Priveşte altfel

priveste altfel

Miercuri, 17 iunie 2015, la ora 19.00, Marina Roman și Alexa Visarion vă propun o altfel de analiză a filmului Ana la Gallery (strada Leonida, nr. 9-11, Bucureşti), eveniment oganizat de Asociaţia Naţională pentru Arte Vizuale Contemporane și EIBAB – Bienala de Carte-obiect, Bucureşti 2015. Continuă lectura „Priveşte altfel”

Egalitate la toate nivelurile de luare a deciziilor politice şi economice

Picture_Meeting_Bucharest_019

eveniment liber sa spunÎn cadrul calendarului Romanian Women’s Lobby, integrat activităţilor prilejuite de manifestările „Beijing+20” ale European Women’s Lobby, Asociaţia Jurnalistelor din România „Ariadna” şi ROWL organizează dezbaterea NOI DORIM „Egalitate la toate nivelurile de luare a deciziilorgeorgeta adam politice şi economice”  (WE WANT „Parity at all levels of political and economic decision-making”).

Evenimentul va avea loc la Fundaţia Româno-Americană din Bucureşti, vineri, 27 februarie 2015, între orele 13.30–15.30. Participă: dr. Georgeta Adam, preşedintă AFJR „Ariadna”, expert EIGE, Daniela Palade, redactor şef, revista „Avantaje”, conf. univ. dr. Marina Roman, Puşa Roth, jurnalistă, Marina Brucher, expert parlamentar.

Vezi: arhiva categoriei Conferință 

„De dragul tău”, expoziție de pictură Franco Giannelli

franco giannelli expozitie biblioteca metropolitana bucuresti aprilie mai 2014

eveniment liber sa spunÎn perioada 28 aprilie–24 mai 2014, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va fi deschisă expoziția de pictură De dragul tău, a artistului Franco Giannelli (Italia). Vernisajul va avea loc marți, 29 aprilie 2014, la ora 17.30. Prezintă: Costin Tuchilă, Marina Roman. Sigla_BMB_actuala_Moment muzical: Aida Chiciudeanu (pian).

Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

Franco Giannelli s-a născut în 1940 la Lucca (Italia). Modul său personal de a picta i-a deschis o cale care este în continuă evoluție. Lucrările sale (ulei pe lemn), inconfundabile prin conținutul lor, se bucură de aprecierea publicului și a specialiștilor. A expus în mai multe orașe italiene. Lucrările sale se află în colecții private din Europa și Statele Unite.

„Când eram copil, făceam deseori un joc. Era un joc care îmi permitea să las luma adulților și să gasesc un spațiu doar al meu, făcut din culori, senzații, fantezii ale minții și ale spiritului. Era un joc foarte simplu, fară reguli sau obiective, căci era de ajuns să întredeschid ochii în fața unui câmp de flori, unei pajiști de maci, într-o seră plină de garoafe și să mă abandonez, să mă pierd în culoare, să mă imaginez ca o parte din totul. Detaliile realității se atenuau și eu mă simțeam tot una cu lumina, mai aproape de spirit. De foarte mulți ani nu mă mai jucam în acest fel, dar întâlnirea cu culorile lui Franco Giannelli m-a dus dintr-o dată înapoi în timp, la acel joc atât de simplu și atât de rafinat. Înapoi la o căutare a spiritului care traversează simplitatea cu ochii întredeschiși. Tușa lui Franco este gingașă, evanescentă, aproape onirică. A observa arta sa este ca și cum ai deschide o ușă spre o lume care este departe, peste natura care încearcă să interpreteze, peste detaliul fotografic, peste particularismul realității într-o dimensiune care este senzație pură. Senzație care distilează esența, care joacă în căutarea Ființei.”

Eugenio Giusti, Associate Professor of Medieval Literature and Culture at Vassar College (Poughkeepsie, New York)

melodios ulei pe lemn franco giannelli italia

Melodios

„Lucrările lui Franco Giannelli au farmecul discret, profund și suav al naturii, surprinsă în ipostaze unice. Prin culoare, artistul creează stări, nuanțe ale unui vis înflorit, forfota, rezistența, mișcarea ,,tiptilă”, capriciile, frământarea, raza de trandafir dar și repausul roz. Franco Gianelli surprinde măiestrit simbioza lumii vegetale într-o metaforă a culorii, într-o revărsare de tonuri lirice. Lucirea, zăpușeala, culorile vântului, esența, etericul etc. reprezintă tot atâtea dialoguri scrise sau rescrise prin tușă de culoare. «Personajele» sale, florile, în nuanțe delicate, potențează «melodios» lucrările artistului, aş spune eu, artist al culorii.”

Pușa Roth, scriitor

repaus roz pusa roth franco giannelli

Repaus roz

„Protagonista lucrărilor lui Franco este o natură delicată și solitară, puternic mediată de pensulă și de suflet până când devine poezie.

Apreciabila eleganță formală este întotdeauna în echilibru cu emotivitatea care parcurge peisajele descrise și propuse cu ajutorul unui limbaj de culori cizelate și aproape toate filtrate printr-o lumină slabă, caracteristică unor anumite atmosfere romantice ale naturii, care se întorc la artist din reminiscențele îndelungatei sale experiențe și care se restituie în picturile sale, cu o interpretare personală și cu o emoție intensă.”

Maria Paola Manzo, assessorato alla Cultura del Comune di Pisa

oro di terra aurul pamantului tusa culoare

Aurul pământului

„Întinde-te deasupra unei pajiști, atinge-o, miroase-o, ascultă-i foșnetul brizei prin iarbă, fii conștient de faptul că natura comunică, lasă-te invitat la dialog și reflecție. Apoi privește și observă că verdele este făcut din o sută, o mie de tonuri de verde și de asemenea toate celelalte culori. Franco Giannelli, prin lectura tușei lui, ne oferă intima cunoaștere a vieții unei flori, precum viața unui om care luptă împotriva întunericului, explodează, răzbate la lumină și începe să facă parte din natura miraculoasă. Reținerea senzațiilor și capacitatea de a le exprima sub orice formă de comunicare, fie ea cuvânt vorbit sau scris, pictură…, nu pot fi decât răspunsul la întrebările eterne. Când «morbul» culorii intră în noi, atunci iată uniunea perfectă dintre etică și estetică, ideea se materializează în frumos iar toate acestea ne transportă de la simțirea unei satisfăcute plenitudini la profunde momente de pace cu noi înșine.”

„Memo”, Lucca

fosnet pictura de fanco gianelli

Foșnet

„Studii de flori în peisaj s-ar putea numi, dacă am vrea să găsim neapărat un gen limitativ care să definească intențiile tematice ale artistului, tablourile lui Franco Giannelli. Numai că aceste flori-peisaje sau, mai degrabă, peisaje înflorite fac să transpară cu totul altceva. Ele sunt, aș putea zice, poeme metafizice destinate ochiului – ochiului care visează, întreabă, se frământă, plutește pentru o clipă, se retrage, însă revine și se regăsește într-un orizont care îi este parcă mereu familiar dar și mereu surprinzător, un orizont, de fapt, în permanentă schimbare. Lumina soarelui învăluie discret, adieri de pulberi fine se aștern inspirând liniștea serilor lungi de vară, așa cum se intitulează un tablou (Seară de vară). Alteori aceste peisaje-poeme evocă ritmul secret, imperceptibil al naturii (Tiptil), Foșnetul, muzica interioară la care visăm privind unduirea florilor în bătaia vântului (Culorile vântului) ori, dimpotrivă, Aurul evocator al esențelor.

Se cuvine remarcată în această selecție din lucrările pictorului Franco Giannelli armonia cromatică aparte, pentru că în fiecare tablou artistul își propune și reușește să găsească acel «timbru» al culorii, acordurile cromatice care să o individualizeze, de la senzația tactilă pe care o poți trăi în Dansul soarelui la unduirea volatilă din tabloul intitulat Flori… fluturi.

Costin Tuchilă, scriitor

flori fluturi franco giannelli

Flori… fluturi

„Pământ şi Cer vorbind aceeaşi limbă. Iubindu-se până la contopire. Pentru că în universul pe care Franco Giannelli îl creează nu există limite. Inflorescenţele devin stele, asemenea stelelor care se transformă în flori. Galben şi albastru se recompun, la nadir, în verdele care va colora câmpul cu pensulaţii ferme, uneori tensionate, amintindu-mi – e poate doar un reflex sentimental căruia nu-i pot să mă împotrivesc – de Van Gogh. Tempestoso este o lucrare care cred că generează întreaga poetică a pictorului Franco Giannelli. Aproape shakespearian, şi nu datorită titlului. Furtuna poate fi interpretată ca o criză a naturii pe care, îndeobşte, o socotim de partea noastră: calmă şi tandră. Dar criza, o ştim, este bivalentă, ea poate fi interpretată şi ca oportunitate. Pictorul alcătuieşte şi cerul, şi marea, şi pământul din aceleaşi culori, schimbând dominanta. Iar din ciudata perspectivă pe care o compune nu înţeleg dacă acele globuri carnale sunt coroane de arbori sau fabuloase inflorescenţe din care – cine ştie? – va apărea mâine o nouă specie de oameni… Pentru mine, Franco Giannelli este arhitectul unei lumi de vis. Iar visul nu este altceva decât realitatea primă.”

Marina Roman, critic de artă

 tempestoso de franco giannellitempestoso de franco giannelli

 Tempestoso

„Întâlnire 2”, expoziție de grup

expozitie de grup intalnire 2 bmb

eveniment liber sa spunÎntâlnire este expoziția de grup – Mihaela Onesa, Melania Bărbulescu, Horia Fărcășiu și Gelu Bandarica (părintele Efrem) – al cărei vernisaj a avut loc la Constanta, la Galeria de artă „Ion Nicodim” în luna noiembrie a anului trecut. Întâlnire 2 este acum titulatura evenimentului expozițional ce se desfășoară sub bagheta curatorială a doamnei Marina Roman la Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei). Vernisajul va avea loc marți, 14 ianuarie 2014, la ora 17.30. Expoziția va rămâne deschisă până în 31 ianuarie 2014. Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

Titlul inspirat al evenimentului artistic semnalează povestea frumoasa a unei „întâlniri de viață” pentru cei patru autori deveniți prieteni. Sosiți din medii diferite de activitate, interesul pentru exprimarea prin intermediul creației îi transformă în studenti, absolvenți și în prezent, tineri plasticieni aflați la începutul unui drum lung.

Melania Bărbulescu – un specialist devotat și interesat față de toate meandrele estetice, nu puține, ale modelajului dentar – demonstrează o apetență nebănuită pentru compoziții ample în care culoarea se transformă în simbol și semnificație; Horia Fărcășiu – un căutător atent al structurilor interne ce guvernează construcții și materiale aferente lor – devine un pasionat al materialului ceramic și al posibilităților pe care designul formelor le oferă; Gelu Bandarica – cunoscut mai ales în calitate de „părintele Efrem”, monah în cadrul obștei Mănăstirii Dervent, propune un limbaj pictural al frumuseții și inocenței fundamentale pe care iconografia ortodoxă le oferă cu generozitate celor care știu să caute; iar Mihaela Onesa, „prâslea” grupării, adaugă evenimentului prin intermediul pânzelor sale, parfumul și savoarea unui univers colorat și sclipitor din interiorul căruia conflictele au fost îndepărtate.

Opțiunile celor patru plasticieni pentru relevarea unei lumi frumoase, echilibrată și adevarată ca prezență și semnificații – pot surprinde un public confruntat adesea cu stările conflictuale, disperarea sau necazurile transmise frontal sau subliminal prin intermediul diverselor forme de manifestare ale creației contemporane. Este meritul personal al tinerilor autori.

Alice Dinculescu

„Domnişoara Iulia” sau despre invincibila vulnerabilitate a femeii

teatru radiofonic domnisoara iulia cu delia nartea

Cronica de teatru radiofonic

sigla cronica de teatru radiofonicCât de puternică şi cât de slabă poate fi, în acelaşi timp o femeie!? Cât de lucidă şi cât de influenţabilă? Cât de inteligentă şi cât de umilă? Cum poate iubi şi urî, în acelaşi timp, o femeie? Cum îşi poate pune viaţa în mâinile unui bărbat pe care îl dispreţuieşte?

Şi cât meşteşug, câtă emoţie, câtă dorinţă de întrupare poate avea o actriţă să poată de glas unei astfel de femei? Să-i poată da atâta glas, încât, doar auzindu-l, să-i putem vedea şi chipul, şi trupul… şi în superbie, şi în decădere? Cât talent?

Am ascultat, în ultimele zile ale acestui abia trecut decembrie, Domnişoara Iulia la Radio România Cultural, în regia lui Liviu Lucaci şi Vasile Manta – spectacol translatat de la Teatrul de Comedie –, care a avut premiera la Teatrul Naţional Radiofonic în 2011.

august strindberg delia nartea iulia tnr 2011 revista teatrala radio

M-am bucurat că nu am văzut spectacolul de la teatru, pentru că, poate, mi-ar fi lenevit urechea. Poate că amintirea imaginilor văzute pe scenă ar fi scăzut din tensiunea pe care, aşa, aerul purtând vocile personajelor a avut-o pentru mine. Şi mi-am adus aminte de cuvintele Deliei Nartea – protagonista acestui spectacol –, într-un răspuns însufleţit la o întrebare care viza bogata ei experienţă radiofonică: „Da, m-a ajutat foarte mult, e un alt tip de concentrare, ai textul în față și apropo de susținere vocală, apropo de acel tip de concentrare de a susține până la capăt numai prin glas personajul, este un exercițiu foarte bun pentru actor, mai ales dacă are de a face cu roluri mari, cu roluri importante, pe care nu ai întotdeauna norocul să le faci pe scenă. Pe scenă ești distribuit și în funcție de cum arăți, nu numai pentru ceea ce poți.”

delia nartea

Delia Nartea

Adevărul e că această piesă – modernă, perfect actuală ca mijloace de expresie – a lui August Strindberg nu este neapărat scenică, aproape că nu are potenţial spectacular. Forţa sa, excepţională, este una interioară, de cercetare profundă a celor trei oameni implicaţi într-o relaţie, aş zice acum, de tip concentraţionar. Viaţă sau moarte, tertium non datur. Iuliei, viaţa pe domeniul tatălui îi este cu totul nemulţumitoare, iar atracţia pentru Jean, doar substitutul la îndemână pentru ceea ce universul parental nu îi poate oferi. Moartea, în acest caz, nu este decât consecinţa firească a lipsei oricărei posibilităţi de a alege. Pentru că a pleca în condiţiile impuse de Jean constituie o altfel de moarte: socială, intelectuală, morală şi sufletească. La capătul nopţii petrecute cu Jean, deasupra poveştii despre părinţii ei – o poveste în care nobilul tată nu a avut puterea să-şi ia viaţa –, Iulia va avea puterea să se sinucidă. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol.

Marina Roman

Cu acest articol, Revista Teatrală Radio relansează, așa cum anunțam cu două zile în urmă, o specie publicistică aparte, Cronica de teatru radiofonic, inexistentă în presa de astăzi. Alte detalii: Cronica de teatru radiofonic.

Cu nostalgia Edenului, tatuată pe tâmple, și visul, tatuat sub pleoape

cronica plastica despre grafica rudy roth

cronica plastica liber sa spun„În numele acestui vis, accept ca timpul să-mi înghesuie sub unghii așchii de tăceri și iubire.” ( Rudy Roth).

„Ne împărtășim dintr-o formă de lumină. O formă de lumină într-o lume foarte întunecată”. Cu aceste cuvinte de o caldă simplitate și-a mărturisit maestrul Dorel Vișan emoțiile pe care i le-a întipărit în suflet întâlnirea sa cu grafica tânărului artist plastic Rudy Roth. Întâlnire prilejuită de expoziția Zeița timpului pierdut, deschisă sub generoasa egidă a Bibliotecii Metropolitane București, în ambianța de o elevată armonie în care grafica lui Rudy Roth și-a aflat o fericită consonanță cu versurile trăite și rostite de Dorel Vișan, ca și cu momentul muzical oferit de pe cât de tânăra pe atât de talentata Roxana Moișanu (harpă celtică).

Curios lucru, CV-ul tânărului grafician Rudy Roth (Eduard Rudolf Roth), care acum locuiește în Spania, la Palma de Mallorca, include la secțiunea „studii de specialitate” urmatoarele date:-absolvent al Facultatii de Relații Economice Internationale din cadrul Academiei de Științe Economice din București și a două programe masterale, unul la Universitatea din București și altul la University of Kent at Canterbury. Cât privește popasurile sale în lumea artelor, Rudy Roth trebuie menționat că este autorul graficii pentru trei (și nu chiar oarecari!) volume de poezie: Lucian Blaga, Pașii profetului (ediție în limbile franceză, engleză și germană) și Lauda somnului (ediție multilingvă: franceză, spaniolă, engleză și germană), precum și a volumului de versuri al maestrului Mircea Albulescu, Ultimele noduri, toate aceste cărți apărute la Editura Ars Longa, Iași. Continuă lectura „Cu nostalgia Edenului, tatuată pe tâmple, și visul, tatuat sub pleoape”

Lansarea volumelor „Fascinația meduzei” și „Ambiguitate teatrală şi finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski” de Marina Roman

afis marina roman

eveniment liber sa spunMiercuri, 2 octombrie 2013, la ora 17.30, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central, Sala „Mircea Eliade” (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc lansarea volumelor Fascinația meduzei, cu desene de Ion Truică (Editura Semne, 2013) și Ambiguitate teatrală şi finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski (Editura Bibliotheca, 2013) de Marina Roman. Prezintă: Nicolae Iliescu, Costin Tuchilă, Călin Stănculescu. Recită: Mircea Constantinescu.

coperta fascinatia meduzei

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, conferenţiar universitar şi redactor la revista  yorick.ro, Marina Roman este critic de artă, doctor în studii teatrale, membru al secţiei Critică din cadrul Uniunii Cineaştilor din România. De trei decenii se dedică jurnalismului cultural, atât în presa scrisă şi în radio, cât, mai ales, în televiziune. Pentru televiziune şi cinema are o preocupare constantă.

În volumul Cele mai bune 10 filme româneşti ale tuturor timpurilor (Editura Polirom, 2010) a semnat două analize dedicate filmelor lui Mircea Daneliuc, Proba de microfon şi Croaziera. Ca realizator tv al postului TvRM, Marina Roman este autoarea unor filme documentare dedicate personalităţilor din lumea artei: actorii Carmen Stănescu şi Ion Lucian, Tudor Gheorghe, coregrafa Gabriela Voinea sau sculptorul Ion Irimescu.

Recent apărut, volumul Ambiguitate teatrală şi finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski reprezintă teza sa de doctorat, condusă de profesorul şi regizorul Alexa Visarion.

coperta tarkovski marina roman

„Citirea operei lui Andrei Tarkovski – personalitate emblematică a cinematografului cu deschidere către sacru – din dubla perrspectivă a teatrologului şi a omului de cultură creştin este o noutate atât în România, cât şi pe plan mondial. Este adevărat, opera lui Andrei Tarkovski a intrat de mai multă vreme în atenția gândirii creştine, a filosofiei şi a filmologiei de orientare religioasă, atât în Occident, cât şi în România.

Este îmbucurător când un asemenea demers vine din direcția unui om de teatru. Căci lumea rampei şi cea a ecranului, deși, în virturea emergenței comune, îşi împrumută adesea reciproc din experienţă în sfera praxisului, în amvoanele teoriei, și-au creat, în ultimele patru-cinci decenii, domenii de cercetare relativ autonome și vocabulare hermeneutice distincte.

Cu atât mai mare este meritul autoarei de a încerca să reapropie, la nivelul discursului teoretic, cele două arte-surori.” – Dr. Elena Dulgheru.

„La Déesse du temps perdu”, expoziție de grafică Rudy Roth

rudy roth vernisaj expozitie grafica bucuresti

eveniment liber sa spunMarți, 1 octombrie 2013, la ora 17.30, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), va avea loc vernisajul primei expoziții de grafică a artistului Rudy Roth, intitulată La Déesse du temps perdu (Zeiţa timpului pierdut), cu participarea actorului Dorel Vișan. Prezintă: Costin Tuchilă și Marina Roman. Moment muzical: Roxana Moișanu (harpă celtică). Expoziția va fi deschisă în perioada 30 septembrie–19 octombrie 2013. Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

rudy roth grafica

Rudy Roth – pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth – este un tânăr artist român care locuiește în Palma de Mallorca (Spania) și care își definește arta ca pe o invitație de a căuta inefabilul în energiile creative ale imaginației inconștiente. Grafica sa, articulată în arhitecturi și geometrii contradictorii, afirmă el, i-a fost înnodată caligrafic de degete de o lumină lipsită de contururi, ale cărei umbre s-au suprapus peste trecerea timpului.

Absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti și apoi a două programe masterale, unul al Universității din București (Administrație publică și e-electronică) și altul al University of Kent at Canterbury (Relații Internaționale) – urmate, începând cu anul 2009, de un program doctoral la Școala Națională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (Relații Internaționale). Cu anumite întreruperi, jurnalist la Radio România (1996–2009), iar din 2005 consultant dezvoltare greenfield / business@key, optimizare costuri şi management corporate pentru mai multe firme din România şi Ungaria, formator și designer web.

Acestea sunt dimensiunile trecute și prezente ale universului în care s-a format și trăiește Rudy Roth.

Pe lângă aceste preocupări, scrie şi desenează. Sigur, pasiune dar şi provocare pentru că grafica lui e un posibil răspuns al timpului pierdut, al timpului câştigat, o îmbinare de planuri reale şi imaginare.

Lucrări semnate de Rudy Roth au ilustrat trei volume de poezie: Lucian Blaga, Pașii profetului, ediție trilingvă (franceză, engleză, germană), Iași, Editura Ars Longa, 2008; Lucian Blaga, Lauda somnului, ediție multilingvă (franceză, spaniolă, engleză, germană), Iași, Editura Ars Longa, 2010; Mircea Albulescu, Ultimele noduri, Iași, Editura Ars Longa, 2010.

rudy roth in cautarea timpului pierdutÎn căutarea timpului pierdut

„Cele mai multe dintre desene au fost realizate în perioada stagiului masteral de la Bruxelles, dar şi în scurte interludii prin Bucureşti, Timişoara și Paris și îmi place să cred că între luminile și umbrele lor se regăsește ceva din conturul translucid al neliniștilor mele. Ceea ce poate uimi într-o oarecare măsură este faptul că apariția acestor schițe a fost precedată de un blackout creațional de aproape 15 ani, timp în care degetele mele n-au mai rupt imagini din textura infinitului. Oarecum paradoxal, aș putea spune, ținând cont de faptul că doar prin grafică, pictură sau poezie îmi regăsesc vocația infinitului.

De ce Zeiţa timpului pierdut? În primul rând pentru că multe dintre lucrările prezentate în cadrul expoziției își trag seva din scrierile lui Marcel Proust, fiind ele însele rezultatul unei deșteptări a conștiinței, a unei mutații structurale a spiritului și minții, a unei renașteri. În al doilea rând – în viziunea mea – intuiția, percepțiile sau emoțiile individuale, impulsurile și energiile creative și nu raționalismul mecanicist relevă de cele mai multe ori forma completă a adevărului. Iar în toate acestea percep, regăsesc, simt un sacru feminin, tangibil și atemporal, dar caligrafic ascuns în premisa că, intrinsec, natura esenței vieții transcende conceptul de gen. Ca atare, zeița timpului pierdut guvernează clipele netrăite sau insuficient trăite, speranțele abandonate. Ea însăși există în femeia care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care poartă încă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului.”Rudy Roth.

rudy roth expozitie de grafica bmb bucuresti dessins drawings

Lucrări de Rudy Roth: 1 – Timpul primei femei; 2 – Spirala vieții; 3 – Bendis; 4 – Imn către zeița Nikkal

„Un univers distinct, original ne întâmpină în desenele lui Rudy Roth, a cărui imaginație surprinde adesea prin combinarea neașteptată de forme, obiecte, volume, spații devenite metafore plastice. Ca într-un poem, ideile se ascund și se revelează, parcurg un metabolism uneori la limita oniricului, dar păstrând întotdeauna coerență imagistică și un echilibru compozițional încântătoare.” – Costin Tuchilă.

geometrii contradictorii

Geometrii contradictorii

„Ca după o lectură empatică a lui Dali, cu duct sigur, stăpânind cu eleganţă desenul, Rudy Roth edifică o mitologie a contingentului. În centru, un personaj fabulos, născut dintr-o legătură mereu surprinzătoare între om şi obiect. Un univers multidimensional simbolic la care graficianul ajunge, deloc paradoxal, prin decojirea realităţii, prin simplificare până la esenţă.” – Marina Roman.

„Ars amandi”, expoziție de pictură Andreea Gheorghiu

andreea gheorghiu primavera expozitie cercul militar national

Andreea Gheorghiu, Primavera

eveniment liber sa spunÎn perioada 4–17 martie 2013, în Sala Foaier a Palatului Cercului Militar Național din București (intrarea prin Bd. Elisabeta) va fi deschisă expoziția de pictură a Andreei Gheorghiu, intitulată Ars amandi. Vernisajul va avea loc marți, 5 martie 2013, la ora 17.00. prezintă: Costin Tuchilă. Expoziția va putea fi vizitată zilnic, între orele 10.00–18.00.

Andreea Gheorghiu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al Asociației Artiștilor Plastici București. Născută la 26 ianuarie 1966, în Sinaia, județul Prahova, a început studiul picturii încă din școala generală, sub îndrumarea profesoarei Liana Mihail.

A expus la: București – Oglinzile clipei, expoziție personală, Biblioteca Metropolitană; Dincolo de cuvinte (împreună cu plasticiana Cristina Tămaș), Galeria Elite Prof Art; Tablouri de vis, Palatul Parlamentului; Lumea florilor, Galeria Elite Prof Art; Toamna satului românesc – Salonul de toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, Culorile sărbătorilor, Pullman Hotels & World Trade Center, toate în 2012 • Pitești (2011) • Curtea de Argeș (2011) • Köln – Touch the Rainbow (2006) • Paris – Fierté brisée (1990) • Sinaia – Out of Yourself (1986) • Bușteni – Blue Moon Gallery (1984). Lucrările sale au fost apreciate în Germania, Franța, Turcia, Grecia, unele aflându-se în colecții particulare.

andreea gheorghiu

Andreea Gheorghiu

Un univers plastic original, în care exprimarea artistică este ferită cu grijă atât de alunecarea în experimentul facil, cât și de repetarea unor formule vizuale epuizate ne întâmpină în  tablourile Andreei Gheorghiu. Pictorița are deopotrivă forță, putere de sugestie, dar și rafinament, inclusiv în imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic. Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat. Portretele expuse până acum, cu siguranță doar câteva dintr-o serie care se anunță bogată, au impresionat în mod special pe cei care au zăbovit asupra lucrărilor sale. Portrete care ar putea fi numite tematice, ele pornesc de la o idee, o stare sau o experiență cromatică: Lună albastră, Philippe, Pas de douleur, Sidef, în care o culoare minerală dovedește a avea nebănuite resurse de expresivitate în ordine afectivă, Noaptea Sânzienelor sau tabloul recent, intitulat Primavera.

sidef

Sidef

„Culoare intensă, duct sigur, rigoare în compunerea cadrului, dar deplin imaginară. Pictura Andreei Gheorghiu îţi dă sentimentul de siguranţă al valorii: este originală şi actuală în orice vreme. Fiindcă, aşa cum spune artista, a învăţat să picteze cu sufletul şi se conectează la puterea gândului frumos.

Decorative, prin îndrăzneala cromatică, şi profunde, prin armonia fiecărei compoziţii în parte, lucrările Andreei Gheorghiu răspund unor categorii variate de public.

Chiar şi pentru un ochi inexperimentat, ele trădează o fire deschisă şi o sensibilitate acută, calități atașante, la care se adaugă sinceritatea demersului artistic.

Din expresia portretelor sau din felul în care surprinde natura, privitorul înţelege că Andreea Gheorghiu vrea să-l facă părtaș la pace şi la bucurie, să-i spună că podul imaginar dintre lumea exterioară și cea interioară există cu adevărat.” (Marina Roman, Lumină și culoare, cărămizi pentru o lume de pace şi bucurie, „Casa Lux”, nr. 10, octombrie 2012).

amurg violet andreea gheorghiu

Amurg violet

„«Un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul», așa a recomandat-o actorul și omul de excepție Mircea Albulescu pe Andreea Gheorghiu la vernisajul expoziției sale, Oglinzile clipei, care a avut loc recent în atât de ospitalierul spațiu al Bibliotecii Metropolitane «Mihail Sadoveanu» din Capitală.

Și nu a fost singurul care s-a rostit, în cuvinte bine alese și simțite, despre picturile Andreei Gheorghiu, prezență distinctă și larg apreciată în lumea artelor plastice. Fiindcă despre Andreea și despre această «fereastră deschisă larg către lumea de afară» (după cum ea însăși își definește universul de culori de suflet transpuse pe pânză) s-au rostit, cu același prilej, rafinați cunoscători, oameni care își aleg cu mare atenție și își cumpănesc cu grijă spusele.

de cealalta parte a ploii andreea gheorghiu pictura contemporana

De cealaltă parte a ploii

Așa încât recomandarea lor nu este un simplu «cec în alb», cât mai ales o invitație adresată fiecăruia dintre noi de a privi cu ochii sufletului și de a descifra cu puterea minții scrutătoare mesajul de frumos și dorința de a se mărturisi a creatoarei de îngemănări coloristice și de imagini la care ne uităm îndelung anume spre a nu le mai uita multă vreme, care este pe cât de fragilă pe atât de stăpână pe puterile sale, Andreea Gheorghiu.” (Șerban Cionoff, Andreea Gheorghiu, „un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul”, Revista VIP, 19 octombrie 2012).

Costin Tuchilă

 ars amandi andreea gheorghiu

Eveniment: „Oglinzile clipei”, expoziție de pictură Andreea Gheorghiu

În perioada 15 octombrie–3 noiembrie 2012, la Biblioteca Metropolitană București, Sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), va fi deschisă expoziția personală de pictură a Andreei Gheorghiu, Oglinzile clipei. Vernisajul va avea loc marți, 16 octombrie, la ora 18.00. Cu participarea actorului Mircea Albulescu. Expoziția va fi prezentată de Costin Tuchilă.

Program de vizitare: Luni–Miercuri: 9.00–19.00; Joi–Vineri: 9–16.00; Sâmbătă: 9.00–13.00; Duminica închis. Intrarea liberă.

Andreea Gheorghiu este membru al Asociației Artiștilor Plastici București. Născută la 26 ianuarie 1966, în Sinaia, județul Prahova, a început studiul picturii încă din școala generală, sub îndrumarea profesoarei Liana Mihail.

A expus la: București – Dincolo de cuvinte (împreună cu plasticiana Cristina Tămaș), Galeria Elite Prof Art; Tablouri de vis, Palatul Parlamentului; Lumea florilor, Galeria Elite Prof Art; Toamna satului românesc – Salonul de toamnă al Asociației Artiștilor Plastici București, 2012 • Pitești (2011) • Curtea de Argeș (2011) • Köln – Touch the Rainbow (2006) • Paris – Fierté brisée (1990) • Sinaia – Out of Yourself (1986) • Bușteni – Blue Moon Gallery” (1984).

Lucrările sale au fost apreciate în Germania, Franța, Turcia, Grecia, unele aflându-se în colecții particulare.

„Andreea Gheorghiu are deopotrivă forță, putere de sugestie, dar și rafinament, inclusiv în imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic: un univers plastic original, în care exprimarea artistică este ferită cu grijă atât de alunecarea în experimentul facil, cât și de repetarea unor formule vizuale epuizate. Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat.

Portretele expuse până acum, cu siguranță doar câteva dintr-o serie care se anunță bogată, au impresionat în mod special pe cei care au zăbovit asupra lucrărilor sale. Portrete care ar putea fi numite tematice, ele pornesc de la o idee, o stare, un fenomen astral sau o experiență cromatică.” (Costin Tuchilă).

„Culoare intensă, duct sigur, rigoare în compunerea cadrului, dar deplin imaginară. Pictura Andreei Gheorghiu îţi dă sentimentul de siguranţă al valorii: este originală şi actuală în orice vreme. Fiindcă, aşa cum spune artista, a învăţat să picteze cu sufletul şi se conectează la puterea gândului frumos.

Decorative, prin îndrăzneala cromatică, şi pro¬funde, prin armonia fiecărei compoziţii în parte, lucrările Andreei Gheorghiu răspund unor categorii variate de public.

Chiar şi pentru un ochi inexperimentat, ele trădează o fire deschisă şi o sensibilitate acută, calități atașante, la care se adaugă sinceritatea demersului artistic.

Din expresia portretelor sau din felul în care surprinde natura, privitorul înţelege că Andreea Gheorghiu vrea să-l facă părtaș la pace şi la bucurie, să-i spună că podul imaginar dintre lumea exterioară și cea interioară există cu adevărat.” (Marina Roman).

Andreea Gheorghiu, Lună albastră

„De la peisajele riguros susținute de trasee compoziționale complexe, până la portrete ce exprimă o tinerețe delicată, artista vizuală reușește să transmită privitorului o largă paletă de sentimente: melancolie, bucurie, liniște și mai ales dragoste. Poate din cauza acestui sentiment, Andreea Gheorghiu, prin pânzele sale, oferă publicului bucureștean, și nu numai, un spectacol complex, și în același timp special, un spectacol al luminii, al culorii, al sentimentelor și al trăirilor pe care compozițiile plastice le oferă tuturor celor ce își răpesc o clipă din viață contemplând minunatele lucrări.” (Petre-Emanuel Ghergu, artist plastic).

 Tablouri de Andreea Gheorghiu

Ramură de cireș

Dance Me To The End of Love

Pădure fermecată

Liniștea nopții