăcrima ușor și recunoștea de fiecare dată că trăiește din amintiri păstrate de la vârsta de trei ani. Ba mărturisea că nu are prezent.  I-a iubit pe Stan și Bran, dar a fost copleșit de nemuritorul Charlot. Ne-a făcut să iubim teatrul și a fost un pedagog desăvârșit, cu dragoste și dăruire pentru studenții lui.” – Annie Muscă.

Alte detalii în Revista Teatrală Radio.

Portret Coca Andronescu

coca andronescu

annie musca eterne reveniri in luna august rememberAstăzi, 5 august 2014, ne amintim de actrița Coca Andronescu (3 iulie 1932–5 august 1998).

Vioaie și îndrăzneață, cu priviri tăioase și sigure, cu minte sclipitoare și voce clară, cu tonuri înalte, de o stridență deloc supărătoare. Autentică și spontană, slujnică sau bucătăreasă, Coca Andronescu a știut cum să-și asimileze personajul în jocul pe scenă. Talentul ei nemăsurat despre care vorbea bunul ei prieten, scriitorul umorist Dan Mihăescu, i-a prilejuit întâlniri memorabile cu mari regizori, admirația colegilor de scenă și dragostea publicului spectator.

De pe Valea Buzăului în inima Ardealului

Coca Andronescu s-a născut în 1932, în debut de iulie, la Pătârlagele, o localitaterubrica remember annie musca revista teatrala radio muntenească (devenită din 2004 oraș), situată pe cursul superior al râului Buzău. Cu o istorie bogată, locul natal al actriței, prin care se pare că au trecut pe vremuri cavalerii teutoni, a fost în perioada interbelică reședința plășii Buzău.

A studiat la Institutul de Teatru din Cluj și a făcut parte din Promoția 1953. În anul absolvirii a jucat în variate spectacole din cadrul A. T. F. Târgu Mureș și s-a căsătorit pentru o scurtă perioadă cu unul dintre colegii săi de promoție, Andrei Bursaci, viitor actor la Baia Mare, apoi la Oradea și la Teatrul „Nottara” din București. Pe Andrei Bursaci îl va reîntâlni peste ani, în 1967, pe platourile de filmare pentru comedia Balul de sâmbătă seara de Geo Saizescu.

Elena din Tinerețea părinților de Boris Gorbatov, apoi Servitoarea din Titanic vals de Tudor Mușatescu, ambele piese în regia lui Ion Dinescu, și Maria Antonova din Revizorul de Gogol în regia lui Panait Victor Cottescu, iată câteva roluri de început ale tinerei actrițe născute la Pătârlagele. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, roluri în teatru și film, roluri la teatrul radiofonic, caracterizări critice, amintiri, fotografii rare, filme cu Coca Andronescu, „Tanța și Costel” („Iubirea e un lucru foarte mare”), fragmente din spectacole radiofonice aflate în Fonoteca de Aur.

Annie Muscă

Richard Burton

annie musca despre richard burton calendar

calendarDacă cinefilii și-l amintesc din filmul The Robe (1953) de Henry Koster sau Cleopatra (1963) de Joseph L. Mankiewicz, din The Night of the Iguana (1964) de John Huston sau pelicula Who’s afraid of Virginia Woolf? (1966) de Mike Nichols, iubitorii de teatru nu i-au uitat prestațiile din Othello sau Hamlet, și nici din Doctor Faust sau din Camelot, în care îl întruchipează ca nimeni altul pe Regele Arthur, alături de minunata actriță Julie Andrews, în rolul Reginei Guinevere, în anii ’50–’60, pe Broadway. Impresionant de aflat că celebrul actor a fost și protagonistul unui film semnat de Jean Negulesco, regizorul american de origine română, The Rains of Ranchipur (1955), o ecranizare a romanului lui Louis Bromfield, apărut în 1937.

richard burton annie musca biografie film camelot

Născut la 10 noiembrie 1925, în Pontrydyfen, un sat minier din Țara Galilor, Richard Burton, pe numele său adevărat, Richard Walter Jenkins, viitorul actor a fost penultimul copil din cei treisprezece ai unei familii de confesiune presbiteriană. Deși era pasionat de studiu și, în special, de literatură, pe la 16 ani, Richard a fost nevoit să-și abandoneze studiile pentru a se putea întreține. Fostul său profesor, Philip Burton ( de la care va împrumuta numele după adopție) îi recunoaște talentul și îl sprijină să-și reia studiile. Astfel în 1943, la vârsta de 18 ani, Richard Burton este autorizat să se înscrie la Exeter College, din prestigioasa Universitate Oxford, doar pentru 6 luni, atât cât îi permitea serviciul militar la Royal Air Force.

richard burton Înrolat la Royal Air Force

Înrolat la Royal Air Force

Richard Burton debutează în cinematografie în 1949 cu filmul The Last Days of Dolwyn de Emlyn William, dar cucerește Hollywood-ul cu rolul său din My Cousin Rachel (1952), apoi cu cel din filmul The Robe (1953) de Henry Koster care îi aduc celebritatea și nominalizări la Premiile Oscar.

1954 a fost și anul debutului său în Radio, ca narator al Under milk wood de Dylan Thomas (1914–1953), poetul său favorit devenit bun prieten, o dramă radiofonică transpusă de Andrew Sinclair, în 1972, pe Marele Ecran cu însuși actorul Richard Burton în distribuție. Deși a fost nominalizat de șapte ori la Premiul Oscar, niciodată nu l-a câștigat. Actorul a fost o prezență activă și în serialele de televiziune BBC.

richard burton si Ava Gardner în Noaptea iguanei - 1964

Richard Burton și Ava Gardner în Noaptea iguanei, 1964

Dispariția fratelui său mai mare, Ifor Jenkins, în 1972 îi va pricinui actorului britanic o suferință insurmontabilă, ceea ce îl va duce, se pare, spre alcoolism. Acest lucru nu va diminua cu nimic strălucirea carierei fermecătorului actor, cu o viață privată tumultuoasă, cu cinci căsătorii, dintre care două cu celebra Elizabeth Taylor.

richard burton mariaj cu Liz taylor

Căsătorie cu Elizabeth Taylor

Primul său mariaj cu actrița Sybil Williams avea să dureze 14 ani (1949–1963). De femeia care îi dăruise două fiice (Kate și Jessica) divorța după ce o întâlnise pe Liz Taylor, în timpul filmărilor pentru Cleopatra. Relația celor doi se oficializa în 1964 printr-o mediatizată căsătorie care avea să dureze 10 ani (1964–1974). După o scurtă separare, cei doi se vor recăsători în 1975, dar pentru un singur an. Împreună au avut două fiice, Liz și Maria, cea de-a doua adoptată de cuplu.

Modelul Suzy Hunt îi devine soție în 1976, iar legătura lor avea să dureze șase ani.

Pe ultima sa soție, Sally Hay, scenarist și producător de teatru, o cunoaște înainte cu un an de a muri.

richard burton sophia loren liz taylor

Richard Burton dispărea subit într-o zi de 5 august a anului 1984, în urma unei comoții cerebrale la doar 58 de ani, la Celigny, în Cantonul Geneva, unde el și soția lui, Sally Hay, își construiseră o casă. În Vechiul Cimitir genevez, nu departe de scriitorul scoțian Alistair MacLean, actorul Richard Burton își trăiește odihna veșnică, după ultimul său rol din filmul intitulat, parcă premonitoriu, 1984, în regia lui Michael Radford.

Annie Muscă

richard burton in hamlet

Richard Burton în rolul lui Hamlet 

biografia actorului richard burton

Biografia actorului Richard Burton

mormantul lui richard burton

Mormântul lui Richard Burton, Geneva

Vezi:

Richard Burton și Sophia Loren în filmul „Il viaggio” („Călătoria”), regia: Vittorio de Sica, 1974 

Revista Teatrală Radio dedică luna martie 2014 actriței GINA PATRICHI

gina patrichi foto din arhiva familiei

Gina Patrichi. Fotografie din arhiva familiei

În 18 martie 2014 se vor împlini 20 de ani de la dispariția prematură a actriței Gina Patrichi. Dar oare un actor dispare odată cu retragerea din viața fizică? Am folosit verbul cu o strângere de inimă, dar și cu gândul că noi, cei care am avut privilegiul de a le fi contemporani, avem datoria nu doar de a ni-i reaminti fugar, ci de a reveni la marii artiști care au dăruit publicului momente de neuitat. De neuitat rămâne Gina Patrichi pe scenele teatrelor, în filme, la teatrul radiofonic, în roluri de compoziție interpretate într-o manieră unică. Personalitate artistică de mare frumusețe și complexitate, a creat, poate, un stil personal de interpretare, indiferent cu cât scepticism ar privi unii acest termen în cazul unui actor.

De aceea, luna martie a acestui an este dedicată de Revista Teatrală Radio actriței pentru care teatrul nu era considerat nici meserie, nici divertisment. Teatrul însemna pentru Gina Patrichi „omul regăsit în superioara lui umanitate”, o definiție cu valoare aforistică la care se cuvine să medităm.

gina patrichi

Gina Patrichi (8 martie 1936–18 martie 1996)

În această lună, în Revista Teatrală Radio, la rubrica pe care o așteptați mereu cu bucurie, Remember de Annie Muscă, veți citi mâine, sâmbătă 8 martie, un portret monografic Gina Patrichi. Începând din 18 martie vom publica un interviu inedit cu Oana Anagnoste, fiica actriței, realizat de Annie Muscă. Accesând paginile electronice ale revistei noastre veți mai întâlni opinii, caracterizări critice ale marii actrițe, amintiri, note de călătorie ale Ginei Patrichi, fragmente din volume care i-au fost dedicate, fotografii inedite din arhiva familiei și, bineînțeles, fragmente în format multimedia din spectacole radiofonice cu Gina Patrichi, intrate de mult în Fonoteca de Aur a Radioului și în conștiința amatorilor acestui gen de teatru. Alte detalii, fotografii și fragment audio-video din „Vocea umană” de Jean Cocteau, în interpretarea actriței Gina Patrichi (1982) în Revista Teatrală Radio.

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

dan-puican-biografie-de-annie-musca

Moto: „Epoca de aur a teatrului radiofonic românesc îşi datorează strălucirea şi gloria lui Dan Puican.”

Radu Beligan

cronica de carteInterdicţie la uitare – aşa îşi intitulează Annie Muscă ultimul capitol al cărţii sale Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2013), dar, la fel de bine, acest generic mi se pare cât se poate de nimerit pentru un ciclu mai cuprinzător de scrieri ale ambiţioasei şi înzestratei autoare, care ar putea cuprinde, alături de cartea de faţă şi pe cele consacrate unor figuri de seamă ale artei noastre: Dan Mihăescu, Pantelie Ţuţuleasa, Tudor Vornicu, Ion Miclea. Am scris intenţionat „figuri de seamă ale artei noastre” pentru că, aşa după cum ne convinge Annie Muscă, tot ceea ce au creat aceste nume de referinţă ale cinematografiei, ale televiziunii sau ale fotografiei şi, acum, prin Dan Puican, ale teatrului radiofonic, depăşeşte graniţele strâmte ale evenimentului şi, prin sensurile profunde, prin adevărurile esenţiale pe care le exprimă, se înscrie sub zodia nepieritoare a faptului de artă.

dan puican

Dan Puican

De data aceasta, Annie Muscă şi-a ales ca erou al naraţiunii pe Dan Puican, nume de-a dreptul emblematic al teatrului radiofonic având un palmares uluitor: peste 1 000 de piese montate sub bagheta sa măiestrită, care au avut în distribuţie cele mai importante nume ale teatrului şi cinematografiei româneşti din ultima jumătate a veacului abia încheiat. Acoladă de timp căreia, mă grăbesc să adaug, i se alătură, în chip fericit, şi travaliul pasionat cu care meşterul Dan Puican ne încântă şi astăzi…

Ceea ce cucereşte numaidecât în această povestire, depănată în cuvinte simple dar atât de expresive, este modul în care Annie Muscă, reporter de rară vocaţie a esenţialului, îşi lasă eroul să se mărturisească: „Din cei 80 de ani de viaţă ai mei, 60 sunt doar teatru. Am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni de teatru, de la actori până la cronicari”, se confesează cu o emoţionantă naturaleţe Dan Puican, spre a adăuga, cu o neascunsă undă de tristeţe: „Din generaţia noastră puţini am mai rămas…”

mari actori promotia de aur a teatrului romanesc anul 1956

„Promoția de Aur” (1956) a teatrului românesc, la Poiana Braşov, după 25 de ani de la terminarea Institutului de Teatru

Când spune aceaste vorbe: „din generaţia noastră”, Dan Puican ne trimite cu gândul la acea magistrală „Promoţie 1956” a IATC-ului, în care întânim nume pe care îmi permit să le încrustez pe acest crâmpei de pagină: Albulescu Iorgu Mircea, Arghezi Mitzura, Arnăuţoiu Valeriu (Vlad Arnăutu), Băncilă Sanda, Buleandră Ion, Buref Flavia, Cimbru Victor, Constantin George, Constantinescu Mircea, Cozorici George, Cremenciuc Stelian, Dobre Victoriţa, Enache Nicolae (Nicolae Praida), Ferra George, Floca Nicolae, Hauca Igor, Laza Eugenia, Matei Valeria, Nica Elena, Niciu Ion, Olteanu Draga, Pellea Amza, Popovici Silvia, Puican Dan, Rauţchi Constantin, Rebengiuc Victor, Reus Emil, Rucăreanu Dumitru, Săsăran Ion, Stănculescu Silviu, Stoicescu Mihai, Tudoran Eugen, Toma Sanda, Vereşti Anca.

dan puican t1 radio regie

Regizorul Dan Puican în Studioul T1 („Mihai Zirra”) al Radiodifuziunii. Fotografii din vol. Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă

Alături de şansa astrală de a aparţine, nu doar cronologic!, acestei binecuvântate „Promoţii de Aur” – care s-a instruit sub bagheta unor nume nepieritoare ale artei Thaliei: Marietta Sadova sau Moni Ghelerter sunt doar două dintre ele – Dan Puican a avut şansa unică de a se întâlni şi de a lucra, în studiourile Radioului, dimpreună cu mari personalităţi ale artei noastre scenice: Dina şi Tanţi Cocea, Ştefan Ciubotăraşu, Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Colea Răutu sau Radu Beligan (cel care semnează un atât de dens şi de sensibil Preambul al acestei cărţi) şi încă atâţia alţii, aşa încât a putut aduna un tezaur uimitor de trăiri, de visări, de învăţăminte, de bucurii. Adică tot atâtea unice experienţe de viaţă cărora li s-au adăugat, inevitabil, şi câteva tristeţi. Toate acestea fiind decantate într-un adevărat Codex moral pe care Dan Puican îl concentrează într-un sfat pe care, cu seninătate, cu înţelepciune şi cu o copleşitoare bunătate, îl transmite generaţilor ce vin: „Un actor, ca să fie remarcat şi să nu fugă de noroc, trebuie să joace neîncetat.” Citește cronica integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff

Ruxy

pusa roth portret ruxandra sireteanu
portrete rubrica liber sa spunS-a mai stins o stea, am aprins iar o lumânare! Ruxandra Sireteanu s-a retras discret din această lume, a părăsit scena vieţii, dar şi pe cea a teatrului, teatru despre care spunea că este „dragostea şi chinul” ei. Îi aud vocea sau, mai bine zis, vocile, pentru că Ruxy avea voci superbe, inteligente, calde, avea timbru inconfundabil, avea tandreţe şi multă iubire. Venea la Radio ori de câte ori era solicitată, venea cu drag, indiferent de mărimea sau importanţa rolului, fiindcă ştia că şi un rol mic poate deveni unul mare. Iubea microfonul, dar şi el o iubea, pentru că vocea ei era inconfundabilă. Am văzut-o de multe ori la înregistrări şi, uneori, eram mirată de cât de atentă şi cooperantă era cu regizorul, cu colegii, cu toţi cei prezenţi într-un studio de înregistrări. Ruxandra purta cu ea vocea copilăriei, pentru că teatrul pentru copii este o lume aparte, o lume care te transformă, care te aşează pe tărâmul inefabil al basmului. Ruxandra avea tainele ei cu această lume, aş spune eu, fabuloasă.

ruxandra-sireteanu

Ruxandra Sireteanu

Într-o zi ne-am întâlnit şi a scos din geantă o carte, pe care a tot răsfoit-o şi, la un moment dat, m-a întrebat dacă am citit Confidenţe fictive de Nina Cassian. Nu ştiam ce gânduri are, i-am răspuns afirmativ, atunci s-a luminat, a râs uşor şi m-a întrebat dacă nu vreau să dramatizez această carte şi să fac o piesă. O piesă cu un singur personaj! De dragul ei am făcut această piesă, cu acordul Ninei Cassian, iar Discurs într-un ciorap a fost darul de suflet pentru Ruxandra. A jucat cu o bucurie nemaipomenită, a avut nenumărate voci, creând astfel senzaţia că pe scena invizibilă a Teatrului Radiofonic nu este doar un singur personaj, ci personaje, femei de vârste diferite în tot atâtea ipostaze radiofonice.

discurs intr un ciorap ruxandra sireteanu nina cassian senariu de pusa roth

Ruxandra Sireteanu a plecat cu toate visele ei, cu toate iubirile ei, cu toate rolurile ei, în ziua de 18 februarie 2014, zi în care Teatrul Radiofonic împlinea 85 de ani de existenţă. Viaţa unui actor este parte din viaţa teatrului. Ruxandra a plecat dintre noi, dar sunt sigură că în „fonoteca de aur” a sufletelor noastre, există un loc pentru această minunată actriţă. Dumnezeu s-o aibă în paza Lui!

Puşa Roth

Ascultă: Discurs într-un ciorap

Dan Puican – „Radioul este viața mea”

dan puican biografie de annie musca

eveniment liber sa spunVineri 13, ora 13.00, 2013, o carte ce are 13 capitole a fost lansată în foaierul Sălii Radio, mai precis la Centrul de Presă al Radio România. Această carte*) este biografia unui om de radio, a unui actor din Promoţia de Aur 1956, care a descoperit că pasiunea vieţii lui este regia, Dan Puican. Autoarea cărţii este nimeni alta decât Annie Muscă, deja cunoscută pentru realizările sale în acest domeniu, e suficient să amintim de biografiile lui Tudor Vornicu, Dan Mihăescu, Dumitru Prunariu, Pantelie Tuţuleasa şi fotograful Ion Miclea, ca să înţelegeţi cât de important este ceea ce face.

oltea serban parau ovidiu miculescu dan puican

Oltea Șerban-Pârâu, Ovidiu Miculescu, Dan Puican

Emoţiile se citeau din plin pe chipul regizorului Dan Puican înainte de începerea evenimentului, deoarece nu ştia sigur câţi dintre cei cu care a colaborat de-a lungul timpului îşi vor face apariţia. Încet, încet Centrul de Presă a devenit neîncăpător pentru actorii şi prietenii celui mai cunoscut regizor de teatru radiofonic. Colegi din radio, preşedintele director general al instituţiei, Ovidiu Miculescu, directorul Centrului Cultural Media Radio România, Oltea Şerban-Pârâu, care de altfel au şi rostit câteva cuvinte despre protagonistul volumului şi despre importanţa culturii în viaţa oamenilor, actori, jurnalişti, scriitori, cu toţii au găsit un loc la lansarea cărţii scrise de Annie Muscă şi dedicată lui Dan Puican, moderată de Costin Tuchilă, omul potrivit la locul potrivit, deoarece nimeni nu putea vorbi despre teatru mai bine decât el, care face asta de multă vreme.

dan puican

Dan Puican

Dan Puican a petrecut în Radio peste 50 de ani din cei pe care nu-i arată. A montat peste o mie de piese şi a avut bucuria să lucreze cu cei mai mari actori ai României. Viaţa sa este Radioul, aşa cum declară. Tânăr sufleteşte, Dan Puican este un pasionat al acestei meserii. Citește integral pe site-ul Revista Teatrală Radio.

Loreta Popa

*) Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul Holding, 2013.

Amintiri în buzunarul inimii: 84 de ani de teatru radiofonic românesc

teatrul national radiofonic 84 de ani

Joi, 21 februarie 2013, de la ora 21.00, emisiunea Amintiri în buzunarul inimii, de la Radio 3Net „Florian Pittiș” va fi dedicată teatrului radiofonic românesc, care a împlinit luni, 18 februarie 84 de ani. Invitați: Vasile Manta și Costin Tuchilă. Realizator: Mădălina Ion.

În 18 februarie 1929, Radio București difuza pentru prima dată un spectacol de teatru radiofonic, Ce știa satul de V. Al. Jan, cu Maria Filotti și Romald Bulfinski. Timp de două ore, în emisiunea de joi veți afla amănunte despre începuturile și evoluția teatrului la microfon la Radio România în cele aproape opt decenii și jumătate de existență, despre repertoriul, programele și realizările din ultimii ani ale Teatrului Național Radiofonic, cu fragmente din înregistrări de referință, în interpretarea unor mari actori.