Memo

Hârtia

hartia

memo-pusa-rothAcum câteva zile am primit o scrisoare şi gestul m-a emoţionat pentru că de mulţi ani, recunosc, nu am mai scris sau primit o scrisoare. Am trimis un mail şi… gata. Aşa am ajuns să mă gândesc la istoria milenară a hârtiei şi am realizat că în fiecare zi, eu dar şi alte milioane de oameni renunţăm la plăcerea de a scrie pe hârtie cu toc cu cerneală (eu am tocul din copilărie), cu stilou sau pix.

Prima hârtie din lume făcută din cânepă datează din anii 73–49 î. Hr. Această hârtie a fost descoperită în anul 1979, în districtul Fufeng din provincia chineză Shaanxi. Într-un vas de bronz s-au găsit trei bucăţi de hârtie, iar bucata cea mai mare avea dimensiunea de 7,2 cm lungime şi 6,8 cm lăţime.

Vă puteţi imagina câte sute, mii, milioane, miliarde de pagini s-au scris de-a lungul vremii?! Hârtia simplă, colorată, parfumată etc. este păstrătoarea istoriei lumii, căci dacă n-ar fi fost inventată, am fi scris, poate, şi astăzi pe tăbliţe de lut, pe mătase, pe bronz, pe plăci acoperite cu ceară sau alte materiale. Desigur, şi aceste metode erau bune, dar materialul era greu de folosit şi adesea costisitor, două caracteristici care au dispărut odată cu inventarea hârtiei. Sau, cine ştie ce s-ar mai fi inventat spre binele omenirii. Nu am uitat că papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î. Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi destul de trainic, judecând după numărul mare de papirusuri care s-au păstrat până astăzi.

Cu voia dvs., continuăm însă cu istoria hârtiei. Inventarea hârtiei făcută din alt material decât mătasea şi organizarea primei producţii din lume se datorează demnitarului chinez Tsai-Lun (48–118 d. Hr.), care în anul 98 a început să producă hârtia din cârpe de cânepă, zdrenţe de ţesături, bumbac, scoarţă de copac, câlţi, paie. Amestecate cu apă, frământate apoi, a reuşit să facă o pastă pe care o întindea în foi subţiri, obţinând astfel hârtie. Există un document care atestă că hârtia a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul a devenit un centru însemnat de producere a hârtiei. Dar aceasta este o altă poveste.

Pușa Roth

 

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii „Memo” de Pușa Roth

Memo

Gladiola

gladiola istoric

memo-pusa-roth-Acum câţiva ani, am primit câţiva bulbi de gladiole, am cumpărat alţi câţiva, din care au ieşit flori verzi, mai puţin obişnuite prin grădinile noastre şi m-am trezit vara cu frumoasele flori cu tijă lungă şi frunze ascuţite. Nu le-am scos bulbii din pământ, iar primăvara următoare, am avut cel puţin dublu flori multicolore care au dat farmec grădinii. Deschizând dicţionarul am aflat că numele latin al acestei flori este Gladiolus (la plural, Gladioli), un diminutiv al cuvantului gladius, adică sabie. Continuă lectura „Memo”

Memo

Laleaua

lalele-multicolore memo laleaua pus roth 

„În zori stropi puri de rouă pun perle pe lalele.
Duios şi-nclină fruntea timide viorele.
Iar mugurele rozei plăpânde şi sfioase
Îşi strânge-n juru-i pudic tunica de mătase.”

(Omar Khayyam, „Poezia Absolută”, fragment)

memo-pusa-roth-laleauaDoamnelor şi domnilor, primăvara asta, deşi capricioasă ca o domniţă răsfăţată, a fost împodobită cu verdele crud al copacilor, dar şi cu florile ce ne „ameţesc privirile”, florile primăverii, florile iubirii şi ale speranţei. Eu nu mi-am imaginat niciodată cum ar fi lumea fără flori, fără gingăşie şi culoare, pentru că florile ne însoţesc viaţa precum stelele, soarele sau luna. Continuă lectura „Memo”

Memo

Umbrelaistoria umbrelei pusa roth liber sa spun

umbrela memo pusa rothMă uitam zilele trecute la un film franţuzesc, Umbrelele din Cherbourg (1964), un film de dragoste, un muzical cu Catherine Deneuve şi Nino Castelnuovo în rolurile principale, film nominalizat la cinci premii Oscar şi la Globul de aur, film regizat de Jacques Demy care semnează şi scenariul. Sigur, filmul este fascinant şi astăzi, deşi au trecut 49 de ani de la lansarea lui pe piaţă. Dar nu despre film aş dori să scriu, cu toate căumbrela rosie merită pe deplin, ci despre umbrelă, acest simbol al eleganţei multe secole de-a rândul, dar şi al consumismului în epoca modernă.

Continuă lectura „Memo”

Memo

Cuțitul

Treceam deunăzi pe lângă Dealul Filaret şi am trecut pe lângă staţia Cuţitul de Argint, dar şi pe lângă Biserica Cuţitul de Argint, cunoscută sub numele de Bărbătescu Nou şi m-am întrebat care o fi legătura între un lăcaş de cult ortodox şi cea mai veche unealtă din istoria omenirii? Nu am căutat răspuns la această întrebare, ci m-am gândit la vechimea de când lumea a cuţitului. Aşa sare omul de la o idee la alta, uneori cu folos, alteori de dragul de a mai face o repetiţie din istoria devenirii noastre. Continuă lectura „Memo”